Continued fraud conviction: Cassation review limited to objective typicity, excluding re-evaluation of contract ownership and fund destination facts.

Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2022

Deliberând asupra recursului în casaţie formulat de inculpaţii A. şi B., reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 17 din 12 ianuarie 2022, printre altele, Judecătoria Târgu Mureş, în temeiul art. 396 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată (44 acte materiale din perioada 21.11.2011-31.05.2012), prevăzută de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi cu aplicarea art. 5 din C. pen., în regim de detenţie, iar în baza art. 67 alin. (1) din C. pen., i-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 4 ani, pedeapsă care se execută potrivit art. 68 alin. (1) din C. pen.

De asemenea, în temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., i-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pedeapsă care se execută conform art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 72 alin. (1) din C. pen. coroborat cu art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., a dedus din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin prezenta sentinţă durata reţinerii de 24 de ore, începând cu data de 13.06.2012, ora 22:15 şi până la data de 14.06.2012, ora 22:15, măsură dispusă prin ordonanţa organelor de cercetare penală din cadrul IPJ Mureş-Serviciul de Investigare a Fraudelor din data de 13.06.2012-fil. 46-48 d.up.vol. XI.

De asemenea, în temeiul art. 396 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată (20 acte materiale din perioada 17.11.2011-28.03.2012), prevăzută de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi cu aplicarea art. 5 din C. pen., iar în baza art. 67 alin. (1) din C. pen., i-a aplicat inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă care se execută potrivit art. 68 alin. (1) din C. pen.

În plus, în temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., i-a aplicat inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pedeapsă care se execută conform art. 65 alin. (3) din C. pen., iar în temeiul art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare sub supraveghere şi a stabilit în condiţiile art. 92 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen., un termen de supraveghere de 4 ani, care va curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., i-a pus în vedere inculpatului B. ca pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune Cluj, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza prevederilor art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., i-a impus inculpatului să execute obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate şi a dispus ca, în conformitate cu prevederile art. 94 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) din C. pen. se vor comunica Serviciului de probaţiune Cluj.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., a dispus obligarea inculpatului B. ca pe parcursul termenului de supraveghere să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 90 de zile, în cadrul Primăriei municipiului Cluj Napoca, judeţul Cluj sau în cadrul Primăriei comunei Floreşti, judeţul Cluj.

În temeiul art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. coroborat cu art. 91 alin. (4) din C. pen., i-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen., respectiv asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse, dar şi cu privire la consecinţele săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de supraveghere, constând în posibilitatea revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei şi consecutiv, executarea pedepsei iniţial suspendate.

De asemenea, în baza art. 72 alin. (1) din C. pen. coroborat cu art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., a constatat că inculpatul a fost reţinut pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 13.06.2012, ora 20:10 şi până la data de 14.06.2012, ora 20:10, măsură dispusă prin ordonanţa organelor de cercetare penală din cadrul IPJ Mureş-Serviciul de Investigare a Fraudelor din data de 13.06.2012-fil. 57-60 d.up. vol. XI.

Împotriva acestei sentinţe penale au formulat apel inculpaţii A., B. şi C..

Prin decizia penală nr. 306/A din data de 26 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. a admis apelurile declarate de inculpaţii A., B. şi C. împotriva sentinţei penale nr. 17 din 12 ianuarie 2022 pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş în dosarul penal nr. x/2017 şi în consecinţă:

În baza art. 423 alin. (1) din C. proc. pen. a desfiinţat parţial hotărârea atacată şi rejudecând cauza a dispus, în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii A. şi B., în limitele de mai jos:

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 244 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă care se execută potrivit art. 68 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pedeapsă care se execută conform art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 91 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate de 1 an şi 6 luni închisoare sub supraveghere şi a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Cluj la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. a impus inculpatului să execute următoarele obligaţii:

- să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate;

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. coroborat cu art. 93 alin. (3) C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, a obligat inculpatul să presteze o muncă neremunerată în cadrul Primăriei com. Floreşti sau în cadrul Primăriei Cluj Napoca, pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul în care pe parcursul termenului de supraveghere cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege sau săvârşeşte o nouă infracţiune.

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 244 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată.

În baza art. 91 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate de 1 an închisoare sub supraveghere şi a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Cluj la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. a impus inculpatului să execute următoarele obligaţii:

- să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate;

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. coroborat cu art. 93 alin. (3) din C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, a obligat inculpatul să presteze o muncă neremunerată în cadrul Primăriei mun. Cluj Napoca sau în cadrul Primăriei com. Floreşti, pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul în care pe parcursul termenului de supraveghere cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege sau săvârşeşte o nouă infracţiune.

A menţinut dispoziţiile din hotărârea atacată ce nu contravin prezentei.

Prin încheierea din 04 octombrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a admis, în principiu, cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 306/A din data de 26 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a trimis cauza la Completul 5 în vederea soluţionării şi a acordat termen la data de 15.11.2022, reţinând că aspectele invocate în cererea de recurs în casaţie pot fi valorificate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Analizând recursurile în casaţie declarate de recurenţii A. şi B. în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen. Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte precizează că potrivit C. proc. pen., recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat şi care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din acelaşi cod, pe calea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat şi excede cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

Aşadar, recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Pe cale de consecinţă, recursul în casaţie nu are în vedere elementele de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, aşa încât, Înalta Curte nu poate să reevalueze materialul probator şi să stabilească o situaţie de fapt diferită de cea menţionată în hotărârile atacate.

În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecăţii în faţa primei instanţe ori în apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri şi condiţii expres prevăzute de lege.

Recursul în casaţie nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal - şi un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., acesta este incident în situaţia în care "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Cazul de casare menţionat vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei.

Dispoziţiile menţionate exclud din sfera de analiză a instanţei de recurs situaţia de fapt şi modalitatea de interpretare a probatoriului, în acest stadiu verificându-se exclusiv doar dacă faptele astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel sunt prevăzute ca infracţiuni, respectiv dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc din punct de vedere obiectiv elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului.

Deopotrivă, prevederile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., nu permit o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator şi, pe această cale, stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Verificările pe care instanţa de recurs în casaţie le face din perspectiva noţiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita inculpatului este prevăzută de norma de incriminare, cât şi condiţiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu zisă şi elementele de conţinut ale incriminării sub aspectul laturii obiective.

În raport de consideraţiile teoretice expuse anterior, se constată că starea de fapt reţinută cu titlu definitiv de către instanţa de apel în ceea ce-l priveşte pe recurentul A. constă în aceea că acesta, în calitate de agent comercial în cadrul S.C. D. S.R.L., respectiv S.C. E. S.R.L., în perioada 21.11.2011-31.05.2012, inculpatul a indus în eroare persoanele vătămate F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S.C. S. S.R.L., T., U., V., M., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH.., II., JJ., KK., LL. şi pe numiţii MM. şi NN., promiţându-le atât anterior, cât şi cu ocazia încheierii celor 44 de contracte de mandat aferente (cu fiecare persoană în parte) că li se vor acorda diferite sume de bani, cu titlu de împrumut din partea societăţii în care îşi desfăşura activitatea, într-un termen cuprins între câteva zile şi maxim 2-3 luni, doar în schimbul plăţii unei taxe de contractare obligatorie pentru încheierea contractelor, iar ulterior urmată de plata ratelor lunare corespunzătoare, pe perioade cuprinse între 60 de luni şi 180 de luni, însă sumele de bani promise nu mai erau acordate, acest aspect fiind cunoscut de către inculpat încă de la momentul semnării contractelor, urmărindu-se obţinerea unui folos patrimonial injust atât pentru el, cât şi pentru alte persoane, iar prin încheierea respectivelor contracte fiind cauzat un prejudiciu total de 59.073 RON.

Starea de fapt valorificată cu titlu definitiv de instanţa de apel referitor la recurentul B. constă în aceea că acesta, în calitate de agent comercial în cadrul S.C. D. S.R.L., respectiv S.C. E. S.R.L., în perioada 17.11.2011-28.03.2012, a indus în eroare persoanele vătămate OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., S.C. AAA. S.R.L. prin BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., promiţându-le atât anterior, cât şi cu ocazia încheierii celor 20 de contracte de mandat aferente (cu fiecare persoană în parte) că li se vor acorda diferite sume de bani, cu titlu de împrumut din partea societăţii în care îşi desfăşura activitatea, într-un termen cuprins între câteva zile şi maxim 2-3 luni, doar în schimbul plăţii unei taxe de contractare obligatorie pentru încheierea contractelor, iar ulterior urmată de plata ratelor lunare corespunzătoare, pe perioade cuprinse între 60 de luni şi 180 de luni, dar ulterior sumele de bani promise nu mai erau acordate, acest aspect fiind cunoscut de către inculpat încă de la momentul semnării contractelor, urmărind-se obţinerea unui folos patrimonial injust atât pentru el, cât şi pentru alte persoane, iar prin încheierea respectivelor contracte fiind cauzat un prejudiciu total de 31.897 RON.

În cauză, Înalta Curte reţine că sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de înşelăciune, astfel cum este incriminată de art. 244 alin. (1) din C. pen.

Astfel, potrivit art. 244 alin. (1) din C. pen. infracţiunea de înşelăciune constă în "Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă."

Aşadar, elementul material al infracţiunii de înşelăciune se realizează prin acţiunea de inducere în eroare, adică de amăgire, de surprindere a încrederii unei persoane şi se poate face fie prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, fie prin prezentarea ca mincinoasă a unei fapte adevăra. Fapta mincinoasă este aceea care nu corespunde adevărului, realităţii, în sensul că nu există sau există în alte modalităţi ori în altă formă de cum o prezintă inculpatul. Altfel zis, inculpatul inventează fapte sau le exagerează, le denaturează ori ascunde, neagă fapte adevărate pe care le prezintă ca neadevărate.

Pentru întregirea elementului material este necesar ca subiectul activ să determine pe o persoană să creadă aceste neadevăruri, să se lase indusă în eroare, iar persoana respectivă, ca urmare a acestei erori, să săvârşească un act sau o omisiune, de pe urma căreia se produce o pagubă în patrimoniul ei sau al altei persoane. Mijloacele sau modalităţile concrete prin care subiectul activ îl face pe subiectul pasiv să creadă neadevărurile prezentate, îl induce sau îl menţine în eroare ori îi produce iluzia adevărului pot fi foarte variate.

Suprapunând aceste elemente peste starea de fapt reţinută de către instanţa de apel prin decizia recurată, Înalta Curte constată că elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de înşelăciune corespund faptelor reţinute în concret în sarcina inculpaţilor. Astfel, verbum regens al infracţiunii de înşelăciune pentru care recurenţii au fost condamnaţi este reprezentat de:

- acţiunea de inducere în eroare de către inculpatul A. a unui număr de 42 de persoane vătămate s-a realizat prin prezentarea în mod fals a faptului că în baza contractelor de mandat semnate, a căror semnare era condiţionată de achitarea cel puţin a unei taxe de contractare, li se vor acorda diferite sume de bani, cu titlu de împrumut, într-un termen cuprins între câteva zile şi câteva luni;

- acţiunea de inducere în eroare de către inculpatul B. a unui număr de 20 de persoane vătămate s-a realizat prin prezentarea unor aspecte necorespunzătoare cu privire la obiectul contractului şi cu privire la perioada în care urma să aibă loc acordarea sumei solicitate, având un rol determinant pentru persoanele vătămate în vederea achitării sumelor de bani solicitate în vederea încheierii contractelor.

Recurenţii cunoşteau că prin acţiunile lor induc în eroare persoanele vătămate şi că sumele de bani promise nu mai erau acordate, încă de la momentul semnării contractelor, urmărind-se obţinerea unui folos patrimonial injust, prin încheierea respectivelor contracte fiind prejudiciate patrimonial persoanele vătămate. Aşadar, urmarea imediată a infracţiunilor săvârşite de recurenţi, respectiv producerea unei pagube, s-a realizat în momentul în care banii au fost scoşi din patrimoniul persoanelor vătămate, altfel spus când patrimoniul persoanelor vătămate a fost diminuat cu sumele de bani ce reprezentau taxe de contractare obligatorii pentru încheierea contractelor.

Prin urmare, Înalta Curte analizează incidenţa motivului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., invocat de recurenţi exclusiv în limitele lipsei prevederii în legea penală a faptei pentru care au fost condamnaţi recurenţii, precum şi tipicitatea obiectivă a acestora, reamintind că statuarea asupra chestiunilor care implică reevaluarea materialului probator nu poate face obiectul acestei căi extraordinare de atac.

Prin raportare la aceste exigenţe legale, Înalta Curte reţine că recurenţii, prin criticile vizând neîntrunirea elementele constitutive ale infracţiunii deoarece nu a fost avută în vedere urmarea imediată, ca element constitutiv al infracţiunii de înşelăciune, respectiv obţinerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust, atât timp cât contractele se încheiau cu societatea în cadrul căreia au avut calitatea de agenţi de vânzări, iar toate sumele încasate de la clienţi intrau în patrimoniul acesteia, instanţa de apel omiţând a analiza destinaţia acestora, respectiv cheltuielile generate de funcţionarea societăţii, precum şi că persoanele vătămate au confirmat că au încheiat contracte cu societatea şi nu cu agenţii de vânzări, tind la reinterpretarea probelor şi la stabilirea unei situaţii de fapt diferită de cea care a fost valorificată cu titlu definitiv de către instanţa de apel, aspect nepermis dată fiind natura juridică a recursului în casaţie de cale extraordinară de atac exclusiv de drept.

În concluzie, criticile recurenţilor nu pot fi primite de instanţă, fiindcă în realitate aceste critici urmăresc stabilirea unei alte situaţii de fapt, prin reinterpretarea probelor administrate în cauză, ceea ce este contrar scopului prevăzut de lege pentru recursul în casaţie, acela de a verifica legalitatea unei hotărâri definitive. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu - zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de recurenţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 306/A din data de 26 mai 2022 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Totodată, faţă de culpa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga fiecare recurent inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de recurenţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 306/A din data de 26 mai 2022 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurenţii la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 noiembrie 2022.