Cassation scope under Art. 438(1)(12) CPP: exclusion of factual re-evaluation and discretionary sentence individualization from the limited review of legal penalty limits

Şedinţa publică din data de 09 noiembrie 2022

Asupra recursului în casaţie de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 368 din 17.12.2021, Tribunalul Giurgiu, secţia Penală, Cauze generale, în temeiul art. 386 C. proc. pen.. a admis cererea de schimbare a încadrării juridice invocată din oficiu.

În temeiul art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare.

În temeiul art. 67 C. pen. a fost interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, în condiţiile art. 68 lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen. în condiţiile şi pe durata prev. de art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. s-a constatat că faptele deduse judecăţii sunt concurente cu cele pentru care acelaşi inculpat a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 2044/23.12.2019 pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin decizia penală nr. 592/09.07.2020 a Curţii de apel Bacău.

A fost descontopită această din urmă sentinţă în pedepsele componente, respectiv 1 an şi 6 luni închisoare şi 3 ani închisoare ca urmare a revocării pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 78/25.09.2014 a Judecătoriei Bolintin Vale, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1569/15.12.2014.

A fost menţinută revocarea suspendării sub supraveghere pentru pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare la care s-a adăugat 1/3 spor din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 1 an şi 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 67 C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, în condiţiile art. 68 lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen. în condiţiile şi pe durata prev. de art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 72 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa rezultantă de 9 ani şi 6 luni închisoare perioada deja executată de inculpat de la data de 07.09.2020 la 25.03.2021, reţinerea din 30.08.2018, de la 14.12.2013 la 06.02.2014, de la 25.03.2021 la zi şi de la 28.07.2021 la zi (arestul din prezenta cauză).

În temeiul art. 399 alin. (1) şi (3) C. proc. pen.. a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului A..

S-a dispus anularea M.E.P.I nr. 935/25.06.2021 emis de Judecătoria Drobeta Turnu Severin şi emiterea unui nou mandat de executare la data rămânerii definitive a sentinţei.

În temeiul art. 397 C. proc. pen.. s-a luat act că persoana vătămată B. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen.. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli judiciare avansate de stat, onorariul avocatului din oficiu fiind avansat din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Giurgiu.

În fapt, s-a reţinut că inculpatul A., în cursul lunii martie 2020, a transportat-o pe persoana vătămată B., în vârstă de 17 ani, în scopul exploatării sexuale, aceasta întreţinând relaţii sexuale cu mai mulţi bărbaţi pe teritoriul unor localităţi de pe raza Judeţului Giurgiu, în schimbul unor sume de bani.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, inculpatul A..

În principal, a solicitat admiterea apelului şi desfiinţarea în totalitate a sentinţei penale atacate, iar în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.. achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, faptă prev. de art. 211 alin. (1) C. pen.

În subsidiar, a solicitat admiterea apelului şi desfiinţarea în parte a sentinţei penale atacate şi, rejudecând, reindividualizarea pedepsei şi aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special.

Prin decizia penală nr. 616/A din 24.05.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2020 în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.. a fost admis apelul declarat de apelantul - inculpat A. împotriva sentinţei penale nr. 368/17.12.2021 a Tribunalului Giurgiu, secţia Penală, Cauze generale, pronunţate în dosarul nr. x/2020.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată de instanţa de fond, de 9 ani şi 6 luni închisoare, şi s-au repus pedepsele în individualitatea lor:

- 8 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de minori în formă continuată şi în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 211 alin. (1) C. pen., cu aplicarea aer. 35 alin. (1) şi 41 alin. (1) C. pen., 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen. şi interzicerea aceloraşi drepturi ca pedeapsă complementară,

- 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate, peste limita a 10.000 de ţigarete, prev. de art. 452 alin. 1lit. h) din Legea nr. 227/2016, stabilit prin sentinţa penală nr. 2044/23.12.2019 a Judecătoriei Bacău, secţia Penală, definitivă prin decizia penală nr. 592/09.07.2020 a Curţii de Apel Bacău şi

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi alin. (3) lit. h) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi reţinerea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. 1969, stabilită prin sentinţa penală nr. 78/25.09.2014 a Judecătoriei Bolintin Vale, definitivă prin decizia penală nr. 1569/15.12.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen.. şi art. 211 alin. (1) C. pen., cu reţinerea art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în stare de recidivă postcondamnatorie (faptă din martie 2020).

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. s-a constatat că infracţiunea dedusă judecăţii este concurentă cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 2044/23.12.2019 pronunţată de Judecătoria Bacău, secţia Penală, definitivă prin decizia penală nr. 592/09.07.2020 pronunţată de Curtea Apel Bacău şi prin care s-a dispus în baza art. 96 alin. (4) C. pen. revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 78/25.09.2014 a Judecătoriei Bolintin Vale, definitivă prin decizia penală nr. 1569/15.12.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, revocare care a fost menţinută.

În baza art. 43 alin. (1) şi 40 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele de 4 ani închisoare şi 1 an şi 6 luni închisoare şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care s-a adăugat 1/3 din pedeapsa ce nu se execută, respectiv 6 luni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsă rezultată care a fost adăugată la pedeapsa anterioară neexecutată, de 3 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 7 (şapte) ani şi 6 (şase) luni închisoare în regim de detenţie conform art. 60 C. pen.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, ca pedeapsă complementară, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 45 alin. (1) şi (5) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen. de la momentul rămânerii definitive a prezentei şi până când pedeapsa principală este executată sau considerată ca executată.

În baza art. 40 alin. (3) şi 72 alin. (1) C. pen. s-a dedus din durata pedepsei închisorii perioada executată şi arestul preventiv de la 14.12.2013 - 06.02.2014 şi de la 07.09.2020 la zi, precum şi reţinerea din 30.05.2018 (o zi).

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei.

În baza art. 275 alin. (3) şi (6) C. proc. pen.. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia şi s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei a onorariului parţial cuvenit avocatului din oficiu, în cuantum de 250 RON.

Decizia a fost pusă la dispoziţia procurorului, persoanei vătămate şi inculpatului prin mijlocirea grefei instanţei la data de 24 mai 2022.

Împotriva hotărârii instanţei de apel la data de 14 iunie 2022, a formulat cerere de recurs în casaţie, inculpatul A. prin care a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În esenţă, au susţinut că, hotărârea atacată este nelegală, întrucât pedeapsa a fost aplicată în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În acest sens a solicitat să i se aplice pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare condamnat prin decizia penală nr. 616/A din 24.05.2022 şi 1/3 din pedeapsa de 1 an şi 6 luni condamnat prin decizia penală nr. 592/09.07.2020 a Curţii de Apel Bacău şi aplicarea de 1/3 din pedeapsa aplicată prin decizia penală nr. 1569/15.12.2014 a Curţii de Apel Bucureşti.

Totodată, a făcut referire la omisiunea aplicării în cauză a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Prin încheierea din 28 septembrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 616/A din data de 24 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2020.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de inculpatul A. ca fiind nefondat, pentru motivele expuse în continuare.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 C. proc. pen., pe această cale instanţa examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate.

Se constată, astfel, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi exclusiv pentru motive de nelegalitate, strict circumscrise dispoziţiilor art. 438 alin. (1) C. proc. pen.. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi/sau apel intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii Înaltei Curţi învestită cu judecarea recursului în casaţie, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege şi invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situaţia factuală şi elementele care au circumstanţiat activitatea dedusă judecăţii astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Cu alte cuvinte, recursul în casaţie nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă numai din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., având, aşadar, ca scop exclusiv sancţionarea deciziilor neconforme cu legea materială şi procesuală şi nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor şi a vinovăţiei persoanei condamnate/achitate.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi examinată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante. Cu alte cuvinte, nu orice aspect de nelegalitate constituie temei pentru casarea hotărârii recurate, ci numai acele încălcări ale normelor juridice care corespund unuia dintre cazurile de casare expres şi limitativ reglementate de lege (deciziile nr. 340/RC din 11 octombrie 2018, nr. 231/RC din 11 iunie 2019, nr. 488/RC din 17 decembrie 2019, nr. 181/RC din 18 iunie 2020, nr. 238/RC din 22 iulie 2020, nr. 100/RC din 04 martie 2021, nr. 162/RC din 15 aprilie 2021 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

Aceste consideraţii sunt valabile şi cu privire la cazul de recurs prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat A., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", acesta fiind incident numai în situaţia în care sancţiunea penală stabilită şi aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greşita sa individualizare de către instanţele de fond. Prin expresia "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt reglementate de textul de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei şi cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită prin hotărârile date în fond şi/sau apel, dând acestei sintagme o interpretare mai largă decât cea din cuprinsul art. 187 C. pen.

Rezultă, aşadar, că examinarea ce poate fi realizată prin prisma acestui motiv de casare presupune efectuarea unei verificări matematice a cuantumului pedepsei aplicate de instanţele inferioare prin comparaţie cu limitele speciale prevăzute de norma de incriminare, astfel cum sunt reduse ori, după caz, majorate ca urmare a reţinerii, cu titlu definitiv, a cauzelor care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În cauză, recurentul inculpat a criticat faptul că i-a fost aplicată o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, motivat de faptul că trebuia să i se aplice pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare condamnat prin decizia penală nr. 616/A din 24.05.2022 şi 1/3 din pedeapsa de 1 an şi 6 luni condamnat prin decizia penală nr. 592/09.07.2020 a Curţii de Apel Bacău şi aplicarea de 1/3 din pedeapsa aplicată prin decizia penală nr. 1569/15.12.2014 a Curţii de Apel Bucureşti.

Înalta Curte, în acord cu instanţa de apel constată că infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni (prin sentinţa penală nr. 2044/23.12.2019 a Judecătoriei Bacău, secţia Penală, definitivă prin decizia penală nr. 592/09.07.2020 a Curţii de Apel Bacău), a fost săvârşită la data de 30.05.2018, în termenul de încercare de 5 ani al suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 78/25.09.2014 a Judecătoriei Bolintin Vale, definitivă prin decizia penală nr. 1569/15.12.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală. Pe de altă parte, infracţiunea dedusă judecăţii a fost comisă în martie 2020, înaintea rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 2044/23.12.2019 a Judecătoriei Bacău, secţia Penală, definitivă prin decizia penală nr. 592/09.07.2020 a Curţii de Apel Bacău (prin această din urmă hotărâre s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere în temeiul art. 96 alin. (4) C. pen., astfel că sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la recidivă).

Or, conform art. 43 alin. (2) C. pen., când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârşite mai multe infracţiuni concurente, dintre care cel puţin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni, iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul neexecutat din aceasta.

Aşadar, în baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a impus contopirea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată în cauza pendinte cu pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2044/23.12.2019 a Judecătoriei Bacău, secţia Penală, definitivă prin decizia penală nr. 592/09.07.2020 a Curţii de Apel Bacău, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 6 luni (1/3 din pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare), pedeapsa rezultantă fiind de 4 ani şi 6 luni închisoare.

Apoi, în mod legal la pedeapsa astfel determinată s-a adăugat la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 78/25.09.2014 a Judecătoriei Bolintin Vale, definitivă prin decizia penală nr. 1569/15.12.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare aşa cum s-a aplicat de instanţa de apel.

O altă critică a recurentului inculpat, invocată oral în faţa instanţei supreme vizează omisiunea reţinerii dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, care ar fi avut drept consecinţă reducerea la jumătate a respectivelor limite.

Sub acest aspect Înalta Curte reţine că, atâta timp cât instanţa de apel nu a reţinut, în favoarea inculpatului, această cauză legală de reducere a pedepsei, iar dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. sunt de strictă interpretare şi vizează doar acele situaţii în care este înfrânt principiul legalităţii pedepsei ca urmare a stabilirii unei sancţiuni penale aflată în afara limitelor (minime sau maxime) prevăzute de textul de incriminare, prin raportare la normele de drept relevante pentru tratamentul sancţionator a căror aplicabilitate a fost deja stabilită, reanalizarea fundamentului faptic care a condus organele judiciare la adoptarea respectivei soluţii este exclusă din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin intermediul acestei căi extraordinare de atac. Cu alte cuvinte, pe această cale nu se poate realiza verificarea conformităţii cu legea a constatărilor instanţei de apel cu privire la îndeplinirea sau neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu consecinţa aplicării, direct în recursul în casaţie, a acestui beneficiu, căci o asemenea operaţiune ar presupune o nouă judecare a cauzei, prin reaprecierea unor împrejurări factuale ce ţin de particularităţile speţei, lucru care nu este permis din perspectiva prevederilor art. 433 şi art. 447 C. proc. pen.

Astfel, aspectele invocate de recurentul inculpat în recurs în casaţie nu reprezintă, în fapt, împrejurări referitoare la aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, acestea nu se circumscriu cazului invocat, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. sau vreunui alt caz de casare expres şi limitativ prevăzut de lege.

De altfel, chiar dacă aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor nu ar fi fost invocată în cursul judecării apelului ori dacă, deşi au fost invocate, instanţa a omis să se pronunţe asupra lor, oportunitatea aplicării acestora reprezintă o chestiune de drept care tot nu ar fi putut face obiectul analizei instanţei de recurs în actualul cadru procesual.

Individualizarea judiciară a pedepsei presupune un proces de evaluare a împrejurărilor concrete ale cauzei, care intră în atributul exclusiv al instanţelor de fond sau apel şi care, prin urmare, nu poate fi cenzurat în cadrul prezentului demers judiciar, întrucât nu vizează nelegalitatea pedepsei la care inculpatul a fost condamnat, ci netemeinicia hotărârii sub aspectul cuantumului pedepsei principale stabilite în mod definitiv.

Astfel, în raport cu criticile formulate, se constată că nu este incident în speţă cazul de recurs în casaţie menţionat, pedeapsa aplicată recurentului inculpat fiind situată în limitele prevăzute de lege.

Având în vedere considerentele expuse, cum motivele invocate în susţinerea căii de atac nu pot fi circumscrise cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 616/A din data de 24 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 680 RON va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 616/A din data de 24 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2020.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 noiembrie 2022.