Restitution order reinstated; appeal allowed, appellate ruling quashed and case remanded.

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, la 24 ianuarie 2002 reclamantele D.I. și M.M.C. au chemat în judecată pârâtul Municipiul Constanța prin Primar pentru anularea dispoziției nr. 3055 din 17 decembrie 2001 emisă de Primarul Constanței și obligarea pârâtului să le restituie imobilul în natură.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a notificat la 12 noiembrie 2001 Primăria Constanța pentru restituirea în natură a cotei părți ce-i revine din imobilul situat în Constanța, compus din teren de 359,79 mp și clădire cu parter, etaj, pod și subsol. Deși a solicitat restituirea în natură Primăria, prin dispoziția atacată a dispus înaintarea cererii la Prefectura Județului Constanța „pentru soluționarea cererii privind acordarea de despăgubiri pentru imobil”.

Tribunalul Constanța prin sentința civilă nr. 917 din 11 septembrie 2002 a declinat cauza Judecătoriei Constanța, soluție infirmată în apel prin decizia nr. 1198/C din 5 noiembrie 2002 a Curții de Apel Constanța prin care s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în primă instanță la Tribunalul Constanța.

Această din urmă instanță, prin sentința civilă nr.1444/18 decembrie 2002 a admis în parte acțiunea, a anulat dispoziția nr. 3055 din 17 decembrie 2001 a Primarului Municipiului Constanța și a dispus restituirea către reclamante a imobilului construcție și teren în suprafață de 548 mp.

A fost obligat pârâtul la 4.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că dispoziția de respingere a restituirii în natură s-a bazat pe împrejurarea că imobilul a fost atribuit cu chirie, prin Hotărârea nr. 396/1999 a Consiliului local al Municipiului Constanța, Agenției Județene pentru Ocrotirea și Formare Profesională Constanța (AJFPFM).

Cu toate acestea Primăria Constanța a cerut, la 29 noiembrie 2001, Agenției AJFPFM să elibereze imobilul în litigiu până în 1 ianuarie 2002 în vederea folosirii în scopul unor activități de asistență socială (fila 117 în dosarul de fond).

S-a mai reținut că instituția care a ocupat cu chirie acest spațiu, AJFPFM, a cedat spațiul închiriat printr-o renunțare la aceasta anunțate cu adresa nr. 9225 din 31 octombrie 2001 și ca urmare, RA E.D.P.P. cu adresa nr. 3266 din 20 decembrie 2001 a comunicat eliberarea spațiului în discuție (dosarul de fond).

Curtea de Apel Constanța prin decizia nr. 67/C din 16 iunie 2003 a admis apelul Municipiului Constanța prin Primar, a schimbat în tot sentința și a respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale pasive.

S-a reținut în acest sens că partea chemată în judecată, față de care să fie stabilit raportul de drept procesual, de către contestator este Municipiul Constanța prin Primar și nu Primarul Municipiului Constanța care a emis dispoziția și ca urmare a dispozițiilor precise ale Legii nr. 10/2001 nu se poate pretinde că Primarul Municipiului Constanța este una și aceeași persoană cu Municipiul Constanța.

Împotriva acestei hotărâri reclamantele au declarat recurs, criticând soluția în esență pentru greșita interpretare a acțiunii și a legii. S-a considerat că pentru capătul prim de cerere, anularea dispoziției, este vizat primarul iar pentru capătul secund, revendicare, este vizat Municipiul Constanța, iar sub un alt aspect titularul patrimoniului în care se află bunul revendicat este Municipiul Constanța, persoana chemată în judecată.

Recursul este fondat.

Cadrul juridic procesual este circumscris obiectului acțiunii și anume revendicarea unui imobil preluat abuziv și care la data intrării în vigoare a legii era deținut de una din entitățile enumerate în art. 20 al legii, printre acestea și autorității ale administrației publice, cum este cazul în speță, Primăria Municipiului Constanța.

Din întreaga economie a Legii nr. 10/2001 rezultă că raporturile juridice se creează între petenți și persoanele juridice deținătoare. Prevederea cuprinsă în art. 20 alin. (3) potrivit căreia „în cazul primăriilor, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor” nu este de natură a schimba persoanele raportului juridic creat în procesul de restituire prin procedurile prevăzute de această lege specială.

Art. 20 este plasat în capitolul proceduri administrative de restituire, capitol care reglementează două mari probleme.

- modalitățile de sesizare a persoanei sau unității deținătoare;

- soluționarea notificării;

Problema soluționării notificării se raportează, în textele Legii nr. 10/2001, la rândul ei la două aspecte persoanele juridice competente să rezolve notificarea în cazul în speță Primăria și, respectiv, modalitățile de rezolvare a notificării, [art. 20 alin. (3) prevede o asemenea modalitate , și anume dispoziția motivată emisă de primar).

Fără îndoială că o dispoziție normativă care se referă la modalitatea de rezolvare a notificării a fost greșit interpretată de instanța de apel, că s-ar referi la persoana juridică competentă să rezolve notificarea și cu care, pe cale de consecință petiționarul în calea de atac în justiție oferită de lege, ar fi și în raport procesual.

Interpretarea dată în apel este în contradicție și cu regulile impuse autorităților administrative, în materie de atribuții, raporturi și reprezentare, prin legile administrației publice, Legea nr. 69/1991 și, ulterior Legea nr. 215/2001, sens în care este și practica judiciară a Înaltei Curți.

Constatându-se că Municipiul Constanța are calitate procesuală activă în proces, se va casa hotărârea Curții de Apel Constanța și se va trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanții D.I. și M.M.C. împotriva deciziei nr. 67/C din 16 iunie 2003 a Curții de Apel Constanța, pe care o casează.

Trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2004.