Inadmissibility of challenge against appellate decision on preventive detention

Şedinţa publică din data de 03 ianuarie 2023

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din data de7.12.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în temeiul art. 208 alin. (2) şi alin. (4) din C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a apelantului-inculpat A., arestat preventiv în baza M.A.P. nr. 40/U.P./23. III.2022, emis de Judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria Sectorului II, Bucureşti, secţia Penală, în Dosarul nr. x/2022 şi în temeiul art. 242 alin. (2) din C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.

Pentru a hotărî în acest sens, curtea a reţinut că împotriva sentinţei penale nr. 729/11.10.2022 pronunţată de Judecătoria Sectorului II, Bucureşti, secţia Penală a declarat apel inculpatul A..

Verificând legalitatea şi temeinicia arestării preventive, Curtea a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive continuă să existe şi nu s-au modificat şi a constatat că există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că apelantul-inculpat a comis faptele penale reţinute în sarcina sa.

A apreciat că lăsarea în libertate a acestuia prezintă, în continuare, un pericol concret pentru ordinea publică, care rezultă, atât din gravitatea ridicată a faptelor penale reţinute în sarcina sa, prin natura şi modalitatea violentă de comitere, cât şi din perseverenţa infracţională, astfel că există riscul real ca, aflat în libertate, chiar cu limitarea unor libertăţi, să comită alte fapte penale, aducătoare de venituri semnificative.

De asemenea, a apreciat că măsura arestului preventiv îşi păstrează proporţionalitatea, în raport, cu gravitatea acuzaţiei şi este unica necesară, pentru buna finalizare a procesului penal şi pentru ocrotirea valorilor sociale, inclusiv pentru protejarea persoanelor vătămate, a căror temere faţă de asemenea inculpaţi este, pe deplin, îndreptăţită. A considerat că perioada de aproximativ 8 luni de arest preventiv nu a depăşit un termen rezonabil, în raport, cu stadiul avansat al procedurii penale.

Împotriva încheierii din data de 7.12.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală a formulat contestaţie inculpatul A..

La termenul din data de 03.01.2023, preşedintele completului de judecată a pus în discuţie pe cale de excepţie admisibilitatea contestaţiei formulate.

Examinând încheierea atacată, Înalta Curte constată următoarele:

Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţia României, revizuită, precum şi exigenţelor determinate prin art. 3 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor, potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Aşadar, revine părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

În prezenta cauză, Înalta Curte constată că a fost sesizată cu contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 07.12.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, ce vizează menţinerea măsurii preventive faţă de acesta.

Potrivit prevederilor art. 206 alin. (1) din C. proc. pen., împotriva încheierilor prin care se dispune, în primă instanţă, asupra măsurilor preventive inculpatul şi procurorul pot formula contestaţie, în termen de 48 de ore de la pronunţare sau, după caz, de la comunicare. Ca atare, încheierea pronunţată, în apel, cu privire la măsurile preventive nu este susceptibilă de reformare pe calea contestaţiei.

Pe de altă parte, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres.

În aceste condiţii, raportat la dispoziţiile textelor de lege anterior menţionate, se constată că inculpatul A. a promovat o cale de atac împotriva unei încheieri pronunţate în apel ce a vizat măsura preventivă, învestind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acesteia, deşi nu întruneşte cerinţele legale.

Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării unei căi de atac şi împotriva încheierilor pronunţate în apel vizând măsurile preventive, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situaţia contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". În consecinţă, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul inculpat A. împotriva încheierii din data de 07 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul inculpat A. împotriva încheierii din data de 07 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 ianuarie 2023.