Challenge to foreign conviction recognition rejected for exceeding scope of execution contest remedy.

Şedinţa publică din data de 07 decembrie 2022

Asupra contestaţiei de faţă;

Din actele dosarului constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 102 din data de 04 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de petentul A..

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul să plătească statului suma de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată la numărul 459/32/2022 condamnatul A. aflat în Penitenciarul Bacău a formulat contestaţie la executarea sentinţei penale nr. 21 din 27.02.2019 a Curţii de Apel Bacău în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

În motivarea contestaţiei a arătat că este nemulţumit de reţinerea circumstanţei agravante prev. de art. 77 lit. a) din C. pen., întrucât nu există probe cu privire la participarea a 3 persoane la comiterea faptelor.

Curtea de apel, analizând cererea şi sentinţa penală nr. 21 din 27.02.2019 a Curţii de Apel Bacău, a respins contestaţia ca nefondată pentru argumentele de mai jos:

Conform art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Curtea a constatat că nu se află în prezenţa unei asemenea cauze.

Prin sentinţa penală nr. 21 din 27.02.2019 a Curţii de Apel Bacău au fost recunoscute sentinţele penale pronunţate de Tribunalul Arondismentului III Martigny & St Maurice, Canton Valais din data de 23.05.2013 şi Tribunalul Arondismentului I pentru Haut-Valais, Brigue din data de 09.06.2017, Confederaţia Helvetă, prin care A., cetăţean român, a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat prev. de art. 228-229 alin. (1) lit. b), d), alin. d C. pen. cu aplic art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 35 alin. (2) C. pen.; distrugere prev. de art. 253 alin. (1) C. pen. cu aplic. 35 alin. (2) C. pen.; violare de domiciliu, prev. de art. 224 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic art. 35 alin. (2) C. pen.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei.

În baza art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 s-a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv de la 25.02.2012 la 08.06.2012, de la 26.02.2016 la 09.03.2016 şi perioada executată, de la 09.03.2016 la zi.

S-a constatat că pedeapsa se consideră executată în întregime în statul emitent la data de 14.11.2025.

S-a reţinut că din cerere şi din precizările făcute în faţa instanţei, rezultă că, contestatorul este practic nemulţumit de încadrarea juridică dată faptei sale de instanţa română, respectiv reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 77 lit. a) din C. pen. ce ar fi dus la stabilirea unei pedepse prea mari şi doreşte reducerea acesteia, practic o nouă individualizare a pedepsei, operaţiune ce nu poate face obiectul unei contestaţii la executare.

De asemenea, în sentinţa menţionată, instanţa de apel a motivat şi a prezentat argumentele care au stat la baza acestei soluţii, neexistând situaţii, împrejurări care să necesite clarificări şi care să afectează executarea hotărârii. Mai mult, această chestiune putea face obiectul doar a unei căi ordinare de atac şi petentul a avut această posibilitate, fiind inadmisibilă analizarea probatoriului şi a încadrării juridice pe calea contestaţiei la executare.

II. Împotriva sentinţei penale nr. 102 din data de 04 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a formulat contestaţie petentul A..

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei contestate, atât prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că este nefondată contestaţia formulată de petent, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, iar potrivit lit. d) a aceluiaşi text de lege, când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Din analiza conţinutului cererii formulate de condamnatul contestator şi a lucrărilor dosarului, instanţa de control judiciar constată că în realitate se critică greşita încadrare juridică dată faptei de instanţa română în procedura recunoaşterii hotărârii judecătoreşti străine, prin reţinerea circumstanţei agravante prev. de art. 77 lit. a) din C. pen., care ar fi dus în opinia contestatorului la stabilirea unei pedepse mai mari.

Din perspectiva căii de atac exercitate în cauză, prin raportare la dispoziţiile legale sus-menţionate, Înalta Curte constată că motivele invocate în cererea formulată de contestatorul condamnat nu pot face obiectul căii de atac a contestaţiei la executare, întrucât se încadrează doar formal în cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

În cauză, prin sentinţa penală nr. 21 din 27.02.2019 a Curţii de Apel Bacău au fost recunoscute sentinţele penale pronunţate de Tribunalul Arondismentului III Martigny & St Maurice, Canton Valais din data de 23.05.2013 şi Tribunalul Arondismentului I pentru Haut-Valais, Brigue din data de 09.06.2017, Confederaţia Helvetă prin care contestatorul A. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În cadrul procedurii de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti străine reglementată de dispoziţiile art. 141,142 din Legea nr. 302/2004, instanţa română are obligaţia de a recunoaşte şi dispune executarea pedepsei stabilită de instanţa străină - în situaţia întrunirii cumulative a condiţiilor legale - verificând, în cadrul acestor condiţii, dacă fapta care a atras condamnarea are corespondent în legislaţia penală română.

În contextul acestei verificări, instanţa română procedează la încadrarea faptelor pentru care a fost condamnat contestatorul în dispoziţiile care incriminează aceleaşi fapte în C. pen. român, însă nu poate majora pedeapsa aplicată de instanţa străină şi nu poate reţine alte împrejurări de săvârşire a faptei, ci doar să verifice corespondenţa dintre baza faptică a infracţiunilor reţinute în sarcina contestatorului cu dispoziţiile legii penale române.

Procedând astfel, instanţa română a reţinut că infracţiunile pentru care contestatorul a fost condamnat - prin sentinţele penale pronunţate de Tribunalul Arondismentului III Martigny & St Maurice, Canton Valais din data de 23.05.2013 şi Tribunalul Arondismentului I pentru Haut-Valais, Brigue din data de 09.06.2017, Confederaţia Helvetă - au corespondent în dispoziţiile care incriminează infracţiunile de furt calificat prev. de art. 228-229 alin. (1) lit. b), d), alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 35 alin. (2) C. pen., distrugere prev. de art. 253 alin. (1) C. pen. cu aplic. 35 alin. (2) C. pen. şi violare de domiciliu, prev. de art. 224 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (2) C. pen.

Prin urmare, în cadrul acestei proceduri de verificare a corespondenţei dintre infracţiunile reţinute de instanţa străină, instanţa română a reţinut circumstanţa agravantă prevăzută de art. 77 lit. a) C. pen., operaţiune care însă nu a avut niciun efect asupra pedepsei care a fost stabilită de autorităţile străine şi recunoscută, ca atare, prin hotărârea instanţei române. Cu alte cuvinte, circumstanţa agravantă prevăzută de art. 77 lit. a) C. pen., reţinută formal la încadrarea faptei potrivit legii penale române nu a determinat majorarea pedepsei de 10 ani închisoare, cât fusese stabilită în sarcina contestatorului prin hotărârea judecătorească străină.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că toate criticile contestatorului puteau fi invocate şi valorificate în cadrul exercitării unei căi de atac împotriva sentinţei penale nr. 21 din 27.02.2019 a Curţii de Apel Bacău, în condiţiile Legii nr. 302/2004, iar nu ulterior într-o contestaţie la executare.

Pentru aceste motive, va fi respinsă, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 102 din data de 04 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022.

Văzând dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 102 din data de 04 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 decembrie 2022.