Challenge to execution of recognized foreign criminal judgment: res judicata bars merit-based claims in execution proceedings

Şedinţa publică din data de 05 octombrie 2022

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 87 din data de 07 iulie 2022, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de persoana condamnată A., cu privire la sentinţa penală nr. 120/F din 09.09.2021 a Curţii de Apel Galaţi, definitivă prin neapelare la 11.10.2021.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Galaţi a reţinut că persoana condamnată A. a formulat cerere de modificare pedepse, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi sub nr. x/2022 din 15.06.2022 arătând în motivarea acesteia că instanţa care a pronunţat sentinţa penală nr. 120/F din 09.09.2021, respectiv Curtea de Apel Galaţi, trebuia să adapteze pedeapsa rezultantă pentru care a dispus executarea în România în sensul de a contopi pedepsele aplicate prin hotărârea recunoscută, conform dispoziţiilor art. 39 C. pen.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

La termenul de judecată din 05.07.2022, Curtea, având în vedere motivele cuprinse în cererea formulată, precum şi precizările suplimentare făcute de persoana condamnată la acelaşi termen, a recalificat cererea în contestaţie la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., exercitată împotriva sentinţei penale nr. 120/F din 09.09.2021 a Curţii de Apel Galaţi.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 120/F din 09.09.2021 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, s-a dispus recunoaşterea pe latură penală, doar în privinţa pedepsei principale a închisorii, a sentinţei penale din 02.03.2009 a autorităţilor judiciare spaniole, respectiv Audienţa Provincială din Barcelona, secţia a 8-a-Judecătoria de instrucţie nr. 4 din Gava, definitivă la data de 21.12.2009, în ceea ce o priveşte pe persoana condamnată A..

S-a constatat că numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă principală de 18 ani închisoare (6570 zile închisoare) pentru comiterea a 2 infracţiuni: o infracţiune continuă de agresiune sexuală, prevăzută de art. 179 şi 74 din C. pen. spaniol şi o infracţiune de favorizare a prostituţiei, prevăzută de art. 188.1 şi 3 din C. pen. spaniol. S-a constatat că infracţiunile reţinute în sarcina persoanei condamnate A. au corespondent şi în legislaţia penală română: în infracţiunea de "viol", în formă continuată, prevăzută de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. c) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi în infracţiunea de "trafic de minori", în formă continuată, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.. S-a dispus ca persoana condamnată A. să execute în România pedeapsa principală de 18 ani închisoare (6570 zile închisoare), prin transferarea acesteia într-un penitenciar din această ţară.

S-a constatat că persoana condamnată A. executase, la data de 12.06.2020, un număr de 4457 zile închisoare, durată care s-a dedus din pedeapsa de 18 ani închisoare (6570 zile închisoare), precum şi perioada de la 12.06.2020 la zi. Sentinţa penală mai sus menţionată a rămas definitivă prin neapelare la 11.10.2021.

Conform art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate formula în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Contestaţia la executare reprezintă mijlocul procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea, astfel că legea a prevăzut expres cazurile în care poate fi folosită această instituţie.

Prin contestaţie pot fi vizate exclusiv aspecte ce se referă la executarea hotărârii intrate în puterea lucrului judecat, fără a se putea aduce modificări în ceea ce priveşte soluţia pusă în executare.

Pe cale de consecinţă, s-a arătat că o contestaţie făcută în afara cazurilor expres prevăzute de lege este inadmisibilă. Pe această cale nu se pot invoca nevinovăţia, greşita condamnare a contestatorului în lipsa unor probe temeinice, descoperirea unor probe noi, greşita încadrare juridică a faptei sau individualizare a pedepsei sau orice alte aspecte ce ţin de judecata în fond a cauzei şi care se bucură de autoritate de lucru judecat.

În opinia Curţii, motivul invocat de către contestator nu se circumscrie cazului prevăzut de art. 598 lit. c) din C. proc. pen., neexistând o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare. S-a reţinut că aspectele invocate se constituie în critici vizând legalitatea/temeinicia hotărârii, ce puteau fi analizate doar cu prilejul soluţionării apelului, cale de atac pe care persoana condamnată nu a înţeles să o exercite.

Raportat la aplicabilitatea art. 166 alin. (6) din Legea 302/2004, s-a reţinut de către instanţa care a soluţionat sesizarea privind recunoaşterea sentinţei penale din 02.03.2009 a autorităţilor judiciare spaniole, că pedeapsa aplicată de către instanţa străină corespunde ca durată cu pedeapsa prevăzută de legea română, nefiind necesară adaptarea acesteia.

Împotriva sentinţei penale nr. 87 din data de 07 iulie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat contestaţie A. reiterând criticile invocate în faţa primei instanţe.

Examinând sentinţa atacată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată ca aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Contestaţia la executare reprezintă mijlocul procesual ce se poate exercita în vederea soluţionării incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală, apărute înaintea sau în cursul executării hotărârii penale definitive ori după executarea hotărârii penale definitive, dar în legătură cu aceasta.

Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestatia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare. Nelămurirea ivită vizează limitele în care hotărârea se execută, iar nu valabilitatea acesteia în privinţa textelor de lege şi a principiilor aplicate. În acest sens, caracterul echivoc al dispozitivului hotărârii şi lipsa de precizie, pot legitima formularea unei contestaţii la executare în baza acestui temei. Pe calea contestaţiei la executare pot fi rezolvate aspecte legate de punerea în executare a unei hotărâri, fără a se repune în discuţie probleme de fond rezolvate cu autoritate de lucru judecat.

În cauză, contestatorul A. a formulat contestaţie la executare împotriva sentinţei penale nr. 120/F din data de 09.09.2021, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, prin care s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi s-a dispus recunoaşterea pe latură penală, doar în privinţa pedepsei principale a închisorii, a sentinţei penale din data de 02.03.2009 a autorităţilor judiciare spaniole, respectiv Audienţa Provincială din Barcelona, secţia a 8-a-Judecătoria de instrucţie nr. 4 din Gava, definitivă la data de 21.12.2009, în ceea ce o priveşte pe persoana condamnată A..

Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, constată că persoana condamnată nu a invocat motive care s-ar putea circumscrie cazurilor de contestaţie la executare prevăzute de lege, în acest cadru procesual neputând fi evaluată vinovăţia, greşita condamnare în lipsa unor probe temeinice, încadrarea juridică sau modalitatea de individualizare a pedepsei, descoperirea unor probe noi sau orice alte aspecte ce ţin de judecata în fond a cauzei şi care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Se constată că prin criticile formulate contestatorul pune în discuţie chestiuni legate de stabilirea vinovăţiei sale în săvârşirea faptelor pentru care instanţa străină a pronunţat soluţia de condamnare, aspecte ce ar putea fi evaluate în calea de împotriva hotărârii de condamnare.

Înalta Curte reaminteşte că prin recunoaşterea hotărârii de condamnare de către autorităţile judiciare române, nu poate fi adusă atingere autorităţii de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti străine căreia, prin recunoaştere i se conferă doar puterea de a-şi produce efectele juridice recunoscute de legea română, de a fi pusă în executare pe teritoriul statului solicitat.

Referitor la adaptarea pedepsei aplicate de instanţa străină, Înalta Curte constată că în mod corect s-a dispus recunoaşterea pedepsei de 18 ani pentru comiterea infracţiunilor de viol, prevăzute de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. c) din C. pen. şi trafic de minori, prevăzute de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) din C. pen. întrucât cuantumul pedepsei stabilite nu depăşeşte maximul special prevăzut pentru fiecare infracţiune în parte, iar pedeapsa rezultantă nu depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română.

În jurisprudenţa sa anterioară, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare, aplicată prin cumul aritmetic de autorităţile judiciare spaniole, respectiv 2 pedepse de câte 5 ani închisoare şi o pedeapsă de 1 an închisoare,stabilită în cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 302/2004, nu poate fi redusă prin intermediul contestaţiei la executare prevăzute de art. 598 C. proc. pen.., întrucât ar fi încălcată autoritatea de lucru judecat a hotărârilor definitive pronunţate anterior, respectiv sentinţele penale nr. 902/F/03.07.2018 - în care s-au avut în vedere dispoziţiile art. 154 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 şi nr. 2/08.01.2019, ambele ale Curţii de Apel Galaţi. (Decizia nr. 245 din 09 mai 2019 pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect contestaţia la executare)

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 87 din data de 07 iulie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 87 din data de 07 iulie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 octombrie 2022.