Inadmissibility of revision for conflicting clarifications issued in the same case file

Revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă prin care se invocă contrarietatea unor hotărâri succesive de lămurire a înţelesului şi întinderii dispozitivului, pronunțate în cadrul aceluiași dosar. Inadmisibilitate

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Procedura contencioasă. Căile extraordinare de atac. Revizuirea

Index alfabetic: recurs la revizuire

Revizuirea. Cazul prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă

cerere de lămurire a înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului hotărârii

inadmisibilitate

C. proc. civ., art. 24, art. 27, art. 430 alin. (1)-(2), art. 443,

art. 509 alin. (1) pct. 8, art. 712 alin. (2)

În ipoteza motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în contextul legislativ anterior modificărilor introduse prin Legea nr. 310/2018, instanţa se pronunţă asupra identităţii de părţi, obiect şi cauză în procesele soluţionate prin hotărârile comparate, care indică încălcarea autorităţii de lucru judecat a celei mai întâi pronunţate, revizuirea având ca obiect soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii.

În cazul în care hotărârile pretins potrivnice au fost pronunţate în cadrul aceluiași dosar în vederea lămuririi înţelesului dispozitivului şi înlăturării dispoziţiilor contradictorii, cu scopul clarificării măsurilor dispuse prin decizia pronunţată în cauză, de admitere a contestaţiei la executare, cererile fiind soluţionate succesiv şi având obiect diferit, revizuirea este inadmisibilă.

Astfel, este nelegală soluția instanței de admitere a cererii de revizuire, prin care s-a reţinut că încheierea din procedura prevăzută de art. 443 C. proc. civ. de lămurire a înţelesului şi întinderii dispozitivului ar fi nesocotit autoritatea de lucru judecat a deciziei pe care a lămurit-o, aceasta din urmă fiind pronunţată într-o contestaţie la titlu, întemeiată pe dispoziţiile art. 712 alin. (2) C. proc. civ.

În ipoteza pronunţării hotărârilor judecătoreşti în cadrul aceluiaşi dosar, calea extraordinară de atac a revizuirii nu poate fi primită, fiind nesocotită premisa legală a neobservării autorităţii de lucru judecat, prin ultima hotărâre pronunţată în procedura prevăzută de art. 443 C. proc. civ. punându-se capăt situaţiei litigioase dintre părţi.

I.C.C.J., Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2385 din 15 noiembrie 2022

1. Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, Secţia civilă, la 1 iulie 2015, sub dosar nr. x/288/2015, contestatorii A. şi B., în contradictoriu cu intimata S.C. C. S.A., au contestat titlurile executorii reprezentate de contractele de credit nr. VL1083 din 12 februarie 2008 şi nr. VL1084 din 12 februarie 2008, solicitând anularea parţială a executării, ca efect al admiterii capătului de cerere referitor la „îndreptarea” titlului executoriu, ca urmare a scăderii din acesta a sumelor de bani încasate în baza unor clauze abuzive inserate în contractul de credit, precum şi lămurirea întinderii şi aplicării titlului executoriu, în sensul că sumele pretinse au fost calculate în temeiul unor clauze abuzive.

Contestatorii au solicitat şi suspendarea executării silite în dosarul execuţional nr. x/2013 al B.E.J. D., cererea fiind respinsă, ca neîntemeiată, prin încheierea de şedinţă din 5 august 2015 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

2. Prin sentinţa civilă nr. 6142 din 20 octombrie 2015, pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, Secţia civilă, în dosarul nr. x/288/2015, a fost admisă excepţia tardivităţii, invocată de intimată şi, pe cale de consecinţă, respinsă contestaţia la executare propriu-zisă, ca tardivă.

Totodată, contestatorii au fost obligaţi la plata, către intimată, a sumei de 581,90 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

În considerentele hotărârii, instanţa de judecată a reţinut că nu este ținută de calificarea pe care părţile au dat-o acțiunii și, ca urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (4) C. proc. civ., cererea a fost calificată drept contestație la executare propriu-zisă.

Totodată, examinând cu prioritate excepția tardivității, a constatat că este aplicabil art. 715 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., potrivit căruia termenul de contestație este de 15 zile de la data când debitorul care contestă executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația, în condiţiile în care aceasta a fost primită în anul 2013, iar contestația a fost formulată la 1 iulie 2015.

Împotriva acestei hotărâri, contestatorii au declarat apel.

3. Prin decizia civilă nr. 774/A din 21 iunie 2016, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, Secţia I civilă, în dosarul nr. x/288/2015, calea de atac a fost admisă, hotărârea apelată fiind anulată în tot şi cauza trimisă spre rejudecare primei instanţe.

Instanţa de control judiciar a reţinut că, în cauza dedusă judecății, contestatorii au invocat în cadrul contestației la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprinse în titlul executoriu, în acord cu art. 713 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că au solicitat constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale din cele două convenții de credit referitoare la anumite comisioane și dobânzi aplicate în condițiile Legii nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante.

Astfel, prin calificarea juridică dată contestației la executare, cu consecința admiterii excepției tardivității promovării acesteia, instanţa de judecată nu s-a pronunțat asupra motivelor de fapt și de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, ceea ce conduce la aplicarea dispozițiilor art. 480 alin. (3) C. proc. civ.

4. Prin sentinţa civilă nr. 5029 din 31 octombrie 2016, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, Secţia civilă, în dosarul nr. x/288/2015*, în rejudecare, s-a respins excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la executare invocată de intimată, acţiunea fiind respinsă ca nefondată.

5. Împotriva acestei hotărâri, contestatorii au declarat apel, care a fost admis prin decizia civilă nr. 529/A din 9 mai 2017, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secţia I civilă, în dosarul nr. x/288/2015*.

Astfel, sentinţa apelată a fost schimbată în parte, fiind admisă contestaţia la executare, s-a constatat caracterul abuziv şi, pe cale de consecinţă, nulitatea absolută a clauzelor prevăzute la art. 8.2 şi art. 9.2 din contractul de credit nr. VL1083/12.02.2008 şi din contractul de credit nr. VL1084/12.02.2008.

Totodată, s-a dispus îndreptarea tuturor actelor de executare întocmite de B.E.J. D., în dosarul de executare silită nr. x/2013, în sensul diminuării creanţei cu sumele percepute de intimată, prin prisma celor două clauze constatate abuzive, precum şi dobânda legală calculată pentru aceste sume de la data plăţii şi până la scăderea lor din creanţă.

În rest, a fost respinsă contestaţia la executare şi menţinută sentinţa civilă pronunţată de prima instanţă, privind respingerea excepţiei inadmisibilităţii.

De asemenea, intimata a fost obligată la plata către contestatori a cheltuielilor de judecată, aferente judecăţii în primă instanţă, în cuantum de 1.000 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, dar şi a celor din apel, în sumă de 1.025 lei, în ambele cicluri procesuale.

Constatându-se ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 712 alin. (2) C. proc. civ., prin decizia civilă nr. 468/A din 24 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, Secţia I civilă, în dosarul nr. x/288/2017, a fost admisă contestaţia la titlu şi lămurită întinderea şi aplicarea acestei hotărâri, în sensul că sumele percepute de bancă cu titlu de comision prevăzut la art. 8.2 şi art. 9.2 din contractele de credit, constatate ca fiind abuzive, se vor restitui contestatorilor începând cu data perceperii fiecărei sume, pe toată perioada cât banca a perceput aceste comisioane.

6. Prin încheierea civilă nr. 53/A din 16 martie 2021, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, Secţia I civilă, în dosarul nr. x/90/2021, a fost admisă cererea intimatei C. S.A., de lămurire a înţelesului şi întinderii dispozitivului deciziei civile nr. 468/A din 24 aprilie 2018, pronunţate de Tribunalul Vâlcea, Secţia I civilă, în sensul că sumele percepute de aceasta, în temeiul art. 8.2 şi 9.2 din contractul de credit nr. VL 1083/12.02.2008 şi din contractul de credit nr. VL 1084/12.02.2008, inclusiv dobânda legală aferentă acestor sume, nu se vor restitui contestatorilor, ci se va scădea din creanţa pretinsă de intimată în cadrul executării silite ce formează obiectul dosarului de executare silită nr. x/2013 al B.E.J. D.

Împotriva acestei hotărâri, contestatorii au formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ.

7. Prin decizia civilă nr. 601/A din 4 iunie 2021, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, Secţia I civilă, în dosarul nr. y/90/2021, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Vâlcea, în ceea ce priveşte revizuirea întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cauza fiind declinată spre competentă soluţionare în favoarea Curţii de Apel Piteşti.

Prin decizia nr. 434/A-C din 10 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. y/90/2021, a fost admisă revizuirea formulată împotriva încheierii civile nr. 53/A din 16 martie 2021, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, Secţia I civilă, încheierea atacată fiind anulată.

În considerentele acestei decizii, cu privire la condiţiile de admisibilitate ale cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa a reţinut că hotărârile cu privire la care se subliniază că ar conţine dispoziţii potrivnice sunt hotărâri definitive, pronunţate de instanţe de acelaşi grad, în concret ele fiind pronunţate de aceeaşi instanţă.

Cu privire la necesitatea existenţei unor hotărâri judecătoreşti, din perspectiva sensului atribuit sintagmei „hotărâre” prin textul invocat, instanţa a avut în vedere faptul că art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu atribuie o semnificaţie proprie acestei noţiuni, astfel că din cuprinsul textului nu rezultă că legiuitorul a dorit să facă o distincţie între diferitele categorii de hotărâri pe care le poate pronunţa instanţa, precum: sentinţă, decizie sau încheiere în ceea ce priveşte incidenţa acestui articol.

În consecinţă, instanţa de revizuire a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor prevăzute de art. 424 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora „toate celelalte hotărâri date de instanţe se numesc încheieri, dacă legea nu prevede altfel”, de unde rezultă că inclusiv încheierile pronunţate de instanţă se circumscriu noţiunii de hotărâre avută în vedere de dispoziţiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., din cuprinsul cărora nu rezultă că legiuitorul a dorit a face o distincţie între diferitele categorii de hotărâri pe care le poate pronunţa instanţa, precum: sentinţă, decizie sau încheiere.

Cu privire la natura hotărârii prin care se lămureşte, se îndreaptă sau se completează o altă hotărâre judecătorească, instanţa a subliniat că, potrivit dispoziţiilor art. 443 C. proc. civ., încheierea prin care se soluţionează cererea de lămurire a hotărârii şi sunt înlăturate dispoziţiile contradictorii se ataşează la hotărârea lămurită, atât în dosarul cauzei, cât şi în dosarul de hotărâre al instanţei, făcând astfel corp comun cu aceasta.

În ceea ce priveşte întrunirea condiţiei referitoare la încălcarea autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 468/24.04.2018 a Tribunalului Vâlcea, Secţia I civilă, prin pronunţarea încheierii nr. 53/16.03.2021, a cărei revizuire se solicită de către petenţi, instanţa a constatat că şi această condiţie este îndeplinită în cauză.

Astfel, după ce prin decizia civilă nr. 529/9.05.2017 s-a dispus diminuarea creanţei cu sumele percepute de debitoarea-creditoare prin prisma celor două clauze abuzive, precum şi dobânda legală calculată pentru aceste sume de bani de la data plăţii şi până la scăderea lor din creanţă, ca urmare a cererii formulate de contestatorii A. şi B., tocmai în scopul lămuririi, întinderii şi aplicării titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 529/9.05.2017, prin decizia civilă nr. 468 s-a dispus în mod definitiv că sumele percepute de bancă cu titlu de comision, prevăzute în clauzele contractuale ce au fost constatate ca fiind abuzive, se vor restitui contestatorilor începând cu data perceperii fiecărei sume pe toată perioada în care banca a perceput aceste comisioane.

În aceste condiţii, instanţa a apreciat că prin pronunţarea ulterioară a încheierii nr. 53/2021 a Tribunalului Vâlcea, Secţia I civilă, în sensul că sumele percepute de intimata-creditoare C., în temeiul clauzelor contractuale constatate ca fiind abuzive, inclusiv dobânda legală aferentă acestor sume, nu se vor restitui apelanților-contestatori A. şi B., ci se vor scădea din creanţa pretinsă intimatei creditoare în cadrul executării silite, se încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 529/9.05.2017, aşa cum a fost lămurită întinderea şi aplicarea acesteia prin decizia civilă nr. 468/2018, toate cele trei decizii fiind pronunţate în cauze ce au avut ca şi părți pe numiții A. şi B., în calitate de contestatori/intimați, respectiv C. S.A., în calitate de intimată/petentă.

Cu privire la hotărârea pronunţată în revizuire, contestatorii au formulat cerere de completare, aceasta fiind admisă prin decizia nr. 532/A-COM din 22 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. y/90/2021, dispozitivul deciziei fiind completat cu menţiunea ,,Obligă intimata la plata sumei de 1.100 lei cheltuieli de judecată către revizuenți”.

8. Împotriva deciziei nr. 434/A-C din 10 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. y/90/2021, recurenta C. S.A., la 18 octombrie 2021, a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurenta S.C. C. S.A. a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, anularea deciziei atacate pentru nelegalitate, iar în rejudecare a solicitat să se dispună respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de către revizuenții A. şi B. împotriva încheierii nr. 53 din 16 martie 2021, pronunţată de către Tribunalul Vâlcea, Secţia I civilă, în cadrul dosarului nr. x/90/2021.

În susţinerea motivului de recurs invocat, recurenta a arătat că instanţa de judecată a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, s-a învederat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile privind: existența a două hotărâri definitive potrivnice și neinvocarea excepției autorității de lucru judecat în cadrul celui de-al doilea proces, motiv pentru care cererea de revizuire formulată de către revizuenții A. și B. este inadmisibilă, contrar celor reținute de către Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin decizia civilă nr. 434 din 10 septembrie 2021.

În cadrul celui de-al doilea proces, respectiv dosarul nr. x/90/2021 de pe rolul Tribunalului Vâlcea, Secţia I civilă, prin încheierea nr. 53/16.03.2021 instanța de judecată a procedat la analiza efectului pozitiv al autorității de lucru judecat al deciziilor nr. 529/A/2017 și nr. 468/A/2018, motiv pentru care o eventuală cerere de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ar tinde la reformarea acestei hotărâri judecătorești, lucru inadmisibil printr-o cale de atac de retractare cum este revizuirea.

Recurenta a mai arătat că cele două hotărâri analizate nu sunt contradictorii, contrar celor reținute de către instanța de judecată prin decizia civilă nr. 434/10.09.2021 a Curții de Apel Pitești, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, întrucât încheierea nr. 53, anulată de Curtea de Apel Pitești, evocă decizia nr. 529/A/2017 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, Secţia I civilă.

Astfel, în cadrul celui de-al doilea proces, respectiv cel care a făcut obiectul dosarului nr. x/90/2021 de pe rolul Tribunalului Vâlcea, Secţia I civilă, instanța de judecată a analizat excepția autorității de lucru judecat a deciziilor nr. 529/2017 și 468/A/2018 pronunțate de Tribunalul Vâlcea, Secţia I civilă, dat fiind faptul că această excepție a fost invocată pe calea întâmpinării de către intimații A. și B.

În schimb, recurenta a susţinut că în cadrul dosarului nr. x/288/2017, finalizat prin decizia civilă nr. 468 din 24 aprilie 2018 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, Secţia I civilă, nu s-a solicitat lămurirea aspectului dacă sumele percepute în temeiul celor două clauze constatate ca fiind abuzive trebuie scăzute din creanța percepută de creditoare în cadrul executării silite ce formează obiectul dosarului nr. x/2013 al B.E.J. D. ori trebuie restituite efectiv debitorilor, ci s-a solicitat lămurirea cuantumului sumelor percepute de creditoare în temeiul celor două clauze, precum şi nivelul dobânzii, cuantum ce trebuia scăzut din creanța ce formează obiectul executării silite mai sus menționate.

În opinia recurentei, formula folosită de către Tribunalul Vâlcea, Secţia I civilă în dispozitivul deciziei civile nr. 468 din 24 aprilie 2018 nu trebuie interpretată ad litteram și în mod singular, ci în deplină concordanță cu dispozitivul deciziei civile nr. 529/09.05.2017 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/288/2015*, în sensul că sumele percepute în temeiul celor două clauze constatate ca fiind abuzive trebuie scăzute din creanța percepută de creditoare în cadrul executării silite ce formează obiectul dosarului nr. x/2013 al B.E.J. D., astfel cum s-a statuat în mod definitiv prin această din urmă decizie, iar nu în sensul că trebuie restituite efectiv debitorilor.

Prin urmare, recurenta a susţinut că în cauză nu este îndeplinită condiția de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căreia în cadrul celui de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau dacă aceasta a fost ridicată, să nu se fi discutat excepția, motiv pentru care cererea revizuenților A. și B. se impunea a fi respinsă ca inadmisibilă.

În ceea ce priveşte analiza autorităţii de lucru judecat de către instanţa de judecată în cadrul celui de-al doilea litigiu finalizat prin încheierea nr. 53/16.03.2021 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, Secţia I civilă, recurenta a susţinut următoarele:

În ipoteza în care în cel de-al doilea litigiu au fost analizate efectele autorității de lucru judecat a unei hotărâri anterioare la cererea unei părți, aceasta din urmă nu mai poate exercita calea de atac a revizuirii împotriva hotărârii respective cu privire la modul de soluționare a efectelor autorității de lucru judecat, deoarece revizuirea este o cale de retractare, iar nu de reformare, fapt care nu permite reanalizarea unei chestiuni litigioase dezlegate anterior prin intermediul acesteia.

Or, având în vedere motivele invocate în cadrul cererii de revizuire, precum și modalitatea de formulare a acesteia, revizuenții au solicitat instanței de judecată reanalizarea chestiunilor litigioase referitoare la efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al deciziilor nr. 529/2017 și nr. 468/2018, deși aceste chestiuni litigioase au fost deja soluționate prin încheierea nr. 53/16.03.2021 a Tribunalului Vâlcea, Secţia I civilă.

În ceea ce privește presupusa contrarietate între încheierea nr. 53/16.03.2021 și decizia civilă nr. 529/A/2017, astfel cum a fost lămurită prin decizia nr. 468/A/24.04.2018, ambele pronunțate de Tribunalul Vâlcea, Secţia I civilă, recurenta a arătat că, în mod contrar celor susținute de către revizuenți în calea de atac, cele două hotărâri judecătorești nu sunt contradictorii, ci acestea sunt complementare, fiind necesar a se interpreta în mod corelativ, prin raportare la ambele hotărâri judecătorești.

Totodată, s-a mai învederat că motivul principal care a stat la baza formulării cererii de lămurire, care a fost soluționată prin încheierea nr. 53/16.03.2021 de către Tribunalul Vâlcea, Secţia I civilă, a fost acela ca instanța de executare să lămurească destinația sumelor de bani generate de cele două clauze abuzive, precum și influența acesteia asupra dosarului de executare ce a fost demarat față de revizuenții A. și B.

Prin întâmpinarea depusă la 17 februarie 2022, intimații A. şi B. au invocat, în principal, excepţia nulităţii recursului, întrucât criticile formulate nu se pot circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.; în subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 12 aprilie 2022, constatându-se îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Intimații au depus la dosar punct de vedere asupra raportului.

Prin încheierea din 14 iunie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă a respins excepția nulității recursului, invocată de intimați prin întâmpinare și a admis în principiu recursul, stabilind termen de judecată la data de 15 noiembrie 2022.

Analizând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate de recurentă şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reţine că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:

Recurenta a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care vizează situația când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Cu titlu prealabil, trebuie subliniat că, în cauză, având în vedere hotărârile pronunţate în dosarul nr. x/288/2015*, în legătură cu care au fost formulate cererile de lămurire a înţelesului şi întinderii dispozitivului, soluţionate prin hotărârile pretins potrivnice, nu sunt aplicabile modificările aduse Codului de procedură civilă prin Legea nr. 310/2018 din 17 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1074 din 18 decembrie 2018, nefiind incidente dispoziţiile de extindere a motivului de revizuire privitor la existenţa unor hotărâri potrivnice, în sensul încălcării autorităţii lucrului judecat şi sub aspectul efectului pozitiv al acestora.

În acest sens, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar potrivit art. 27 C. proc. civ., hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Revizuirea poate fi cerută, potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Ca atare, Înalta Curte va examina legalitatea deciziei curţii de apel prin prisma criticilor ce vizează îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire, încadrabile în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., având în vedere că se invocă încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cauză, se susţine nelegalitatea deciziei recurate, prin care s-a admis revizuirea, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate referitoare la existența a două hotărâri definitive potrivnice, pronunţate în dosare diferite şi având obiect diferit și la neinvocarea excepției autorității de lucru judecat în cadrul celui de-al doilea proces. Totodată, s-a mai susținut că cele două hotărâri judecătorești invocate în cererea de revizuire nu sunt contradictorii, ci complementare.

Înalta Curte constată că dezlegările jurisdicţionale pe care curtea de apel le-a dat cererii de revizuire, în sensul că se impune desfiinţarea încheierii nr. 53/A/16 martie 2021, de lămurire a înţelesului şi întinderii dispozitivului deciziei civile nr. 468 A din 24 aprilie 2018, pentru încălcarea autorităţii lucrului judecat a acesteia din urmă, sunt eronate şi fondate pe o greşită aplicare a normelor de procedură incidente în această materie, criticile recurentei fiind întemeiate.

Prin decizia civilă nr. 529/9.05.2017 a Tribunalului Vâlcea s-a admis apelul contestatorilor A. şi B., formulat într-o contestaţie la executare, în sensul că s-a dispus admiterea apelului formulat de apelanții-contestatori A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 5059 din 3 octombrie 2016, pronunţate de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr. x/288/2015*.

A fost schimbată, în parte, sentința civilă apelată, în sensul admiterii, în parte, a contestației la executare formulate de contestatorii A. şi B., în contradictoriu cu intimata S.C. C. S.A.

S-a constatat caracterul abuziv şi, pe cale de consecinţă, nulitatea absolută a clauzelor prevăzute la art. 8.2 şi art. 9.2 din contractul de credit nr. VL1083/12.02.2008 şi din contractul de credit nr. VL1084/12.02.2008.

S-a dispus îndreptarea tuturor actelor de executare întocmite de B.E.J. D. în dosarul de executare silită nr. x/2013, în sensul diminuării creanţei cu sumele percepute de intimata-creditoare prin prisma celor două clauze constatate abuzive, precum şi dobânda legală calculată pentru aceste sume de la data plăţii şi până la scăderea lor din creanţă.

Contestatorii A. şi B. au formulat cerere de lămurire a întinderii şi aplicării deciziei nr. 529/9.05.2017, care a fost admisă, iar prin decizia civilă nr. 468/24.04.2018 a Tribunalului Vâlcea s-a dispus admiterea, în parte, a contestaţiei formulate de contestatorii A. şi B., în contradictoriu cu intimata S.C. C. S.A.

A fost lămurită întinderea şi aplicarea deciziei civile nr. 529/A din 9 mai 2017, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/288/2015*, în sensul că sumele percepute de bancă cu titlu de comision prevăzut la art. 8.2 şi art. 9.2 din contractele de credit, constatate ca fiind abuzive, se vor restitui contestatorilor începând cu data perceperii fiecărei sume, pe toată perioada cât banca a perceput aceste comisioane.

Petenta S.C. C. S.A. a formulat cerere de lămurire a înţelesului şi întinderii dispozitivului deciziei civile nr. 468/A din 24 aprilie 2018, pronunţate de Tribunalul Vâlcea, în acest sens pronunțându-se încheierea nr. 53/A din 16 martie 2021 a Tribunalului Vâlcea, prin care a fost admisă cererea.

În consecinţă, s-a dispus lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului deciziei civile nr. 468/A din 24.04.2018, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/288/2017, în sensul că sumele percepute de intimata-creditoare S.C. C. S.A. în temeiul art. 8.2 şi 9.2 din contractul de credit nr. VL 1083/12.02.2008 şi din contractul de credit nr. VL 1084/12.02.2008, inclusiv dobânda legală aferentă acestor sume nu se vor restitui apelanţilor-contestatori A. şi B., ci se vor scădea din creanţa pretinsă de intimata-creditoare în cadrul executării silite ce formează obiectul dosarului de executare silită nr. x/2013 al B.E.J. D.

În ipoteza motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa se pronunţă asupra identităţii de părţi, obiect şi cauză în procesele soluţionate prin hotărârile comparate, care indică încălcarea autorităţii de lucru judecat a celei mai întâi pronunţate, revizuirea având ca obiect soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii.

Înalta Curte constată că hotărârile pretins potrivnice, respectiv încheierea nr. 53/A/16 martie 2021 a Tribunalului Vâlcea, Secţia I civilă şi decizia civilă nr. 468/A din 24 aprilie 2018 a Tribunalului Vâlcea au fost pronunţate în vederea lămuririi înţelesului dispozitivului şi înlăturării dispoziţiilor contradictorii, cu scopul clarificării măsurilor dispuse prin decizia civilă nr. 529/A/9 mai 2017 a Tribunalului Vâlcea, pronunţată în dosarul nr. x/288/215*, de admitere a contestaţiei la executare formulate de contestatorii A. şi B., cererile fiind soluţionate succesiv şi având obiect diferit.

Astfel, Înalta Curte reţine că decizia civilă nr. 468 din 24 aprilie 2018, a cărei autoritate de lucru judecat o invocă revizuenta-intimată, a avut ca obiect lămurirea întinderii şi aplicării deciziei civile nr. 529 din 9 mai 2017.

În schimb, hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv încheierea civilă nr. 53 din 16 martie 2021 nu a privit tot decizia civilă nr. 529 din 9 mai 2017, ci a avut ca obiect lămurirea înţelesului şi întinderii deciziei civile nr. 468 din 24 aprilie 2018, la care a fost ataşată, potrivit regulilor specifice regimului juridic al hotărârilor pronunţate în procedura prevăzută de art. 443 C. proc. civ.

Instanţa de revizuire a reţinut că încheierea din procedura prevăzută de art. 443 C. proc. civ. de lămurire a înţelesului şi întinderii dispozitivului ar fi nesocotit autoritatea de lucru judecat a deciziei pe care a lămurit-o, aceasta din urmă fiind pronunţată într-o contestaţie la titlu, întemeiată pe dispoziţiile art. 712 alin. (2) C. proc. civ.

În această situaţie, hotărârile fiind pronunţate în cadrul aceluiaşi dosar, astfel cum rezultă, fără echivoc, din dispozitivul alin. (3) al art. 443 C. proc. civ., potrivit cu care încheierea se ataşează în dosarul cauzei, respectiv în dosarul în care s-a soluţionat contestaţia la titlu, precum şi în dosarul de hotărâri al instanţei, revizuirea era inadmisibilă.

În mod greşit s-a reţinut că cea dintâi hotărâre pronunţată putea constitui reperul pentru analiza contrarietăţii cerute de cazul de revizuire supus judecăţii în prezenta cauză, în raport cu încheierea subsecventă din procedura prevăzută de art. 443 C. proc. civ.

În ipoteza pronunţării hotărârilor judecătoreşti în cadrul aceluiaşi dosar, calea extraordinară de atac a revizuirii nu poate fi primită, fiind nesocotită premisa legală a neobservării existenţei unei autorităţi de lucru judecat, prin ultima hotărâre pronunţată în procedura prevăzută de art. 443 C. proc. civ., punându-se capăt situaţiei litigioase dintre părţi.

Prin pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se solicită în cauză, instanţa a avut în vedere tocmai imperativul respectării efectelor deciziei civile nr. 529 din 9 mai 2017, fiind invocate dispoziţiile art. 430 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. privind autoritatea de lucru judecat, procedura de lămurire a dispozitivului acestei hotărâri executorii şi de înlăturare a dispoziţiilor potrivnice, în care s-a pronunţat ulterior decizia nr. 468 din 24 aprilie 2018, neputând fi deturnată de la scopul pentru care a fost edictată, în sensul de a conduce la o modificare a soluţiei pronunţate şi de modificare a dispozitivului primei decizii, care se impune părţilor în litigiu cu autoritate de lucru judecat.

Prin urmare, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiţia ca în al doilea litigiu să nu se fi invocat apărarea constând în autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti pronunţate în prima cauză, criticile recurentei formulate prin memoriul de recurs fiind fondate.

Instanţa de revizuire care a dispus, prin hotărârea recurată, anularea încheierii civile nr. 53 din 16 martie 2021 a nesocotit, astfel, valenţele legale ale căii extraordinare de atac cu care a fost învestită în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care nu poate constitui o cale de atac de reformare, de natură să permită posibilitatea cenzurării, fiind, astfel, încălcată autoritatea de lucru judecat a hotărârii a cărei revizuire s-a solicitat.

În consecinţă, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a admis recursul declarat de recurenta C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 434/A-C din 10 septembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe, urmând a se analiza şi cererile formulate privitoare la plata cheltuielilor de judecată.