Inapplicability of domestic preventive measures like judicial control to the post-extradition delivery phase under Law 302/2004

Contestație. Extrădare. Măsuri preventive. Control judiciar

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Proceduri prevăzute în Legea nr. 302/2004

Indice alfabetic: - drept procesual penal

- contestație

- extrădare

- control judiciar

Legea 302/2004, art. 57 alin. (6)

În situația imposibilității realizării predării/preluării persoanei extrădate, după momentul procesual al admiterii cererii de extrădare și al dispunerii menținerii stării de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate, procedura de extrădare nu prevede posibilitatea luării măsurilor restrictive de libertate reglementate de Codul de procedură penală. În cadrul procedurii, care are drept scop predarea persoanei extrădabile, prevăzute de art. 57 alin. (6) din Legea 302/2004 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 306 din 16 noiembrie 2022, nu există reglementată prin lege posibilitatea dispunerii unor măsuri alternative arestului provizoriu.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 804 din 20 decembrie 2022

Prin încheierea F/DL din data de 25 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel București, Secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2/2022, în baza art. 208 alin. (5) Cod procedură penală s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar luată faţă de persoana extrădabilă A, măsură pe care a menţinut-o.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea persoanei extrădabile A de constatare a încetării de drept a controlului judiciar.

Având spre verificare legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar luate față de persoana extrădabilă A, instanța Curții de Apel București a reținut că are în vedere următoarele:

Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii nu conține dispoziții referitoare la durata arestării în vederea predării sau la menținerea, prelungirea sau încetarea acestei măsuri.

Pe cale de consecință, în lipsa unor prevederi speciale în legea care reglementează relaţiile de cooperare în materie penală dintre România şi SUA, în materia măsurilor privative de libertate sunt aplicabile prevederile Legii nr.302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

Legea nr. 302/2004 prevede două categorii de măsuri privative de libertate şi anume:

a) în vederea extrădării persoanei solicitate [art.43 alin. (2) din Legea nr.302/2004: sesizează de îndată curtea de apel competentă, pentru a aprecia asupra luării măsurii arestării provizorii în vederea extrădării a persoanei extrădabile]; măsura durează până la momentul rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus asupra extrădării.

b) în vederea predării persoanei solicitate [art.43 alin. (6) din Legea nr.302/2004: Odată cu admiterea cererii de extrădare, prin sentință, instanța dispune și arestarea persoanei extrădate în vederea predării]; măsura începe de la data soluționării prin hotărâre definitivă a cererii de extrădare.

În continuare, art. 43 alin. (3)-(5) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, conține referiri la menținerea, prelungirea, verificarea periodică a măsurii arestării provizorii în vederea extrădării şi sunt în sensul că arestarea provizorie în vederea extrădării se dispune și este prelungită de același complet învestit cu soluționarea cererii de extrădare, prin încheiere, fără ca durata totală a arestării provizorii să poată depăși 180 de zile. După întocmirea hotărârii prin care s-a dispus arestarea, judecătorul emite de îndată mandat de arestare provizorie în vederea extrădării. Prevederile Codului de procedură penală cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător.

În privința arestării în vederea predării, măsură distinctă de arestarea provizorie dispusă pe parcursul soluționării cererii de extrădare, Legea nr.302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală nu conține referiri la menținerea, prelungirea, verificarea periodică a acesteia.

S-a reținut că devin astfel aplicabile dispozițiile Codului de procedură penală în materie.

În acest sens, prin încheierile penale amintite mai sus, măsura controlului judiciar a fost luată față de persoana extrădabilă A, pe o durată inițială de 60 de zile, iar mai apoi menținută, potrivit art. 215 ind. 1 alin. (7) Cod procedură penală și art. 208 alin. (4) Cod procedură penală.

Conform art. 208 din Codul de procedură penală, măsură preventivă în discuție este supusă unor verificări periodice, verificări care privesc subzistența temeiurilor care au determinat menținerea măsurii controlului judiciar sau apariția unor temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri.

În ceea ce privește legalitatea măsurii controlului judiciar, prin toate hotărârile judecătorești pronunțate de Curtea de Apel București, rămase definitive prin deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit caracterul legal al privării de libertate a persoanei extrădabile A, indiferent dacă aceasta a îmbrăcat forma arestării în vederea predării persoanei solicitate (până la pronunțarea deciziei nr.x/14.09.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr.x/2/2021) sau a arestului la domiciliu (începând cu aceeași decizie penală), respectiv, în continuare, s-a statuat asupra caracterului legal al măsurii restrictive de libertate (începând cu data pronunțării încheierii penale din data de 19.11.2021 a Curții de Apel Bucureşti, Secția a II-a Penală, în dosarul nr.x/2/2021). Aceasta, chiar și în condițiile dispunerii, de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, conform art. 39 din Regulamentul său de procedură, a măsurii provizorii constând în neîndepărtarea persoanei extrădabile de pe teritoriul României pe întreaga durată a procedurilor desfășurate în fața Curții.

În prezent, persoana extrădabilă A este supusă măsurii preventive restrictive de libertate a controlului judiciar, în temeiul încheierii penale din data de 19.11.2021 a Curții de Apel Bucureşti, Secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2/2021, definitive prin necontestare, ca urmare a înlocuirii măsurii arestului la domiciliu, cea din urmă anterior menținută prin încheierea din data de 06.10.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2/2021, definitivă prin necontestare.

Prin urmare, s-a reținut că nu există elemente din care să reiasă că au încetat temeiurile care au determinat luarea măsurii verificate și nici nu au apărut împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea aceleiași măsuri.

Apărătorul persoanei extrădabile a solicitat să se constate încetată de drept măsura controlului judiciar, motivat de faptul că prin decizia nr.359/2002 a Curţii Constituţionale instanţa de contencios constituţional a decis că „sintagma sub rezerva cazului prevăzut la alin. (6) cuprinsă în art. 57 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 şi dispoziţiile art. 57 alin. 6 din acelaşi act normativ, sunt neconstituţionale. În opinia persoanei extrădate, la acest moment, ca urmare a admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, cadrul legislativ prevede doar două opţiuni, fie predarea persoanei arestate în termenul de 30 de zile, fie punerea sa în stare de libertate. S-a arătat că la acest moment nu există temei legal pentru menţinerea măsurii preventive a controlului judiciar deoarece Codul de procedura penală român prevede posibilitatea de a se dispune această măsură preventivă doar într-un proces penal român în care persoana vizată de măsură să aibă calitatea de inculpat.

Curtea de apel a respins ca neîntemeiată cererea astfel formulată, pentru următoarele considerente:

Pe de o parte, aşa cum s-a reținut şi prin decizia nr. x/14.09.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosar nr. x/2/2021, rațiunea mandatului de arestare în vederea predării, astfel cum este reglementat de Legea nr. 302/2004, constă în necesitatea de a se asigura că persoanele nu se pot sustrage justiției pe întreg teritoriul țării, acesta reprezentând instrumentul de aducere a persoanei extrădabile în fața justiției statului emitent al cererii de extrădare, pentru instrumentarea procedurilor penale. Este adevărat că prin decizia Curţii Constituţionale, precitate, s-a constatat că „arestul provizoriu în vederea extrădării” reprezintă o formă de privare de libertate și nu poate fi încadrat între măsurile preventive privative de libertate prevăzute de normele procesual penale, acestea fiind indisolubil legate de existența unui proces penal ce se declanșează și se desfășoară potrivit Codului de procedură penală.”

Pe de altă parte însă, s-a observat că, spre exemplu, dispoziţiile art. 102 alin. (5) lit. b din Legea nr. 302/2004, în vigoare la acest moment, prevăd posibilitatea luării măsurilor preventive prev. de art. 202 alin. (4) lit. b C. proc. pen.., în procedura de executare a mandatului european de executare, indiferent de existența unui proces penal român în care persoana vizată de măsură să aibă calitatea de inculpat iar, în plus, se observă că analiza instanței de contencios constituțional poartă asupra măsurii arestului provizoriu în vederea extrădării, în raport de această măsură preventivă privativă de libertate fiind apreciat caracterul neconstituţional al sintagmei „sub rezerva cazului prevăzut la alin.(6)” cuprinsă în art.57 alin.(5) din Legea nr.302/2004 și dispozițiile art.57 alin.(6) din Legea 302/2004. De altfel, în esenţă, Curtea Constituţională a statuat lipsa unor reglementări clare şi previzibile în materia privării de libertate a persoanei extrădate, a cărei predare la data stabilită nu a fost realizată (indiferent de calificarea ca forţă majoră sau nu a situaţiei intervenite), situație însă care nu este întâlnită la acest moment în prezenta cauză de vreme ce persoana extrădabilă se află sub măsura controlului judiciar, măsură dispusă ca urmare existenţei necesităţii de a se asigura că persoana extrădabilă nu se poate sustrage justiției pe întreg teritoriul țării, în raport de natura şi gravitatea faptelor presupus săvârşite pentru care s-a emis mandatul de arestare dar şi obligaţia instanţelor, chiar în lumina practicii CEDO şi a principiilor de guvernează procedura penală română, aplicabilă în completare în această materie, care impun instanțelor obligaţia de a analiza şi dispune măsuri alternative de prevenţie.

Pentru toate aceste considerente, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de constatare a încetării de drept a măsurii controlului judiciar.

În ceea ce priveşte temeinicia măsurii în discuție, Curtea de apel a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii controlului judiciar a persoanei extrădabile A, la aproximativ 1 an de la dispunere, se mențin, măsură preventivă fiind în continuare necesară pentru realizarea scopurilor prevăzute în art. 202 alin. (1) din Codul procedură penală, dar și în Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală (de a asigura buna desfășurare a procedurii de față și de a împiedica efectiv ca persoana extrădabilă să fugă sau să se sustragă de la predarea către autoritățile americane).

S-a făcut trimitere, cu precădere, la natura infracţiunilor pentru care s-a emis, la data de 04.11.2020, mandatul de arestare nr. x de către magistratul competent din cadrul Tribunalului Districtual al Statelor Unite ale Americii pentru Districtul de Est al Statului Texas (respectiv, conspiraţie de asociere a unei organizaţii în cadrul căreia să efectueze şi să participe în mod direct sau indirect la administrarea organizaţiei prin activităţi de racket, faptă prevăzută şi pedepsită de Titlul 18 din Codul Statelor Unite, secţiunile 1962(d) şi sancţionată cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă; conspiraţie să importe şi să exporte cocaină şi să producă şi să distribuie cinci kilograme sau mai mult de cocaină cu intenţia, cu bună ştiinţă şi cu credinţa că această cocaină va fi importată în mod ilegal în Statele Unite, faptă prevăzută şi pedepsită de Titlul 21 din Codul Statelor Unite, secţiunile 959 şi 963, şi sancţionată cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă; conspiraţie la spălare de bani, respectiv să transporte, să transmită şi să transfere, tentativă să transporte, să transmită şi să transfere un instrument monetar sau fonduri dintr-un loc în afara Statelor Unite către un loc sau printr-un loc aflat în Statele Unite, cu intenţia de a promova executarea unor activităţi ilegale, faptă prevăzută şi pedepsită de Titlul 18 din Codul Statelor Unite ale Americii 1956 (a)(2)(A), toate cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 Codul Statelor Unite, Secţiunea 1956 (h), care prevede o pedeapsă maximă de 20 ani închisoare), presupus a fi comise de persoana extrădabilă în participaţie cu alte persoane, care îşi regăsesc corespondent în legislaţia penală română actuală, precum şi la împrejurarea că aceasta şi-a manifestat opoziţia la predarea către autorităţile judiciare americane dar şi la lipsa oricăror legături, familiale, personale, ori de natură economică ale persoanei extrădabile A cu statul de executare – România –, prezența sa pe teritoriul acestui stat datorându-se exclusiv desfășurării unei activități presupus infracționale.

S-a reţinut, de asemenea, că procedura de extrădare este în curs de executare, a fost instrumentată cu diligență și cu bună credință de către autoritățile judiciare române, care au făcut toate demersurile necesare judecării cu celeritate a cererii de extrădare, precum și predării persoanei solicitate, sens în care s-a fixat termen de predare a acestuia la data de 12.05.2021, nepredarea persoanei solicitate nefiind imputabilă statului român.

În raport de toate cele arătate, Curtea de apel a concluzionat că măsura controlului judiciar luată față de persoana extrădabilă A este în continuare justificată și necesară pentru atingerea scopurilor urmărite, urmând a fi menținută până la o nouă verificare, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data prezentei, potrivit art. 208 alin. (5) din Codul de procedură penală.

Împotriva încheierii penale sus-menţionate a formulat contestație persoana extrădabilă A, solicitând admiterea contestaţiei, desființarea încheierii şi constatarea încetării de drept a măsurii controlului judiciar.

În motivare, a făcut trimitere la Decizia nr.359/2022 a Curţii Constituţionale prin care anumite prevederi din cuprinsul Legii nr.302/2004 au fost declarate neconstituţionale, nemaisubzistând temeiul juridic pentru menţinerea măsurii controlului judiciar dispusă faţă de persoana extrădabilă.

În cauză, cadrul procesual aplicabil este dat de dispoziţiile Capitolului II din Legea nr. 302/2004, precum și de Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007, ratificat de România prin Legea nr. 111/2008 şi art. 74 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Examinând contestația formulată cu privire la nelegalitatea măsurii preventive a controlului judiciar menținută față de contestator, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este fondată, pentru următoarele motive:

Urmare admiterii cererii de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii și dispunerii predării către autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii, a persoanei extrădabile A - prin sentinţa penală nr. x din 01.03.2021 pronunţată de Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală în dosar nr. x/2/2020, rămasă definitivă prin decizia penală nr. x pronunţată la data de 26.03.2021 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Penală, s-a dispus, conform art. 52 alin. (3) din Legea nr.302/2004, arestarea provizorie în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate, conform art.57.

Se constată că deși s-au efectuat toate demersurile necesare judecării cu celeritate a cererii de extrădare, precum și predării persoanei solicitate, fiind fixat termen de predare a acestuia la data de 12.05.2021, nepredarea persoanei solicitate nu este imputabilă statului român.

În cauză, față de persoana extrădabilă A s-a dispus prin încheierea din data de 19.11.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2/2021, definitivă prin necontestare, măsura preventivă a controlului judiciar pe o perioadă de 60 zile, începând cu data rămânerii definitive a încheierii, măsură care a fost ulterior menținută succesiv, prin încheierile: (i) din data de 13.01.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2/2021, definitivă prin necontestare, (ii) din data de 10.03.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2/2022, prin decizia penală nr. x/17.03.202 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală, Secția Penală, (iii) prin încheierea din data de 06.05.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2/2022, definitivă prin decizia penală nr. x/12.05.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală, pronunțată în același dosar, (iv) din data de 29.06.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2/2022, definitivă prin decizia penală nr. x/07.07.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală, (v) prin încheierea din data de 04.08.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2/2022, definitivă prin necontestare, (vi) din data de 29.09.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secția a II-a Penală.

Prin încheierile penale menționate, măsura controlului judiciar a fost luată față de persoana extrădabilă A, pe o durată inițială de 60 de zile, iar mai apoi menținută, potrivit art. 2151 alin. (7) Cod procedură penală și art. 208 alin. (4) Cod procedură penală.

Înalta Curte constată că în cauză au fost aplicabile următoarele dispoziții:

- Art.52 alin. (3): În cazul în care curtea de apel constată că sunt îndeplinite condiţiile de extrădare, hotărăşte admiterea cererii de extrădare, dispunând totodată menţinerea stării de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate, conform art.57.;

- Art.57 alin. (5): Sub rezerva cazului prevăzut la alin.(6), dacă persoana extrădată nu va fi preluată la data stabilită, ea va putea fi pusă în libertate la expirarea unui termen de 15 zile, socotit de la această dată; acest termen nu va putea fi prelungit decât cel mult cu încă 15 zile.;

- Art.57 alin. (6) din Legea nr.302/2004, reglementează termenele pentru predarea extrădatului: În caz de forță majoră, care împiedică predarea sau primirea persoanei extrădate, autoritățile române și cele ale statului solicitant se vor pune de acord asupra unei noi date de predare, dispozițiile art. 56 alin. (3) fiind aplicabile.;

- Art.43 alin. (3) din Legea nr.302/2004, potrivit căruia arestarea provizorie în vederea extrădării se dispune și este prelungită de același complet învestit cu soluționarea cererii de extrădare, prin încheiere, fără ca durata totală a arestării provizorii să poată depăși 180 de zile.

Analizând dispozițiile legale incidente în materia extrădării, Înalta Curte reține că procedura dispunerii măsurii arestului provizoriu în cadrul soluționării cererilor de extrădare se desfășoară în două etape:

- prima etapă, care presupune sesizarea curții de apel competente, de către procurorul general al parchetului competent, pentru a aprecia asupra luării măsurii arestării provizorii în vederea extrădării persoanei extrădabile şi care se poate soluționa fie prin admiterea cererii de extrădare și prelungirea/dispunerea privării de libertate, fie prin respingerea cererii de extrădare și punerea persoanei în libertate.

- a doua etapă, în ipoteza soluției de admitere de către curtea de apel a cererii de extrădare, presupune dispunerea menținerii stării de arest provizoriu și se încheie la data stabilită între statul solicitant și statul solicitat pentru efectuarea predării persoanei extrădate. Această etapă se poate finaliza fie ca urmare a împlinirii termenelor prevăzute la art. 57 alin. (5) din Legea nr.302/2004, fie ca urmare a stabilirii unei noi date de predare a persoanei extrădate, în temeiul art.57 alin. (6) din Legea nr.302/2004 coroborat cu art. 56 alin. (3) din același act normativ.

În caz de forţă majoră, care împiedică predarea sau primirea persoanei extrădate, Legea nr.302/2004 prevede că autorităţile române şi cele ale statului solicitant se vor pune de acord asupra unei noi date de predare, însă se observă că actul normativ nu conține nicio reglementare relativă la măsura arestării provizorii în vederea extrădării persoanei aplicabilă în acest caz.

Dispunerea menținerii stării de arest provizoriu în vederea extrădării reprezintă etapa subsecventă soluționării cererii de extrădare, în condițiile în care persoana extrădabilă se află, în momentul pronunțării hotărârii, sub măsura arestului provizoriu în vederea extrădării. Pentru persoanele extrădabile, care în momentul pronunțării hotărârii de extrădare se aflau sub imperiul măsurii arestului la domiciliu, a controlului judiciar sau a cauțiunii, prin hotărârea de extrădare se va dispune arestarea persoanei extrădate în vederea predării, potrivit art.43 alin.(6) din Legea nr.302/2004.

Prin Decizia Curții Constituționale nr.359 din 26 mai 2022 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.52 alin.(3), a sintagmei „sub rezerva cazului prevăzut la alin.(6)” cuprinsă în art.57 alin.(5) și ale art.57 alin.(6) din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală Publicată în Monitorul Oficial nr.964 din 04.10.2022, a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de A în dosarul nr.x/2/2021 al Curții de Apel București – Secția a II-a penală și s-a constatat că sintagma „sub rezerva cazului prevăzut la alin.(6)” cuprinsă în art.57 alin.(5) din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală și dispozițiile art.57 alin.(6) din același act normativ sunt neconstituționale.

Urmare acestei decizii, prin Legea nr. 306 din 16 noiembrie 2022 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, publicată în Monitorul Oficial nr.1110 din 17 noiembrie 2022, textele art.57 alin. (5) și (6) au fost modificate astfel: ”(5) Dacă persoana extrădată nu va fi preluată la data stabilită, ea va putea fi pusă în libertate la expirarea unui termen de 15 zile, socotit de la această dată; acest termen nu va putea fi prelungit decât cel mult cu încă 15 zile. (6) Prin excepţie de la prevederile alin. (5), în caz de forţă majoră, care împiedică predarea sau primirea persoanei extrădate, autorităţile române şi cele ale statului solicitant se vor pune de acord asupra unei noi date de predare, fără ca durata arestării provizorii totale, până la data predării, să poată depăşi 180 de zile.”

Analizând legalitatea măsurii preventive a controlului judiciar sub imperiul căruia se află în prezent contestatorul persoană extrădabilă A, Înalta Curte constată - raportat la prevederile legale sus-menționate și decizia instanței de contencios constituţional, ale cărei considerente prezintă interes în problema analizată, din perspectiva constatărilor efectuate în legătură cu felul și durata măsurilor preventive prevăzute pentru etapa subsecventă soluţionării cererii de extrădare - că autorităţile române puteau dispune, conform legii, doar măsura arestării provizorii în vederea predării pe o durată de maxim 180 zile.

Astfel, așa cum rezultă din cele mai sus-arătate, în cadrul celei de-a doua etape a procedurii de extrădare, în situația imposibilității realizării predării/ preluării persoanei extrădate, după momentul procesual al admiterii cererii de extrădare și al dispunerii menținerii stării de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate, procedura de extrădare nu prevede posibilitatea luării măsurilor restrictive de libertate reglementate de Codul de procedură penală.

În acord cu dispozițiile deciziei Curții Constituționale, în cadrul acestei etape finale, care are drept scop predarea persoanei extrădabile, nu există reglementată prin lege posibilitatea dispunerii unor măsuri alternative arestului provizoriu. Se constată că măsura arestului provizoriu este de esența procedurii de predare în etapa finală a extrădării, în concepția legiuitorului buna desfășurare a procedurii de predare presupunând ca persoana extrădată să fie la dispoziția autorităților, pentru a putea fi pusă în executare preluarea acesteia de către autoritățile străine.

În prezent, după pronunţarea deciziei Curţii Constituţionale, prin Legea nr.306 din 16.11.2022, publicată în Monitorul Oficial nr.1110 din 17.11.2022, dispoziţiile art.57 care reglementează termenele pentru predarea extrădatului au fost modificate, prevăzându-se că durata maximă a arestării provizorii în vederea predării nu poate depăși 180 de zile. Nu este prevăzută posibilitatea autorităţilor de a menţine o persoană extrădată sub imperiul unor măsuri restrictive de libertate ori în arest la domiciliu - măsuri preventive incidente până la momentul pronunţării hotărârii de extrădare, ci exclusiv în stare de arest provizoriu, dar nu mai mult de 180 zile, ca durată totală a arestului provizoriu în procedura de extrădare.

Rezultă astfel că măsura controlului judiciar menţinută în cauză față de persoana extrădabilă A nu este legală în contextul actualei reglementări a Legii nr.302/2004, nefiind prevăzută pentru etapa punerii în executare a hotărârii de predare a persoanei extrădabile posibilitatea luării/menţinerii măsurii preventive a controlului judiciar, o atare măsură fiind permisă numai până la pronunţarea unei hotărâri asupra cererii de extrădare, în condiţiile art.43 alin. (5) din lege.

De asemenea, faţă de conţinutul reglementării în ansamblu şi scopul în vederea căruia se dispune luarea măsurilor preventive în procedura extrădării, este evident că numai privarea de libertate poate asigura, după admiterea cererii de extrădare, punerea în executare a hotărârii pronunţate, prin predarea persoanei extrădate către statul solicitant.

Or, în condiţiile în care cuprinsul Legii nr.302/2004 în ceea ce priveşte procedura extrădării sunt prevăzute expres situaţiile în care reglementarea se completează cu dispoziţiile Codului de procedură penală, iar în cazul predării extrădatului nu se face referire la măsuri alternative arestului provizoriu, Înalta Curte constată că în mod greşit prima instanţă a apreciat că în cauză devin incidente prevederile legii procesual penale şi că astfel sunt incidente prevederile art.208 alin. (5) din Codul procedură penală, menţinând măsura preventivă a controlului judiciar.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte a admis contestaţia formulată de persoana extrădabilă A împotriva încheierii F/DL din data de 25 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel București, Secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2/2022 (x/2022), a desfiinţat încheierea atacată şi, rejudecând, a dispus revocarea măsurii preventive a controlului judiciar luată faţă de persoana extrădabilă A.