Legislator Case Law & Legislation
ICCJ_202170 AI generated

False testimony conviction upheld after extraordinary appeal rejected as merit-based challenge.

Case Number ICCJ_202170
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal (recurs în casație) against the Court of Appeal's decision, thereby upholding the defendant's conviction for false testimony. The conviction, as affirmed, imposed a 1-year-and-2-month prison sentence, suspended under supervision for a 2-year term, along with complementary and accessory penalties restricting certain rights. The case involved a court-appointed topographical expert who, in a civil boundary dispute, intentionally presented incomplete and false conclusions in an expert report despite having the necessary documentation, thereby misleading the court. The Court held that the defendant’s arguments, which challenged the factual findings and the subjective element of the offense, were matters for ordinary appeals and could not be reviewed in this extraordinary appeal, as it only assesses legal correctness, not the merits. The offense was legally classified as false testimony under Article 273(1) and (2)(c) of the Criminal Code, and the Court found it met all elements of criminal typicity; the appeal under Article 438(1)(7) of the Criminal Procedure Code was therefore rejected.

Legislator headnote

AI generated

art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen, art. 438 alin. (1) pct. 7 C. pen, art. 67 alin. (1) C. pen, art. 65 alin. (1) C.pen, art. 91 C.pen, art. 583 C. proc. pen; False testimony conviction upheld after extraordinary appeal rejected as merit-based challenge: The conviction, as affirmed, imposed a 1-year-and-2-month prison sentence, suspended under supervision for a 2-year term, along with complementary and accessory penalties restricting certain rights. The case involved a court-appointed topographical expert who, in a civil boundary dispute, intentionally presented incomplete and false conclusions in an expert report despite having the necessary documentation, thereby misleading the court. The Court held that the defendant’s arguments, which challenged the factual findings and the subjective element of the offense, were matters for ordinary appeals and could not be reviewed in this extraordinary appeal, as it only assesses legal correctness, not the merits. The offense was legally classified as false testimony under Article 273(1) and (2)(c) of the Criminal Code, and the Court found it met all elements of criminal typicity; the appeal under Article 438(1)(7) of the Criminal Procedure Code was therefore rejected.

Keywords

AI generated
false testimony criminal sentence challenge of factual findings the term 'judgment' accessory penalty matter in dispute
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
Art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.

Main legal basis for rejecting the appeal on its merits.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Recurs în casație. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. Mărturie mincinoasă. Expert

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casație

Drept penal. Partea Specială. Infracțiuni contra înfăptuirii justiției

Indice alfabetic: - drept procesual penal

- recurs în casație

- drept penal

- mărturie mincinoasă

Fapta expertului desemnat să realizeze o expertiza tehnică judiciară care, cu toate că a avut la dispoziţie documentația necesară, cu intenție, a întocmit un raport de expertiză prezentând instanţei de judecată concluzii incomplete şi neadevărate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă.

C. proc. pen., art. 438 alin. (1) pct. 7

C. pen., art. 273 alin. (1), alin. (2) lit. c)

I.C.C.J, Secția penală, decizia nr. 410/RC din 22 septembrie 2022

Prin sentinţa penală nr. x din 3.09.2021, pronunţată de Judecătoria Piteşti, în baza art. 396 alin. (1) şi (4) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A, la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, faptă prevăzută de art. 273 alin. (1) şi alin. (2) lit. c) C.pen.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, pe lângă pedeapsa principală, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C.pen.

În baza art. 65 alin. (1) C.pen., s-a aplicat inculpatului pe durata executării pedepsei principale, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C.pen.

În temeiul art. 91 C.pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 1 an şi 2 luni închisoare și a fost fixat un termen de supraveghere de 2 ani.

Pe durata termenului de supraveghere, a fost obligat inculpatul să respecte măsurile de supraveghere, prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. a) – e) C.pen.

În baza art. 583 C. proc. pen.. şi art. 96 C.pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra revocării suspendării executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare sau al nerespectării cu rea credinţă a măsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor impuse.

În baza art. 397 alin.(1) şi 25 C. proc. pen.. raportat la art. 1357 şi 1385 C. civ., a fost respinsă acţiunea civilă, formulată de partea civilă, UAT C, ca neîntemeiată.

Prin decizia penală nr.x din 22.03.2022, pronunţată în dosarul nr. x/280/2020, Curtea de Apel Pitești – Secţia Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A împotriva sentinţei penale nr. x/03.09.2021, pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. x/280/2020, intimat parte civilă fiind UAT C.

Împotriva deciziei penale nr. x din 22 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti – Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie în dosarul nr. x/280/2020, a declarat recurs în casaţie inculpatul A, invocând cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen..

În esență, (...) s-a arătat că fapta de mărturie mincinoasă, reţinută în sarcina inculpatului nu există, condamnarea acestuia la o pedeapsă de 1 an şi 2 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării fiind nelegală, având în vedere că obiectivul expertizei, astfel cum a fost stabilit de către instanţa civilă, respectiv stabilirea limitelor de hotar între trei comune, a fost îndeplinit de către recurentul inculpat, în calitate de expert topografist, iar părţile nu s-au prevalat de dreptul de a formula obiecţiuni sau de a cere completarea expertizei, deşi au beneficiat de o apărare calificată.

Pe de altă parte, s-a susținut că inculpatul a fost condamnat pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală.

(...)

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, în considerarea celor ce succed:

(...)

Înalta Curte constată că motivele invocate de inculpatul A vizează, în esenţă, temeinicia deciziei penale recurate şi nu chestiuni de legalitate.

Se reține, astfel, că susținerile recurentului inculpat nu se circumscriu unor aspecte de nelegalitate din perspectiva neprevederii faptei în legea penală, ci, practic, se solicită o rejudecare a cauzei în parametrii unei căi ordinare de atac. Mai exact, susținerile în sensul că neîncuviinţarea tuturor probelor solicitate de inculpat în cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă şi în apel echivalează cu o nestudiere a fondului cauzei, respectiv cu o greşită aplicare a legii nu reprezintă critici cu privire la cerințele de tipicitate ale normei de incriminare, ci constituie, în concret, o solicitare de rejudecare a cauzei prin reaprecierea și cenzurarea probelor, cu consecința dispunerii unei soluții favorabile inculpatului.

Deși recursul în casaţie este întemeiat pe dispoziţiile art.438 alin.(1) pct.7 C. proc. pen.., Înalta Curte constată că, în ansamblul lor, motivele tind la reanalizarea împrejurărilor de fapt, în contextul în care recurentul inculpat neagă situația de fapt reținută de instanța de fond și confirmată de instanța de apel, susținând că soluţia de condamnare este pronunțată pentru o faptă care nu există, întrucât în sarcina sa se putea reține cel mult culpa, ca formă a vinovăției.

Însă, reevaluarea situaţiei de fapt reținută în cauză, cu titlu definitiv, de către instanța de apel și concordanța cu probele administrate, precum şi interpretarea dată acesteia prin hotărârea definitivă nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanței supreme în actuala procedură a recursului în casație. Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

Totodată, Înalta Curte învederează că aprecierea asupra laturii subiective este, de asemenea, atributul exclusiv al instanțelor de fond și nu poate fi cenzurată în calea de atac extraordinară a recursului în casație, presupunând în mod necesar reevaluarea probatoriului.

Concluzionând, în raport de considerentele anterioare, sub aspectul situației de fapt, Înalta Curte constată că, în esență, instanța de apel a reținut că, fapta inculpatului A constă în aceea că, în calitate de expert desemnat să întocmească expertiza tehnică judiciară în specialitatea topografie în dosarul civil nr. x/109/2014* al Tribunalului Argeş, cu obiectivul de a stabili linia de hotar dintre comuna B, C şi D, cu intenţie, a omis să întocmească şi varianta de delimitare administrativ teritorială, conform proceselor verbale de delimitare întocmite în perioada 1970-1972, în baza Legii nr. 12/1968 şi a Ordinului emis în baza aceleiaşi legi, prezentând instanţei de judecată concluzii incomplete şi neadevărate, prin raportul de expertiză din data de 15.02.2017, cu toate că a avut la dispoziţie documentaţia necesară (respectiv procesele verbale de delimitare din perioada 1970-1972, cu schiţele de hotar dintre UAT B şi UAT C, procesul-verbal întocmit la 15.09.1971, schiţa cu descrierea punctelor şi liniilor de hotar din 1971), de care nu a ţinut cont şi pe care nu le-a transpus în raportul de expertiză.

Față de situația de fapt reținută în cauză și pe baza probatoriului administrat, instanța de apel a stabilit că, în drept, fapta inculpatului A întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) şi alin. (2) lit. c) C.pen.

În aceste coordonate, având în vedere baza factuală reţinută în cauză de instanţa de apel, Înalta Curte constată că fapta inculpatului A se circumscrie elementelor de tipicitate a infracţiunii prevăzute de art. 273 alin. (1) şi alin. (2) lit. c) C.pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.., Înalta Curte a respins, recursul în casație declarat de inculpatul A împotriva deciziei penale nr. x din 22 martie 2022 a Curţii de Apel Piteşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/280/2020.