Scope of Cassation Review for Penalty Legality: Exclusion of Factual Reappraisal and Procedural Circumstances in Verifying Statutory Limits

Şedinţa publică din data de 07 decembrie 2022

Deliberând asupra recursului în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 422/A din data de 14 iulie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea primei instanţe:

Prin sentinţa penală nr. 55/2022 din data de 31 martie 2022 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 195 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 67 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 3 ani, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

S-a dispus executarea pedepsei, în regim privativ de libertate.

S-a dedus din pedeapsa astfel aplicată durata reţinerii de 24 ore din data de 19.11.2018.

S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de către partea civilă B. şi C. şi, pe cale de consecinţă, în baza art. 19, art. 397 C. proc. pen. şi art. 1349 alin. (1) şi (2) C. civ. a fost obligat inculpatul la plata, către partea civilă B. a sumei de 27 000 despăgubiri civile, precum şi la plata sumei de 100.000 RON către partea civilă B., reprezentând daune morale şi 50.000 RON către partea civilă C., de asemenea reprezentând daune morale.

A fost obligat inculpatul la plata către Spitalul Judeţean de Urgenţă "Dr. Constantin Opriş" Baia Mare a sumei de 79.706,55 RON cu dobânda legală reprezentând cheltuieli de spitalizare acordate victimei în perioada 20.10-17.12.2018.

În baza art. 276 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile B. suma de 4400 RON reprezentând cheltuieli judiciare constând în onorariu apărător.

S-a reţinut că inculpatul A., în seara zilei de 19.10.2018, în timp ce se afla în curtea locuinţei victimei D. situate în Negreşti-Oaş, str. x, jud. Satu Mare, pe fondul consumului de alcool şi a unor discuţii contradictorii cu victima, i-a aplicat acesteia o lovitură cu mâna la nivelul capului (gurii), lovitură în urma căreia victima a căzut lovindu-se cu capul de pământ, suferind un traumatism cranio-cerebral grav cu contuzie şi hemoragie meningocerebrală, leziuni traumatice ce au dus la decesul victimei în data de 17.12.2018.

II. Hotărârea instanţei de apel

Prin decizia penală nr. 422/A din 14 iulie 2022 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpatul A. şi părţile civile B. şi C., împotriva sentinţei penale nr. 55/31.03.2022 pronunţată de Tribunalul Satu Mare.

Au fost menţinute în totalitate dispoziţiile sentinţei apelate.

III. Împotriva deciziei penale nr. 422/A din 14 iulie 2022 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, inculpatul A. a declarat recurs în casaţie.

Prin cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. a fost invocat temeiul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. - "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", solicitându-se admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei atacate ca fiind nelegală, înlăturarea greşitei aplicări a legii sau dispunerea rejudecării de către instanţa de apel, iar în rejudecare aplicarea unei pedeapse mult sub minimul special prevăzut de lege şi suspendarea sub supraveghere a acesteia, cu înlăturarea pedepselor complementare şi accesorii.

În motivarea recursului, s-a susţinut că prin decizia penală nr. 422/A din data de 14 iulie 2022, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a menţinut pedepsele aplicate de instanţa de fond inculpatului A., refuzând atât recunoaşterea şi judecarea în procedura abreviată a recunoaşterii învinuirii, încuviinţarea unei contra expertize medico-legale, cât şi reţinerea circumstanţelor atenuante invocate pentru infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 195 alin. (1) din C. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 195 din C. pen., lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte se pedepsesc cu închisoarea de la 6 la 12 ani.

De asemenea, conform prevederilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.., când judecata s-a desfăşurat în condiţiile art. 375 alin. (1), (11) şi (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiţii a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condiţiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.

Aşadar, limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 195 din C. pen., reduse cu o treime ca urmare a judecării cauzei în procedura prevăzută de art. 375 din C. proc. pen.., sunt între 4 şi 8 ani închisoare.

Prin urmare, menţinerea de către instanţa de apel a pedepsei de 6 ani închisoare pentru infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 195 din C. pen., în condiţiile în care inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, iar în cauză a fost respinsă judecarea în procedura prevăzută de art. 375 din C. proc. pen.., este nelegală. Pedeapsa care putea fi aplicată inculpatului A. trebuia să fie proporţională cu noile limite reduse, şi nu raportată la cea prevăzută în textul incriminator.

A invocat nelegala respingere a judecării cauzei în procedura abreviată a recunoaşterii învinuirii, atât de către prima instanţă cât şi de instanţa de apel, cu toate că în faţa acesteia din urmă s-a depus chiar o declaraţie autentică în acest sens, în ciuda faptului că s-a realizat recunoaşterea în temeiul art. 374 alin. (7) C. proc. pen.. a tuturor probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care nu le-a contestat şi a solicitat să nu mai fie readministrate în cursul cercetării judecătoreşti şi cu respingerea reţinerii în favoarea inculpatului recurent a dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Respingerea cererii de judecare în procedura abreviată a putut să ducă la pronunţarea unei astfel de soluţii nelegale şi inedite, chiar bizare şi în mod evident, urmare a respingerii, s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În consecinţă, a apreciat incident în speţă cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., întrucât în cauză s-a aplicat pedeapsa în alte limite decât cele prevăzute de lege, ca urmare a respingerii de către instanţa de apel a judecării în procedura abreviată a recunoaşterii învinuirii, limitele de pedeapsă ca urmare a reducerii cu o treime fiind între 4 ani şi 8 ani, iar dacă s-ar fi reţinut şi efectele circumstanţelor atenuante, limitele de pedeapsă în baza art. 76 C. pen. ar fi trebuit coborâte cu încă o treime, acestea legal fiind în final între 2 ani şi 8 luni şi 5 ani şi 4 luni.

Drept urmare, pedeapsa de 6 ani închisoare, menţinută de către instanţa de control judiciar, este nelegală, limitele nefiind reduse cu o treime.

A mai arătat că în situaţia în care instanţa de apel putea constata existenţa circumstanţelor atenuante, dar nu le-a dat eficienţa impusă de lege, se poate invoca acest caz de casare, instanţa de recurs având posibilitatea casării cu trimitere spre rejudecare în vederea aplicării pedepsei în limitele legale. În temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen.. raportat la art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., instanţa poate admite recursul în casaţie declarat de inculpat împotriva deciziei penale pronunţate de curtea de apel, să casaze decizia penală şi să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Sub un al aspect, o altă faţetă a aceluiaşi caz de casare privind stabilirea pedepsei în alte limite decât cele legale, este aceea în care nu sunt reţinute dispoziţiile legale referitoare la efectele circumstaţelor atenuante.

În opinia apărării, în referire la cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., legiuitorul, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică şi de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost legal stabilită de către instanţa de apel. Totodată, se referă nu doar la aplicarea unei pedepse într-un cuantum situat sub minim sau peste maxim, ci priveşte întreg regimul sancţionator aplicat unei situaţii juridice concrete, respective, adică ansamblul pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunea reţinută, indiferent că acestea sunt principale, complementare sau accesorii şi modalitatea de individualizare a aplicării sau a executării pedepsei.

Omisiunea instanţei de apel de a analiza celelalte elemente care au condus la decesul victimei, respectiv boala cronică de care suferea victima, loviturile ulterior applicate victimei în aceeaşi seară de către celălalt coparticipant şi existenţa unor rapoarte medico-legale contradictorii care stabilesc diferite şi antagonice cauze ale decesului, coroborată cu respingerea unei noi expertize medico-legale au determinat aplicarea unei pedepse în alte limite decât în cele legale.

III. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, astfel, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi exclusiv pentru motive de nelegalitate, strict circumscrise dispoziţiilor art. 438 alin. (1) C. proc. pen... Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi/sau apel intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii Înaltei Curţi învestită cu judecarea recursului în casaţie, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege şi invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situaţia factuală şi elementele care au circumstanţiat activitatea dedusă judecăţii astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Cu alte cuvinte, recursul în casaţie nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă numai din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.., având, aşadar, ca scop exclusiv sancţionarea deciziilor neconforme cu legea materială şi procesuală şi nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor şi a vinovăţiei persoanei condamnate/achitate.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi examinată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.., fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Aceste consideraţii sunt valabile şi cu privire la cazul de recurs prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., invocat de recurentul inculpat A., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", acesta fiind incident numai în situaţia în care sancţiunea penală stabilită şi aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greşita sa individualizare de către instanţele de fond. Prin expresia "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt reglementate de textul de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei şi cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită prin hotărârile date în fond şi/sau apel, dând acestei sintagme o interpretare mai largă decât cea din cuprinsul art. 187 C. pen.

Rezultă, aşadar, că examinarea ce poate fi realizată prin prisma acestui motiv de casare presupune efectuarea unei verificări matematice a cuantumului pedepsei aplicate de instanţele inferioare prin comparaţie cu limitele speciale prevăzute de norma de incriminare, astfel cum sunt reduse ori, după caz, majorate ca urmare a reţinerii, cu titlu definitiv, a cauzelor care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În cauză însă, ceea ce a criticat, în realitate, recurentul nu este nelegalitatea pedepselor aplicate în raport cu aceste limite determinate în funcţie de textele de lege a căror incidenţă a fost constatată, ci omisiunea reţinerii de către instanţele ordinare a dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., ca urmare a stabilirii aceleiaşi situaţii de fapt ca cea recunoscută de inculpat.

Înalta Curte reţine că instanţele inferioare au constatat în privinţa recurentului că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru soluţionarea cauzei în procedura simplificată reglementată de art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. şi nici împrejurări care să poată fi valorificate ca circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului.

Dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. sunt de strictă interpretare şi vizează doar acele situaţii în care este înfrânt principiul legalităţii pedepsei ca urmare a stabilirii unei sancţiuni penale aflată în afara limitelor (minime sau maxime) prevăzute de textul de incriminare, prin raportare la normele de drept relevante pentru tratamentul sancţionator a căror aplicabilitate a fost deja stabilită.

Cu alte cuvinte, verificarea conformităţii cu legea a parcurgerii procedurii de judecată de drept comun în locul celei abreviate, precum şi a constatării instanţelor de fond şi de apel în sensul aplicabilităţii dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. sau a circumstanţelor atenuante nu se poate realiza prin intermediul recursului în casaţie, căci o asemenea operaţiune ar presupune o nouă judecare a cauzei, prin reaprecierea unor împrejurări factuale ce ţin de particularităţile speţei, lucru care nu este permis din perspectiva prevederilor art. 433 şi art. 447 C. proc. pen.

Prin urmare, criticile formulate de recurent nu pot fi cenzurate prin prisma cazului de casare invocat, Înalta Curte urmând să verifice legalitatea pedepsei aplicate prin raportare la dispoziţiile de drept penal substanţial a căror incidenţă a fost reţinută în speţă cu autoritate de lucru judecat, context în care constată că pedeapsa aplicată în cauză inculpatului de 6 ani închisoare se încadrează în limitele stabilite de legiuitor pentru infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 195 C. pen. (de la 6 la 12 ani închisoare).

Faţă de aceste considerente, având în vedere că în cauză nu este incident cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., instanţa va respinge ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 422/A din data de 14 iulie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 170 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 422/A din data de 14 iulie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 170 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 decembrie 2022.