Prescription of driving offenses: substantive nature of interruption norms and application of lex mitior post-constitutional declaration of unconstitutionality

Şedinţa publică din data de 06 decembrie 2022

Deliberând asupra recursului în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 112 pronunţată la data de 21.03.2022, Judecătoria Huedin, în temeiul art. 396 alin. (2) şi alin. (10) din C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A., poreclit "B.", la pedeapsa rezultantă de 3 ani, 7 luni şi 10 zile închisoare pentru săvârşirea, în concurs real, a 3 infracţiuni de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen. (faptă comisă la data de 04.08.2015 - Rechizitoriu emis în dosarul nr. x/2015 la data de 29.11.2017; faptă comisă la data de 22.02.2016 - Rechizitoriu emis în dosarul nr. x/2016 la data de 30.10.2019; faptă comisă la data de 23.04.2018 - Rechizitoriu emis în dosarul nr. x/2018 la data de 21.05.2021) şi 2 infracţiuni de conducerea unui vehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. (1) din C. pen. (faptă comisă la data de 22.02.2016 - Rechizitoriu emis în dosarul nr. x/2016 la data de 30.10.2019; faptă comisă la data de 23.04.2018 - Rechizitoriu emis în dosarul nr. x/2018 la data de 21.05.2021), toate cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) din C. pen., comise în stare de recidivă postcondamnatorie în raport cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 45/2018 din 14.02.2018 a Judecătoriei Huedin, definitivă la data de 22.11.2018 prin decizia penală nr. 1385/A/2018 a Curţii de Apel Cluj.

În temeiul art. 40 alin. (3) din C. pen., a dedus din pedeapsa de 3 ani, 7 luni şi 10 zile închisoare, perioada executată începând cu data de 27.11.2018 până la data de 01.10.2019.

În temeiul art. 396 alin. (2) şi alin. (10) din C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul C., poreclit "Tractor", la pedeapsa rezultantă de 2 ani, 3 luni şi 20 zile închisoare pentru săvârşirea în concurs real a infracţiunii de conducerea unui vehicul neînmatriculat, prev. de art. 334 alin. (1) din C. pen. (faptă comisă la data de 22.02.2016 - Rechizitoriu emis în dosarul nr. x/2016 la data de 30.10.2019) şi a 2 infracţiuni de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen. (faptă comisă la data de 22.02.2016 - Rechizitoriu emis în dosarul nr. x/2016 la data de 30.10.2019; faptă comisă la data de 02.08.2017 - Rechizitoriu emis în dosarul nr. x/2017 la data de 11.06.2019), toate cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) din C. pen., comise în stare de recidivă postcondamnatorie în raport cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 45/2018 din 14.02.2018 a Judecătoriei Huedin, definitivă la data de 22.11.2018 prin decizia penală nr. 1385/A/2018 a Curţii de Apel Cluj.

În temeiul art. 40 alin. (3) din C. pen., a dedus din pedeapsa de 2 ani, 3 luni şi 20 zile închisoare, perioada executată începând cu data de 27.11.2018 până la data de 10.04.2019.

În baza art. 396 alin. (2) şi alin. (10) din C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul D., poreclit "E.", la pedeapsa rezultantă de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de încredinţare a unui vehicul pentru conducere unei persoane care nu are permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (3) din C. pen., cu aplicarea art. 44 alin. (1) din C. pen. (faptă comisă la data de 04.08.2015 - Rechizitoriu emis în dosarul nr. x/2015 la data de 29.11.2017), în termenul de încercare de 2 ani al suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 153/2013 din 13.09.2013 a Judecătoriei Huedin, definitivă prin nerecurare la data de 02.10.2013, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) din C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (2) din C. pen. şi art. 3201 din C. proc. pen., în stare de minoritate.

În baza art. 274 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., a obligat pe inculpaţii A., C. şi pe D. la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii D., A. şi C..

Prin decizia penală nr. 987/A din 15 iulie 2022, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelurile declarate de către inculpaţii D., C. şi A. împotriva sentinţei penale nr. 112/21.03.2022 pronunţată de Judecătoria Huedin, a desfiinţat, în parte, hotărârea atacată, şi, în rejudecare, în baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a încetat procesul penal faţă de inculpatul A., poreclit "B.", pentru săvârşirea a 2 infracţiuni de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen. (faptele din 04.08.2015 şi 22.02.2016), precum şi a infracţiunii de conducerea unui vehicul neînmatriculat, prev. de art. 334 alin. (1) C. pen. (22.02.2016), întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

A condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 4 luni închisoare, în regim de detenţie, pentru săvârşirea în concurs ideal a infracţiunilor de conducerea unui vehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. (1) din C. pen. (fapta din 23.04.2018) şi conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen. (fapta din 23.04.2018), ambele cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) din C. pen., comise în stare de recidivă postcondamnatorie cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 45/2018 din 14.02.2018 a Judecătoriei Huedin, definitivă la data de 22.11.2018 prin decizia penală nr. 1385/A/2018 a Curţii de Apel Cluj.

În temeiul art. 40 alin. (3) din C. pen.,a dedus din pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 4 luni închisoare, perioada executată începând cu data de 27.11.2018 până la data de 01.10.2019.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a încetat procesul penal faţă de inculpatul C., poreclit "Tractor", pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. (1) din C. pen. (22.02.2016) şi a infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen. (22.02.2016).

A condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa rezultantă de 1 an şi 7 luni închisoare, în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. (02.08.2017), comisă în stare de recidivă postcondamnatorie în raport cu faptele pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 45/2018 din 14.02.2018 a Judecătoriei Huedin, definitivă la data de 22.11.2018 prin decizia penală nr. 1385/A/2018 a Curţii de Apel Cluj.

În temeiul art. 40 alin. (3) din C. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă de 1 an şi 7 luni, perioada executată începând cu data de 27.11.2018 până la data de 10.04.2019.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a încetat procesul penal faţă de inculpatul D., poreclit "E.", pentru săvârşirea infracţiunii de încredinţarea unui vehicul pentru conducere unei persoane care nu are permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (3) din C. pen. (04.08.2015), întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

A înlăturat dispoziţiile primei instanţe referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 153/2013 din 13.09.2013 a Judecătoriei Huedin, definitivă prin nerecurare la data de 02.10.2013, şi la înlocuirea acesteia cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 274 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., a redus cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat în primă instanţă, puse în sarcina inculpaţilor A. şi C. şi a înlăturat dispoziţia de obligare a inculpatului D. la plata cheltuielilor avansate de stat în primă instanţă.

A menţinut restul dispoziţiilor din sentinţa apelată care nu contraveneau.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a decide astfel, examinând hotărârea penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate şi sub toate aspectele raportat la caracterul devolutiv al căii de atac, potrivit exigenţelor impuse de principiile care guvernează soluţionarea apelului, reglementate de dispoziţiile art. 417 şi urm. din C. proc. pen., instanţa de apel a constatat că apelurile declarate sunt fondate pentru considerentele ce urmează a fi prezentate.

Notând că judecata în faţa primei instanţe a avut loc în procedura abreviată prev. de art. 375 din C. proc. pen., curtea de apel a constatat că prima instanţă a făcut o corectă evaluare a mijloacelor de probă administrare, a reţinut starea de fapt în mod corect şi a dat o corectă calificare juridică a acesteia.

În concret, curtea de apel a reţinut, la rândul său, următoarele:

La data de 04.08.2015, în jurul orei 18:40, inculpatul D. i-a încredinţat inculpatului A. spre conducere autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, ştiind că acesta nu deţine permis de conducere, iar inculpatul A. a condus acest autovehicul pe DJ 108C, pe raza satului Aghireşu-Fabrici, fără a deţine permis de conducere.

În data de 02.08.2017, în jurul orei 18:35, inculpatul C. a condus autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe un drum public, pe raza localităţii Aghireşu-Fabrici, fără a poseda permis de conducere pentru vreo categorie de vehicule.

La data de 22.02.2016, fără a poseda permis de conducere, inculpatul A. a condus pe drumurile publice din com. Aghireşu un moped de culoare neagră, care nu era înmatriculat sau înregistrat.

La data de 22.02.2016, fără a poseda permis de conducere, inculpatul C. a condus pe drumurile publice din com. Aghireşu un moped de culoare gri, care nu era înmatriculat sau înregistrat.

În data de 23.04.2018, inculpatul A. a condus pe DJ 108C, pe raza loc. Aghireşu-Fabrici, com. Aghireşu, jud. Cluj, un autovehicul tip motocicletă de culoare neagră, neînmatriculat/neînregistrat, pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, în condiţiile în care acesta nu deţinea permis de conducere pentru nicio categorie.

Curtea de apel a mai reţinut că, după pronunţarea sentinţei penale apelate, art. 155 alin. (1) din C. pen. a fost declarat neconstituţional prin Decizia CCR nr. 358 din 26 mai 2022, ceea ce a impus dezbaterea în apel a problemei prescripţiei, pentru faptele comise de către inculpaţi la data de 04.08.2015 şi 22.02.2016.

Astfel, analizând incidenţa excepţiei prescripţiei răspunderii penale, invocată din oficiu, în ceea ce priveşte infracţiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen. (săvârşită de inculpatul A. la data de 04.08.2015), infracţiunea de conducerea unui vehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. (1) din C. pen. (săvârşită de inculpatul A. la data de 22.02.2016), infracţiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen. (săvârşită de inculpatul A. la data de 22.02.2016), infracţiunea de conducerea unui vehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. (1) din C. pen. (săvârşită de inculpatul C. la data de 22.02.2016) şi a infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen. (săvârşită de inculpatul C. la data de 22.02.2016), infracţiunea de încredinţare a unui vehicul pentru conducere unei persoane care nu are permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (3) din C. pen. (săvârşită de inculpatul D. la data de 04.08.2015), curtea de apel a reţinut, în esenţă, că pe parcursul judecăţii a existat o succesiune de legi penale referitoare la cauzele de întrerupere a răspunderii penale, cea mai favorabilă inculpaţilor fiind cea aflată în vigoare în perioada 25.06.2018-30.05.2022, respectiv cea care nu prevedea niciun caz de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale.

Notând că în lipsa unor cauze de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale, termenele generale de prescripţie curg nestingherit de la data comiterii infracţiunilor, iar împlinirea lor atrage prescripţia răspunderii penale, curtea de apel a reţinut că pentru faptele comise de către inculpaţii D., C. şi A. în data de 04.08.2015 şi 22.02.2016 s-a împlinit termenul general de prescripţie a răspunderii penale, care este de 5 ani, conform art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., motiv pentru care, în temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., şi a dispus încetarea procesului penal cu privire la acestea.

S-a mai reţinut că, în drept, fapta inculpatului C. care, la data de 02.08.2017, în jurul orei 18:35, deşi nu deţinea permis de conducere pentru vreo categorie de vehicule, a condus autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x pe drumurile publice din localitatea Aghireşu-Fabrici, întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) teza a II-a din C. pen., iar tratamentul sancţionator aplicat inculpatului a fost judicios individualizat.

Deopotrivă, s-a constatat că infracţiunea ce face obiectul prezentului dosar este concurentă cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedepsele de 3 luni închisoare şi 6 luni închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 45/2018 din 14.02.2018 a Judecătoriei Huedin, definitivă la data de 22.11.2018 prin decizia penală nr. 1385/A/2018 a Curţii de Apel Cluj, hotărâre prin care inculpatului i-a fost aplicată în final pedeapsa rezultantă de 7 luni închisoare, întrucât au fost comise anterior rămânerii definitive a acestei hotărâri.

S-a reţinut că, în drept, fapta inculpatului A. care, în data de 23.04.2018, în jurul orei 15:15, deşi nu deţinea permis de conducere pentru vreo categorie de vehicule, a condus pe DJ 108C, pe raza loc. Aghireşu-Fabrici, com. Aghireşu, jud. Cluj, un autovehicul tip motocicletă de culoare neagră, care nu era înmatriculat sau înregistrat, întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunilor prevăzute de art. 334 alin. (1) din C. pen. şi art. 335 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen.

S-a apreciat că pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare a fost judicios individualizată, fiind justificată nu atât de gravitatea faptei, cât mai ales de perseverenţa infracţională a inculpatului, care nu dă nici un semn de îndreptare, ci se implică cu uşurinţă în diverse activităţi infracţionale.

Deopotrivă, s-a notat că infracţiunile ce fac obiectul dosarului sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedepsele de 1 an închisoare, 6 luni închisoare şi 1 an închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 45/2018 din 14.02.2018 a Judecătoriei Huedin, definitivă la data de 22.11.2018 prin decizia penală nr. 1385/A/2018 a Curţii de Apel Cluj.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate în măsura în care nu contraveneau prezentei decizii penale, iar cheltuielile au rămas în sarcina statului.

Concluzionând, s-a arătat că apelurile inculpaţilor D., C. şi A. se vor admite în sensul dispunerii încetării procesului penal pentru infracţiunile comise în datele de 22.02.2016 şi 04.08.2015, şi a refacerii operaţiunilor de contopire (pentru inculpaţii C. şi A.), fără pedepsele pentru aceste infracţiuni.

Împotriva deciziei penale nr. 987/A din 15 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a declarat, la data de 18 iulie 2022, recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

În motivarea cererii de recurs în casaţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a susţinut că în mod greşit s-a constatat împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale şi s-a dispus încetarea procesului penal pentru infracţiunile săvârşite în datele de 04.08.2015 şi 22.02.2016.

În concret, a arătat că infracţiunile prevăzute de art. 334 alin. (1) din C. pen., art. 335 alin. (1) din C. pen. şi art. 335 alin. (3) din C. pen. au limita maximă a pedepsei mai mare de 1 an, dar nu mai mare de 5 ani, termenele de prescripţie generală fiind de 5 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., iar termenele de prescripţie specială de 10 ani, potrivit art. 155 alin. (4) din C. pen.

Astfel, ţinând cont de datele săvârşirii infracţiunilor, 04.08.2015 şi 22.02.2016, aceste termene de prescripţie specială nu erau împlinite la data de 15.07.2022, când a fost pronunţată decizia nr. 987/A/2022.

A mai arătat că actul întreruptiv este esenţialmente un act de procedură, iar valabilitatea şi efectele sale sunt guvernate de principiul tempus regit actum.

Or, în cauză au fost evident îndeplinite astfel de acte de procedură, respectiv pentru faptele săvârşite în data de 04.08.2015, cercetate în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Huedin, a fost întocmit rechizitoriul în data de 29.11.2017; în dosarul cu nr. x/P/2106 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Huedin, în care au fost cercetate faptele săvârşite la data de 22.02.2016, a fost întocmită ordonanţa din 24.11.2017, prin care a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de ambii inculpaţi.

Notând Deciziile nr. 473/2018 şi art. 3582022 ale Curţii Constituţionale, procurorul a susţinut, în esenţă, că examinarea efectelor neconstituţionalităţii art. 155 alin. (1) din C. pen. nu antrenează principiul legii penale mai favorabile, iar actele de procedură îndeplinite înainte de 25.06.2018 şi-au produs efectele de întrerupere a cursului termenului de prescripţie, valabilitatea lor fiind guvernată de principiul tempus regit actum. Astfel, ulterior întocmirii actelor procesuale din 29.11.2017, respectiv 24.11.2017, au început să curgă noi termene generale de prescripţie de 5 ani, care, în mod evident, nu au fost împlinite la 15.07.2022, data soluţionării definitive a cauzei.

În concluzie, a apreciat că se impune casarea parţială a deciziei nr. 987/A/2022 din 15.07.2022 a Curţii de Apel Cluj şi respingerea ca nefondată a apelurilor formulate de inculpaţi.

A mai arătat că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor, deoarece pe lângă motivele de apel care vizau încetarea procesului penal, instanţa de apel a analizat şi celelalte motive de apel, inclusiv pe cele prin care s-a solicitat achitarea inculpaţilor, respingându-le.

În drept, procurorul a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Constatând că cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj este introdusă în termenul prevăzut de lege şi respectă condiţiile prevăzute de art. 434, art. 436, art. 437 şi art. 438 din C. proc. pen., prin încheierea din data de 08 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, judecătorul de filtru, a admis-o în principiu şi a dispus trimiterea cauzei la completul de trei judecători, în vederea judecării pe fond a căii de atac.

La termenul acordat pentru dezbaterea recursului în casaţie, respectiv, 06 decembrie 2022, Înalta Curte a luat concluziile acuzării şi apărării asupra căii extraordinare de atac, acestea fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

Analizând recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie se poate exercita exclusiv împotriva anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive de legalitate expres şi limitativ prevăzute de legea procesual penală.

Dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În contextul obiectului său astfel definit, calea extraordinară de atac a recursului în casaţie nu are ca finalitate nici remedierea unei greşite aprecieri a faptelor şi nici cenzurarea integrală a tuturor aspectelor de legalitate ale hotărârii definitive. Instanţa de casaţie nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În cauza de faţă, Ministerul Public a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal".

Cazul de casare evocat este incident în ipoteza în care, în raport cu actele existente la dosar la data soluţionării definitive a cauzei, se constată reţinerea eronată a unuia dintre impedimentele la exercitarea acţiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen., şi, în temeiul acestuia, pronunţarea unei soluţii nelegale de încetare a procesului penal.

În speţă, cazul concret de împiedicare a exercitării acţiunii penale, valorificat de către instanţa de apel, este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., respectiv intervenirea prescripţiei răspunderii penale a inculpaţilor C. şi A., subsecvent adoptării, de către Curtea Constituţională, a Deciziilor nr. 297 din 26 aprilie 2018 şi nr. 358 din 26 mai 2022, ambele referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen.

În acest sens, sub aspect factual, acuzaţiile aduse inculpatului D. au constat în aceea că, la data de 04.08.2015, în jurul orei 18:40, i-a încredinţat inculpatului A. spre conducere autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, ştiind că acesta nu deţine permis de conducere, faptă ce se circumscrie infracţiunii de încredinţare a unui vehicul pentru conducere unei persoane care nu are permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (3) din C. pen.

Corelativ, acuzaţiile aduse inculpatului A. au constat în aceea că, la data de 04.08.2015, a condus autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x pe DJ 108C, pe raza satului Aghireşu-Fabrici, fără a deţine permis de conducere, faptă ce se circumscrie infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen.

S-a mai reţinut, de asemenea, că, la data de 22.02.2016, fără a poseda permis de conducere, inculpatul A. a condus pe drumurile publice din com. Aghireşu un moped de culoare neagră, care nu a fost înmatriculat sau înregistrat, fapte circumscrise infracţiunilor de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen., şi de conducerea unui vehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. (1) din C. pen.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul C., acuzaţiile aduse acestuia constau în aceea că, la data de 22.02.2016, fără a poseda permis de conducere, a condus pe drumurile publice din com. Aghireşu un moped de culoare gri, care nu era înmatriculat sau înregistrat, fapte circumscrise infracţiunilor de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen., şi de conducerea unui vehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. (1) din C. pen.

Curtea de Apel Cluj a constatat că legea penală în ansamblu mai favorabilă inculpaţilor este cea în vigoare în intervalul 25 iunie 2018 - 30 mai 2022, întrucât, în această perioadă, dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. nu au inclus vreo cauză de întrerupere a cursului termenului de prescripţie. Prin urmare, Curtea de Apel Cluj a reţinut că pentru faptele comise de către inculpaţii D., C. şi A. în datele de 04.08.2015 şi 22.02.2016, s-a împlinit termenul general de prescripţie a răspunderii penale, care este de 5 ani, conform art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen.

Examinând critica formulată în recurs în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în contextul adoptării Deciziei nr. 67 din 25 octombrie 2022 a instanţei supreme - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 1141 din 28 noiembrie 2022, aceasta are caracter nefondat.

Prin hotărârea prealabilă adoptată în mecanismul de unificare a practicii judiciare prevăzut de art. 475 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit cu caracter obligatoriu că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţia României, republicată şi art. 5 din C. pen.

În considerentele hotărârii prealabile s-a arătat, printre altele, că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei nr. 297/2018, constituie o normă de drept penal material, iar nu o normă de procedură penală.

Or, date fiind argumentele expuse în Decizia nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale (publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014), în cauzele pendinte nu pot fi combinate dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripţiei, cu dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menţionate, care înlătură un asemenea efect, după cum s-a arătat în Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022. Aceasta deoarece o eventuală combinare a dispoziţiilor legale ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeaşi instituţie juridică, exercitând un atribut care nu le revine şi intrând în sfera de competenţă constituţională a legiuitorului.

Instanţa supremă a reţinut, de asemenea, că revine fiecărei instanţe de judecată învestite cu soluţionarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispoziţiilor legale incidente în raport cu particularităţile fiecărei situaţii în parte, respectând însă cerinţele ce decurg din interdicţia generării unei lex tertia.

Dezlegarea obligatorie a problemei de drept astfel enunţate, referitoare la natura dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., în general, şi a întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale, în special, este incidentă şi în speţa de faţă.

În faza judecării apelului, Curtea de Apel Cluj a valorificat incidenţa prescripţiei generale a răspunderii penale a inculpaţilor A., C. şi D., ca efect al adoptării Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, interpretând şi aplicând normele de drept penal pertinente în modalitatea regăsită ulterior şi în hotărârea prealabilă menţionată.

În acest context jurisprudenţial obligatoriu, rezultă că, raportat la aspectele factuale definitiv reţinute prin hotărârea instanţei de apel şi care nu mai pot fi cenzurate de instanţa de casaţie, termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunile deduse judecăţii, prevăzute de art. 335 alin. (1) şi (3) din C. pen. şi art. 334 alin. (1) din C. pen. este, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., de 5 ani şi a început să curgă la data de 04 august 2015 şi, respectiv, 22 februarie 2016, data săvârşirii infracţiunilor.

De vreme ce, pe de o parte, subsecvent deciziilor luate în contenciosul constituţional, legea penală în ansamblu mai favorabilă, astfel cum a fost identificată de instanţa de apel (respectiv, C. pen. în vigoare în perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022), nu a inclus cazuri de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, iar, pe de altă parte, cursul prescripţiei a fost suspendat în speţă pe o perioadă de 60 de zile, ca efect al adoptării reglementărilor specifice instituirii stării de urgenţă pe teritoriul României, rezultă că termenul de prescripţie generală s-a împlinit, în cauză, la data de 02 octombrie 2020 pentru infracţiunile comise la data de 04.08.2015 şi, respectiv la data 22 aprilie 2021 pentru infracţiunile comise la data de 22.02.2016.

În consecinţă, în privinţa inculpaţilor A., C. şi D. este incidentă cauza de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., soluţia dispusă prin decizia recurată fiind legală sub aspectul criticat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 987/A din data de 15 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi C. şi A., în cuantum de 680 RON fiecare, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 987/A din data de 15 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi C. şi A., în cuantum de 680 RON fiecare, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 decembrie 2022.