Scope of execution objection: prohibition on challenging foreign penalty adaptation and concurrence regime under res judicata

Şedinţa publică din data de 18 octombrie 2022

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 174 din data de 19 august 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A., împotriva sentinţei penale nr. 160 din 29.07.2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2021

În esenţă, pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 160 din 29.07.2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2021 a fost admisă cererea formulată de autorităţile judiciare italiene.

S-au constatat îndeplinite condiţiile prev. de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep. şi s-a dispus recunoaşterea următoarelor sentinţe penale:

- Sentinţa penală nr. 477/2011 pronunţată la data de 26.05.2011 de Tribunalul Ordinar Gorizia, confirmată prin hotărârea din 24.04.2014 a Curţii de Apel Trieste, definitivă la 31.10.2014, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de furt agravat în concurs, prev de art. 56, 110, 624 bis, 625 alin. (1) nr. 5 C. pen. italian, care are corespondent în legea penală română în tentativă la infracţiunea de furt calificat prev de art. 32 rap la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 5 C. pen.;

- Sentinţa penală nr. 204/2015 pronunţată la data de 12.02.2015 de Tribunalul Ordinar Pordenone, definitivă la 30.05.2015, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 11 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de furt agravat, prev de art. 56, 61 nr. 5 şi 7, 624, 625 alin. (1) nr. 2 şi 5 C. pen. italian, care are corespondent în legea penală română în infracţiunea de furt calificat în formă continuată, prev. de art. art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (şapte acte materiale);

- Sentinţa penală nr. 480/2016 pronunţată la data de 19.05.2015 de Tribunalul Ordinar Belluno, definitivă la 05.01.2016, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de furt agravat în concurs, prev de art. 56, 110, 61 nr. 5 şi 7, 624, 625 alin. (1) nr. 2 şi 5 C. pen. italian, care are corespondent în legea penală română în infracţiunea de furt calificat în formă continuată, prev. de art. art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d), e) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (două acte materiale);

- Sentinţa penală nr. 1224/2015 a Curţii de Apel Brescia din data de 21.04.2015, definitivă la 16.10.2015 prin care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani şi 1 lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de port ilegal de arme sau părţi din acestea în spaţiul public, prev. de art. 4 din Legea nr. 110/1975, ce are corespondent în legea română în infracţiunea de portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase, prev. de art. 372 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., primirea bunurilor furate, în formă continuată, prev. de art. 648 C. pen. italian, ce are corespondent în infracţiunea de tăinuire, prev. de art. 270 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. şi s-a revocat suspendarea condiţionată acordată prin sentinţa din 29.01.2009 a Tribunalului Pavia pentru o infracţiune de furt agravat în concurs, prev. de art. 110, 624, 625 nr. 2 C. pen. italian, ce are corespondent în infracţiunea de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.;

- Sentinţa penală a Tribunalului Pavia nr. 63/2009 din 29.01.2009, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare cu suspendarea condiţionată, pentru infracţiunea de furt agravat în concurs, prev. de art. 110, 624, 625 nr. 2 C. pen. italian, ce are corespondent în infracţiunea de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., suspendare ce a fost revocată prin sentinţa penală nr. 1224/2015 a Curţii de Apel Brescia, din data de 21.04.2015, definitivă la 16.10.2015.

A fost recunoscut ordinul de executare a pedepselor concurente nr. SIEP 17/2016 emis la data de 21.01.2020 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Belluno prin care s-a emis ordin de executare pentru pedeapsa de 11 ani, 11 luni şi 21 de zile închisoare.

A fost recunoscut ordinul de descarcerare pentru redeterminarea pedepsei nr. SIEP 17/2016 emis la data de 19.11.2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Belluno, prin care a fost redeterminată pedeapsa de 11 ani, 11 luni şi 21 de zile închisoare şi s-a stabilit ca persoana condamnată să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani şi 1 lună închisoare.

S-a dispus transferarea condamnatului A. pentru continuarea executării pedepsei de 9 ani şi 1 lună închisoare într-un penitenciar din România.

S-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 30.08.2018 la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

În esenţă, fiind învestită în procedura de recunoaştere şi executare a hotărârii străine de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate în procedura prevăzută de art. 153-170 din Legea 302/2004 rep, prin care au fost transpuse în legislaţia internă dispoziţiile Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului Uniunii Europene, Curtea de Apel Craiova, examinând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, a constatat că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile speciale de recunoaştere şi executare a hotărârii judecătoreşti străine prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 rep, întrucât hotărârile sunt definitive şi executorii, faptele pentru care a fost aplicată pedeapsa au corespondent în legea română în: tentativă la infracţiunea de furt calificat prev. de art. 32 rap la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 5 C. pen., furt calificat în formă continuată, prev. de art. art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit b, d, e C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase, prev. de art. 372 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., tăinuire, prev. de art. 270 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen., persoana condamnată are cetăţenie română şi a fost de acord să execute pedeapsa în România. Totodată, din verificările efectuate a rezultat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare a unei hotărâri judecătoreşti străine prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004 rep.

Împotriva sentinţei penale nr. 160 din data de 29 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, condamnatul A. a formulat contestaţie la executare, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 27 iulie 2022, sub nr. x/2022.

În motivarea contestaţiei la executare s-a arătat că pedepsele aplicate nu au fost adaptate legii penale din România, faptele fiind concurente, astfel încât trebuia să se aplice art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.

S-a arătat că, din sentinţa penală a Curţii de Apel Craiova şi din decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie rezultă că faptele pentru care a fost condamnat sunt infracţiuni concurente, iar în acest caz pedepsele au fost adunate, în mod greşit, aritmetic, cum este în cazul recidivei, nefiind aplicate regulile concursului de infracţiuni.

De asemenea, s-a arătat că sentinţa penală de la Tribunalul Ordinar Belluno a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani şi 4 luni, iar legislaţia română prevede închisoarea de maxim 2 ani şi 6 luni, solicitând şi adaptarea pedepsei dispuse prin sentinţa penală 204/2015 a Tribunalului Ordinar Pordenone, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 11 luni, legislaţia din România prevăzând închisoarea de maxim 2 ani şi 6 luni.

S-a solicitat contopirea acestor pedepse prin aplicarea regulilor concursului de infracţiuni potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi admiterea contestaţiei astfel cum a fost formulată.

Prima instanţă a constata că prezenta contestaţie la executare este nefondată având în vedere dispoziţiile art. 598 C. proc. pen., şi astfel, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de criticile formulate şi dispoziţiile legale care reglementează contestaţia la executare, se constată că hotărârea contestată este legală şi temeinică, respectiv s.p. nr. 160 din 29 iulie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, definitivă prin d.p. nr. 210/A din 09.09.2021 a Î.C.C.J.

Astfel, contestaţia la executare este numai un mijloc procesual cu caracter jurisdicţional, care poate fi folosit înainte de punerea în executare a hotărârii penale definitive, dacă s-a invit un incident prevăzut de lege până în acest moment, în cursul executării pedepsei, dacă incidentul s-a ivit în perioada executării şi chiar după ce s-a executat pedeapsa, dar în legătură cu executarea ei.

Este, aşadar, un mijloc procesual de a se asigura punerea în executare şi executarea propriu-zisă a hotărârii penale definitive, în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziţii de drept penal şi de drept procesul penal care se referă la executarea unei condamnări penale.

Datorită acestei naturi juridice, legea prevede mijloacele prin care se asigură aplicarea legii în executarea condamnării, dar exclude posibilitatea ca, pe această cale, să fie afectată autoritatea de lucru judecat.

Aşadar, prin contestaţia la executare nu se poate schimba sau modifica soluţia care a căpătat autoritate de lucru judecat, deoarece, aşa cum am arătat, suntem în prezenţa unui mijloc jurisdicţional de rezolvare a incidentelor survenite în cursul executării pedepselor.

Or, s-a apreciat că în cauza de faţă, contestatorul, atât în motivele scrise depuse la dosarul cauzei, cât şi în cadrul dezbaterilor, invocă împrejurări care au fost analizate de instanţă la momentul la care s-au recunoscut hotărârile judecătoreşti pronunţate de autorităţile judiciare străine, prin care contestatorul a fost condamnat definitiv.

Astfel, s-a reţinut că prin sentinţa penală contestată s-a analizat incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 302/2004 republicată, constatându-se îndeplinite condiţiile prev. de art. 167 alin. (1) din legea menţionată, cu consecinţa recunoaşterii sentinţelor penale de condamnare pronunţate de autorităţile judiciare italiene, întrucât hotărârile erau definitive şi executorii, faptele pentru care a fost aplicată pedeapsa au corespondent în legea română (tentativa la infracţiunea de furt calificat prev de art. 32 C. pen. rap la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 5 C. pen.; furt calificat în formă continuată prev de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) şi e) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.; portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase prev de art. 372 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.; tăinuire prev de art. 270 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.; furt calificat prev de art. 228 alin. (1) C. pen., art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.), persoana condamnată are cetăţenie română şi a fost de acord să execute pedeapsa în România; de asemenea, s-a constatat că nu era incident nici unul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare a unei hotărâri judecătoreşti străine, prev. de art. 163 din Lg. 302/2004 republicată.

Sentinţa penală contestată a fost verificată sub aspectul legalităţii de către instanţa supremă care, prin decizia penală nr. 210 din 09 septembrie 2021 a constatat că, sub aspectul sancţiunii aplicate numitului A., pedeapsa rezultantă de 11 ani 11 luni şi 21 zile închisoare a fost redeterminată, stabilindu-se ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani şi 1 lună închisoare, a cărei natură şi cuantum corespunde cu cea prevăzută de legislaţia română.

Ca urmare, instanţa a apreciat că în ceea ce priveşte criticile formulate de contestator în sensul că, prin sentinţa penală contestată au fost încălcate dispoziţiile legale din legislaţia română, întrucât nu au fost adaptate şi redozate pedepsele aplicate prin s.p. nr. 480/19 mai 2015 pronunţată de Tribunalul Ordinar Belluno, Italia, respectiv prin s.p. nr. 204/12 februarie 2015 pronunţată de Tribunalul Ordinar Pordenone, Italia, acestea sunt nefondate, fiind astfel respinsă ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnatul A..

Împotriva sentinţei penale nr. 174 din data de 19 august 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat prezenta contestaţie condamnatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 22.09.2022, când s-a stabilit termen pentru soluţionare la data de 18.10.2022, ocazie cu care s-au luat concluziile apărătorului contestatorului şi ale reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Examinând contestaţia formulată, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Contestaţia la executare reprezintă un mijloc jurisdicţional de rezolvare a unor incidente ivite în cursul executării hotărârilor definitive, prin intermediul căreia se pot invoca numai aspecte ce ţin de executarea acestora, nu şi de legalitatea şi temeinicia lor întrucât, în caz contrar, s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat de care se bucură respectivele hotărâri.

Dispoziţiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen., reglementează expres cazurile în care se poate face contestaţie împotriva executării unei hotărâri penale, unul dintre acestea vizând situaţia în care se iveşte o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau o împiedicare la executare (lit. c). Totodată, Înalta Curte are în vedere că, potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face atunci când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei şi trebuie să cuprindă situaţiile intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare în care, fie pedepsele nu se mai execută (în caz de amnistie, prescripţia executării pedepsei, graţierea, decesul persoanei condamnate), fie intervin modificări în sensul micşorării cuantumului pedepselor ce urmează a fi puse în executare sau care se execută.

În speţă, se reţine că, prin intermediul acestui mijloc procesual, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) şi d) C. proc. pen., condamnatul A. a solicitat reducerea pedepsei în executarea căreia se află în prezent, stabilită prin sentinţa penală nr. 160 din 29.07.2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2021, în procedura de recunoaştere a hotărârilor de condamnare emise de autorităţile din Italia, respectiv să se dispună adaptarea pedepselor aplicate de autorităţile judiciare italiene şi aplicarea regimului concursului de infracţiuni pentru faptele pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate.

Astfel, în esenţă, s-a susţinut de către apărarea contestatorului că există un impediment la executare având în vedere că faptele pentru care a fost condamnat de autorităţile străine prin hotărârile de condamnare ce au fost recunoscute de Curtea de Apel Craiova prin sentinţa contestată, sunt infracţiuni concurente, iar în acest caz, în opinia apărării, pedepsele au fost adunate în mod greşit aritmetic, nefiind aplicate regulile concursului de infracţiuni, prev. de art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen.. Deopotrivă, s-a criticat prin intermediul contestaţiei la executare, faptul că la momentul recunoaşterii hotărârilor străine, pedepsele aplicate nu au fost adaptate potrivit legii penale române, care prevede pedepse mult mai mici pentru faptele pentru care contestatorul a fost condamnat. În concluzie, s-a solicitat admiterea contestaţiei şi să se dispună adaptarea pedepselor şi aplicarea regimului concursului de infracţiuni pentru infracţiunile pentru care contestatorul a fost condamnat, fiind vorba de infracţiuni concurente.

Înalta Curte constată că motivele contestatorului nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de contestaţie la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. pen. invocate în cauză, întrucât prin prezentul demers judiciar nu au fost relevate aspecte care să determine o împiedicare la executare şi nici argumentele care să conducă la concluzia că au intervenit modificări în sensul micşorării cuantumului pedepsei ce se execută.

În fapt, în speţă, este repusă în discuţie chiar legalitatea şi temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea, fiind criticată în realitate recunoaşterea, prin sentinţa penală nr. 160 din data de 29 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, a pedepselor aplicate contestatorului de către autorităţile din Italia, respectiv prin ordinul prin care s-a stabilit ca persoana condamnată A. să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani şi 1 lună închisoare (ordinul de descarcerare pentru redeterminarea pedepsei nr. SIEP 17/2016 emis la data de 19.11.2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Belluno, prin care a fost redeterminată pedeapsa de 11 ani, 11 luni şi 21 de zile închisoare şi s-a stabilit ca persoana condamnată să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani şi 1 lună închisoare), ordin care, de asemenea, a fost recunoscut în cauză în procedura reglementată de Legea nr. 302/2004.

Sub acest aspect, se impune a se sublinia că, în conformitate cu dispoziţiile art. 166 alin. (6) lit. b) şi alin. (8) din Legea nr. 302/2004, republicată, după ce constată îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 167 din acelaşi act normativ, instanţa de judecată română admite cererea de recunoaştere şi executare a unei hotărâri străine şi după caz, procedează la adaptarea pedepsei aplicate prin respectiva hotărâre. Aşadar, revine instanţei române învestite cu soluţionarea cererii de recunoaştere şi executare a unei hotărâri străine să efectueze operaţiunea de adaptare a pedepsei atunci când, din datele speţei, rezultă că este incidentă una dintre situaţiile reglementate de textul de lege incident în materie, în raport cu care s-ar impune, astfel, aplicarea dispoziţiilor referitoare la conversiunea condamnării.

Verificarea modului în care instanţa română a dat o rezolvare cererii de recunoaştere şi executare a unei hotărâri străine, inclusiv în ceea ce priveşte necesitatea adaptării pedepsei aplicate de autoritatea judiciară de condamnare, se realizează, însă, în condiţiile art. 166 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, în procedura reglementată de aceste dispoziţii legale, respectiv prin intermediul căii de atac a apelului promovat împotriva hotărârii de recunoaştere şi transfer, drept pe care condamnatul A. l-a exercitat în speţă, prin decizia penală nr. 210/A din 09.09.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2021, fiind respins, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 160 din data de 29.07.2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova.

În aceste condiţii, atâta timp cât, aşa cum s-a arătat anterior, prin intermediul contestaţiei la executare nu se poate pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârii definitive în baza căreia se face executarea şi nu se poate ajunge la modificarea acesteia, ci se rezolvă doar incidente intervenite în cursul executării, în această procedură nu pot fi examinate solicitările condamnatului de adaptare a pedepselor aplicate de autoritatea străină ori de a se aplica regimul sancţionator al concursului de infracţiuni în ceea ce priveşte faptele pentru care a fost condamnat acesta în Italia, întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat a sentinţei penale nr. 160 din data de 29 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova.

Astfel, având în vedere criticile formulate de contestatorul condamnat, Înalta Curte notează că, în procedura contestaţiei la executare nu se poate modifica o hotărâre rămasă definitivă, nu se poate proceda la o reindividualizare a pedepsei prin pronunţarea unei alte soluţii, întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat şi stabilităţii raporturilor juridice.

În concluzie, în raport cu cele reţinute în cauză, Înalta Curte constată că, în speţă, nu există nicio împiedicare la executare sau o cauză de micşorare a pedepsei, cu privire la sentinţa penală nr. 160 din data de 29 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2021, definitivă prin decizia penală nr. 210/A din 09.09.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care să facă necesară o intervenţie întemeiată pe dispoziţiile art. 598 C. proc. pen., solicitarea contestatorului de adaptare a pedepselor aplicate de autorităţile judiciare italiene şi de aplicare a regimului concursului de infracţiuni potrivit legii române pentru infracţiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în Italia, neputând forma obiectul examinării în această procedură.

Pe cale de consecinţă, constatând legală şi temeinică hotărârea atacată, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) raportat la art. 597 alin. (8) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondată contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 174 din data de 19 august 2022 a Curţii de Apel Craiova.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar în raport cu alin. (6) al aceluiaşi articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 174 din data de 19 august 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 340 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 octombrie 2022.