Post-conviction recidivist theft sentence upheld as lawful; annulment appeal rejected as unfounded

Şedinţa publică din data de 01 noiembrie 2022

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 801 din data de 02 decembrie 2019, pronunţată de Judecătoria Slatina s-au dispus următoarele:

În baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A., zis "B.", trimis în judecată sub control judiciar, la următoarele pedepse:

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (1) rap. la art. 43 alin. (5) C. pen. (persoană vătămată S.C. C. S.R.L. Pieleşti, jud. Dolj - data săvârşirii 19/20.01.2019),

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (1) rap. la art. 43 alin. (5) C. pen. (persoană vătămată S.C. C. S.R.L. Pieleşti - punct de lucru Slatina - data săvârşirii 25/26.01.2019).

În baza art. 67 alin. C. pen. s-a aplicat inculpatului pe lângă fiecare pedeapsă principală pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o durată de 2 ani, pedeapsă care se execută conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 alin. (1), (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului pe durata executării fiecărei pedepse principale, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

S-a constatat că infracţiunile ce fac obiectul cauzei sunt concurente.

În baza art. 38 rap. la art. 39 alin. (1), lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta, urmand ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă aplicată, respectiv 1 an, în total pedeapsa de 4 ani închisoare.

Pedeapsa se va executa în condiţiile art. 60 C. pen., în stare de detenţie.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. au fost contopite pedepsele complementare şi accesorii, urmand ca inculpatul să execute pe langă pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare:

- pedeapsa complementară cea mai grea, respectiv interzicerea exercitarii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

- pedeapsa accesorie, respectiv interzicerea exercitarii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., care se va executa din momentul ramanerii definitive a hotărarii de condamnare şi pană cand pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată .

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală rezultantă aplicată prin prezenta sentinţă, durata reţinerii de 24 de ore din data de 13.03.2019.

În baza art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen.., art. 399 alin. (1), (4) C. proc. pen.., a fost menţinută măsura preventivă dispusă faţă de inculpatul A., zis "B., prin încheierea nr. 5 din 14.03.2019 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul x/2019

Împotriva acestei sentinţe penale a formulat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 308 din 28 aprilie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia Penală, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins apelul formulat de A. împotriva sentinţei penale nr. 801 din data de 02 decembrie 2019, pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. x/2019, ca nefondat.

Împotriva deciziei penale nr. 308 din 28 aprilie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia Penală, a declarat recurs în casaţie inculpatul A., la data de 20 iunie 2022 (data plicului).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 18 iulie 2022, când s-a stabilit termen la data de 20 septembrie 2022, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen.

În susţinerea cererii de recurs în casaţie, inculpatul A. nu a indicat niciunul dintre cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În esenţă, a arătat că instanţa de fond nu a avut în vedere, la momentul stabilirii şi aplicării pedepsei, dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în sensul că nu au fost reduse cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa.

A solicitat admiterea recursului în casaţie formulat, trimiterea cauzei spre rejudecare şi aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 20 septembrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de către inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 308 din 28 aprilie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia Penală.

Analizând recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.

Dispoziţiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Ca atare, motivele de casare invocate de recurent trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite de instanţa de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte neputând proceda la evaluarea materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.

Aplicând aceste consideraţii de ordin teoretic speţei de faţă, Înalta Curte reţine că, deşi, inculpatul nu a invocat în susţinerea cererii de recurs în casaţie niciunul dintre cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 438 alin. (1) C. proc. pen., totuşi se constată că, în fapt, acesta critică nelegalitatea pedepsei aplicate de instanţele ierarhic inferioare, ca urmare a nerespectării dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., aspect ce s-ar putea circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În acest sens, Înalta Curte aminteşte că în jurisprudenţa sa recentă, delimitând sfera de aplicabilitate a acestui caz de recurs în casaţie, instanţa supremă a statuat în sensul incidenţei acestui motiv de drept în cazul unor erori produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau cu o durată superioară ori inferioară limitelor legale speciale.

Acest caz de recurs în casaţie este incident atunci când sunt încălcate limitele prevăzute în partea specială, dispoziţiile privind concursul de infracţiuni, recidivă, circumstanţe atenuante sau măsuri educative. Jurisprudenţa referitoare la acest caz de casare este relevantă, stabilindu-se că o pedeapsă depăşeşte, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de C. pen. sau de legile speciale, pentru o anumită infracţiune. Există însă situaţii, şi nu puţine, în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reţinerii unor împrejurări care au drept consecinţă reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă. Aceste împrejurări ţin de individualizarea legală a pedepsei şi pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt circumstanţele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracţiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare etc.) - Decizia nr. 113/RC/05.04.2016; Decizia nr. 226/RC/14.06.2016, Decizia nr. 63/RC/02.03.2016. Aşadar, jurisprudenţa Înaltei Curţi se referă, în esenţă, la instituţii de drept material (dispoziţii privind concursul de infracţiuni, recidivă, circumstanţe atenuante sau măsuri educative).

Prin urmare, recursul în casaţie nu poate tinde la reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este abilitată să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea descrisă şi valorificată în hotărârea atacată.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că singura critică formulată de recurentul inculpat A. în recurs în casaţie vizează faptul că instanţa de apel în mod greşit nu a redus pedeapsa aplicată cu o treime, în conformitate cu dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., deşi în cauză sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de acest text de lege.

Evaluând cauza din această perspectivă, Înalta Curte constată că instanţa de fond a avut în vedere la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, dispoziţiile art. 74 C. pen. precum şi pe cele ale art. 396 alin. (10) C. proc. pen., instanţa reţinând situaţia de fapt recunoscută de inculpat, în circumstanţele din rechizitoriu.

În sarcina inculpatului s-a reţinut săvârşirea a două infracţiuni de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d), alin. (2) lit. b) C. pen., pentru care C. pen. prevede pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani.

În cauză, s-au reţinut dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., potrivit cărora limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime. Însă, se constată că în cazul inculpatului a operat şi o cauză de majorare a pedepsei, prevăzută de dispoziţiile art. 43 alin. (5) C. proc. pen. - starea de recidivă postexecutorie potrivit cărora "limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate."

Dispoziţiile art. 79 alin. (3) C. pen. prevăd că atunci când, în cazul aceleiaşi infracţiuni, sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei şi una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc, după care limitele de pedeapsă rezultate se majorează.

Aşadar, în cauză, ca urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de furt calificat se reduc, fiind între 1 an, 4 luni şi 4 ani, 8 luni şi ulterior, prin reţinerea cauzei de majorare prevăzută de art. 43 alin. (5) C. proc. pen., limitele de pedeapsă se majorează, fiind între 2 şi 7 ani.

În acest context argumentativ, se reţine că pedeapsa aplicată inculpatului de către instanţa de fond şi menţinută ulterior de către instanţa de apel, de 3 ani închisoare pentru fiecare dintre cele două infracţiuni de furt calificat este o pedeapsă ce se încadrează în limitele legale prevăzute de lege, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 308 din data de 28 aprilie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 308 din data de 28 aprilie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 noiembrie 2022.