Tardiveness of execution challenge in transfer of sentenced persons and exclusion of pre-transfer early release periods

Şedinţa publică din data de 12 octombrie 2022

Deliberând asupra contestaţiei declarate, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 36 din data de 08 aprilie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., raportat la art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, a admis contestaţia la executare formulată de condamnatul A. şi a dispus deducerea perioadei de 90 de zile de eliberare anticipată, cu privire la perioadele de la 17.11.2020 la 16.05.2021 şi de la 15.05.2021 la 16.11.2021, potrivit Certificatului de executare a pedepsei nr. 2614/2018, emis de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Roma, Italia, la data de 22.12.2021, din executarea pedepsei 4 ani şi 8 luni închisoare, dispusă prin sentinţa penală nr. 146/21.10.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Bacău, definitivă prin neapelare la data de 07.12.2021.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că, la data de 11.02.2022, a formulat contestaţie la executare A., înregistrată pe rolul instanţei sub nr. x/2022, prin care a solicitat deducerea din pedeapsa principala a întregii perioade de la 16.11.2018 la zi, precum şi 233 zile câştig în Italia. În susţinerea contestaţiei nu s-au depus probe noi, doar s-a făcut referire la înscrisurile aflate deja în dosarul nr. x/2021.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a arătat că, potrivit art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004:

"În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător."

Potrivit art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004:

"În cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanţa română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau graţierea acordată anterior, precum şi, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislaţiei statului emitent."

Potrivit art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004:

"În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător."

În raport de aceste ultime prevedri, Curtea a constatat că reprezentantul Ministerului Public în mod greşit a solicitat declinarea competenţei de coluţionare a contestaţiei.

Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 sunt pe deplin aplicabile contestatorului, cele două reduceri succesive de pedeapsă de 90 zile vizează perioade anterioare transferării sale în România şi neluate în calcul la data recunoaşterii, urmând a fi recunoscute la soluţionarea contestaţiei la executare.

Tot potrivit acestor dispoziţii legale, perioadele considerate executate anterior predării, transmise ulterior transferării de statul de condamnare, vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea de predare.

Prin urmare, dat fiind că legiuitorul a permis o astfel de deducere şi ulterior transferării în România pentru executarea pedepsei recunoscute, s-a admis contestaţia la executare formulată de condamnatul A..

Pentru perioadele anterioare emiterii certificatului emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Roma la data de 13.05.2021 s-a constatat că în cauză operează autoritatea de lucru judecat, derivată din hotărârea definitivă de recunoaştere.

Împotriva acestei sentinţe penale a declarat contestaţie, la data de 17.06.2022 (data ştampilei poştale), contestatorul A., acesta fiind nemulţumit de numărul zilelor de eliberare anticipată deduse de curtea de apel.

La termenul de judecată din data de 12.10.2022, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuţie excepţia tardivităţii formulării prezentei contestaţii, procurorul solicitând respingerea, ca tardivă, a contestaţiei formulate, iar contestatorul arătând nu achiesează la excepţia invocată.

Examinând contestaţia declarată de contestatorul A., Înalta Curte constată că aceasta este tardivă, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate prin art. 3 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, hotărârile judecătoreşti pot fi desfiinţate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege şi exercitate conform dispoziţiilor legale.

Analizând contestaţia declarată în prezenta cauză, Înalta Curte constată că aceasta a fost formulată cu depăşirea termenului legal, care, potrivit dispoziţiilor art. 597 alin. (7) C. proc. pen., este de 3 zile de la comunicarea hotărârii.

Astfel, se constată că, aşa cum rezultă din menţiunile aflate la dosarul Curţii de Apel Bacău, sentinţa penală atacată i-a fost comunicată contestatorului la data de 08 aprilie 2022, dată la care acesta a arătat că nu declară contestaţie, hotărârea rămânând definitivă prin necontestare la data de 19 aprilie 2022, aşa cum se arată în adresa Compartimentului Executări Penale din cadrul Curţi de Apel Bacău, aflată la dosar.

Ulterior, contestatorul a declarat contestaţie la data de 17.06.2022 (data ştampilei poştale), adică la peste două luni de la comunicarea hotărârii atacate, contestaţia fiind formulată cu nerespectarea termenului prevăzut de lege pentru formularea acesteia.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte va respinge, ca tardivă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 36 din data de 08 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022.

Potrivit art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 36 din data de 08 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 octombrie 2022.