Rejection of post-conviction recidivism for suspended sentences under one year, triggering intermediate plurality sentencing rules

Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2022

Asupra recursului în casaţie de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1849 din data de 22 decembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Brăila, în baza art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 44 alin. (1) din C. pen., art. 61 alin. (4) lit. c) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3000 RON amendă penală, corespunzătoare a 150 zile amendă, (20 RON o zi amendă x 150 zile) pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului.

În baza art. 63 din C. pen., s-a atras atenţia inculpatului că, dacă nu va executa cu rea-credinţă pedeapsa amenzii, numărul zilelor amendă se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu închisoarea.

A fost menţinut beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 11 luni închisoare, aplicată prin sp. 55/P/10.04.2019 a Tribunalului Neamţ, definitivă prin neapelare la data de 03.05.2019.

Împotriva sentinţei pronunţate de către instanţa de fond a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila.

Prin decizia penală nr. 337/A din data de 03 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila.

S-a desfiinţat sentinţa penală nr. 1849/22.12.2021 a Judecătoriei Brăila şi în rejudecare:

În baza art. 336 alin. (1) din C. pen., art. 44 alin. (1) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 10 luni închisoare (fapta din 27.12.2020).

În baza art. 104 alin. (2) din C. pen. în referire la art. 96 alin. (4) din C. pen. s-a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere pentru pedeapsa de 11 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin sentinţa penală nr. 55/10.04.2019 a Tribunalului Neamţ, definitivă prin neapelare la data de 03.05.2019 şi s-a dispus ca inculpatul A. să execute alăturat pedeapsa de 10 luni închisoare (aplicată prin prezenta) şi 11 luni închisoare (aplicată prin sentinţa penală nr. 55/2019 a Tribunalului Neamţ), în total 21 luni închisoare, în regim privativ de libertate.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul A. la plata către stat a sumei de 600 RON (din care 300 RON la urmărire penală), cu titlu de cheltuieli judiciare la judecata în fond a cauzei.

În esenţă, s-a reţinut că, la data de 27.12.2020, ora 18:00, inculpatul A. a condus autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe drumul public DJ212, intersecţie cu DE584 din loc. Chiscani, jud. Brăila, având o îmbibaţie alcoolică de 1,82 g./l alcool pur în sânge.

Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs în casaţie inculpatul A., invocând cazul de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În argumentarea cererii, inculpatul A., prin avocat, a susţinut că pedeapsa rezultantă de 21 de luni închisoare aplicată prin cumularea pedepsei de 11 luni pronunţate prin sentinţa penală nr. 55/10.04.2019 a Tribunalului Neamţ şi pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin decizia recurată este nelegală, întrucât, instanţa de apel, în mod greşit, a aplicat pedeapsa rezultantă conform regulilor prevăzute de art. 43 din C. pen., deşi erau incidente dispoziţiile art. 44 alin. (1) din C. pen. referitoare la pluralitatea intermediară.

În acest sens, a solicitat să se constate că, în cauză, nu poate fi vorba de recidivă, întrucât pedeapsa iniţială a fost de 11 luni, fiind, aşadar, sub limita de un an prevăzută de art. 41 din C. pen.

Drept urmare, a solicitat să se dispună admiterea recursului în casaţie şi aplicarea corectă a legii, în sensul stabilirii pedepsei rezultante conform regulilor de la pluralitate intermediară, şi anume pedeapsa cea mai grea de 11 luni la care se adaugă o treime din pedeapsa de 10 luni închisoare rezultând o pedeapsă de 14 luni închisoare.

Cererea inculpatului A. a fost însoţită şi de o solicitare de repunere în termenul de recurs în casaţie, argumentată doar în fapt, pe aspectul că soţia inculpatului suferă de depresie postpartum şi nu mai deţine plicul ce conţine hotărârea recurată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 14 iunie 2022, sub nr. x/2021, fixându-se termen pentru verificarea admisibilităţii în principiu a cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 4 octombrie 2022.

Prin încheierea din data de 4 octombrie 2022, constatând că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. este introdusă în termenul prevăzut de lege şi respectă condiţiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6) şi art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) şi d) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, judecătorul de filtru, a admis-o, în principiu, şi a dispus trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării pe fond a căii de atac.

La termenul fixat, 15 noiembrie 2022, s-au luat concluziile apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat şi ale reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind fidel redate în practicaua prezentei decizii.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalităţii, pe de o parte, şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casaţie permite cenzurarea legalităţii unei categorii limitate de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală. În acest sens, dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În fine, recursul în casaţie nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanţele de fond, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea descrisă şi valorificată ca atare în hotărârea atacată. Aceasta deoarece instanţa de casaţie nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În cauza de faţă, recurentul inculpat A. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Delimitând sfera de aplicabilitate a acestui caz de recurs în casaţie, instanţa supremă a stabilit că el este incident numai în situaţia în care pedeapsa stabilită de instanţa de apel, prin raportare la toate normele de drept penal substanţial relevante pentru tratamentul sancţionator, este nelegală.

Altfel spus, prin intermediul acestui caz de casare pot fi cenzurate erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar şi a măsurilor educative, fie prin aplicarea unei sancţiuni neprevăzute de lege, fie prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancţionator.

În jurisprudenţa recentă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, delimitându-se sfera de aplicabilitate a cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., s-a statuat că acesta vizează nu doar erori de drept produse urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau cu o durată superioară ori inferioară limitelor legale speciale, ci şi regimul sancţionator în totalitate, respectiv pedepse principale, complementare sau accesorii şi modalitatea de individualizare a aplicării sau a executării pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea reţinută (Decizia penală nr. 543/RC/14 decembrie 2016 pronunţată în dosarul nr. x/2016).

În acest context jurisprudenţial, Înalta Curte apreciază că stabilirea eronată a tratamentului sancţionator al pluralităţii de infracţiuni, având ca finalitate aplicarea unei pedepse rezultante nelegale se circumscrie cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 pct. 12 din C. proc. pen.

Preliminar analizării motivelor de recurs în casaţie invocate de inculpatul A., Înalta Curte apreciază că se impune pentru stabilirea tratamentului sancţionator aplicabil inculpatului, prezentarea antecedenţei sale penale, astfel:

Prin sentinţa penală nr. 55/10.04.2019 a Tribunalului Neamţ, definitivă prin neapelare la data de 03.05.2019, a fost condamnat inculpat A. la o pedeapsă de 11 luni închisoare cu suspendare, pe durata unui termen de suspendare de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prev. de art. 290 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) şi art. 3 din C. pen.

Prin sentinţa penală nr. 1849 din data de 22 decembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Brăila, a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 3000 RON amendă penală, corespunzătoare a 150 zile amendă, (20 RON o zi amendă x 150 zile) pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului, prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 44 alin. (1) din C. pen., art. 61 alin. (4) lit. c) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

În baza art. 63 din C. pen., s-a atras atenţia inculpatului că, dacă nu va executa cu rea-credinţă pedeapsa amenzii, numărul zilelor amendă se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu închisoarea.

A fost menţinut beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 11 luni închisoare, aplicată prin sp. 55/P/10.04.2019 a Tribunalului Neamţ, definitivă prin neapelare la data de 03.05.2019.

Prin decizia penală nr. 337/A din data de 03 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila.

S-a desfiinţat sentinţa penală nr. 1849/22.12.2021 a Judecătoriei Brăila şi în rejudecare, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă de 10 luni închisoare (fapta din 27.12.2020), pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului, prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 44 alin. (1) din C. pen., art. 61 alin. (4) lit. c) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

În baza art. 104 alin. (2) din C. pen. în referire la art. 96 alin. (4) din C. pen. s-a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere pentru pedeapsa de 11 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin sentinţa penală nr. 55/10.04.2019 a Tribunalului Neamţ, definitivă prin neapelare la data de 03.05.2019 şi s-a dispus ca inculpatul A. să execute alăturat pedeapsa de 10 luni închisoare (aplicată prin prezenta) şi 11 luni închisoare (aplicată prin sentinţa penală nr. 55/2019 a Tribunalului Neamţ), în total 21 luni închisoare, în regim privativ de libertate.

În raport de aceste aspecte, Înalta Curte constată că, în mod greşit, instanţa de apel la momentul stabilirii tratamentului sancţionator aplicabil inculpatului A. a reţinut, în raport de pedeapsa de 11 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 55/10.04.2019 a Tribunalului Neamţ, săvârşirea faptei din prezenta cauză în stare de recidivă postcondamnatorie, în temeiul art. 96 alin. (4) raportat la art. 43 alin. (1) din C. pen., "dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune, în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta."

Or, în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru reţinerea stării de recidivă, ci a unei pluralităţi intermediare, având în vedere că pedeapsa de 11 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 55/10.04.2019 a Tribunalului Neamţ, nu îndeplineşte condiţia de a fi prim termen al recidivei postcondamnatorii, faţă de prevederile art. 41 alin. (1) din C. pen., potrivit cărora pedeapsa închisorii trebuie să fie mai mare de 1 an.

În acest context, Înalta Curte constată că sunt aplicabile prevederile referitoare la pluralitatea intermediară, reglementată de art. 44 alin. (1) din C. pen.:

"există pluralitate intermediară de infracţiuni când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare şi până la data la care pedeapsa este executată sau considerată ca executată, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune şi nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă."

Deopotrivă, potrivit art. 96 alin. (4) C. pen. "dacă pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a săvârşit o nouă infracţiune, descoperită până la împlinirea termenului şi pentru care s-a pronunţat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei"; alin. (5) "pedeapsa principală pentru noua infracţiune se stabileşte şi se execută, după caz, potrivit dispoziţiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară."

Sancţionarea pluralităţii intermediare se face potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni, prevăzut de art. 39 din C. pen., aplicabile în situaţia în care noua infracţiune a fost comisă înainte de începerea executării pedepsei care atrage starea de pluralitate intermediară sau în timpul executării acesteia.

Aplicând aspectele anterior menţionate în concret în speţă, se constată că mecanismul de aplicare şi stabilire a pedepsei era următorul:

1) aplicarea pedepsei pentru fiecare dintre infracţiunile concurente (10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 44 alin. (1) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi 11 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) şi art. 3 din C. pen.),

2) constatarea pluralităţii intermediare în raport de condamnarea anterioară (pedeapsa de 11 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin sentinţa penală nr. 55/10.04.2019 a Tribunalului Neamţ pentru care s-a dispus revocarea);

3) stabilirea pedepsei finale, potrivit art. 39 din C. pen., în sensul aplicării celei mai grele, la care se adaugă o treime din totalul celorlalte pedepse (pedeapsa cea mai grea de 11 luni închisoare, la care se va adăuga sporul obligatoriu de 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv 3 luni şi 10 zile, pedeapsa rezultantă fiind de 1 an, 2 luni şi 10 zile închisoare).

Pentru argumentele prezentate, constatând întemeiată critica de nelegalitate a inculpatului A., în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza finală din C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casaţie declarat de acesta şi va repune în limite legale pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului A., conform celor mai sus menţionate.

Deopotrivă, va menţine celelalte dispoziţii care nu contravin prezentei decizii penale.

Totodată, va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1969 din data de 03.03.2022 al Judecătoriei Brăila şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii potrivit dispoziţiilor prezentei.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 337/A din data de 03 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

Casează, în parte, decizia recurată şi rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa principală rezultantă de 21 luni închisoare aplicată inculpatului A., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- pedeapsa de 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 44 alin. (1) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

- pedeapsa de 11 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) şi art. 3 din C. pen.

În baza art. 96 alin. (5) din C. pen. raportat la art. 44 alin. (1) din C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., contopeşte pedepsele în pedeapsa cea mai grea, de 11 luni închisoare, la care adaugă un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv 3 luni şi 10 zile, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an, 2 luni şi 10 zile închisoare.

Dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1969 din data de 03.03.2022 al Judecătoriei Brăila şi dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii potrivit dispoziţiilor prezentei.

Menţine restul dispoziţiilor care nu contravin prezentei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 15 noiembrie 2022.