Continued qualified theft: expiration of criminal liability statute of limitations without interruption after unconstitutionality of procedural acts

Şedinţa publică din data de 08 decembrie 2022

Asupra cauzei de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 735/08.10.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Cluj-Napoca, printre altele, l-a achitat pe inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), i) din C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 (2 acte materiale) şi art. 75 lit. c) din C. pen. din 1969 şi a infracţiunii prev. de art. 192 alin. (1), (2) din C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 (2 acte materiale) şi art. 75 lit. c) din C. pen. din 1969, ambele cu aplic. art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969.

A respins, ca nefondate, acţiunile civile exercitate de părţile civile B. şi C.. S-a luat act că partea civilă D. a renunţat la constituirea de parte civilă.

Prin decizia penală nr. 1096/A din data de 28 septembrie 2021, Curtea de Apel Cluj a admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca formulat împotriva sentinţei penale nr. 735/08.10.2020 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care a desfiinţat-o în întregime.

Pronunţând o nouă hotărâre, în baza art. 5 alin. (1) din C. pen., a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatului A. a fost reprezentată de Legea nr. 286/2009 privind C. pen. şi, în consecinţă, a recalificat juridic faptele inculpatului A. din furt calificat în formă continuată (2 acte materiale) prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) din C. pen. din 1969, respectiv o infracţiune de violare de domiciliu în formă continuată (2 acte materiale), prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 75 lit. c) şi art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969 în infracţiunea de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen., art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) (2 acte materiale) şi art. 77 lit. d) din C. pen. şi în consecinţă:

L-a condamnat pe inculpatul A., CNP x, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, în temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) din C. pen. rap. la art. 228 alin. (1) din C. pen., art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) (2 acte materiale) şi art. 77 lit. d) din C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 40 alin. (1) din C. pen., a constatat că infracţiunea ce face obiectul prezentului dosar a fost concurentă cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 4 luni închisoare cu suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, prin sentinţa penală nr. 847/03.07.2013 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin nerecurare la 16.07.2013.

În temeiul art. 97 alin. (1) din C. pen., a dispus anularea suspendării sub supraveghere, iar apoi descontopirea pedepsei rezultante de 2 ani şi 4 luni şi s-au repus pedepsele de 2 ani şi 2 ani şi 4 luni în individualitatea lor.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a contopit, potrivit tratamentului concursului de infracţiuni, cele două pedepse aplicate prin sentinţa penală nr. 847/2013 a Judecătoriei Cluj-Napoca cu pedeapsa pronunţată în cauză, rezultând pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1 an şi 4 luni, rezultând pedeapsa finală de 3 ani şi 8 luni închisoare.

A făcut aplicarea art. 65 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 45 alin. (5) din C. pen. şi art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

În temeiul art. 397 rap. la art. 25 din C. proc. pen., a admis acţiunea civilă formulată de către partea civilă B. şi a fost obligat inculpatul, în solidar cu inculpata E., aceasta din urmă în solidar cu partea responsabilă civilmente F., la plata despăgubirilor civile în sumă de 30.000 RON în favoarea acesteia, precum şi acţiunea civilă a părţii civile C., obligând inculpaţii în solidar şi pe inculpata E., în solidar, cu partea responsabilă civilmente F., la plata sumei de 1500 RON în favoarea acestei părţi civile.

A constatat că partea civilă D. a renunţat la despăgubirile civile şi a dispus confiscarea de la inculpaţi a sumei de 2000 RON, câte 1000 RON de la fiecare, în favoarea statului.

Prin decizia penală nr. 1084 din 31.08.2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 431 şi art. 432 din C. proc. pen. cu trimitere la art. 426 lit. b) din C. proc. pen., a fost admisă în principiu şi în fond contestaţia în anulare promovată de apelantul - inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 1096/A/28.09.2021, pronunţate de către Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2017, pe care a desfiinţat-o în parte, în latura penală, în ceea ce priveşte omisiunea reţinerii incidenţei cauzei de încetare a procesului penal prev. de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. (prescripţia răspunderii penale) sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen., art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 77 lit. d) din C. pen. (2 acte materiale, comise în perioada 23.06 - 27.06.2013), de către apelantul - inculpat A.. Rejudecând în aceste limite:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului prin decizia contestată, de 3 ani şi 8 luni închisoare, în pedepsele componente: pedeapsa de 2 ani închisoare la care a fost condamnat în dosarul nr. x/2017, respectiv pedepsele de 2 ani închisoare, 2 ani şi 4 luni închisoare, la care a fost condamnat în dosarul nr. x/2013 şi s-a înlăturat sporul de 1 an şi 4 luni.

În temeiul art. 396 alin. (6) cu trimitere la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen., art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 77 lit. d) din C. pen. (2 acte materiale, comise în perioada 23.06-27.06.2013) şi au fost înlăturate consecinţele penale ale condamnării, respectiv pedeapsa de 2 ani închisoare şi anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani 4 luni închisoare, pe durata unui termen de încercare de 4 ani si 4 luni, dispusă, în temeiul art. 861 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969, prin sentinţa penală nr. 847/03.07.2013 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 1606/R/29.11.2013, pronunţate în dosarul nr. x/2013, ca efect a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 871/28.09.2021, emis conform sentinţei penale nr. 735/2020 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 1096/A/28.09.2021 pronunţată de către Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2017 şi punerea, de îndată, în libertate a condamnatului, dacă nu este arestat în altă cauză sau nu se află în executarea altor pedepse.

S-a constatat că acest condamnat a executat, în baza deciziei penale nr. 1096/A/28.09.2021 pronunţate de către Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2017, pedeapsa închisorii începând cu data de 04.04.2022 până la data punerii efective în libertate.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei penale nr. 1096/A/28.09.2021, pronunţate de către Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2017.

Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că, independent de existenţa a numeroase acte de procedură efectuate în cauză până la publicarea în Monitorul Oficial al României a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, acte de procedură care, potrivit dispoziţiei legale declarate neconstituţionale, ar fi avut ca efect curgerea unui nou termen de prescripţie, instanţa de apel trebuia să constate, la momentul soluţionării apelului în dosarul penal nr. x/2017, ca urmare a încetării efectelor juridice ale art. 155 alin. (1) din C. pen., că sunt aplicabile disp. art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., fiind incident un caz de încetare a procesului penal faţă de inculpatul A. pentru comiterea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen., art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 77 lit. d) din C. pen. (2 acte materiale, comise în perioada 23.06-27.06.2013), ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Astfel, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen., art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 77 lit. d) din C. pen., pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Prin urmare, termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru comiterea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen., art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 77 lit. d) din C. pen., este, conform art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., de 8 ani şi curge, potrivit art. 154 alin. (2) din C. pen., de la data ultimei acţiuni din cadrul infracţiunii continuate, mai exact din data de 27.06.2013.

A rezultat că, în contextul disp. art. 269 alin. (3) din C. proc. pen., la data de 27.06.2021, s-ar fi împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru comiterea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, dat fiind că inactivitatea legiuitorului faţă de Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 a avut drept consecinţă înlăturarea efectelor juridice ale disp. art. 155 alin. (1) din C. pen. pe parcursul soluţionării dosar penal nr. x/2017

Nu se poate, însă, omite că, în perioada 16.03.2020-14.05.2020, pe teritoriul României a fost decretată stare de urgenţă, iar, în baza art. 43 alin. (8) din Decretul emis de Preşedintele României cu nr. 195/2020, respectiv art. 64 alin. (13) din Decretul emis de Preşedintele României cu nr. 240/2020, cursul prescripţiei răspunderii penale a fost suspendat pe o durată de 60 zile. Pe cale de consecinţă, termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru comiterea infracţiunii de furt calificat în formă continuată de care a fost acuzat inculpatul s-a împlinit la data de 27.08.2021.

Prin urmare, s-a susţinut că, din moment ce prin decizia penală nr. 1096/A/28.09.2021, instanţa de apel a admis apelul Ministerului Public şi a condamnat inculpatul pentru comiterea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen., art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 77 lit. d) din C. pen. (2 acte materiale, comise în perioada 23.06-27.06.2013), deşi era incident un caz de încetare a procesului penal, mai exact prescripţia răspunderii penale, ca urmare a modificării legislative survenite prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018, necesar a fi aplicată cauzei ca lege penală mai favorabilă, contestaţia în anulare este întemeiată.

Împotriva deciziei penale nr. 1084 din 31.08.2022, pronunţată de Curtea de apel Cluj, secţia penală şi de minori în dosarul nr. x/2022, a formulat recurs în casaţie, la data de 11.10.2022, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Cauza a fost a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 11 noiembrie 2022, când s-a stabilit termen la data de 24 noiembrie 2022, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

Cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

În susţinerea căii de atac, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a arătat, în esenţă, că, în cauză, termenul de prescripţie specială a răspunderii penale nu era împlinit la data de 28.09.2021, când a fost pronunţată decizia penală nr. 1096/A/2021, urmând a se împlini la data de 26.08.2029.

Parchetul a subliniat faptul că în dosarul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj - Napoca, acţiunea penală a fost pusă în mişcare împotriva inculpatului A. prin Ordonanţa din 21.12.2016.

Pentru considerente doctrinare şi în lumina deciziilor relevante pronunţate de către instanţa de contencios constituţional, parchetul a susţinut că actele de procedură îndeplinite anterior momentului 25.06.2018 şi-au produs efectele de întrerupere a cursului termenului de prescripţie, iar ulterior întocmirii Ordonanţei din 21.12.2016 a început să curgă un nou termen general de prescripţie de 8 ani, care, în mod evident, nu era împlinit la data de 26.08.2021, data soluţionării definitive a cauzei.

În raport cu aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei penale nr. 1084/A/2022 din 31.08.2022 a Curţii de Apel Cluj, înlăturarea greşitei aplicări a legii şi respingerea, ca nefondată, a contestaţiei în anulare.

Prin încheierea de şedinţă din data de 24 noiembrie 2022, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1084/2022 din 31 august 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori şi s-a acordat termen pentru data de 8 decembrie 2022.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, aşadar, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

În cauză, Parchetul de pe lângă Curtea de apel Cluj a formulat recurs în casaţie întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în acele situaţii în care, în raport, cu actele şi lucrările dosarului, s-a stabilit în mod eronat incidenţa unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen. (lipsa plângerii prealabile, a autorizării sau sesizării organului competent ori a altei condiţii prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; intervenirea amnistiei sau prescripţiei, a decesului suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; retragerea plângerii prealabile, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, intervenirea împăcării ori încheierea unui acord de mediere în condiţiile legii; existenţa unei cauze de nepedepsire prevăzută de lege; existenţa autorităţii de lucru judecat; intervenirea unui transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii), dispunându-se greşit încetarea procesului penal.

Prin prisma cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., parchetul a susţinut, în esenţă, că în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatului A., întrucât termenul de prescripţie specială a răspunderii penale nu era împlinit la data de 28.09.2021, când a fost pronunţată decizia penală nr. 1096/A/2021, urmând a se împlini la data de 26.08.2029.

Prealabil, Înalta Curte analizează, în condiţiile pronunţării Deciziei nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale a României şi a Deciziei nr. 67/2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie problema intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

La momentul adoptării şi intrării în vigoare a C. pen. al României, 01 februarie 2014, întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale era reglementată în art. 155 alin. (1), textul legal având următoarea formă: "Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză".

Prin Decizia nr. 297/2018, Curtea Constituţională a României a constatat că: "Soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională" .

Pe cale de consecinţă, ulterior pronunţării acestei decizii a instanţei de contencios constituţional, în condiţiile în care legiuitorul nu a intervenit activ în modificarea prevederilor legale constatate neconstituţionale conform considerentelor deciziei precitate, în fondul legislativ activ, art. 155 alin. (1) din C. pen. a avut următoarea formă: "Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea".

Prin decizia nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale a României a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate invocată şi s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma ulterioară deciziei nr. 297/2018, sunt neconstituţionale.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de contencios constituţional a reţinut că: " 72. Aşa fiind, Curtea constată că ansamblul normativ în vigoare nu oferă toate elementele legislative necesare aplicării previzibile a normei sancţionate prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018.

Astfel, deşi Curtea Constituţională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidenţiind reperele unui comportament constituţional pe care legiuitorul avea obligaţia să şi-l însuşească, aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanţa de contencios constituţional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale.

73. În consecinţă, Curtea constată că, în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale.

74. Curtea constată că o astfel de consecinţă este rezultatul nerespectării de către legiuitor a obligaţiilor ce îi revin potrivit Legii fundamentale şi a pasivităţii sale, chiar şi în ciuda faptului că deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie semnalau încă din anul 2019 practica neunitară rezultată din lipsa intervenţiei legislative. De asemenea, Curtea subliniază că raţiunea care a stat la baza pronunţării Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 nu a fost înlăturarea termenelor de prescripţie a răspunderii penale sau înlăturarea instituţiei întreruperii cursului acestor termene, ci alinierea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. la exigenţele constituţionale. Astfel, Curtea observă că termenele de prescripţie generală reglementate de dispoziţiile art. 154 din C. pen. nu sunt afectate de deciziile Curţii Constituţionale.

75. În acest context, Curtea constată că situaţia creată prin pasivitatea legiuitorului, consecutivă publicării deciziei de admitere amintite, reprezintă o încălcare a prevederilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Legea fundamentală, care consacră caracterul de stat de drept al statului român, precum şi supremaţia Constituţiei. Aceasta, deoarece prevalenţa Constituţiei asupra întregului sistem normativ reprezintă principiul crucial al statului de drept. Or, garant al supremaţiei Legii fundamentale este însăşi Curtea Constituţională, prin deciziile pe care le pronunţă, astfel că neglijarea constatărilor şi dispoziţiilor cuprinse în deciziile acesteia determină fragilizarea structurii constituţionale ce trebuie să caracterizeze statul de drept (în acelaşi sens, Decizia nr. 230 din 28 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 26 mai 2022).

76. Aşadar, Curtea constată că, în cazul de faţă, legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 cu consecinţa creării unui viciu de neconstituţionalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege "cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea", care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale. Pentru restabilirea stării de constituţionalitate este necesar ca legiuitorul să clarifice şi să detalieze prevederile referitoare la încetarea cursului prescripţiei răspunderii penale, în spiritul celor precizate în considerentele deciziei anterior menţionate.".

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte reţine, în conformitate cu considerentele obligatorii ale Deciziei nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale, că în perioada cuprinsă între momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018, respectiv la 25 iunie 2018 şi momentul publicării O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din C. pen., 30 mai 2022, în legislaţia naţională penală nu au fost prevăzute cazuri de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale, aplicabile în această materie fiind, exclusiv, dispoziţiile cuprinse în prevederile art. 153 - 154 din C. pen., termenele de prescripţie a răspunderii penale fiind cele menţionate în art. 154 alin. (1), fără ca acestea să fie susceptibile de a fi întrerupte.

Prin decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a statuat că:

"Normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 din C. pen..".

Totodată, în decizia precitată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a constatat că în dreptul român normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 din C. pen.

În raport cu aceste considerente, Înalta Curte constată că, în mod corect, soluţionând contestaţia în anulare declarată de inculpatul A., Curtea de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori, în temeiul art. 396 alin. (6) cu trimitere la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen., art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din din C. pen. şi art. 77 lit. d) din C. pen. (2 acte materiale, comise în perioada 23.06-27.06.2013) şi au fost înlăturate consecinţele penale ale condamnării, respectiv pedeapsa de 2 ani închisoare şi anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani 4 luni închisoare, pe durata unui termen de încercare de 4 ani si 4 luni, dispusă, în temeiul art. 861 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969, prin sentinţa penală nr. 847/03.07.2013 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 1606/R/29.11.2013, pronunţate în dosarul nr. x/2013, ca efect a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Astfel, în acest sens, a reţinut că pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen., art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 77 lit. d) din C. pen., pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 2 la 7 ani. Prin urmare, termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru comiterea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen., art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 77 lit. d) din C. pen., este, conform art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., de 8 ani şi curge, potrivit art. 154 alin. (2) din C. pen., de la data ultimei acţiuni din cadrul infracţiunii continuate, mai exact din data de 27.06.2013. Astfel că, în contextul disp. art. 269 alin. (3) din C. proc. pen., la data de 27.06.2021, s-ar fi împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru comiterea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, dat fiind că inactivitatea legiuitorului faţă de Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 a avut drept consecinţă înlăturarea efectelor juridice ale disp. art. 155 alin. (1) din C. pen. pe parcursul soluţionării dosar penal nr. x/2017 Nu s-a omis că, în perioada 16.03.2020-14.05.2020, pe teritoriul României a fost decretată stare de urgenţă, iar, în baza art. 43 alin. (8) din Decretul emis de Preşedintele României cu nr. 195/2020, respectiv art. 64 alin. (13) din Decretul emis de Preşedintele României cu nr. 240/2020, cursul prescripţiei răspunderii penale a fost suspendat pe o durată de 60 zile. Pe cale de consecinţă, termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru comiterea infracţiunii de furt calificat în formă continuată de care a fost acuzat inculpatul s-a împlinit la data de 27.08.2021.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1084/2022 din 31 august 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori, privind pe intimatul inculpat A..

În conformitate cu art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, vor rămâne în sarcina statului.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 680 RON, rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1084/2022 din 31 august 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori, privind pe intimatul inculpat A..

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 680 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 decembrie 2022.