Admissibility of appeal against final judgment lacking underlying unconstitutionality ruling

Şedinţa publică din data de 01 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 5/R din data de 12 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, au fost respinse cererile formulate de A. şi B. pentru acordarea de ajutor public judiciar, respectiv pentru desemnarea unui avocat din oficiu.

De asemenea, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de A. împotriva încheierii de şedinţă din 20.09.2022 pronunţate de Tribunalul Braşov în dosarul penal nr. x/2022

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat recurentul să plătească statului 300 RON cheltuieli judiciare.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Braşov a constatat, în ceea ce priveşte cererile de acordare de ajutor public judiciar şi respectiv de desemnare a unui avocat din oficiu, că sunt vădit neîntemeiate: potrivit art. 3 din O.U.G. "ajutorul public judiciar prevăzut de prezenta ordonanţă de urgenţă se acordă în cauze civile, comerciale, administrative, de muncă şi asigurări sociale, precum şi în alte cauze, cu excepţia celor penale", iar prezenta cauză este penală, şi B. nu se află în niciuna dintre situaţiile prevăzute de art. 90, 93 C. proc. pen. şi nu justifică niciun interes în prezentul recurs, astfel încât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru ca A. să beneficieze de ajutor public judiciar şi B. să beneficieze de avocat din oficiu. De altfel, A. nu are calitatea de reprezentant al contestatorului B. şi nu poate formula cereri numele acestuia.

S-a constatat că prin încheierea din 20.09.2022 a Tribunalului Braşov pronunţată în dosarul x/2022 instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale formulate de A., în dispozitivul încheierii nefiind cuprinsă nicio menţiune cu privire la această cerere.

Din verificarea dosarului s-a reţinut de către Curte că A. a expediat prin e-mail împreună cu cererea de intervenţie accesorie şi în interes propriu o serie de cereri şi excepţii iar la termenul de judecată din 20.09.2022 în faţa instanţei de fond a solicitat să i se acorde ajutor public judiciar şi a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 O.U.G. nr. 51/2008.

Din maniera de formulare a cererilor şi excepţiilor şi din motivarea expusă a rezultat fără echivoc faptul că cererile nu sunt formulate în scopul de a produce efecte sub aspect procedural, nu sunt orientate spre protejarea unor drepturi sau interese legitime ale petentului şi nu au legătură cu soluţionarea contestaţiei la executare formulate de B., concluzia fiind aceea că A. exercită abuziv dreptul de a formula cereri şi excepţii în cadrul procesului penal în care nu are nicio calitate.

Potrivit art. 29 C. proc. pen. "participanţii în procesul penal sunt: organele judiciare, avocatul, părţile, subiecţii procesuali principali, precum şi alţi subiecţi procesuali".

În continuare art. 30-34 C. proc. pen. sunt deficite categoriile de participanţi în procesul penal, motiv pentru care s-a apreciat că A. nu poate fi încadrat în niciuna dintre aceste categorii.

Din cererea de intervenţie accesorie, respectiv în interes personal depusă în faţa primei instanţe nu rezultă nici măcar aparenţa unui drept sau interes legitim care să justifice participarea sa la procesul penal ce formează obiectul dosarului penal nr. x/2022, (A. nu a participat în niciun fel în dosarul penal în care s-a pronunţat sentinţa cu privire la care s-a formulat contestaţia la executare de către B. şi A. nu invocă nici un drept asupra bunurilor supuse executării silite şi nici un interes legitim legat de executarea dispoziţiilor civile ale sentinţei penale, cererea de intervenţie fiind motivată de calitatea sa de "cetăţean european, contribuabil, denunţător al corupţiei instituţionale şi interinstituţionale din România, al terorismului fiscal, terorismului juridic/judiciar şi al torţionarilor din instanţele Ministerului Justiţiei…"), astfel încât respingerea ca inadmisibilă a cererii de intervenţie înainte de punerea în discuţie a oricăror alte cereri şi excepţii este pe deplin întemeiată.

Totodată, s-a constatat că nu există o omisiune imputabilă primei instanţe de pronunţare asupra unor cereri formulate de A., care nu are calitatea de participant în procesul penal ce formează obiectul dosarul penal x/2022

Recursul nu este o cale de atac prevăzută de actualul C. proc. pen. şi în cauză nu există o soluţie de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale care să justifice promovarea unui recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 (cu atât mai puţin o soluţie de respingere a vreunei excepţii de neconstituţionalitate).

Împotriva acestei decizii penale a formulat recurs petentul A., cauza fiind înregistrată pe rolul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 28 octombrie 2022, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 2, cu prim termen de judecată la data de 1 noiembrie 2022.

Examinând recursul, cu prioritate sub aspectul admisibilităţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi a exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În cauză, petentul A. a exercitat calea de atac a recursului împotriva unei hotărâri definitive, respectiv decizia penală nr. 5/R din data de 12 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de către acesta împotriva încheierii de şedinţă din 20.09.2022 pronunţate de Tribunalul Braşov în dosarul penal nr. x/2022

Întrucât în faţa Curţii de Apel Braşov, petentul nu a formulat o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, care să fi fost respinsă, Înalta Curte apreciază că nu se poate vorbi de o hotărâre care să poate fi atacată cu recurs potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Prin urmare, având în vedere că recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 5/R din data de 12 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2022.

Constatând culpa procesuală a recurentului petent, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 5/R din data de 12 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul pentent la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 noiembrie 2022.