Deduction of pre-delivery detention from foreign conviction under mutual recognition: exclusion of period already credited in issuing state

Şedinţa publică din data de 20 septembrie 2022

Asupra contestaţiei de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 144 din 24 iunie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 598 lit. c) C. proc. pen., a admis contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A..

În temeiul art. 72 C. pen. a dedus din pedeapsa de 10 ani, 1 lună şi 4 zile închisoare aplicata de autorităţile judiciare din Italia, recunoscută şi dispusă spre executare prin sentinţa penală nr. 227/2020 a Curţii de Apel Craiova, definitivă prin neapelare, perioada cuprinsă între 12.03.2014 -27.03.2014, cât timp persoana condamnata a fost reţinută şi arestată în vederea predării către autorităţile din Italia, în baza mandatului european de arestare.

S-a dispus efectuarea cuvenitelor menţiuni în formele de executare întocmite în baza sentinţei penale nr. 227/2020 a Curţii de Apel Craiova.

În baza art. 275 alin. (3), (6) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, din care, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Craiova a reţinut că prin sentinţa penală nr. 227 din data de 17.12.2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020 s-a admis cererea formulată de autorităţile italiene şi s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep., fiind recunoscute următoarele sentinţe penale:

- sentinţa penală nr. 1373/2019-2006/2018 RGNR, pronunţată la data de 19.03.2019 de Curtea de Apel din Bari, secţia a II-a, definitivă la 03.09.2019, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 110 C. pen. italian, art. 3 nr. 8, art. 4 nr. 1 şi art. 7 din Legea nr. 75/1958, care are corespondent în legislaţia română în infracţiunea de proxenetism prev. de art. 213 alin. (1) şi (2) C. pen.

- sentinţa penală nr. x/2012 RGNR pronunţată la data de 22.03.2018 de Curtea de Apel cu Juraţi din Bari, secţia a I-a, definitivă la 05.03.2019, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 9 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea a 4 infracţiuni prev. de art. 601, art. 602 ter. alin. (1)-1B C. pen. italian, art. 600 alin. (1), (2) şi 3, art. 602 ter. alin. (1)-(1) B C. pen. Italian, art. 3 nr. 4, 5 şi 8, art. 4 nr. 1 şi art. 7 din Legea nr. 75/1958 şi art. 3 nr. 4 din Legea nr. 75/1958, care au corespondent în legislaţia română în infracţiunile de trafic de persoane prev. de art. 210 C. pen. şi proxenetism prev. de art. 213 alin. (1) şi (2) C. pen.

- măsura de executare a pedepselor concurente împotriva unui condamnat deja deţinut şi ordinul de executare şi punere în libertate nr. SIEP 744/2019 (Nr. 209/2020 REG.CUM) emisă la data de 29.06.2020 de Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Bari, prin care au fost cumulate pedepsele de 4 ani închisoare şi 9 ani şi 4 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 13 ani şi 4 luni închisoare şi s-a stabilit scăderea din pedeapsa totală a perioadei cuprinse între 28.03.2014-22.06.2017, respectiv scăderea a 3 ani, 2 luni şi 26 zile, urmând ca pedeapsa rezultantă totală de executat să fie 10 ani, 1 lună şi 4 zile închisoare, începând din 21.08.2018.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. pentru continuarea executării pedepsei de 10 ani, 1 lună şi 4 zile închisoare într-un penitenciar din România.

S-a dedus din pedeapsa de 10 ani, 1 lună şi 4 zile închisoare perioada executată de la 21.08.2018 la zi şi s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

Sentinţa penală nr. 227 din data de 17.12.2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020 a rămas definitivă prin neapelare la data de 16.02.2021, fiind emis la aceeaşi dată mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 230/2020 din data de 16.02.2021.

În continuare, Curtea a reţinut că prin încheierea penală din data de 13 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2014 a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi în baza art. 101 alin. (5), lit. a) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea provizorie în vederea predării a persoanei solicitate A. pe o durată de 15 zile, începând cu data de 13.03.2014 şi până la data de 27.03.2014.

De asemenea, prin sentinţa penală nr. 139 din data de 21.03.2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2014, a fost admisă cererea de executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Italia în dosarul nr. x R.G.N.R. - DDA - Penal din Bari.

S-a luat act de consimţământul la predare exprimat de persoana solicitată A. şi s-a dispus predarea acestuia către autorităţile judiciare italiene, cu respectarea regulii specialităţii.

În baza art. 103 alin. (6) şi alin. (9) din Legea nr. 302/2004 a fost menţinută arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autorităţile judiciare italiene pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 28.03.2014 şi până la data de 20.04.2014, inclusiv.

Din conţinutul referatului întocmit de Biroul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Craiova a rezultat că, în vederea predării către autorităţile judiciare italiene, persoana solicitată A. a fost reţinută la data de 12.03.2014 prin ordonanţa nr. 11/2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

S-a menţionat că persoana solicitată A. a fost predată către autorităţile din Italia la data de 28.03.2014, conform adresei nr. x din 28.03.2014 a Biroului Naţional Sirene.

Prin adresa nr. x din data de 05.05.2021, Biroul Naţional Interpol a comunicat Curţii de Apel Craiova că cetăţeanul român A. a fost transferat din Italia la data de 28.04.2021 şi a fost predat Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, fiind încarcerat la data de 29.04.2021 în Penitenciarul Drobeta Turnu Severin în vederea continuării executării pedepsei stabilite de autorităţile judiciare italiene.

Conform art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestaţia la executare se poate formula atunci când există o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare iar potrivit art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, prin orice altă cauză de stingere sau micşorare a pedepsei, înţelegându-se, potrivit jurisprudenţei naţionale, orice situaţie ivită după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, care produce acest efect şi care, de principiu, nu se analizează în cadrul altei proceduri, expres reglementate de legiuitor.

Instanţa învestită cu soluţionarea unei contestaţii la executare poate doar analiza impedimentele ivite cu prilejul executării sau să dea lămuririle necesare dacă sentinţa executată este neclară şi se limitează doar la motivele strict prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. pen.

Deducerea duratei măsurilor preventive privative de libertate se realizează pe calea contestaţiei la executare întemeiate pe cazul prevăzut în art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în ipoteza în care măsurile preventive privative de libertate au fost dispuse în cauza în care s-a pronunţat hotărârea ce se execută (încheierea nr. 183 din 30 aprilie 2019 pronuntată de Înalta Curte de Casatie si Justitie).

Potrivit dispoziţiilor art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească recunoscută de instanţa română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau graţierea acordată anterior, precum şi, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislaţiei statului emitent.

Prin contestaţia la executare, ce formează obiectul prezentului dosar, contestatorul condamnat A. a solicitat să i se deducă perioada arestării din Romania în baza unui mandat european de arestare, în vederea predării către autorităţile judiciare italiene şi durata executată preventiv în Italia până la data de 22.06.2017, când a fost liberat.

În urma analizei înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, prima instanţă a reţinut că persoanei condamnate A. trebuie sa i se deducă durata reţinerii din data de 12.04.2014, dispusă prin ordonanţa nr. 11/2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi perioada arestării provizorii, dispuse prin încheierea penală din data de 13 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2014, pentru o durată de 15 zile, începând cu data de 13.03.2014 şi până la data de 27.03.2014.

Data de 28.03.2014 nu va mai fi dedusă prin prezenta hotărâre, întrucât ea a fost deja avuta in vedere prin măsura pedepselor concurente şi ordinul de executare şi punere în libertate nr. SIEP 744/2019 (Nr. 209/2020 REG.CUM) emisă la data de 29.06.2020 de Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Bari, prin care au fost cumulate pedepsele de 4 ani închisoare şi 9 ani şi 4 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 13 ani şi 4 luni închisoare şi s-a stabilit scăderea din pedeapsa totală a perioadei cuprinse între 28.03.2014 (data predării persoanei condamnate în Italia) - 22.06.2017, respectiv scăderea a 3 ani, 2 luni şi 26 zile, urmând ca pedeapsa rezultantă totală de executat să fie 10 ani, 1 lună şi 4 zile închisoare, începând din 21.08.2018 .

Cererea formulată de contestatorul condamnat A., care a solicitat să i se deducă şi perioada executată în arest de la data predării către autorităţile judiciare italiene - 28.03.2014 şi până la data de 22.06.2017 - este neîntemeiată, având în vedere ca aceasta perioada a fost deja avuta în vedere şi scăzută din totalul pedepselor definitive supuse recunoaşterii.

Prin măsura de executare a pedepselor concurente împotriva unui condamnat deja deţinut şi ordinul de executare şi punere în libertate nr. SIEP 744/2019 (Nr. 209/2020 REG.CUM) emisă la data de 29.06.2020 de Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Bari au fost cumulate pedepsele de 4 ani închisoare aplicata prin sentinţa penală nr. 1373/2019 şi respectiv de 9 ani şi 4 luni închisoare aplicata prin sentinţa penală nr. 9/2018, rezultând pedeapsa de 13 ani şi 4 luni închisoare, s-a stabilit scăderea din pedeapsa totală de 13 ani si 4 luni închisoare a perioadei cuprinse între 28.03.2014-22.06.2017, respectiv scăderea a 3 ani, 2 luni şi 26 zile, urmând ca pedeapsa rezultantă totală de executat să fie 10 ani, 1 lună şi 4 zile închisoare, începând din 21.08.2018. Aşadar, persoanei condamnate i s-a dedus (scăzut efectiv) din durata totala a pedepsei rezultante perioada de arest de pe teritoriul statului italian, începând cu data predării -28.03.2014 până la data eliberării - 22.06.2017.

Măsura de executare a pedepselor concurente emisă la data de 29.06.2020 de Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Bari prin care au fost cumulate pedepsele aplicate persoanei condamnate de 4 ani închisoare şi respectiv de 9 ani şi 4 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 13 ani şi 4 luni închisoare şi s-a stabilit scăderea perioadei cuprinse între 28.03.2014-22.06.2017, rămânând o pedeapsa de executat de 10 ani, 1 luna si 4 zile a fost deja recunoscută prin sentinţa penală nr. 227/2020 a Curtii de Apel Craiova, definitivă prin neapelare, astfel că a dobândit autoritate de lucru judecat.

Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie, în termen legal, condamnatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 11 iulie 2022, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 2, cu prim termen de judecată la data de 20 septembrie 2022.

Examinând contestaţia formulată, în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea celor ce succed:

Prealabil, este necesar să se stabilească limitele învestirii primei instanţe, astfel că se constată că obiectul contestaţiei la executare împotriva sentinţei penale nr. 227 din 17 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) teza I C. proc. pen., îl reprezintă solicitarea formulată de contestatorul condamnat A., de a se proceda la deducerea perioadei executate pe teritoriul Italiei, respectiv începând cu data de 13 martie 2014 şi până la data de 22 iunie 2017, când a fost eliberat. Totodată, se observă că s-a solicitat deducerea perioadei arestării în vederea executării mandatului european emis de autorităţile judiciare din Italia în dosarul nr. x R.G.N.R. - DDA - Penal din Bari.

Aşadar, prin încheierea penală din data de 13 martie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2014, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi, în baza art. 101 alin. (5), lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea provizorie în vederea predării a persoanei solicitate A. pe o durată de 15 zile, începând cu data de 13 martie 2014 şi până la data de 27 martie 2014, iar prin sentinţa penală nr. 139 din data de 21 martie 2022, pronunţată în acelaşi dosar, a fost admisă cererea de executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Italia în dosarul nr. x R.G.N.R. - DDA - Penal din Bari şi, în baza art. 103 alin. (6) şi alin. (9) din Legea nr. 302/2004, a fost menţinută arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autorităţile judiciare italiene pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 28 martie 2014 şi până la data de 20 aprilie 2014, inclusiv.

Potrivit datelor existente la dosar, persoana solicitată a fost reţinută la data de 12 martie 2014, prin ordonanţa nr. 11/2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, iar conform adresei nr. x din 28 martie 2014 a Biroului Naţional Sirene, aceasta a fost predată către autorităţile din Italia la data de 28 martie 2014.

De asemenea, se reţine că, potrivit adresei Biroului Naţional Interpol nr. x/SA din data de 5 mai 2021, la data de 28 aprilie 2021, contestatorul condamnat a fost transferat din Italia şi predat Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, fiind încarcerat la data de 29 aprilie 2021 în Penitenciarul Drobeta Turnu Severin în vederea continuării executării pedepsei stabilite de autorităţile judiciare italiene.

Văzând limitele învestirii primei instanţe, în calea de atac a contestaţiei obiectul judecăţii nu mai poate fi modificat în sensul solicitat de către contestatorul condamnat A., respectiv de a se efectua un concurs de infracţiuni între pedepsele aplicate pentru infracţiunile săvârşite în Italia şi în Franţa ori de adaptare a pedepsei aplicate, potrivit dispoziţiilor art. 166 alin. (8) şi 12 din Legea nr. 302/2004, specifică procedurii judiciare de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti.

În plus, sentinţa penală nr. 227 din data de 17 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2020, prin care au fost recunoscute hotărârile de condamnare dispuse de autorităţile din Italia, a rămas definitivă prin neapelare la data de 16 februarie 2021, intrând astfel sub puterea lucrului judecat, inclusiv sub aspectul deducerii perioadei executate în Italia.

Prin urmare, la analiza legalităţii şi temeiniciei sentinţei penale contestate, se are în vedere doar solicitarea formulată de contestatorul condamnat A., de a se proceda la deducerea perioadei executate pe teritoriul Italiei, respectiv începând cu data de 28 martie 2014 şi până la data de 22 iunie 2017, când a fost eliberat.

În aceste coordonate, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanţă a reţinut că se impune a fi dedusă doar perioada cuprinsă între 12 martie 2014 -27 martie 2014, cât timp contestatorul condamnat a fost reţinut şi arestat în vederea predării către autorităţile din Italia, în baza mandatului european de arestare, întrucât perioada cuprinsă între 28 martie 2014 (data predării către autorităţile italiene) şi 22 iunie 2017 (data punerii în libertate) a fost scăzută efectiv din durata totală a pedepsei rezultante supuse recunoaşterii hotărârilor, conform ordinului de executare şi punere în libertate nr. SIEP 744/2019 (Nr. 209/2020 REG.CUM) emis la data de 29 iunie 2020 de Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Bari.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 144 din 24 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Văzând dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 144 din 24 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 septembrie 2022.