Corruption convictions upheld in price-indexation scheme; annulment appeals rejected as unfounded

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2022

Asupra recursurilor în casaţie;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 44/S din data de 30.04.2020 pronunţată de Tribunalul Braşov s-au hotărât următoarele:

Referitor la inculpatul A.;

-În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 16. lit. c) din C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzut de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen. (pentru fapta privind acceptarea la plată şi decontarea de lucrări în executarea contractului de achiziţii publice nr. 8798/10.11.2006).

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 lit. c) din C. proc. pen. s-a dispus achitarea aceluiaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea 78/2000 şi art. 7 lit. a) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. s-a dispus achitarea aceluiaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 lit. c) din C. proc. pen. s-a dispus achitarea aceluiaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzut de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen.. (cu privire la executarea contractului de achiziţie nr. x/29.01.2007 pentru realizarea investiţiei "Reabilitare, amenajare refuncţionalizare Complex de agrement Tâmpa").

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 lit. c) din C. proc. pen. s-a dispus achitarea aceluiaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen.. (cu privire la executarea contractului de achiziţie nr. x/05.05.2008 pentru realizarea investiţiei "Amenajare suprafeţe de joc - terenuri sportive la Liceul Andrei Şaguna").

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 lit. c) din C. proc. pen. s-a dispus achitarea aceluiaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 din C. pen. raportat la art. 6 din Legea 78/2000 şi art. 7 lit. a) din Legea 78/2000.

În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 309 din C. pen., art. 5 din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 76 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. g) din C. pen. pe o durată de 4 ani, pedeapsă complementară executabilă conform art. 68 lit. c) din C. pen. (cu privire la actualizarea preţului cu un coeficient k pentru contractul de achiziţii publice nr. 8798/10.11.2006).

În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 309 din C. pen., art. 5 din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 76 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare si pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. g) din C. pen. pe o durată de 5 ani, pedeapsă complementară executabilă conform art. 68 lit. c) din C. pen. (cu privire la actualizarea preţului cu un coeficient k pentru contractul de achiziţii publice nr. 69/20.09.2007).

În baza art. 47 din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. g) din C. pen. pe o durată de 3 ani, pedeapsă complementară executabilă conform art. 68 lit. c) din C. pen. (cu privire la atribuirea contractului de achiziţii publice "Proiectare şi execuţie, reabilitare - Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov - Consolidare şi reamenajare Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov - Corp B).

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. si art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa principală cea mai grea de 5 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite - respectiv 2 ani închisoare - inculpatul A. având de executat în final pedeapsa de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. g) din C. pen. pe o perioadă de 5 ani, pedeapsă complementară executabilă conform art. 68 lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. inculpatului i s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. g) din C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 72 din C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată reţinerea de la 6.10.2014 şi arestarea preventivă şi la domiciliu de la 24.10.2014 la 22.06.2015.

- În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 lit. f) din C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei B., C.N.P. x, pentru comiterea a două infracţiuni prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 309 din C. pen. şi art. 5 din C. pen., ca urmare a decesului inculpatei indicate.

- În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului C., fără antecedente penale, pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 309 din C. pen. şi art. 5 din C. pen. (cu privire la actualizarea preţului cu un coeficient k pentru contractul de achiziţii publice nr. 69/20.09.2007).

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 lit. c) din C. proc. pen. s-a dispus achitarea aceluiaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen. (cu privire la investiţia "Reabilitare, amenajare refuncţionalizare Complex de agrement Tâmpa").

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 lit. c) din C. proc. pen. s-a dispus achitarea aceluiaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen. (cu privire la investiţia "Amenajare suprafeţe de joc - terenuri sportive la Liceul Andrei Şaguna").

Referitor la inculpatul D.;

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 lit. c) din C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului D. pentru comiterea infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) din C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. s-a dispus achitarea aceluiaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 5 din C. pen.

În baza art. 26 din C. pen. anterior raportat la art. 248 din C. pen. anterior şi art. 2481 din C. pen. anterior, combinat cu art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, în forma de la data faptelor, cu aplicarea art. 74 alin. (2) din C. pen. anterior, art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior şi art. 5 din Noul C. pen. a fost condamnat inculpatul D. la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b din C. pen. anterior pe o durată de 3 ani, pedeapsă complementară executabilă conform art. 66 din C. pen. anterior (cu privire la actualizarea preţului cu un coeficient k pentru contractul de achiziţii publice nr. 8798/10.11.2006).

În baza art. 26 din C. pen. anterior raportat la art. 248 din C. pen. anterior şi art. 2481 din C. pen. anterior, combinat cu art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, în forma de la data faptelor, cu aplicarea art. 74 alin. (2) din C. pen. anterior, art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior şi art. 5 din Noul C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) din C. pen. anterior pe o durată de 4 ani, pedeapsă complementară executabilă conform art. 66 din C. pen. anterior (cu privire la actualizarea preţului cu un coeficient k pentru contractul de achiziţii publice nr. 69/20.09.2007).

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) din C. pen. anterior cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. anterior au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului D., acesta având de executat pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) pe o durată de 4 ani, pedeapsă complementară executabilă conform art. 66 din C. pen. anterior.

Au fost aplicate prevederile art. 71 - 64 lit. a) teza II, lit. b) din C. pen. anterior, ca şi pedeapsă accesorie.

- În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 76 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul E. la o pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. g) din C. pen. pe o durată de 2 ani, pedeapsă complementară executabilă conform art. 68 lit. b) din C. pen.

În baza art. 91 alin. (1), art. 92 alin. (1) din C. pen. a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei principale pe durata unui termen de 3 ani.

În baza art. 93 alin. (1) lit. a)-e), alin. (2) lit. b), alin. (3) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a).să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov la datele fixate de acesta;

b).să primească vizitele consilierului de probaţiune;

c).să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d).să comunice schimbarea locului de muncă;

e).să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Inculpatului i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul neîndeplinirii, cu rea credinţă, a măsurilor de supraveghere sau neexecutării obligaţiilor impuse ori în cazul comiterii de noi infracţiuni.

- În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 lit. f) din C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului F. pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 308 din C. pen. şi art. 5 din C. pen., ca urmare a prescripţiei răspunderii penale.

- În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 lit. c) din C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei G. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

- În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 lit. c) din C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului H., administrator public al judeţului Braşov, pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 309 din C. pen. şi art. 5 din C. pen. (cu privire la actualizarea preţului cu un coeficient k pentru contractul de achiziţii publice nr. 8798/10.11.2006).

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 lit. c) din C. proc. pen. s-a dispus achitarea aceluiaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen. (cu privire la aprobarea spre decontare în cadrul investiţiei "Reabilitare, amenajare refuncţionalizare Complex de agrement Tâmpa").

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 lit. c) din C. proc. pen. s-a dispus achitarea aceluiaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen. (cu privire la aprobarea spre decontare în cadrul investiţiei "Amenajare suprafeţe de joc - terenuri sportive la Liceul Andrei Şaguna").

- În baza art. 47 din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul H. la o pedeapsă de 2 ani închisoare si pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. g) din C. pen. pe o durată de 2 ani, pedeapsă complementară executabilă conform art. 68 lit. c) din C. pen. (faptă relativ la atribuirea contractului de achiziţii publice "Proiectare şi execuţie, reabilitare - Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov - Consolidare şi reamenajare Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov - Corp B).

În baza art. 91 alin. (1) şi art. 92 alin. (1) din C. pen. a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei principale pe durata unui termen de 3 ani.

În baza art. 93 alin. (1) lit. a)-e), alin. (2) lit. b), alin. (3) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul H. a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a).să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov la datele fixate de acesta;

b).să primească vizitele consilierului de probaţiune;

c).să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d).să comunice schimbarea locului de muncă;

e).să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Inculpatului i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul neîndeplinirii, cu rea credinţă, a măsurilor de supraveghere sau neexecutării obligaţiilor impuse ori în cazul comiterii de noi infracţiuni.

S-a constatat că inculpatul H. a fost reţinut o zi la 6.10.2014.

- În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 lit. f) din C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului I. pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 308 din C. pen. şi art. 5 din C. pen., ca urmare a prescripţiei răspunderii penale.

- În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 lit. c) din C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului J. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. (cu privire la executarea contractului de achiziţie nr. x/29.01.2007 pentru realizarea investiţiei "Reabilitare, amenajare refuncţionalizare Complex de agrement Tâmpa").

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 lit. c) din C. proc. pen. s-a dispus achitarea aceluiaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. (cu privire la executarea contractului de achiziţie nr. x/05.05.2008 pentru realizarea investiţiei "Amenajare suprafeţe de joc - terenuri sportive la Liceul Andrei Şaguna").

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 lit. c) din C. proc. pen. s-a dispus achitarea aceluiaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii de cumpărare de influenţă prevăzută de art. 292 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 6 din Legea 78/2000.

S-a constatat că inculpatul J. a fost reţinut o zi la 6.10.2014.

- În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei S.C. K. S.R.L., având număr de ordine în Registrul Comerţului: x şi cod unic de înregistrare: x, pentru comiterea infracţiunii de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

- În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului L., director al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov, pentru comiterea infracţiunii de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. şi art. 19 din C. proc. pen. a fost admisă în parte acţiunea civilă exercitată de către partea civilă Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Braşov şi au fost obligaţi inculpaţii A. şi D., în solidar, la plata către această parte civilă a următoarelor sume de bani:

- 2.228.483,35 RON (cu titlu de actualizare de preţ nelegală aferentă contractului de achiziţii publice nr. 8798/10.11.2006) la care se adaugă suma de 1.970.533,76 (cu titlu de dobândă aferentă primei sume indicate până la data de 23.11.2017) precum şi dobânda legală aferentă acestei prime sume indicate de la data de 23.11.2017 şi pană la achitarea integrală a debitului, toate aceste sume cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune materiale.

- 18.042.939,27 RON (cu titlu de actualizare de preţ nelegală aferentă contractului de achiziţii publice nr. 69/20.09.2007) la care se adaugă suma de 19.470.781,41 (cu titlu de dobândă aferentă primei sume indicate pană la data de 30.10.2018) precum şi dobânda legală aferentă acestei prime sume indicate, de la data de 30.10.2018 şi până la achitarea integrală a debitului, toate aceste sume cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune materiale.

Au fost respinge restul pretenţiilor civile solicitate de către partea civilă Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Braşov.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. au fost menţinute măsurile asigurătorii dispuse în cursul urmăririi penale cu privire la bunurile inculpaţilor A. şi D..

Împotriva sentinţei penale au formulat apel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, inculpaţii A., D., E., G., H., I. şi J. şi partea civilă Unitatea administrativ-teritorială Judeţul Braşov.

Inculpatul A. a criticat în principal legalitatea hotărârii atacate, solicitând rejudecarea cauzei şi dispunerea unei soluţii de achitare.

Inculpatul D. a solicitat, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, iar în subsidiar, desfiinţarea hotărârii, şi rejudecând, să se dispună achitarea sa pentru săvârşirea celor două infracţiuni de abuz în serviciu sub forma complicităţii, în temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., în principal raportat la art. 16 lit. b) teza II-a din C. proc. pen., în subsidiar, raportat la art. 16 lit. c) din C. proc. pen., şi în terţiar raportat la art. 16 lit. b) teza a I-a din C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 79/AP din 1 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Penală, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, de inculpaţii A., H., D. şi I. împotriva sentinţei penale nr. 44/S din data de 30.04.2020 pronunţată de Tribunalul Braşov, pe care a desfiinţat-o în parte cu privire la modul de soluţionare a laturii penale a cauzei.

A.1. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. cu privire la comiterea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. (faptă relativ la atribuirea contractului de achiziţii publice "Proiectare şi execuţie, reabilitare - Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov - Consolidare şi reamenajare Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov - Corp B").

În baza art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi a art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 76 alin. (1) din C. pen. şi art. 79 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi a art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 76 alin. (1) din C. pen. şi art. 79 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. pe o durată de 5 ani pentru comiterea infracţiunii de luare de mită.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta decizie cu pedepsele de 5 ani închisoare şi respectiv 3 ani şi 6 luni închisoare aplicate prin sentinţa apelată pentru infracţiunile de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit (fapte relativ la actualizarea preţului cu un coeficient "k" pentru contractele de achiziţii publice nr. x şi nr. 69/20.09.2007) şi a aplicat inculpatului A. pedeapsa principală cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite - respectiv 2 ani şi 10 luni închisoare - inculpatul A. având de executat în final pedeapsa de 7 (şapte) ani şi 10 (zece) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. pe o perioadă de 5 ani, pedeapsă complementară care se va executa conform dispoziţiilor art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În temeiul art. 289 alin. (3) din C. pen. a fost confiscată de la S.C. K. S.R.L. Braşov suma de 1.248.704,95 RON, primită ca mită.

A.2. A fost schimbat temeiul achitării inculpatului C. pentru infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 309 din C. pen. şi art. 5 din C. pen. (faptă relativ la actualizarea preţului cu un coeficient "k" pentru contractul de achiziţii publice nr. 69/20.09.2007) din art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. în art. 16 alin. (1) lit. b) teza II din C. proc. pen.

A.3. A fost schimbat temeiului achitării inculpatului H. pentru infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 309 din C. pen. şi art. 5 din C. pen. (faptă relativ la actualizarea preţului cu un coeficient "k" pentru contractul de achiziţii publice nr. 8798/10.11.2006) din art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. în art. 16 alin. (1) lit. b) teza II din C. proc. pen.

A.4. În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza II din C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului D. pentru infracţiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) din C. pen. 1968 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen.

A fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului D. pentru infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu prevăzută de art. 26 din C. pen. 1968 raportat la art. 248 din C. pen. 1968 şi art. 2481 din C. pen. 1968 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) din C. pen. 1968 şi art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. 1968, cu aplicarea art. 5 din C. pen. (cu referire la actualizarea preţului cu coeficientul "k" pentru contractul de achiziţii publice nr. 69/20.09.2007) de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.

A fost redusă pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului D. prin sentinţa apelată de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.

În temeiul art. 861 şi art. 862 din C. pen. 1968 s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului D., pe un termen de încercare de 4 ani.

În temeiul art. 71 alin. (1) din C. pen. 1968 au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. 1968.

În temeiul art. 71 alin. (5) din C. pen. 1968 s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În temeiul art. 863 alin. (1) din C. pen. 1968 s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune Braşov;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

A fost atrasă atenţia inculpatului D. asupra dispoziţiilor art. 864 raportat la art. 83 şi art. 84 din C. pen. 1968 potrivit cărora săvârşirea unei noi infracţiuni în termenul de încercare sau neîndeplinirea obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare atrage revocarea suspendării sub supraveghere şi executarea în întregime a pedepsei.

A.5. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul I. cu privire la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 308 din C. pen. şi art. 5 din C. pen. (faptă relativ la executarea contractului de achiziţie nr. x/29.01.2007 pentru realizarea investiţiei "Reabilitare, amenajări şi refuncţionalizare Complex de agrement Tâmpa").

A.6. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul H. cu privire la comiterea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. (faptă relativ la atribuirea contractului de achiziţii publice "Proiectare şi execuţie, reabilitare - Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov - Consolidare şi reamenajare Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov - Corp B").

A fost înlăturată obligarea inculpatului H. la plata sumei de 3000 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare aferente judecării cauzei în fond.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

B. În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate împotriva aceleiaşi sentinţe de partea civilă Unitatea administrativ-teritorială Judeţul Braşov şi inculpaţii J., G., E..

C. În baza art. 275 alin. (2), (4) din C. proc. pen. au fost obligaţi apelanţii partea civilă Unitatea administrativ-teritorială Judeţul Braşov, inculpaţii J., G., E. la plata către stat a sumei de câte 1000 RON fiecare cu titlul de cheltuieli judiciare în apel.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., suma de câte 1253 RON, reprezentând onorariul avocaţilor din oficiu desemnaţi pentru inculpaţii C. şi S.C. K. S.R.L., s-a dispus a fi suporatăă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Împotriva deciziei penale nr. 79/AP din 01 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Penală au formulat cereri de recurs în casaţie inculpaţii A., la data de 2 martie 2022, prin apărător ales Societatea de Avocaţi M. şi D. la data de 24 februarie 2022, prin apărători aleşi avocat N. şi avocat O..

Inculpatul A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

a)Referitor la infracţiunile de abuz în serviciu inculpatul A. a arătat că motivele de recurs în casaţie vizează două aspecte:

1. Greşita aplicare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 405/2016 referitoare la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 246 din C. pen. din 1969, ale art. 297 alin. (1) din C. pen. şi ale art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie;

S-a arătat că instanţa de apel a reţinut, în mod artificial, încălcarea unor norme aparţinând legislaţiei primare în materia achiziţiilor publice, care reglementează doar un cadru extrem de general al desfăşurării licitaţiilor publice, ţinând cont doar în aparenţă considerentele obligatorii ale Deciziei Curţii Constituţionale nr. 405/2016, astfel încât să poată concluziona în sensul întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu.

În realitate, problema de fond, respectiv posibilitatea modificării contractului de achiziţii publice nr. x prin actul adiţional nr. x/10.11.2010 şi a contractului de achiziţii publice nr. x prin actului adiţional nr. x/2010, sub aspectul preţului, era reglementată exclusiv de prevederile H.G. nr. 925/2006, adică un act normativ ce face parte din legislaţia secundară în materie.

Toate actele normative care, în aprecierea instanţei de apel, ar constitui baza infracţiunii de abuz în serviciu, reprezintă, de fapt, norme cadru, fără o aplicaţie concretă, care nu reglementează expres raporturile juridice deduse judecăţii, ci doar principii generale de desfăşurare a achiziţiilor publice sau ale unei funcţii publice.

Raportarea Curţii de Apel Braşov la această sferă normativă largă extinde artificial latura obiectivă a infracţiunii de abuz în serviciu, prin trimiterea la acţiuni sau inacţiuni ce definesc elementul material al laturii obiective a infracţiunii, dar care nu sunt prevăzute, de fapt, în acte normative de reglementare primară, aşa cum dispune Decizia Curţii Constituţionale nr. 405/2016.

Procedând în acest mod, Curtea de Apel Braşov a încălcat Decizia Curţii Constituţionale nr. 405/2016 a cărei raţiune este tocmai de a reduce sfera ilicitului penal strict la încălcarea normelor de conduită prevăzută numai de legislaţia primară.

Esenţa speţei deduse judecăţii, arată apărarea consta în posibilitatea ajustării ulterioare a preţului dintr-un contract de achiziţie publică, situaţie prevăzută expres şi exclusiv de dispoziţiile art. 97 din H.G. nr. 925/2006, nu şi de alte acte normative cu forţă superioară (legi sau ordonanţe), în cuprinsul acestora din urmă regăsindu-se doar principii ale desfăşurării achiziţiilor publice şi ale exercitării funcţiei publice, astfel cum am arătat anterior.

2. Respectarea legislaţiei secundare şi implicit, a legislaţiei primare în materia achiziţiilor publice.

Inculpatul arată că săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prin ajustarea preţului, odată cu încheierea actului adiţional nr. x/2008 la contractul de achiziţii publice nr. x precum şi încheierea actului adiţional nr. x/2010 la contractul de achiziţii publice nr. x, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv neîncălcarea legislaţiei secundare, implicit nici a celei primare.

La momentul încheierii celor două acte adiţionale sus­menţionate, CJUE confirmase prin Hotărârea din 19 iunie 2008 pronunţată în cauza C-454/06 posibilitatea autorităţii contractante de a aduce modificări contractului de achiziţie de lucrări, inclusiv sub aspectul preţului acestuia.

Pe de altă parte, legislaţia naţională reglementa expres acest domeniu, inclusiv posibilitatea actualizării preţului prin dispoziţiile art. 97 din H.G. nr. 925/2006.

Aşadar, contrar acuzării, deşi dispoziţiile art. 19 din contract prevedeau imposibilitatea actualizării preţului, totuşi, părţile contractante şi-au rezervat dreptul de a modifica orice clauze contractuale prin intermediul prevederilor art. 21 din contract în ipoteza intervenirii unor circumstanţe speciale.

Spre deosebire de actul adiţional nr. x/2010 la contractul de achiziţii publice nr. x, care a fost încheiat în luna noiembrie 2010, actul adiţional nr. x/2008 la contractul de concesiune nr. x/20.09.2007 a fost încheiat în luna mai 2008, respectiv anterior modificării art. 97 din H.G. nr. 925/2008.

Astfel, art. 18 din contractul de concesiune nr. x/20.09.2007 conţine o clauză specială care prevede ajustarea preţului cu indicele de inflaţie, posibilitatea nefiind însă menţionată şi în documentaţia de atribuire. Cu alte cuvinte, la o analiză superficială la prima facie, s-ar putea concluziona eronat în sensul unei nesocotiri parţiale a legislaţiei secundare.

În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 122 lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006, apărarea a arătat că acesta nu este aplicabil în speţă

S-a mai criticat aplicarea eronată a dreptului substanţial, constă în reţinerea a două forme agravate ale infracţiunii de abuz în serviciu care se exclud, respectiv art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi art. 309 C. pen.

Procedând la comparaţia pedepselor aplicabile în cazul celor două forme agravate ale abuzului în serviciu, s-a arătat că infracţiunea mai gravă este cea prevăzută la art. 309 rap. la art. 297 C. pen., astfel că, se va înlătura de la aplicare efectul agravant cu privire Ia pedeapsă al art. 132din Legea nr. 78/2000, fiind nepermisă dubla agravare a limitelor de pedeapsă, faţă de prevederile art. 16 din acelaşi act normativ.

Concluzionând sub acest ultim aspect, s-a arătat că deşi pedeapsa stabilită se încadrează în limitele prevăzute de lege (cea prevăzută la art. 309 rap. la art. 297 C. pen.), totuşi, eroarea instanţei trebuie înlăturată, care a avut cel mai probabil în vedere în procesul de individualizare a pedepsei limite de pedeapsă agravate inclusiv prin raportare la dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000.

b)Referitor la infracţiunea de luare de mită;

S-a arătat că soluţia de condamnare a Curţii de Apel Braşov este neîntemeiată, eroarea instanţei de control judiciar pornind de la stabilirea greşită a legii penale mai favorabile.

Inculpatul prin apărător a arătat că în prezenta cauză, legea penală mai favorabilă este C. pen. 1968, din cel puţin două perspective, ambele conducând la soluţii de nepedepsire:

- neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen./1968 şi

- prescripţia răspunderii penale a faptei.

c)Referitor la infracţiunea de trafic de influenţă;

S-a arătat că elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă nu sunt întrunite sub trei aspecte:

- Consiliul Judeţean Braşov nu poate fi subiect activ al infracţiunii, entitatea fiind subiect pasiv;

- Nu este îndeplinită prima condiţie ataşată elementului material, respectiv ca promisiunea să vizeze bani sau alte foloase, respectiv să aibă o miză financiară pentru subiectul activ, aceasta nefiind dovedită;

- Nu este îndeplinită condiţia ca exprimarea autorului infracţiunii să fie suficient de clară/neechivocă.

În concluzie s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi, în rejudecare, achitarea pentru infracţiunile de abuz în serviciu, luare de mită şi trafic de influenţă reţinute în sarcina acestuia, întrucât nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale acestor infracţiuni, fiind condamnat pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală.

Inculpatul D. prin apărători aleşi avocat N. şi avocat O. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. " inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

S-a arătat că, acuzaţia adusă inculpatului D. este aceea de complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1968 raportat la art. 248 din C. pen. din 1968 şi art. 2481 din C. pen. din 1968 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) din C. pen. din 1968 şi art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 5 din C. pen. (cu privire la actualizarea preţului cu un coeficient "k" pentru contractul de achiziţii publice nr. x, respectiv cu referire la actualizarea preţului cu coeficientul "k" pentru contractul de achiziţii publice nr. 69/20.09.2007).

Apărarea susţine că actul imputat recurentului D. este în concret o încălcare a prevederilor din legislaţia secundară, care în nici un caz nu îndeplineşte exigenţele impuse de instanţa de contencios constituţional, respectiv conduita incriminată să fie prevăzută într-o lege, ordonanţă sau ordonanţă de urgenţă a Guvernului.

Legislaţia secundară a cărei adoptare este prevăzută explicit în normele unei legi sau ordonanţe nu face nicidecum corp comun cu legislaţia primară din care îşi are izvorul, iar încălcarea acesteia din urmă nu echivalează în niciun caz cu încălcarea legislaţiei primare căreia îi este ataşată.

Prin urmare, susţine apărarea, instanţa de apel a procedat într-un sens exact contrar celui indicat, cu putere obligatorie, de Curtea Constituţională nu doar prin decizia nr. 405/2016, ci printr-o jurisprudenţa constantă în situaţii ce vizează raporturile dintre legislaţia primară şi cea secundară. Întrucât nu a reuşit să identifice atribuţii de serviciu în legislaţia primară, instanţa de apel le-a dedus din legislaţia secundară, arătându-se că raţionamentul încalcă jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

Astfel, pentru ambele infracţiuni de abuz în serviciu reţinute sub forma complicităţii în sarcina recurentului D., există un singur paragraf în decizia atacată care face referire la această legislaţie (paragraful 737), care prevede dispoziţii cu caracter general: principiul transparenţei şi eficienţei în utilizarea fondurilor publice, reguli privind exercitarea funcţiei de ordonator principal de credite, reguli cu caracter de principiu cu privire la angajarea şi utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare, reguli privind cheltuirea banilor publici în condiţii de eficienţă, reguli privind buna gestiune financiară şi protejarea fondurilor publice.

Niciuna din aceste prevederi nu reglementează vreo atribuţie de serviciu pentru vreun funcţionar şi niciuna din aceste prevederi nu este implementată în vreun fel de prevederile art. 97 din H.G. nr. 925/2006.

S-a mai precizat că prevederile legale referitoare la ajustarea preţului contractului de achiziţie cu un anumit coeficient "k" au existat în legislaţia noastră (Ordinul nr. 1014/874 din 6 iunie 2001) şi există şi în prezent (Ordonanţa 15/2021 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru ajustarea preţurilor contractelor de achiziţie publică, publicată în M. Of. nr. 833 din data de 31 august 2021):

Prin urmare, fapta imputată recurentului D. de a actualiza preţul în două contracte de achiziţii publice cu indicele "k", nu întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută în art. 26 din C. pen. din 1968 raportat la art. 248 din C. pen. din 1968 şi art. 2481 din C. pen. din1968 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) din C. pen. din 1968 şi art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 5 din C. pen., fapta neavând relevanţă penală.

Inculpatul, prin apărători a mai invocat neaplicabilitatea regulii tempus regit actum în materie penală.

În faţa instanţei de apel recurentul D. a susţinut faptul că la momentul actual acţiunea ce i se reproşează este una licită şi permisă, actualizarea fiind reglementată şi acceptată chiar şi în cazul în care posibilitatea actualizării preţului nu este prevăzută ori limitată contractual conform O.G. nr. 15/2021, unde se prevede că se poate aplica un coeficient de ajustare şi faptul că acesta va fi realizat potrivit formulei de calcul aplicate prin actele adiţionale vizate de acţiunea penală. Prin urmare, situaţia inculpatului s-ar încadra în prevederile art. 5 din C. pen., fapta în concret săvârşită nemaifiind prevăzuta de legea penală.

În concluzie s-a solicitat achitarea, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) rap. la art. 396 alin. (5) cu aplicarea art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. şi lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile.

Prin încheierea din data de 18 mai 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2015 au fost admise, în principiu cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi D. împotriva deciziei penale nr. 79/AP din 01 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Penală, în dosarul nr. x/2015.

În esenţă, s-a reţinut că cererile de recurs în casaţie îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen., iar în procedura de examinare a admisibilităţii recursului în casaţie instanţa supremă verifică doar aspectele strict formale care nu pun în discuţie chestiuni ce ţin de soluţionarea fondului căii de atac.

Analizând recursurile în casaţie formulate de recurenţii - inculpaţi A. şi D. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din data de 18 mai 2022, Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

În intenţia de a răspunde cerinţelor jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi de a se conforma prevederilor Convenţiei, în privinţa asigurării celerităţii procesului penal prin desfăşurarea acestuia într-un termen rezonabil, actualul legiuitor român a reconfigurat sistemul căilor de atac, reducând numărul gradelor de jurisdicţie.

Potrivit C. proc. pen., recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat şi care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din acelaşi cod, pe calea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat şi excede cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu - zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Aşadar, recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Pe cale de consecinţă, recursul în casaţie nu are în vedere elementele de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, aşa încât, Înalta Curte nu poate să reevalueze materialul probator şi să stabilească o situaţie de fapt diferită de cea menţionată în hotărârile atacate.

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casaţie a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicţie, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date şi dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casaţie reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităţilor şi nu are ca obiect rezolvarea unei acţiuni penale, ci desfiinţarea sentinţelor şi deciziilor care sunt contrare legii.

În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecăţii în faţa primei instanţe ori în apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri şi condiţii expres prevăzute de lege.

Recursul în casaţie nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal - şi un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente.

În ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., acesta este incident în situaţia în care "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Cazul de casare menţionat vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei.

Dispoziţiile precitate exclud din sfera de analiză a instanţei de recurs situaţia de fapt şi modalitatea de interpretare a probatoriului, în acest stadiu verificându-se exclusiv doar dacă faptele astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel sunt prevăzute ca infracţiuni, respectiv dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc din punct de vedere obiectiv elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului.

Deopotrivă, prevederile art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., nu permit o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator şi, pe această cale, stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Verificările pe care instanţa de recurs în casaţie le face din perspectiva noţiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita inculpatului este prevăzută de norma de incriminare, cât şi condiţiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu zisă şi elementele de conţinut ale incriminării sub aspectul laturii obiective.

Potrivit dispoziţiilor art. 447 C. proc. pen., instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor cazurilor de recurs în casaţie invocate prin cerere de procuror sau de părţi, verificând exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

În susţinerea căii extraordinare de atac inculpaţii A. şi D. au invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în sensul că au fost condamnaţi pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Astfel, în dezvoltarea criticilor circumscrise cazului de recurs în casaţie anterior menţionat, recurenţii inculpaţi A. şi D. au susţinut că, în cauză, se impune pronunţarea unei soluţii de achitare conform art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Potrivit art. 297 alin. (1) din C. pen., infracţiunea de abuz în serviciu constă în fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani închisoare şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

Prin Decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale (publicată în M.Of. Partea I, nr. 517 din 08.07.2016), a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 246 din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".

În esenţă, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile criticate folosesc o exprimare generală, fără a arăta în mod limitativ acţiunile sau omisiunile prin care se săvârşeşte infracţiunea (par. 60), că acestea încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5), întrucât sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" nu prevede în mod expres elementul în legătură cu care defectuozitatea este analizată (par. 57) şi a statuat că neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară - legi şi ordonanţe ale Guvernului (par. 60).

În cuprinsul aceleiaşi hotărâri, în paragraful nr. 88, s-a făcut referire expresă la faptul că "dispoziţiile art. 246 din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) C. pen. (…) au fot reconfigurate prin prezenta decizie".

Reconfigurarea, la care se referă Curtea Constituţională în paragraful anterior menţionat, are ca efect restrângerea sferei de incidenţă a infracţiunii în limitele constituţionale, respectiv: atribuţia de serviciu în exercitarea căreia se afla făptuitorul şi pe care aceste o încalcă sau nu o îndeplineşte, trebuie să fie prevăzută expres de lege, noţiune înţeleasă ca act adoptat de Parlamentul României, sau ordonanţă (simplă sau de urgenţă) emisă de Guvernul României şi, totodată, actul îndeplinit în exercitarea atribuţiilor de serviciu să încalce o dispoziţie cuprinsă în legislaţia primară (care cuprinde legi adoptate de Parlamentul României, sau ordonanţă (simplă sau de urgenţă) emisă de Guvernul României).

Aşadar, dacă anterior Deciziei nr. 405/2016, formularea largă a textului permitea includerea în elementul material al laturii obiective a infracţiunii a oricărei încălcări ale atribuţiilor de serviciu, indiferent dacă acestea erau prevăzute în legi, ordonanţe, hotărâri ale guvernului, fişă a postului, ulterior acestei decizii, o acţiune sau inacţiune dobândeşte semnificaţie penală doar dacă făptuitorul se află în exercitarea unei atribuţii de serviciu prevăzute de lege şi prin acţiunea sau inacţiunea sa se încalcă dispoziţii exprese dintr-o lege sau ordonanţă de Guvern, şi nu prin acte de nivel inferior (hotărâri ale Guvernului, ordine, coduri etice şi deontologice, regulamente de organizare internă, fişa postului). Orice încălcări ale atribuţiilor de serviciu care nu îşi au izvorul într-o dispoziţie din legislaţia primară, se situează în afara ilicitului penal.

În considerentele acestei decizii, instanţa de contencios constituţional a stabilit cu claritate care este sensul sintagmei "îndeplineşte prin încălcarea legii", ce intră în elementul material al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu:

"ilicitul penal este cea mai gravă formă de încălcare a unor valori sociale, iar consecinţele aplicării legii penale sunt dintre cele mai grave, astfel că stabilirea unor garanţii împotriva arbitrariului prin reglementarea de către legiuitor a unor norme clare şi predictibile este obligatorie. Comportamentul interzis trebuie impus de către legiuitor chiar prin lege (înţeleasă ca act formal adoptat de Parlament, în temeiul art. 73 alin. (1) din Constituţie, precum şi ca act material, cu putere de lege, emis de Guvern, în temeiul delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituţie, respectiv ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă ale Guvernului) neputând fi dedus, eventual, din raţionamente ale judecătorului de natură să substituie normele juridice." (par. 61).

Din perspectiva condiţiei de tipicitate a elementului material al infracţiunii de abuz în serviciu constând în neîndeplinirea unui act ori îndeplinirea acestuia în mod defectuos, Înalta Curte apreciază că trebuie identificată obligaţia de serviciu care a fost încălcată, implicit, dispoziţia legală care prevede conduita corespunzătoare ce trebuia urmată de către inculpat, în raport de care, comportamentul acestuia a fost considerat a fi o neîndeplinire a îndatoririlor de serviciu.

Obiectul juridic special al infracţiunii de abuz în serviciu în varianta tip constă, în principal, în relaţiile sociale referitoare la activitatea de serviciu, a căror normală desfăşurare reclamă îndeplinirea, de către funcţionarii publici, a atribuţiilor lor de serviciu în mod corect, cu respectarea legii şi a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane; în secundar, obiectul juridic al infracţiunii este reprezentat de relaţiile sociale ce tind la ocrotirea patrimoniului sau a altor drepturi ori interese legitime ale persoanelor.

Elementul material al abuzului în serviciu poate îmbraca forma unei inacţiuni - neîndeplinirea unui act - sau a unei acţiuni - îndeplinirea cu nerespectarea legii, în ambele cazuri fiind, însă, esenţial ca actele incriminate să se efectueze de funcţionarul public în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu.

Pentru existenţa infracţiunii este absolut necesar, aşadar, ca analiza faptei concrete, deduse judecăţii - ca manifestare în sfera realităţii obiective - să se realizeze în contextul identificării precise şi prealabile a tuturor dispoziţiilor legale care disciplinează aducerea la îndeplinire a actului specific verbum regens, urmată de verificarea eventualei contrarietăţi între exigenţele ce decurg din acele dispoziţii, pe de o parte, şi conduita concret imputată funcţionarului public, pe de altă parte. Numai efectuată în aceste coordonate, analiza comportamentului ilicit atribuit subiectului activ permite clarificarea măsurii în care el a survenit în exercitarea atribuţiilor acestuia de serviciu, cerinţă tipică, ataşată laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 297 alin. (1) din C. pen.

Procedând la analiza dispoziţiilor anterior menţionate se reţin următoarele:

I. a) Referitor la infracţiunile de abuz în serviciu inculpatul A. a arătat că motivele de recurs în casaţie vizează două aspecte şi anume: nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu întrucât nu ar fi fost identificate ca fiind încălcate norme din legislaţia primară, respectiv legislaţia prevedea posibilitatea actualizării preţului celor două contracte ce fac obiectul acuzaţiei (încheierea actului adiţional nr. x/2008 la contractul de achiziţii publice nr. x precum şi încheierea actului adiţional nr. x/2010 la contractul de achiziţii publice nr. 69/20.09.2007).

Cu privire la critica recurentului inculpat A. în sensul că H.G. nr. 925/2006 este legislaţie secundară şi nu poate să caracterizeze o conduită a cărei încălcare să atragă incidenţa normei penale, prin raportare la decizia Curţii Constituţionale nr. 405/2016 în acord cu instanţa de apel, Înalta Curte reţine că această susţinere nu se poate reţine, deoarece H.G. nr. 925/2006 doar detaliază şi concretizează prevederile cuprinse în O.U.G. nr. 34/2006.

În acest sens este practica instanţei supreme (decizia penală nr. 4/A/2017 din 10 ianuarie 2017 şi decizia nr. 440/RC/2017 din data de 14 noiembrie 2017, precum şi sentinţa penală nr. 377 din 21.06.2018). De asemenea, într-o cauză de acelaşi gen, Înalta Curte a reţinut că după adoptarea Deciziei nr. 405/2016 a CCR, în hotărârile de condamnare se pot face trimiteri nu numai la "legislaţia primară", ci şi la "legislaţia secundară", iar acest aspect nu este de natură a justifica concluzia incidenţei deciziei Curţii Constituţionale invocate şi nici concluzia dezincriminării faptelor (Decizia nr. 321/RC/2016 din 20 septembrie 2016). În acelaşi sens, prin decizia nr. 219/RC/din 29 mai 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală s-a reţinut că există infracţiunea de abuz în serviciu chiar dacă norma primară reprezentată de dispoziţiile art. 117 alin. (5) din Legea nr. 19/2000 se completează cu norme din legislaţia secundară.

Astfel că, în mod corect au fost enumerate dispoziţiile legislaţiei primare încălcate de inculpatul A., corelativ cu legislaţia secundară, respectiv încălcarea dispoziţiilor:

- referitoare la art. 2 alin. (2) lit. d) şi f), art. 17 din O.U.G. nr. 34/2006, aprobată prin Legea nr. 337/2006, raportat la art. 97 din H.G. nr. 925/2006 vizând principiile transparenţei şi eficientei în utilizarea fondurilor publice;

- referitoare la gestionarea fondurilor publice, conform art. 103 alin. (1) şi (2), art. 104 alin. (1) lit. a) şi c) şi alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001, referitoare la exercitarea funcţiei de ordonator principal de credite;

- referitoare la cheltuirea banilor publici, respectiv angajarea şi utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare, conform art. 22 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 500/2002

- referitoare la cheltuirea banilor publici în condiţii de eficienţă, conform art. 20 lit. h), art. 22 alin. (1) şi art. 23 alin. (1) din Legea nr. 273/2006;

- referitoare la patrimoniul public, conform dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999, potrivit căreia "Persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public au obligaţia să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficacităţii şi eficientei în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului public."; cele prevăzute de art. 3, respectiv protejarea fondurilor publice împotriva pierderilor datorate erorii, risipei, abuzului sau fraudei, precum şi cele de la art. 4, care prevăd obligaţiile conducătorului instituţiei publice de a asigura elaborarea, aprobarea, aplicarea şi perfecţionarea structurilor organizatorice, reglementărilor metodologice, procedurilor şi criteriilor de evaluare, pentru a satisface cerinţele generale şi specifice de control intern;

- referitoare la art. 1, art. 2 alin. (1), (2), (3) lit. e), art. 3, art. 43 din Legea nr. 188/1999 vizând modul de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu ce derivă din funcţia deţinută.

Cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu în legătură cu actualizarea preţului contractului nr. x/10.11.2006 prin actul adiţional nr. x/2010, Înalta Curte în consens cu instanţa de apel, reţine, pe de o parte că în forma iniţială a contractului, nu numai că nu a fost prevăzută posibilitatea ajustării, dar s-a convenit imposibilitatea unei ajustări, astfel că, aşa cum a reţinut şi comisia de soluţionare a contestaţiilor, în considerarea dispoziţiilor art. 97 alin. (5) din H.G. nr. 925/2006, este interzis ca prin ajustarea preţului să se ajungă la alterarea rezultatului procedurii, fiind necesară dovedirea apariţiei acestor circumstanţe prevăzute de art. 21 din contract care să poată justifica înlăturarea din contract a clauzei de interzicere a ajustării preţului, iar, pe de altă parte, că relaţiile date de Consiliul Judeţean Braşov în timpul controlului financiar sunt, în parte, în concordanţă cu dispoziţiile art. 97 alin. (6) din H.G. nr. 925/2006 care prevăd că ajustarea preţului contractului în condiţiile alin. (4), nu este posibilă atunci când durata de îndeplinire a contractului se prelungeşte din motive care se datorează culpei autorităţii contractante, caz în care, aşa cum se prevede şi la art. 12 din contractul de lucrări, în conformitate cu legea, operatorul economic este îndreptăţit să solicite penalităţi şi/sau daune interese.

Astfel, invocarea propriei culpei în întârzierea executării contractului nu poate îndreptăţi autoritatea contractantă la ajustarea preţului, art. 97 alin. (6) din H.G. nr. 925/2006, excluzând în mod expres această situaţie, şi, ca urmare, nu se poate constata incidenţa niciuneia dintre situaţiile prevăzute la alin. (4) al aceluiaşi articol de lege pentru a se putea modifica contractul de achiziţie publică în sensul înlăturării interzicerii ajustării preţului, cu atât mai mult fără consecinţa alterării rezultatului procedurii de achiziţie publică.

În concret, în cazul contractului nr. x/2006, procedura de atribuire nu conţine o dispoziţie expresă în sensul că actualizarea ulterioară a preţului ar fi posibilă ci, mai mult, se indica expres la punctul F din fişa de date a achiziţiei faptul că "nu se acceptă actualizarea preţului contractului."

Prin urmare, prin semnarea actului adiţional (nr. 3/2010) de actualizare a fost alterat în mod cert rezultatul procedurii de achiziţie publică, prin anularea sau diminuarea avantajului competitiv pe baza căruia S.C. P. S.A. a fost declarată câştigătoare, aspecte reţinute şi în procesul-verbal de control al Curţii de Conturi.

Cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu în legătură cu actualizarea preţului contractului nr. x/20.09.2007 prin actul adiţional nr. x/2008 inculpatul A. susţine că ar fi incidente dispoziţiile art. 4 C. pen. referitoare la aplicarea legii penale de dezincriminare întrucât ulterior semnării actului adiţional nr. x/2008 H.G. nr. 925/2006, respectiv art. 97 a fost modificat prin H.G. nr. 834/2009 care nu ar mai fi prevăzut condiţia precizării referitoare la posibilitatea ajustării preţului contractului de achiziţie în documentaţia de atribuire.

Însă din contră, se observă că art. 97 astfel cum a fost modificat prin H.G. nr. 834/2009 prevede în mod expres necesitatea inserării clauzelor referitoare la ajustarea preţului atât în documentaţia de atribuire, cât şi în contract, prin clauze speciale.

Astfel, s-a reţinut în mod corect prin hotărârea atacată că inculpatul A. trebuia să se asigure că încheierea actului adiţional nr. x/2010 la contractul nr. x/10.11.2006, (precum şi a actului adiţional nr. x/2008 la contractul nr. x/2007) sunt efectuate în mod corect, legal, cu îndeplinirea condiţiilor impuse de legislaţie, respectiv O.U.G. nr. 34/2006, astfel încât să se evite utilizarea incorectă, ineficientă, ineficace a fondurilor publice.

Astfel, Înalta Curte reţine că faptele inculpatului A., astfel cum au fost reţinute de curtea de apel, contrar susţinerilor recurentului, se încadrează în exigenţele impuse de Decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale infracţiunii de abuz în serviciu.

Prin urmare, inculpatul A., în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean Braşov, prin îndeplinirea necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu stabilite prin Legea nr. 215/2001 (art. 116, vizând gestionarea bugetului propriu al judeţului), acţionând în baza unei înţelegeri prealabile cu inculpatul D., a aprobat, cu încălcarea dispoziţiilor legislaţiei în vigoare privitoare la procedura achiziţiilor publice (O.U.G. nr. 34/2006, H.G. nr. 925/2006), modificarea, prin actul adiţional nr. x/2010, a contractului de achiziţii publice nr. x (Lucrări de reabilitare DJ 131C Km 17+000 - 29+050 Rupea - Racoş), în sensul actualizării preţului cu un coeficient "k" (individualizat în actul încheiat), act adiţional pe care l-a semnat prin delegare, cauzând astfel un prejudiciu bugetului U.A.T. Judeţul Braşov (Consiliul Judeţean Braşov) de 2.228.483,35 RON, sumă care reprezintă totodată folos material necuvenit obţinut de firma S.C. P. S.A., ceea ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 309 din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

Deopotrivă, fapta inculpatului A., care, în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean Braşov, prin îndeplinirea necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu stabilite prin Legea nr. 215/2001 (art. 116 vizând gestionarea bugetului propriu al judeţului), acţionând în baza unei înţelegeri prealabile cu inculpatul D., a aprobat, cu încălcarea dispoziţiilor legislaţiei în vigoare privitoare la procedura achiziţiilor publice (O.U.G. nr. 34/2006, H.G. nr. 925/2006), modificarea, prin actul adiţional nr. x/2008, a contractului de achiziţii publice nr. x (Contractul de concesiune - privind lucrările de întreţinere, reparaţii şi salubrizare a drumurilor judeţene din Braşov întreţinere şi salubrizare în sezonul rece - deszăpeziri precum şi întreţinerea şi reparaţii pe timp de vară), în sensul actualizării preţului acestuia cu un coeficient "k" (individualizat în act), act adiţional pe care apoi l-a semnat, producând un prejudiciu bugetului U.A.T. Judeţul Braşov (Consiliul Judeţean Braşov) în valoare de 18.042.939,27 RON, sumă care reprezintă totodată folos material necuvenit obţinut de firma S.C. P. S.A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 309 din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

b)Referitor la infracţiunea de luare de mită.

Inculpatul A. a susţinut că în cauză ar fi fost greşit aplicată legea penală mai favorabilă, aceasta fiind în accepţiunea inculpatului C. pen. din 1968, astfel încât, în ceea ce priveşte infracţiunea de luare de mită, în principal, nu ar fi întrunite elementele constitutive ale acesteia întrucât o persoană juridică (SC K. SRL) nu poate avea calitatea de subiect activ al infracţiunii de luare de mita şi în secundar, ar fi intervenit prescripţia răspunderii penale pentru această infracţiune.

Înalta Curte constată că, instanţa de apel a reţinut cu titlu definitiv că inculpatul A. în perioada ianuarie 2006 - 29.06.2007 a primit în tranşe de la inculpatul D. suma totală de 1.248.704,95 RON pentru ca în calitatea sa de preşedinte al Consiliului Judeţean Braşov să îşi îndeplinească în mod necorespunzător atribuţiile de serviciu în sensul favorizării firmei acestuia, S.C. P. S.A., în atribuirea de contracte de achiziţii publice, sumă primită prin intermediul firmei K. S.R.L. pe care o deţinea şi controla. Aşadar, subiectul activ al infracţiunii de luare de mită a fost reţinut în persoana inculpatului A., iar ca modalitate de primire a banilor a fost indicată ca şi intermediar societatea S.C. K. S.R.L..

În ceea ce priveşte prescripţia răspunderii penale invocată, instanţa supremă constată că nu poate face obiectul judecăţii în recurs în casaţie, având în vedere limitele motivelor de casare, astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu în conformitate cu dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

c)Referitor la infracţiunea de trafic de influenţă.

Inculpatul A. a arătat că elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă nu sunt întrunite sub trei aspecte, respectiv: Consiliul Judeţean Braşov nu poate fi subiect activ al infracţiunii, entitatea fiind subiect pasiv; nu este îndeplinită prima condiţie ataşată elementului material, respectiv ca promisiunea să vizeze bani sau alte foloase, respectiv să aibă o miză financiară pentru subiectul activ, aceasta nefiind dovedită; nu este îndeplinită condiţia ca exprimarea autorului infracţiunii să fie suficient de clară/neechivocă.

Cu privire la primul aspect se reţine faptul că subiectul activ al infracţiunii de trafic de influenţă este inculpatul A., cel ce a promis că-şi va exercita influenţa asupra membrilor unei comisii de licitaţii în scopul denaturării rezultatului acestuia şi a obţinerii în favoarea firmei S.C. Q. S.R.L. a contractului de achiziţie, contravaloarea acestuia fiind evident folosul ce urma a fi obţinut de această societate comercială.

Cu privire la celelalte două aspecte indicate, instanţa de recurs în casaţie apreciază că prin modul de formulare a lor se tinde a se reevalua materialul probatoriu care a condus la condamnarea inculpatului, drept pentru care nu se încadrează în dispoziţiile legale privind recursul în casaţie.

II. Referitor la critica recurentului inculpat D. privind actualizarea preţului cu un coeficient "k" pentru contractul de achiziţii publice nr. x încheiat de Consiliul Judeţean Braşov cu S.C. P. S.A., prin actul adiţional nr. x/2010 aşa cum s-a menţionat şi în cazul coinculpatului A. Înalta Curte constată că, în mod corect curtea de apel a reţinut că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 309 din C. pen. şi art. 5 din C. pen., reţinându-se, în fapt că în baza unei înţelegeri prealabile cu inculpatul A., a semnat în calitate de reprezentant legal al S.C. P. S.A. (firmă la care este acţionar majoritar), alături de reprezentanţii Consiliului Judeţean Braşov, actul adiţional nr. x/2008 la contractul de achiziţii publice nr. x (Lucrări de reabilitare DJ 131C Km 17+000 - 29+050 Rupea - Racoş), prin care preţul a fost actualizat în mod nelegal cu un coeficient "k" (individualizat în actul încheiat), urmarea fiind producerea unui prejudiciu U.A.T. Judeţul Braşov (Consiliul Judeţean Braşov) în valoare de 2.228.483,35 RON, sumă care reprezintă totodată folos material necuvenit obţinut de firma S.C. P. S.A.

Potrivit art. 19 din contractul nr. x/10.11.2006 încheiat între Consiliul Judeţean Braşov, reprezentat de inculpatul A. (preşedinte) şi S.C. P. S.A. Braşov, reprezentată de D. (director) prevedea în mod expres următoarele:

"19.1 - Pentru lucrările executate, plăţile datorate de achizitor executantului sunt cele declarate în propunerea financiară. 19.2 - Nu se acceptă actualizări de preţ". Aşadar, rezultă că posibilitatea actualizării preţului contractului era exclusă, în mod expres, printr-o clauză contractuală şi care nu lasă loc de interpretare.

Deopotrivă, se constată că prin sentinţa civilă nr. 1985/30.06.2014 pronunţată de Tribunalul Braşov, definitivă prin decizia civilă nr. 454/R din 5.04.2015 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014) s-a stabilit, nelegalitatea actualizării preţului cu acest coeficient "k" prin actul adiţional nr. x din 10.11.2010 la contractul de lucrări nr. x/10.11.2006.

Totodată, în dispoziţiile art. 97 din H.G. nr. 925/2006 (atât cea în vigoare la data încheierii contractului nr. x/10.11.2006, cât şi cea în vigoare la data încheierii actului adiţional nr. x/10.11.2010) se prevede expres faptul că ajustarea preţului unui contract de achiziţii publice putea fi realizată numai dacă a fost prevăzută în documentaţia de atribuire şi în contractul încheiat, fiind obligatorie prevederea inclusiv a formulei de ajustare.

Or, în contractul nr. x/10.11.2006 s-a prevăzut în mod expres că nu se acceptă actualizări de preţ (art. 19.2), astfel că, nu numai că nu se prevede posibilitatea ajustării preţului, ci, dimpotrivă, această posibilitate este exclusă expres, de la început. De aceea, este nelegală actualizarea preţului convenită prin actul adiţional nr. x/2010 la contractul nr. x/10.11.2006.

În ceea ce priveşte actualizarea preţului cu un coeficient "k" pentru contractul de achiziţii publice nr. x încheiat de Consiliul Judeţean Braşov cu S.C. P. S.A. prin actul adiţional nr. x/2008, s-a reţinut de instanţa de apel că fapta inculpatului D. care, urmărind să obţină necuvenit sume de bani, în baza unei înţelegeri prealabile cu inculpatul A., a semnat în calitate de reprezentant legal al S.C. P. S.A. (firmă la care este acţionar majoritar), alături de reprezentanţii Consiliului Judeţean Braşov, actul adiţional nr. x/2008 la contractul de achiziţii publice nr. x (Contractul de concesiune - privind lucrările de întreţinere, reparaţii şi salubrizare a drumurilor judeţene din Braşov (întreţinere şi salubrizare în sezonul rece - deszăpeziri precum şi întreţinerea şi reparaţii pe timp de vară), prin care preţul a fost actualizat în mod nelegal cu un coeficient "k" (individualizat în actul încheiat), urmarea fiind producerea unui prejudiciu U.A.T. Judeţul Braşov (Consiliul Judeţean Braşov) în valoare de 18.042.939,27 RON, sumă care reprezintă totodată folos material necuvenit obţinut de firma S.C. P. S.A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 309 din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

În acord cu instanţa de apel cu privire la contractul de concesiune nr. x/20.09.2007 - privind lucrările de întreţinere, reparaţii şi salubrizare a drumurilor judeţene din Braşov (întreţinere şi salubrizare în sezonul rece - deszăpeziri precum şi întreţinerea şi reparaţii pe timp de vară) Înalta Curte, reţine că acesta a fost încheiat între Consiliul Judeţean Braşov, reprezentat de inculpatul A., şi S.C. P. S.A. Braşov, reprezentată de inculpatul D., director general, urmând să se deruleze pe o perioadă de 6 ani, având o valoare de 9.724.823.3 RON cu TVA (8.180.523,78 RON plus TVA). În art. 18 din contractul de concesiune nr. x/20.09.2007 se prevedea în mod expres că "preţurile se actualizează anual pe baza indicelui de inflaţie comunicat de Institutul Naţional de Statistică". Cu toate acestea, la mai puţin de şase luni de la încheierea contractului cu nr. x/20.09.2007 (deşi actualizarea era prevăzută în contract a se face anual), prin actul adiţional nr. x din 10.03.2008 la contractul de concesiune nr. x/2007, valoarea contractului a crescut de la 9.724.823.3 RON cu TVA la 15.750.000 RON, inclusiv TVA. Apoi, prin actul adiţional nr. x/2008 au fost modificate prevederile art. 18 din contractul iniţial, preţul urmând a fi actualizat cu un coeficient "k", a cărui valoare este determinată după aceeaşi formulă ca în cazul actualizării preţului contractului nr. x/10.11.2006.

Potrivit O.U.G. nr. 34/2006 şi ale H.G. nr. 925/2006, actualizarea preţului nu era permisă decât în măsura în care era prevăzută expres în contract. Pe cale de excepţie, preţul putea fi ajustat în condiţiile alin. (4) al art. 97 din H.G. nr. 925/2006:

"Autoritatea contractantă va preciza, atât în documentaţia de atribuire, cât şi în contractul care urmează să fie încheiat, informaţii/clauze speciale în acest sens. Lipsa respectivelor informaţii/clauze determină inaplicabilitatea prevederilor referitoare la posibilitatea de ajustare a preţului contractului de achiziţie publică". Or, prevederile art. 18 din contract stabileau că preţurile se actualizează anual pe baza indicelui de inflaţie comunicat de Institutul Naţional de Statistică.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că, în mod corect a apreciat instanţa de apel că modificarea ulterioară a modalităţii de actualizare, prin utilizarea coeficientului "k", este vădit nelegală, deoarece nu era prevăzută în documentaţia de atribuire şi în contract, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 97 alin. (4) din H.G. nr. 925/2006 şi art. 2 alin. (2) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006 privind principiul transparenţei care stă la baza atribuirii contractului de achiziţie publică.

Referitor la critica inculpatului D. constând în intervenţia unui act normativ primar care legalizează activitatea inculpatului, chiar dacă s-a considerat că până la acel moment a constituit o activitate infracţională, respectiv O.U.G. nr. 15/2021, care reglementează actualizarea preţului contractelor de achiziţie publică cu indicele "K" în consens cu instanţa de apel, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 5 din C. pen. reglementează aplicarea legii penale mai favorabile, nu a legii civile, iar potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţie, legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile. Prin urmare, relevant în cauză este încălcarea dispoziţiilor legii civile în vigoare la momentul când se reţine că au fost săvârşite faptele, fiind irelevante modificările ulterioare ale acesteia.

Ca atare, Înalta Curte constată că instanţa de apel, în mod corect a reţinut că acţiunile imputate inculpaţilor, în sensul că au încălcat dispoziţiile legale la care s-a făcut referire anterior, sunt prevăzute de legea penală ca infracţiune, întrunind elementele de tipicitate ale infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi inculpaţii A. şi D..

Deopotrivă, Înalta Curte constată că în raport de argumentele ce susţin recursul în casaţie invocate, în realitate, ele nu vizează nelegalitatea hotărârii, ci se solicită o rejudecare în fond a cauzei prin reaprecierea şi cenzurarea probelor din perspectiva încadrării juridice a faptei, cu consecinţa pronunţării unei soluţii de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.. Or, potrivit C. proc. pen. în vigoare, această prerogativă este atributul exclusiv al instanţelor care administrează în mod nemijlocit probe cu privire la elementele de fapt, competente să devolueze cauza în fapt şi în drept, respectiv, instanţa de fond şi instanţa de apel.

Prin urmare, solicitarea inculpaţilor A. şi D. de a se dispune achitarea sub aspectul infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi de instanţa de apel are la bază reanalizarea tuturor aspectelor de fond ale cauzei, inclusiv probatoriul, recurenţii urmărind, în realitate, o rejudecare a cauzei în cadrul procedurii recursului în casaţie ca al treilea grad de jurisdicţie.

Astfel, o apreciere a probelor deja administrate în cauză cu influenţe asupra situaţiilor faptice constatate şi reţinute prin hotărârea atacată, constituie o analiză ce excedează verificărilor de legalitate ce pot face obiectul judecării căii extraordinare a recursului în casaţie.

Scopul recursului în casaţie este acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de control judiciar, iar argumentele invocate de către inculpaţi nu susţin niciunul dintre cazurile de casare expres şi limitativ reglementate de art. 438 C. proc. pen., fiind doar formal circumscrise de către recurenţii inculpaţi cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Spre deosebire de contestaţia în anulare, care vizează îndreptarea erorilor de procedură, sau de revizuire, cale de atac de fapt care urmăreşte îndreptarea erorilor de judecată, recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, constatând că în cauză nu este incident cazul de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A. şi D. împotriva deciziei penale nr. 79/AP din data de 01 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2015.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A. şi D. împotriva deciziei penale nr. 79/AP din data de 01 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2015.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 noiembrie 2022.