Civil property claim rejected: state possession vitiated by acts of violence precluding acquisitive prescription despite 30-year lapse.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. La data de 21 decembrie 2000 s-a înregistrat acțiunea în revendicarea imobilului situat în București, compus din teren 518 mp și construcție (demisol, parter și etaj), introdusă de reclamanți, legitimați ca succesori legali, în calitate de fii ai defunctei mame, care, la rândul său, a fost unica moștenitoare față de P.E., decedată în 1965, proprietara imobilului.

Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 1753 din 22 noiembrie 2001 a admis acțiunea și a obligat Statul prin Ministerul Finanțelor și RA A.P.P.S. București să lase reclamanților, în deplină proprietate și posesie, imobilul revendicat și identificat prin raportul de expertiză N.V.

Prin decizia civilă nr. 77 din 25 februarie 2003 Curtea de Apel București, secția a IV–a civilă, a respins apelurile celor doi pârâți, reținând, în esență, că:

- nu a operat prescripția achizitivă (uzucapiunea) de 30 de ani, întrucât posesia exercitată de stat în 1965, nu este utilă, întrucât preluarea s-a făcut fără titlu valabil și prin acte de violență, irevocabil stabilite prin sentința civilă nr. 13062/1999, succesorul legal având domiciliu forțat, ceea ce l-a împiedicat să-și exercite drepturile succesorale;

- imobilul a fost identificat prin expertizele topografice, stabilindu-se structura locativă, fără a fi remarcate modificări esențiale, iar

- suprafața de teren aferentă actuală este de 459,30 mp , mai puțin cu 58,70 mp decât exista în patrimoniul autoarei în 1940.

Contra ambelor hotărâri a declarat recurs numai pârâta RA-A.P.P.S. București, pe temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reținând motivele din apel:

- a operat uzucapiunea, căci posesia a fost continuă, netulburată și neîntreruptă, publică și exercitată sub nume de proprietar, iar

- deși terenul preluat a fost în suprafață de 360 mp, instanțele au retrocedat reclamanților 459,30 mp.

2. Recursul este nefondat.

Așadar, în recurs, nu se constată preluarea fără titlu valabil de către stat, că certificatul de vacanță succesorală a fost, irevocabil, anulat prin sentința civilă nr. 13062/1999, întrucât unica succesoare legală a avut domiciliu forțat, fiind implicată, deci, prin acte de violență, să-și exercite opțiunea și drepturile legale succesorale.

De asemenea, nu se contestă calitatea succesorală și dreptul de proprietate dobândit, ca și identitatea imobilului revendicat cu cel preluat ilegal de stat în condițiile relevate.

Singurul mijloc de apărare invocat de recurentă, care constituie și motiv de recurs, privește incidența uzucapiunii de 30 de ani, care a fost, pe larg și judicios examinată în decizia instanței de apel nr. 77 din 25 februarie 2003.

Recurenta, în motivele de recurs, nu se referă, însă, la calitatea posesiei utile și la actele de violență exercitate de autoritățile statului față de unica succesoare, care anihilează utilitatea, ca o condiție fundamentală a posesiei legitime.

Într-adevăr, P.M., fiica autoarei imobilului, a avut domiciliu forțat în Râmnicu Vâlcea, iar în acea perioadă s-a obținut certificatul de vacanță succesorală nr. 140 din 6 octombrie 1965, care, pe acest temei, a fost anulat irevocabil în dosarul nr. 1233/1999 al Judecătoriei sectorului 1 București.

Așadar, în mod corect instanța de apel a dat eficiența juridică deplină a dispozițiilor art. 1851 C. civ. relativă la actele de violență efectuate în contra titularului dreptului care constituie un viciu esențial al posesiei și o lipsește de unul din elementele sale fundamentale pentru a fi utilă și a duce la dobândirea dreptului de proprietate, după 30 de ani de exercitare.

Referitor la suprafața de 459,30 mp teren, restituită prin hotărârile atacate, în decizie s-a motivat corect că aceasta este mai mică cu 58,70 mp „decât suprafața identificată în patrimoniul autoarei în 1940 (aflată în prezent în folosința Grădiniței de copii din vecinătate)”.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta RA A.P.P.S. București împotriva deciziei nr. 77 din 25 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV–a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2004.