Execution of European Arrest Warrant under the Romanian nationality exception and calculation of pre-trial detention credit in a migrant trafficking conviction

Şedinţa publică din data de 01 noiembrie 2022

Asupra contestaţiei de faţă;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 72 din 19 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, în baza art. 109 raportat la art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 s-a respins cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 7.07.2022 de Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel Douai în dosarul nr. x pe numele persoanei solicitate A. .

În baza art. 99 alin. (3) din rap. la art. 162 şi urm. din Legea nr. 302/2004 a recunoscut pe cale incidentală sentinţa din data de 13.10.2021 pronunţată de Tribunalul Judiciar din Lille- Camera Penală din cadrul Jurisdicţiei Inter-Regionale Specializate, Franţa, sub nr. 2021-5737 SG, definitivă prin decizia penală pronunţată la data de 11.05.2022 de Curtea de Apel Douai, secţia de Apeluri Penale, sub nr. 22/236, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 1.622-5 pct. 1, art. 1.622 alin. (1), (2) şi 3 din Codul francez privind intrarea, şederea şi dreptul de azil al străinilor, art. 132-71 Cenal francez şi pedepsită de art. 1.622-5, art. 1.622-6, art. 1.622-7, art. 1.622-3 din Codul francez privind intrarea, şederea şi dreptul de azil al străinilor.

Totodată, s-a dispus executarea de către persoana solicitată A. a pedepsei principale de 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 1.622-5 pct. 1, art. 1.622 alin. (1), (2) şi 3 din Codul francez privind intrarea, şederea şi dreptul de azil al străinilor, art. 132-71 C. pen. francez şi pedepsită de art. 1.622-5, art. 1.622-6, art. 1.622-7, art. 1.622-3 din Codul francez privind intrarea, şederea şi dreptul de azil al străinilor, având corespondent în infracţiunile de trafic de migranţi prevăzută de art. 263 alin. (1), (2) lit. a) C. pen. român şi constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. român, într-un penitenciar din România.

S-a constatat că persoanei solicitate i s-a aplicat pedeapsa complementară constând în interdicţia definitivă de a intra pe teritoriul Franţei.

De asemenea, s-a dedus din pedeapsa de 3 ani închisoare durata privării de libertate în Franţa, cuprinsă între 20.11.2019 şi 27.05.2020 (187 zile).

A fost revocată măsura controlului judiciar luată faţă de persoana solicitată prin încheierea nr. 52 din 21.09.2022 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 mandatul de executare a pedepsei închisorii de 3 ani s-a emis la data pronunţării sentinţei.

În baza art. 88 din Legea nr. 302/2004 cheltuielile judiciare avansate de stat în prezenta procedură au rămas în sarcina acestuia.

Suma de 1546,29 RON reprezentând onorariul interpretului se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

Executorie în ce priveşte revocarea măsurii controlului judiciar.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut că a fost sesizată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, solicitându-se ca, prin încheierea ce se va da, să se dispună luarea măsurii arestării provizorii pe o perioadă de cel mult 15 zile faţă de persoana solicitată A., în vederea prezentării mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Franţa.

Anexat sesizării au fost înaintate adresa din 19.09.2022 emisă de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, Biroul SIRENE, la care este anexat mandatul de arestare european emis de autorităţile judiciare din Franţa, formularul A - informaţii suplimentare mandat european de arestare, procesul-verbal nr. x/II/5/2022 întocmit la data de 21.09.2022, copie fişa de cazier judiciar, copie carte de identitate persoană solicitată, împuternicire avocaţială, proces-verbal de depistare persoană solicitată.

Persoana solicitată a luat la cunoştinţă despre motivul prezentării sale în faţa instanţei şi nu a formulat obiecţiuni cu privire la identitate.

Prin încheierea nr. 52 din 21.09.2022 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2022, în baza art. 102 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004 s-a respins propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia de luare a măsurii arestării provizorii faţă de persoana solicitată A..

În baza art. 102 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 211, 215 şi 2151 C. proc. pen. s-a luat faţă de persoana solicitată A. măsura preventivă a controlului judiciar pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 21.09.2022 şi până la data de 20.10.2022.

În baza art. 215 alin. (1) C. proc. pen. s-au impus persoanei solicitate A. să respecte pe timpul cât se află sub control judiciar următoarele obligaţii:

a) să se prezinte la instanţa de judecată ori de câte ori va fi solicitată;

b) să informeze de îndată instanţa de judecată cu privire la schimbarea locuinţei;

c) să se prezinte la Poliţia Municipiului Sebeş, judeţul Alba, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori va fi chemată.

În baza art. 215 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. s-a impus, pe timpul controlului judiciar, persoanei solicitate şi obligaţia de a nu depăşi limita teritorială a judeţului Alba decât cu încuviinţarea prealabilă a instanţei, cu excepţia deplasărilor la organele judiciare.

În baza art. 215 alin. (3) C. proc. pen., s-a atras atenţia persoanei solicitate că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestării preventive sau cu măsura arestului la domiciliu.

S-a dispus ca supravegherea respectării de către persoana solicitată a obligaţiilor care îi revin pe durata controlului judiciar să se realizeze de către Poliţia Municipiului Sebeş, judeţul Alba.

La data de 06.10.2022 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a depus la dosar mandatul european de arestare emis la 7.07.2022 pe numele persoanei solicitate, însoţit de traducerea acestuia în limba română.

Dat fiind faptul că persoana solicitată, cetăţean român, a declarat să refuză să execute pedeapsa de 3 ani închisoare în statul membru emitent, la solicitarea Curţii de Apel Alba Iulia, Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel Douai a comunicat sentinţa din data de 13.10.2021 pronunţată de Tribunalul Judiciar din Lille- Camera Penală din cadrul Jurisdicţiei Inter-Regionale Specializate, Franţa, sub nr. 2021-5737 SG, definitivă prin decizia penală pronunţată la data de 11.05.2022 de Curtea de Apel Douai, secţia de Apeluri Penale, sub nr. 22/236. Sentinţa şi decizia menţionate au fost traduse în limba română, în extras şi, respectiv, integral.

Au fost comunicate totodată relaţiile solicitate autorităţii emitente, respectiv împrejurarea că hotărârea de condamnare în baza căreia a fost emis mandatul european de arestare este definitivă, precum şi date referitoare la perioada în care persoana solicitată a fost privată de libertate pe teritoriul Franţei.

Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, mandatul european de arestare executându-se pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Având în vedere aceste principii, Legea nr. 302/2004 limitează în procedura de executare de către autorităţile române a unui mandat european de arestare rolul instanţei la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea, ridicate de persoana solicitată, şi la stabilirea existenţei sau inexistenţei vreunui motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, neexistând o competenţă a instanţei de a verifica legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene şi de a verifica existenţa faptelor de săvârşirea cărora este acuzată persoana solicitată.

În prezenta cauză, prima instanţă a constatat că mandatul european de arestare emis în baza mandatului naţional de arestare preventivă pe numele persoanei solicitate conţine toate informaţiile prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004.

Persoana solicitată a fost prezentă în faţa instanţei, fiindu-i verificată identitatea şi neexistând obiecţii privitoare la acesta şi i s-a înmânat o copie a mandatului european de arestare în limba română, conform art. 104 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Conform art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, Curtea a adus la cunoştinţa persoanei solicitate drepturile prevăzute la art. 106 (dreptul de a fi informată cu privire la conţinutul mandatului european de arestare, dreptul de a fi asistată de un apărător ales sau numit din oficiu de instanţă, dreptul de a-şi desemna un avocat în statul membru emitent al mandatului european de arestare şi de a comunica cu acesta, în mod direct sau prin intermediul avocatului ales sau desemnat din oficiu în România, în condiţiile prevăzute de legea română şi cu asigurarea confidenţialităţii), efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, fiindu-i puse în vedere consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.

Persoana solicitată a declarat în faţa instanţei că nu este de acord cu predarea sa, fiind întocmit procesul-verbal în acest sens, conform art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, aceasta a precizat că nu renunţă la beneficiul conferit de regula specialităţii.

Având în vedere poziţia exprimată de persoana solicitată, care este cetăţean român, locuieşte în România şi a declarat că nu este de acord să execute pedeapsa în statul emitent, Curtea a constatat că este incident motivul facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare, prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004:

"când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent".

Prin urmare, în baza art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, prima instanţă a solicitat autorităţii judiciare de emitere copia certificată a hotărârii de condamnare, fiind astfel comunicate sentinţa din data de 13.10.2021 pronunţată de Tribunalul Judiciar din Lille- Camera Penală din cadrul Jurisdicţiei Inter-Regionale Specializate, Franţa, sub nr. 2021-5737 SG, precum şi decizia penală pronunţată la data de 11.05.2022 de Curtea de Apel Douai, secţia de Apeluri Penale, sub nr. 22/236, care a modificat în parte sentinţa în privinţa persoanei solicitate, doar sub aspectul dispoziţiei de confiscare a anumitor bunuri.

Curtea a reţinut că persoana solicitată a fost trimisă în judecată şi condamnată prin sentinţa menţionată pentru infracţiunea prevăzute de art. 1.622-5 pct. 1, art. 1.622 alin. (1), (2) şi 3 din Codul francez privind intrarea, şederea şi dreptul de azil al străinilor, art. 132-71 C. pen. francez şi pedepsită de art. 1.622-5, art. 1.622-6, art. 1.622-7, art. 1.622-3 din Codul francez privind intrarea, şederea şi dreptul de azil al străinilor.

În esenţă s-a reţinut că persoana solicitată, fiind şofer de camion, între 1 septembrie 2018 şi 12 iunie 2019, în zona de competenţă a Jurisdicţiei Inter-Regionale Specializate din Lille, pe teritoriul naţional [francez], în mod indivizibil pe teritoriul Ţărilor de Jos, Marii Britanii, Belgiei şi României, în orice caz pe teritoriul naţional [francez] şi într-un interval de timp în care nu a intervenit prescripţia acţiunii publice, prin ajutor direct sau indirect, a facilitat sau a încercat să faciliteze intrarea, circulaţia sau şederea ilegală a străinilor în Franţa sau pe teritoriul unui stat semnatar al Convenţiei Schengen, cu circumstanţa că faptele au fost săvârşite în grup infracţional organizat, fapte prevăzute de ART. L.622-5 pct. 1, ART. L.622-1 AL.1, AL.2, AL.3 C.E.S.E.D.A. [Codul privind intrarea şi şederea străinilor şi dreptul de azil], ART. 132-71 C.PENAL. şi pedepsite de ART. L.622-5, ART. L.622-6, ART. L.622-7, ART. L.622-3 C.E.S.E.D.A. [Codul privind intrarea şi şederea străinilor şi dreptul de azil].

Prin sentinţa de condamnare s-a reţinut în privinţa persoanei solicitate circumstanţa agravantă de "grup infracţional organizat", dat fiind faptul că potrivit art. 132-71 din C. pen. francez, un grup infracţional organizat reprezintă orice grup constituit sau orice înţelegere stabilită în vederea pregătirii, caracterizată prin unul sau mai multe fapte materiale, una sau mai multe infracţiuni.

S-a reţinut că a existat o reţea structurată de călăuze, care operau din Marea Britanie, Belgia şi Franţa, precum şi din România, de unde proveneau toţi transportatorii, iar după numeroase cercetări, au fost descoperite 259 de traversări, din care cel puţin 167 au avut succes cu certitudine, trecând astfel ilegal în Marea Britanie un total de 327 de persoane, de origini foarte diverse (Iran, Irak, Kurdistan, Afghanistan, Eritreea etc). S-a arătat că pentru aceste traversări erau percepute sume foarte mari de la familiile migranţilor. Se vehicula suma de 14.000 lire sterline pe persoană, din care şoferii de camion primeau până la 3.500 lire sterline pe pasager, iar intermediarii 500 euro, în timp ce organizatorii putea primi până la 5.000 lire sterline pentru fiecare persoană (aşadar, în acest dosar, suma minimă totală ar fi de 1.635.000 lire sterline). Doisprezece şoferi de camion români, printre care şi persoana solicitată A. au fost acuzaţi de transportarea şi tentativa de transportare în cunoştinţă de cauză a cel puţin zece migranţi de pe continent în Marea Britanie. În urma interceptărilor telefonice, s-a constatat că numitul A. avea rolul de şofer în cadrul acestei organizaţii, realizând zece treceri ilegale între 21 septembrie 2018 şi 12 iunie 2019. Trecerile ilegale de clandestini aveau loc la Calais sau Dunkerque. Numitul A. a recunoscut faptele când a fost reţinut la data de 18 noiembrie 2019 şi la audierea din 30 noiembrie 2020. Supravegherile poliţiei au confirmat preluarea migranţilor la bordul camionului său pe 15 noiembrie 2018 şi 24 ianuarie 2019. A declarat că un clandestin plătea 12 000lire pentru o traversare şi că el era plătit cu sume cuprinse între 2 500lire şi 3 000lire pentru o traversare.

Curtea a constatat că sunt îndeplinite cerute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 pentru recunoaşterea şi executarea hotărârii de condamnare.

Astfel:

a) hotărârea este definitivă şi executorie;

b) infracţiunea pentru care a fost condamnată persoana solicitată este incriminată şi de legislaţia română, regăsindu-se în infracţiunile de trafic de migranţi prevăzută de art. 263 alin. (1), (2) lit. a) C. pen. român pentru care se prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani şi, respectiv, constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. român pentru care se prevede pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.

c) persoana condamnată are cetăţenie română;

Curtea a mai constatat că nu este incident niciun motiv de nerecunoaştere şi neexecutare a hotărârii dintre cele prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004.

Astfel:

a) persoana solicitată nu a fost condamnată definitiv în România pentru aceleaşi fapte penale;

b) persoana solicitată nu a fost condamnată într-un alt stat pentru aceleaşi fapte penale;

c) persoana solicitată nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie penală;

d) persoana solicitată răspunde penal potrivit legii penale române;

e) pedeapsa nu constă într-o măsură care constă în asistenţă psihiatrică sau medicală;

f) potrivit legii penale române, nu a intervenit prescripţia executării pedepsei;

g) persoana solicitată nu a fost prezentă personal la judecată, dar a fost citată personal la toate termenele şi a fost informată cu privire la termenul la care au avut loc dezbaterile în prima instanţă. Persoana solicitată a fost reprezentată de avocatul său ales, care a declarat apel împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Judiciar din Lille şi a asigurat reprezentarea acesteia în faţa Curţii de Apel Douai cu ocazia judecării apelului.

În final Curtea a mai arătat că, deşi prin hotărârea de condamnare s-a aplicat persoanei solicitate şi o amendă de 30.000 euro, nu s-a solicitat recunoaşterea acestei pedepse, astfel că, raportat la prevederile art. 172 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 nu se va proceda la recunoaşterea acestei sancţiuni pecuniare.

Curtea a constatat că nu trebuie adaptată pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată persoanei solicitate, raportat la condiţiile reglementate de art. 166 alin. (6), (8) din Legea nr. 302/2004. Astfel:

a) natura acesteia corespunde, sub aspectul denumirii şi al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română;

b) durata acesteia nu depăşeşte limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune.

Împotriva acestei sentinţe penale, persoana solicitată A. a formulat, în termen legal, contestaţie.

Prin motivele de contestaţie, în esenţă, contestatorul persoană solicitată a susţinut că sentinţa este nelegală întrucât nu au fost deduse, în mod corespunzător, bonificaţiile pentru perioada executată în Franţa, solicitând în acest sens recalcularea pedepsei aplicate.

Examinând contestaţia formulată, în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea celor ce succed:

Conform art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, în mod corect, curtea de apel a constatat că în cauză sunt incidente dispoziţiile anterior menţionate, raportat la manifestarea de voinţă a persoanei solicitate, în sensul că refuză să execute pedeapsa în statul membru emitent, în condiţiile în care actele dosarului au confirmat cetăţenia română a acesteia şi faptul că locuieşte în România, astfel, că s-a dat eficienţă motivului facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare.

În ceea ce priveşte recunoaşterea sentinţei din data de 13.10.2021 pronunţată de Tribunalul Judiciar din Lille - Camera Penală din cadrul Jurisdicţiei Inter-Regionale Specializate, Franţa, sub nr. 2021-5737 SG, definitivă prin decizia penală pronunţată la data de 11.05.2022 de Curtea de Apel Douai, secţia de Apeluri Penale, sub nr. 22/236, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 1.622-5 pct. 1, art. 1.622 alin. (1), (2) şi 3 din Codul francez privind intrarea, şederea şi dreptul de azil al străinilor, art. 132-71 Cenal francez şi pedepsită de art. 1.622-5, art. 1.622-6, art. 1.622-7, art. 1.622-3 din Codul francez privind intrarea, şederea şi dreptul de azil al străinilor, având în vedere cazul de refuz al executării mandatului european de arestare, conform principiilor recunoaşterii şi încrederii reciproce, autoritatea judiciară română procedează la recunoaşterea hotărârii de condamnare pronunţată în statul emitent, dacă hotărârea răspunde condiţiilor specifice acestei din urmă forme de cooperare judiciară internaţională în materie penală.

Verificând condiţiile prevăzute de art. 162 şi următoarele din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte reţine că, în mod corect, curtea de apel a constatat că acestea sunt întrunite cumulativ, motiv pentru care această analiză nu va mai fi reluată în calea de atac a contestaţiei.

În ceea ce priveşte motivul contestaţiei invocat de către contestator, în sensul că nu au fost deduse, în mod corespunzător, bonificaţiile pentru perioada executată în Franţa, solicitând recalcularea pedepsei aplicate, Înalta Curte îl apreciază nefondat, având în vedere că din certificatul transmis de către autorităţile judiciare franceze nu rezultă alte perioade ce ar trebui deduse.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 72 din 19 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2022.

În baza artr. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 1098 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 72 din 19 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 1098 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 noiembrie 2022.