Effect of constitutional decriminalization on concurrent fiscal code incrimination of cigarette smuggling

Şedinţa publică din data de 01 noiembrie 2022

Asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/2017 din 06.11.2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Galaţi, alături de alţi inculpaţi, a fost trimis în judecată inculpatul A. pentru săvârşirea săvârşirea infracţiunii de contrabandă în formă continuată, prevăzută de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (perioada mai 2017 - iunie 2018),

S-a reţinut că fapta inculpatului A. constă în aceea că, în perioada mai 2017 - iunie 2018, prin 2 (două) acţiuni repetate desfăşurate în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale (la datele de 16.05.2017 şi 17.06.2018), inculpatul a deţinut şi vândut (la data de 16.05.2017 împreună cu numiţii B. şi C.) cantitatea de 44.229 pachete de ţigări, cauzând un prejudiciu la bugetul de stat de 499.524 RON, din care un număr de 4.229 pachete cu ţigări marca Compliment, fără timbre de accizare, de provenienţă duty - free, au fost reţinute de organele de urmărire penală în urma activităţilor de constatare directă.

Prin sentinţa penală nr. 94/F din 05 iunie 2019 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori pronunţată în dosarul nr. x/2018, cu privire la inculpatul A., instanţa de fond a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă de 2 ani, 2 luni şi 20 zile închisoare şi la pedeapsa complementară a intezicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de "contrabandă" prevăzută de art. 270 alin. (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 C. pen.

S-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În baza art. 91 C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei principale şi accesorii rezultante aplicate inculpatului A., pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani şi 6 luni.

Împotriva acestei sentinţe s-au exercitat apeluri de către părţi, printre care şi de inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 362/A din data de 20 noiembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2018, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii D., E., F., A. şi G. împotriva sentinţei penale nr. 94/F din 5 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

La data de 26.07.2022 s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, sub nr. x/2022, contestaţia la executare formulată de contestatorul - condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 94/F/05.06.2019 a Curţii de Apel Galaţi, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) raportat la art. 595 C. proc. pen. şi art. 4 C. pen.

În motivarea contestaţiei, contestatorul - condamnat A. a arătat că dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006 au fost dezincriminate ca urmare a constatării neconstituţionalităţii textului incriminator, prin Decizia nr. 176/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 45/05.05.2022, solicitând încetarea executării pedepselor complementare şi accesorii stabilite prin sentinţa de condamnare, dar şi a tuturor incapacităţilor, interdicţiilor şi decăderilor care decurg din sentinţa penală de condamnare.

Prin sentinţa penală nr. 101/F din data de 16 august 2022 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 94/F/05.06.2019 a Curţii de Apel Galaţi.

Pentru a dispune astfel, în esenţă, Curtea de Apel Galaţi a avut în vedere dispoziţiile legale incidente în materie şi cele dispuse prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 176/2022 şi în raport cu datele concrete ale cauzei în ceea ce îl priveşte pe contestatorul - condamnat A., instanţa a conchis că în speţă se impune a se verifica dacă fapta concretă reţinută a fi fost comisă de contestator şi încadrată în disp. art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 (text ce a fost declarat neconstituţional) nu se încadrează în alte dispoziţii legale în vigoare şi care să o incrimineze ca fiind infracţiune.

Aşadar, având în vedere situaţia de fapt reţinută în cauză prin hotărârea definitivă de condamnare, Curtea de Apel Galaţi a constatat că, întrucât acţiunea de deţinerea şi vânzare a ţigărilor fără timbre de accizare de către contestatorul A. depăşeşte cu mult cantitatea de 10.000 ţigarete, fapta reţinută în sentinţa contestată este incriminată în continuare ca infracţiune de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015, privind Codul fiscal (în vigoare din 01.01.2016 - text legal care incriminează ca infracţiune deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri), fiind pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani, potrivit art. 452 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 227/2015.

În consecinţă, s-a apreciat nefondată cererea contestatorul A. de aplicare a art. 4 C. pen., fapta comisă de acesta regăsindu-se incriminată într-o altă dispoziţie legală în vigoare, conform celor arătate.

În ceea ce priveşte legalitatea pedepsei, instanţa de fond a constatat că pedeapsa de 2 ani 2 luni şi 20 zile închisoare aplicată contestatorului prin sentinţa penală nr. 94/F/05.06.2019 a Curţii de Apel Galaţi, nu depăşeşte limita maximă prevăzută de 452 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 227/2015 (1 - 5 ani închisoare), aşa încât nu se impune a fi redusă.

De asemenea, cu privire la pedepsele complementare şi accesorii, s-a menţionat că acestea se pot aplica şi potrivit noii încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina contestatorului, neputând fi înlăturate.

Prin urmare, pentru motivele arătate, instanţa de fond a respins ca nefondată cererea contestatorul A..

Împotriva acestei sentinţe penale, nr. 101/F din data de 16 august 2022 a Curţii de Apel Galaţi, în termen legal, a formulat contestaţie condamnatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data 07.09.2022, fiind stabilit termen pentru soluţionare la data de 04.10.2022, când faţă de cererea de amânare formulată de apărătorul contestatorului, cauza a fost amânată pentru termenul din 18.10.2022.

Cu prilejul dezbaterilor, la termenul din 18.10.2022, s-au luat concluziile apărării contestatorului şi ale parchetului, acestea fiind redate pe larg în cuprinsul încheierii de şedinţă de la acea dată, când totodată, a fost amânată pronunţare pentru data de 01.11.2022.

Examinând contestaţia formulată de condamnatul A., Înalta Curte o apreciază ca fiind nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În ceea ce priveşte dispoziţiile legale aplicabile în speţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 595 alin. (1) C. proc. pen., având denumirea marginală Intervenirea unei legi penale noi: Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracţiune fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai uşoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanţa ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispoziţiilor art. 4 şi 6 din C. pen.

Art. 4 din C. pen. prevede că: Legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 176 din 24 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 451 din 05.05.2022, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt neconstituţionale.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 651/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 1083/20.12.2018, s-a constat că este neconstituţională soluţia legislativă cuprinsă în art. 595 alin. (1) din C. proc. pen., care nu prevede şi decizia Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea unei norme de incriminare ca un caz de înlăturare a pedepsei.

Astfel, declararea neconstituţionalităţii unei norme de incriminare are ca efect încetarea executării pedepsei aplicate în temeiul acestei norme.

Art. 3 din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., prevede că:

(1) Dispoziţiile art. 4 din C. pen. privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile şi în situaţiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv a formei de vinovăţie, cerută de legea nouă pentru existenţa infracţiunii.

(2) Dispoziţiile art. 4 din C. pen. nu se aplică în situaţia în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.

Înalta Curte reţine că prin cererea contestatorului - condamnat A. s-a solicitat instanţei de executare ca, în temeiul art. 595 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 4 din C. pen., să se constate dezincriminarea faptei de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 C. pen., pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 2 ani, 2 luni şi 20 zile închisoare şi pedeapsa complementară a intezicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, prin sentinţa penală nr. 94/F din 05 iunie 2019 a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia penală nr. 362/20.11.2019 a ÎCCJ, ca urmare a declarării neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României.

Înalta Curte constată însă că în speţă nu a operat dezincriminarea faptei pentru care a fost condamnat contestatorul A..

Într-adevăr, prin Decizia CCR nr. 176/2022, anterior menţionată, s-a constat că art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României este neconstituţional.

Prin această decizie, în esenţă, s-a reţinut că infracţiunea reglementată la art. 270 alin. (3) din Codul vamal al României este, prin elementul său material, o infracţiune de tăinuire, care priveşte bunuri de un anumit specific, respectiv bunuri ce provin din contrabandă, a căror deţinere, depozitare, colectare etc. afectează bugetul consolidat al statului. De altfel, anterior introducerii în Codul vamal al României a incriminării prevăzute la art. 270 alin. (3), acţiunile/operaţiunile prevăzute de această dispoziţie legală, în lipsa unui text special, au fost încadrate de către instanţe ca infracţiune de tăinuire.

Curtea a constatat că dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, prin faptul că nu reglementează un prag valoric/temporal cât priveşte faptele asimilate contrabandei şi prin nesocotirea principiului ultima ratio în materie penală, aduc atingere principiului constituţional al statului de drept, consacrat în art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală.

Totodată, s-a reproşat textului de incriminare a infracţiunii de contrabandă asimilată că nereglementând un astfel de prag valoric/temporal, norma este afectată de un viciu de neconstituţionalitate şi din perspectiva stabilirii de către instanţă a pericolului social concret pe care îl prezintă faptele de contrabandă deduse judecăţii şi a aplicării unei pedepse corect individualizate, contrar dispoziţiilor constituţionale ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei.

De asemenea, prin aceeaşi decizie, instanţa de contencios constituţional face trimitere la dispoziţiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015 care incriminează ca infracţiune "deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri [...]", pedeapsa stabilită fiind închisoarea de la 1 la 5 ani.

S-a mai reţinut că prin Decizia nr. 17 din 18 noiembrie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a reţinut că "pentru combaterea evaziunii fiscale legiuitorul a incriminat, în mod general, sustragerea de la plata taxelor şi impozitelor în Legea nr. 241/2005 şi, respectiv, a incriminat în alte legi speciale modalităţi concrete de sustragere de la plata taxelor, infracţiunile din aceste legi constituind forme specifice de evaziune fiscală. Omisiunea plăţii taxelor datorate este, aşadar, incriminată atât în Codul fiscal, cât şi în Legea nr. 241/2005, respectiv în Codul vamal. stfel, infracţiunea din Codul fiscal [art. 2961 alin. (1) lit. l), deţinerea de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal] este un act preparator al evaziunii fiscale incriminat distinct.

Situaţia premisă se referă la depozite clandestine de produse accizabile, rezultate din producerea fără forme legale sau scoaterea din antrepozite fiscale fără forme legale a unor produse supuse accizării. [...] Evaziunea fiscală reprezintă incriminarea generală în cazul omisiunii plăţii taxelor şi impozitelor cu privire la bunuri aflate pe teritoriul României, iar infracţiunea de contrabandă reprezintă o infracţiune complexă cu privire la omisiunea plăţii aceloraşi taxe şi impozite, dacă bunurile au fost introduse în ţară în mod fraudulos.

Contrabanda reprezintă astfel o normă complexă de incriminare a unei modalităţi specifice de sustragere de la plata taxelor, şi anume prin introducerea bunurilor cu încălcarea regimului juridic al frontierei. Obiectul juridic al infracţiunii de evaziune fiscală este diferit de cel al infracţiunii de contrabandă doar prin faptul că în cazul infracţiunii de contrabandă se apără şi regimul frontierei de stat, nu numai regimul administrării impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat." În prezent, art. 452 alin. (1) lit.

h) din Codul fiscal din 2015 reglementează o soluţie legislativă identică, incriminând ca infracţiune "deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri […]", pedeapsa stabilită fiind închisoarea de la 1 la 5 ani.

Aşadar, în paragraful 35 al Deciziei nr. 176/2022, Curtea Constituţională a reţinut că infracţiunile incriminate prin art. 2961 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal din 2003, respectiv prin art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015 şi prin art. 270 alin. (3) din Codul vamal constituie forme specifice de evaziune fiscală, cea dintâi constituind un act preparator al evaziunii fiscale, iar cea din urmă - contrabanda, atât în varianta-tip, cât şi în cazul infracţiunii asimilate contrabandei -, o infracţiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, şi anume prin introducerea sau deţinerea bunurilor (atât a produselor accizabile, cât şi a celor care nu sunt purtătoare de accize) care au intrat în ţară cu încălcarea regimului juridic al frontierei, încălcarea regimului vamal prin omisiunea declarării la frontieră a bunurilor provenind din afara Uniunii Europene, fiind, după caz, un act preparator al evaziunii fiscale sau chiar un act consumat de evaziune fiscală.

În speţa de faţă, se constată că pe baza situaţiei de fapt reţinute în cauză, instanţele au statuat cu titlu definitiv că în ceea ce priveşte fapta impuată inculpatului A. aceasta constată în faptul că, în perioada mai 2017 - iunie 2018, prin 2 acţiuni repetate desfăşurate în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale (la datele de 16.05.2017 şi 17.06.2018) a deţinut şi vândut (la data de 16.05.2017 împreună cu numiţii B. şi C.) cantitatea de 44.229 pachete de ţigări, din care un număr de 4.229 pachete cu ţigări marca Compliment, fără timbre de accizare, de provenienţă duty - free, care au fost reţinute de organele de urmărire penală în urma activităţilor de constatare directă, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în valoare de 499.524 RON (reprezentând valoarea în vamă, taxe vamale, accize, TVA, aferente cantităţilor de ţigări traficate), iar această faptă constituie infracţiunea de contrabandă în formă continuată, prevăzută de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Rezultă astfel că fapta imputată în speţă inculpatului A. depăşeşte cu mult pragul valoric de 10.000 ţigarete la care face referire art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal anterior menţionat.

Aşadar, chiar şi în situaţia în care urmare a Deciziei CCR nr. 176/2022 nu ar mai putea fi reţinută infracţiunea de contrabandă asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006, se constată însă că fapta în discuţie, ce formează obiectul cauzei şi imputată inculpatului A. în modalitatea anterior reţinută, ar întruni condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de prevăzute de art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal care icriminează "deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete [...]", iar această faptă este sancţionează cu pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 5 ani, potrivit art. 452 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 227/2015.

Prin urmare, se constată că în speţă fapta pentru care a fost condamnat contestatorul A. nu a fost dezincriminată.

Art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. prevede că: Dispoziţiile art. 4 din C. pen. nu se aplică în situaţia în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.

Or, faţă de cele anterior reţinute, se constată că Decizia Curţii Constituţionale prin care a operat dezincriminarea infracţiunii de contrabandă asimilată invocată de contestator pe calea prezentului demers juridic reglementat de art. 595 C. proc. pen., nu se aplică în cauza de faţă, având în vedere că aşa cum s-a menţionat mai sus, fapta imputată inculpatului A. este incriminată de o lege în vigoare.

Înalta Curte reţine că în tot intervalul de timp de la comiterea faptei de către contestator, dispoziţiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal incrimina ca infracţiune "deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, [...]".

Prin O.U.G. nr. 85/2022 din 17 iunie 2022 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul fiscal şi vamal, publicată în Monitorul Oficial nr. 594 din 17 iunie 2022, respectiv în termenul de 45 zile de la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei CCR nr. 176/2022, a fost redefinită infracţiunea de contrabandă asimilată, în acord cu criticile de neconstituţionalitate, la art. III pct. 2 din această ordonanţă prevăzându-se că: Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia, dacă sunt depăşite limitele cantitative sau valorice prevăzute la alin. (2) lit. a).

Din examinarea în concret a faptei contestatorului, astfel cum a fost reţinută prin sentinţa penală definitivă de condamnare, rezultă că în perioada mai 2017 - iunie 2018, inculpatul A. a deţinut şi vândut cantitatea de 44.229 pachete de ţigări, fără timbre de accizare. Ca atare, fapta concretă pentru care a fost condamnat contestatorul nu a fost dezincriminată prin Decizia CCR nr. 176/2022, din moment ce acţiunea de deţinere şi vânzare a ţigărilor fără timbre de accizare imputată contestatorului A. şi care depăşeşte cu mult cantitatea de 10.000 ţigarete aşa cum s-a reţinut prin sentinţa de condamnare, este incriminată în continuare ca infracţiune de dispoziţiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

Concluzionând, având în vedere că fapta comisă de contestatorul A. se regăseşte incriminată într-o altă dispoziţie legală în vigoare, nefiind aşadar dezincriminată, iar pedeapsa de 2 ani 2 luni şi 20 zile închisoare aplicată contestatorului prin sentinţa de condamnare contestată în cauză nu depăşeşte limita maximă prevăzută de 452 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 227/2015 (1 - 5 ani închisoare) şi astfel nu se impune a fi redusă, şi de asemenea, pedepsele complementare şi accesorii putând fi aplicate şi potrivit noii încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina contestatorului, Înalta Curte constată nefondată contestaţia de faţă urmând a fi respinsă ca atare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 101/F din data de 16 august 2022 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 101/F din data de 16 august 2022 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 noiembrie 2022.