Criminal fraud and intellectual forgery by healthcare providers: liability for official acts, public-official status of private practitioners, and causation in deceiving state insurers and disability commissions

Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2022

Asupra recursurilor în casaţie de faţă, analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 229 din 30 decembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Vâlcea a hotărât, printre altele, următoarele:

A fost respinsă cererea inculpatei A. de constatare a nulităţii interceptărilor convorbirilor telefonice efectuate în cauză.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitată inculpata A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. 1şi 2 din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitată inculpata A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 289 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 alin. (1) din C. pen. şi art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită (fapta referitoare la B.).

În baza art. 289 alin. (1) din C. pen. şi art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de exercita profesia de medic pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 289 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată (fapte referitoare la C. şi D.).

În baza art. 289 alin. (1) din C. pen. şi art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de exercita profesia de medic pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual în formă continuată (în conţinutul căreia intră actele materiale referitoare la falsificarea referatului medical nr. x/02.12.2011 privind pe B., referatului medical nr. x/19.11.2012 privind pe B., biletului de internare, foii de observaţie clinică generală şi biletului de ieşire din spital referitoare la internarea inculpatei B. în perioada 28.10.2011-01.11.2011, foii de observaţie clinică generală nr. 4226/06.04.2012, biletului de internare seria x nr. x/06.04.2012 şi biletului de ieşire din spital privind internarea inculpatei B.

în perioada 06-17.04.2012, foii de observaţie clinică generală nr. x/01.10.2012, biletului de internare seria x nr. x/01.10.2012 şi biletului de ieşire din spital privind internarea inculpatei B. în perioada 01-09.10.2012, referatului medical nr. x/31.12.2012 privind pe E., referatului medical nr. x/10.01.2014 privind pe E., foii de observaţie clinică generală nr. x/28.12.2012, biletului de internare seria x nr. x/28.12.2012 şi biletului de ieşire din spital privind internarea inculpatei E. în perioada 28-31.12.2012, referatului medical nr. x/27.02.2014 privind pe F., referatului medical nr. x/31.12.2012 privind pe G., foii de observaţie clinică generală nr. x/28.12.2012, biletului de internare seria x nr. x/28.12.2012 şi celorlalte înscrisuri privind internarea inculpatei G.

în perioada 28-31.12.2012, foii de observaţie clinică generală nr. 5329/16.03.2015 şi biletului de internare seria x nr. x/16.03.2015 privind internarea martorului H., foii de observaţie clinică generală nr. 6543/03.04.2015 şi biletului de internare seria x nr. x/03.04.2015 privind internarea martorului I., foii de observaţie clinică generală nr. 7183/16.04.2015 şi biletului de internare seria x nr. x/16.04.2015 privind internarea martorului J., foii de observaţie clinică generală nr. 7102/15.04.2015 şi biletului de internare seria x nr. x/15.04.2015 privind internarea martorei K., foii de observaţie clinică generală nr. 7276/17.04.2015 şi biletului de internare seria x nr. x/17.04.2015 privind internarea martorei L., foii de observaţie clinică generală nr. 6686/06.04.2015 şi biletului de internare seria x nr. x/06.04.2015 privind internarea martorului M., foii de observaţie clinică generală nr. 7282/17.04.2015 şi biletului de internare seria x nr. x/17.04.2015 privind internarea martorului N., foii de observaţie clinică generală nr. 7434/20.04.2015 şi biletului de internare seria x nr. x/20.04.2015 privind internarea martorului O., foii de observaţie clinică generală nr. 7430/20.04.2015 şi biletului de internare seria x nr. x/20.04.2015 privind internarea martorului P., foii de observaţie clinică generală nr. 7288/17.04.2015 şi biletului de internare seria x nr. x/17.04.2015 privind internarea numitului Q., foii de observaţie clinică generală nr. 6677/06.04.2015 şi biletului de internare seria x nr. x/06.04.2015 privind internarea martorei R., foii de observaţie clinică generală nr. 7187/16.04.2015 şi biletului de internare seria x nr. x/16.04.2015 privind internarea martorei S., foii de observaţie clinică generală nr. 7437/20.04.2015 şi biletului de internare seria x nr. x/20.04.2015 privind internarea martorei T., foii de observaţie clinică generală nr. 7431/20.04.2015 şi biletului de internare seria x nr. x/20.04.2015 privind internarea martorei U., foii de observaţie clinică generală nr. 7409/20.04.2015 şi biletului de internare seria x nr. x/20.04.2015 privind internarea martorului V., cu excluderea actelor materiale referitoare la falsificarea referatului medical nr. x/14.08.2014 privind pe E. şi a înscrisurilor privind internarea inculpatei W.

în perioadele 17-18.07.2014 şi 11-14.08.2014, a referatelor medicale nr. x/03.02.2014 şi nr. y/14.08.2014 privind pe G. şi a înscrisurilor privind internarea inculpatei G. în perioadele 16-17.01.2014, 17-18.07.2014 şi 11-14.08.2014, a referatelor medicale privind pe inculpaţii X., Y., Z., AA., BB. şi a înscrisurilor privind internările acestor inculpaţi, precum şi a înscrisurilor privind internarea martorilor CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ. şi a numitei KK..

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de exercita profesia de medic pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 323 din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în formă continuată.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) rap. la art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 45 alin. (1) din C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate pentru infracţiunile concurente în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1 an şi 5 luni reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse, urmând ca în final inculpata să execute pedeapsa de 3 ani şi 5 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a exercita profesia de medic) pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a exercita profesia de medic, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., art. 72 alin. (1) din C. pen. şi art. 399 alin. (9) din C. proc. pen., s-a dedus din durata pedepsei principale perioada în care inculpata a fost reţinută şi arestată la domiciliu, de la 21.04.2015 la 20.06.2015.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitată inculpata LL. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la înşelăciune în formă continuată prevăzute de art. 48 din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., a fost condamnată inculpata LL. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual în formă continuată (în conţinutul căreia intră actele materiale constând în falsificarea rapoartelor de psihodiagnostic şi evaluare clinică nr. 17/17.01.2013 privind pe E., nr. 37/27.02.2013 privind pe F., nr. 58/27.08.2013 privind pe Y., nr. 15/17.01.2013 şi nr. 182/03.02.2014 privind pe G., nr. 70/18.04.2013 privind pe BB. şi nr. 69/18.04.2013 privind pe AA., cu excluderea actelor materiale referitoare la falsificarea rapoartelor de psihodiagnostic şi evaluare clinică nr. 53/21.06.2013 privind pe X. şi nr. 718/10.12.2012 şi nr. 158/29.12.2013 privind pe Z..

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de exercita profesia de psiholog pe o perioadă de 4 ani de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a exercita profesia de psiholog, pedeapsa accesorie urmând a fi executată numai în caz de executare a pedepsei principale, pe durata prevăzută în art. 65 alin. (3) din C. pen.

În temeiul art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, stabilit conform art. 92 din C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligată inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Vâlcea, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., a fost obligată inculpata, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata a fost obligată să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Municipiului Râmnicu Vâlcea - Serviciul Gestionare Câini fără Stăpân sau în cadrul Şcolii Gimnaziale Colonie, pe o durată de 100 de zile.

În temeiul art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. privind cauzele de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitată inculpata MM. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la înşelăciune în formă continuată prevăzute de art. 48 din C. pen. raportat la art. 244 alin. 1şi 2 din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., a fost condamnată inculpata MM. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual în formă continuată (în conţinutul căreia intră actele materiale constând în falsificarea rapoartelor de psihodiagnostic şi evaluare clinică nr. 359/02.12.2011 şi nr. 989/19.11.2012 privind pe B., nr. 1435/10.01.2014 privind pe E., nr. 743/18.07.2012 privind pe Y., nr. 358/02.12.2011, nr. 115/14.04.2014 şi nr. 321/12.03.2015 privind pe BB., nr. 424/02.02.2012, nr. 114/14.04.2014 şi nr. 320/12.03.2015 privind pe AA.).

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de exercita profesia de psiholog pe o perioadă de 4 ani de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a exercita profesia de psiholog, pedeapsa accesorie urmând a fi executată numai în caz de executare a pedepsei principale, pe durata prevăzută în art. 65 alin. (3) din C. pen.

În temeiul art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, stabilit conform art. 92 C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligată inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Vâlcea, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. a fost obligată inculpata, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata a fost obligată să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Municipiului Râmnicu Vâlcea - Serviciul Gestionare Câini fără Stăpân sau în cadrul Şcolii Gimnaziale Colonie, pe o durată de 100 de zile.

În temeiul art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. privind cauzele de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 81 din C. pen., s-a aplicat inculpatei un avertisment.

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. penal rap. la art. 1357 şi urm. din C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de Casa de Asigurări de Sănătate Vâlcea şi a fost obligată inculpata A. la plata către partea civilă a sumei de 31.740,56 RON.

S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de Consiliul Judeţean Vâlcea şi s-a dispus obligarea inculpaţilor la repararea prejudiciului cauzat, după cum urmează:

- inculpatele A., MM. şi B., în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 3.210 RON;

- inculpatele A., LL. şi E., în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 3.516 RON;

- inculpatele A., MM. şi E., în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 1.404 RON;

- inculpatele A., LL. şi F., în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 2.808 RON;

- inculpaţii MM. şi Y., în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 2.808 RON;

- inculpaţii LL. şi Y., în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 2.808 RON;

- inculpatele A., LL. şi G., în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 3.516 RON;

- inculpatele LL. şi G., în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 1.404 RON;

- inculpatele MM. şi NN., în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 6.856 RON;

- inculpatele LL. şi NN., în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 2.808 RON

- inculpatele MM. şi BB., în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 6.856 RON;

- inculpatele LL. şi BB., în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 2.808 RON.

S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de Consiliul Local al Comunei Grădiştea şi au fost obligate inculpatele A., LL. şi E., în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 6.762 RON.

Au fost obligate inculpatele A., LL. şi G., în solidar, să plătească aceleiaşi părţi civile suma de 7.020 RON.

Au fost obligate inculpatele LL. şi G., în solidar, să plătească aceleiaşi părţi civile suma de 129 RON.

În baza art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. au fost lăsate nesoluţionate acţiunile civile formulate de Consiliul Judeţean Vâlcea şi Consiliul Local al Comunei Livezi în contradictoriu cu inculpatul X..

Au fost respinse în rest pretenţiile părţilor civile, ca neîntemeiate.

În baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea înscrisurile reţinute ca fiind falsificate, menţionate la pct. 8, 15 şi 24 din prezentul dispozitiv.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen. raportat la art. 289 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpata A. a sumei de 200 RON primită de la C. şi a sumei de 70 RON reprezentând echivalentul bunurilor primite de la B..

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., s-au menţinut măsurile asigurătorii dispuse prin Ordonanţele Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea nr. 798/P/2014 din 11.05.2015 (privind instituirea sechestrului asupra sumelor de 200 euro şi 110 RON) şi nr. 540/P/2015 din 18.12.2015 (privind instituirea sechestrului asupra unui apartament aparţinând inculpatei A..

S-a dispus ridicarea măsurilor asigurătorii luate prin ordonanţele nr. 798/P/2014 din 18.05.2015 şi nr. 798/P/2014 din 18.05.2015 (două acte) privind sechestrarea bunurilor alimentare şi nealimentare ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare (cafea, ciocolată, cutii de bomboane, băuturi, parfumuri) şi restituirea acestora către inculpata A..

În baza art. 274 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., au fost obligate inculpatele A., LL. şi MM. la câte 1.500 RON cheltuieli judiciare către stat şi inculpaţii B., E., F., Y., G., NN. şi BB. la plata a câte 700 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile avocaţilor din oficiu desemnaţi pentru inculpaţii Y., NN. şi BB., în cuantum de 520 RON fiecare (cu excepţia celui pentru care s-a constatat încetarea delegaţiei şi s-a stabilit onorariu parţial) s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

În baza art. 276 alin. (1) din C. proc. pen., au fost obligate inculpatele A., LL., E. şi G., în solidar, la plata către partea civilă Consiliul Local al Comunei Grădiştea a sumei de 2.975 RON cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea şi inculpaţii A., MM., BB., NN. şi LL..

Prin decizia nr. 358 din 28 aprilie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a decis, printre altele, următoarele:

A admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea şi de apelantele-inculpate A., LL. şi MM. împotriva sentinţei penale nr. 229 din 30 decembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Vâlcea.

A desfiinţat în parte sentinţa şi, rejudecând:

A descontopit pedeapsa principală rezultantă de 3 ani şi 5 luni închisoare aplicată inculpatei A. în pedepsele componente, înlăturând sporul şi a descontopit pedepsele rezultante complementare şi accesorii.

A înlăturat aplicarea art. 60 din C. pen. faţă de inculpata A..

A înlăturat soluţiile de achitare a inculpatei A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

A înlăturat soluţia de condamnare a inculpatei A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 289 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. - infracţiunea de luare de mită în formă continuată (fapte referitoare la C. şi D.) şi a înlăturat pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. corespunzătoare acestei condamnări.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a achitat pe inculpata A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită în formă continuată (fapte referitoare la C. şi D.).

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. a condamnat pe inculpata A. la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată.

În baza art. 48 din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. a condamnat pe inculpata A. la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune în formă continuată.

A reţinut în favoarea inculpatei A. circumstanţa atenuantă prev. de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. pentru:

- infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi în baza art. 76 din C. pen. şi a redus pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de fals intelectual în formă continuată de la 2 ani închisoare, la 10 luni închisoare.

- infracţiunea prev. de 323 din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi în baza art. 76 din C. pen. şi a redus pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de uz de fals în formă continuată de la 3 luni închisoare, la 2 luni închisoare.

A precizat conţinutul pedepsei complementare aplicate inculpatei A. constând în interzicea exercitării dreptului prev. de art. 66 alin. (1) lit. g) din C. pen., în sensul că interdicţia se referă doar la specializarea psihiatrie.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) rap. la art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 45 alin. (1) din C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatei A. pentru infracţiunile concurente, a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care a adăugat sporul de 1 an reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse, urmând ca în final inculpata să execute pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a exercita profesia de medic în specialitatea psihiatrie) pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. şi art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a exercita profesia de medic în specialitatea psihiatrie, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 91 din C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicate inculpatei A. pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, stabilit conform art. 92 din C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., a obligat inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Vâlcea, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., a obligat inculpata, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Municipiului Drăgăşani sau în cadrul Liceului Tehnologic Brătianu Drăgăşani, pe o durată de 120 de zile.

În temeiul art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. privind cauzele de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

A înlăturat dispoziţia privind confiscarea de la inculpata A. a sumei de 200 RON primită de la C..

A înlăturat soluţiile de achitare a inculpaţilor LL., MM., B., E., F., Y., G., BB. şi NN..

În baza art. 48 din C. pen. rap la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. a condamnat pe inculpata LL. la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune în formă continuată.

A reţinut în favoarea inculpatei LL. circumstanţa atenuantă prev. de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi a redus pedeapsa aplicată acesteia pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual în formă continuată de la 2 ani închisoare la 9 luni închisoare.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) rap. la art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 45 alin. (1) din C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatei LL. pentru infracţiunile concurente, aplică pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care a adăugat sporul de 3 luni reprezentând o treime din cealaltă pedeapsă, urmând ca în final inculpata să execute pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a exercita profesia de psiholog) pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale şi pedeapsa accesorie prev. art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., pe durata prevăzută în art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 48 din C. pen. rap la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. a condamnat pe inculpata MM. la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune în formă continuată.

A reţinut în favoarea inculpatei MM. circumstanţa atenuantă prev. de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi a redus pedeapsa aplicată acesteia pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual în formă continuată de la 2 ani închisoare la 9 luni închisoare.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) rap. la art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 45 alin. (1) din C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatei MM. pentru infracţiunile concurente, aplică pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care a adăugat sporul de 3 luni reprezentând o treime din cealaltă pedeapsă, urmând ca în final inculpata să execute pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a exercita profesia de psiholog) pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale şi pedeapsa accesorie prev. art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., pe durata prevăzută în art. 65 alin. (3) din C. pen.

A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Onorariul parţial al avocatului din oficiu pentru inculpata A., în cuantum de 500 RON, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Piteşti a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea nr. 540/P/2015 din 23 decembrie 2015 s-a dispus trimiterea în judecată, printre alţii, a inculpatelor:

1. A., pentru comiterea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 alin. (1) din C. pen. (faptă referitoare la B.) şi infracţiunilor continuate de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (fapte referitoare la C. şi D.), înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., complicitate la înşelăciune, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., uz de fals, prev. de art. 323 din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

2. LL., pentru comiterea infracţiunilor continuate de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

3. MM., pentru comiterea infracţiunilor continuate de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

În drept, faptele inculpatei A. constând în aceea că, în calitate de medic psihiatru la secţia de psihiatrie a Spitalului municipal OO. din Drăgăşani, în perioada 2011 - aprilie 2015, în urma întocmirii în fals a documentelor de internare fictivă (bilete de trimitere/internare şi foi de observaţie clinică generală ori fişe de spitalizare de zi cu anexele acestora), a indus în eroare reprezentanţii CAS Vâlcea, prin evidenţierea în evidenţele secţiei de psihiatrie a spitalului, a tuturor acestor documente de internare fictivă, în urma raportării situaţiilor persoanelor internate la CAS Vâlcea, raportări pe baza cărora s-au decontat cheltuielile de spitalizare în valoare totală de 31.740,56 RON, prejudiciindu-se astfel fondul naţional al asigurărilor sociale de sănătate, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de înşelăciune, faptă prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (actele materiale descrise in considerentele sentinţei penale la punctele 3, 4, 5, 7, 8, 10, 11, 16 - 40, cu excluderea celor pentru care nu s-au identificat probe, aşa cum a precizat prima instanţă).

Faptele aceleiaşi inculpate constând în aceea că, în calitate de medic psihiatru la secţia de psihiatrie a Spitalului municipal OO. din Drăgăşani, în perioada 2011 - martie 2015, în urma întocmirii în fals a referatelor medicale şi documentelor de internare fictivă, a ajutat pe B., E., F. si G. să inducă în eroare membrii Comisiei judeţene pentru evaluarea persoanelor adulte cu handicap Vâlcea, pentru a obţine certificate de încadrare în grade de handicap, cunoscând că documentele întocmite în fals urma să fie folosite în faţa Comisiei, cu consecinţa obţinerii, în mod fraudulos a indemnizaţiilor de handicap şi a celorlalte beneficii decurgând din lege, cauzându-se astfel prejudiciu în valoare totală de 28.236 RON, bugetelor Consiliului Judeţean Vâlcea, Consiliului Local Livezi şi Consiliului Local Grădiştea, întrunesc, în drept, elementele constitutive ale infracţiunii continuate de complicitate la înşelăciune, faptă prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (actele materiale descrise in considerentele sentinţei penale la punctele 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 10, 11, cu excluderea celor pentru care nu s-au identificat probe, aşa cum a precizat prima instanţă).

Curtea a reţinut producerea unor prejudicii mai mici decât cele menţionate în actul de sesizare, suma fiind scăzută corespunzător actelor materiale excluse din conţinutul infracţiunilor în urma cercetării judecătoreşti, astfel cum în mod corect au fost calculate despăgubirile civile de judecătorul fondului.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al conţinutului constitutiv al infracţiunii de înşelăciune rezidă din inducerea în eroare a reprezentanţilor CAS Vâlcea, prin evidenţierea documentelor de internare fictivă în evidenţele spitalului, pe baza raportării situaţiilor persoanelor internate la CAS Vâlcea fiind decontate cheltuielile de spitalizare.

Elementul material al conţinutului constitutiv al infracţiunii de complicitate la înşelăciune rezidă din ajutorul acordat beneficiarilor prin eliberarea in fals de referate medicale în vederea inducerii în eroare a membrilor comisiei de evaluare şi obţinerii unor certificate de încadrare în grad de handicap urmate de încasarea fără drept a indemnizaţiilor corespunzătoare.

Urmarea imediată a faptelor de înşelăciune şi complicitate la înşelăciune constă în prejudiciul cauzat prin plata sumelor necuvenite, legătura de cauzalitate rezultând din însăşi săvârşirea faptei (ex re), asupra căreia nu există niciun dubiu.

Sub aspectul laturii subiective, inculpata A. a săvârşit infracţiunile de înşelăciune si complicitate la înşelăciune cu intenţie directă, în accepţiunea art. 16 alin. (3) lit. a) din C. pen., având reprezentarea faptei şi a pericolului social, urmărind producerea rezultatului. Inculpata A. a acţionat în cunoştinţă de cauză în realizarea activităţii infracţionale, respectiv cu intenţie frauduloasă şi, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a indus în eroare atât reprezentanţii CAS Vâlcea, cât şi membrii Comisiei pentru evaluarea persoanelor adulte cu handicap, prin prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase (prezentarea documentelor întocmite în fals ca fiind reale), creându-le acestora o falsă reprezentare a realităţii tocmai în scopul de a obţine pentru sine şi pentru altul foloase materiale injuste, pricinuind astfel un prejudiciu material care constă atât în obţinerea unor sume de bani, cât şi obţinerea certificatelor de încadrare în grade de handicap, existând astfel raport de cauzalitate.

Cu privire la infracţiunea de luare mita in forma simplă (fapta referitoare la B. descrisă la punctul 3 din considerentele sentinţei), s-au apreciat ca fiind nefondate criticile formulate de inculpata A.. S-a considerat temeinică soluţia de condamnare, întrucât probatoriul a relevat faptul că bunurile in valoare de aproximativ 70 RON au fost remise medicului psihiatru în luna noiembrie 2012 pentru emiterea, în data de 19.11.2012, a referatului medical nr. 6321 în lipsa examinării pacientei. Declaraţia inculpatei B. (care, deşi suferă afecţiuni psihiatrice, nu s-a stabilit prin expertiza că ar fi lipsită de discernământ sau ar avea discernământ diminuat) se coroborează cu aspectele constatate cu ocazia percheziţiilor în birourile inculpatei A. şi cu interceptările convorbirilor telefonice, ce atestă că acesta era comportamentul obişnuit al inculpatei şi exclud varianta ca bunurile găsite să fie "cadouri" primite cu ocazia zilei sale de naştere.

În ceea ce priveşte infracţiunea de luare de mita in forma continuata (fapta referitoare la C. şi D. descrisa la punctele 14, 15 din considerentele sentinţei), conduita inculpatei A., astfel cum reiese din probele administrate, nu se circumscrie elementului material al infracţiunii prev. de art. 289 din C. pen.. În mod greşit, instanţa de fond a apreciat că acceptarea de către inculpata A. a promisiunii unor foloase de la D. prin intermediul martorei PP. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită. S-a considerat că nu este îndeplinită cerinţa esenţială a elementului material ca folosul să fie primit de inculpată cu titlu de contraechivalent pentru îndeplinirea unei îndatoriri de serviciu. Pentru a fi reţinută săvârşirea acestei infracţiuni de luare de mită, este necesar ca elementul material să aibă legătura cu îndeplinirea/neîndeplinirea/urgentarea/interzicerea/efectuarea unui act contrar îndeplinirii unei îndatoriri de serviciu, respectiv acţiunea inculpatei să aibă loc anterior, concomitent sau imediat după îndeplinirea atribuţiei de serviciu, pentru a se putea reţine că a fost făcută în considerarea asistenţei medicale oferite martorei. Afirmaţia inculpatei că bunul a fost oferit în considerarea asistenţei acordate la cabinetul particular este infirmată de declaraţia martorei care s-a referit la internările din Spitalul din Drăgaşani, unde a fost bine tratată de inculpată. Or, probele atestă că D. a fost internata în Spitalul Drăgăşani în lunile februarie şi noiembrie 2014 şi abia în luna aprilie 2015 martora a hotărât să îi ofere inculpatei o găină pentru serviciile medicale. Curtea a observat că inculpata nu a condiţionat îndeplinirea actului medical de primirea de foloase, că oferirea unei găini privea prestaţii anterioare ale medicului, iar acceptarea de către inculpată unei manifestări de recunoştinţă din partea unei paciente în afara relaţiilor profesionale, după un interval mare de timp de la exercitarea atribuţiilor de serviciu (5 luni) nu întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de luare de mită, sub aspectul laturii obiective.

Nici al doilea act material al infracţiunii continuate nu a fost efectuat în îndeplinirea sarcinilor de serviciu ale inculpatei. În concret, inculpata a achiziţionat de la o farmacie, pentru mama numitei C. cu care avea o relaţie de prietenie, medicamentul Cerebrolysin şi i l-a remis acesteia. Instanţa de fond a reţinut că medicamentul a fost procurat în mod nelegal din farmacia Spitalului pentru mama numitei C., QQ., care nu figura internată în spital, însă Curtea a constatat, din situaţia intrărilor şi ieşirilor de produse farmaceutice ataşată la filele x ds. apel, că acest medicament nu a existat în gestiunea farmaciei în perioada 01.01.2010 - 31.12.2015. Inculpata avea dreptul să prescrie acest medicament, în calitatea sa de medic psihiatru, pentru pacienţii neinternaţi în spital (conform protocolului terapeutic ataşat la filele x ds. apel), însă faptul că a eliberat o reţeta medicala şi tot ea a achiziţionat medicamentul prescris pe care l-a trimis numitei C. nu reprezintă o faptă prevăzuta de legea penală, ci poate fi considerat un gest de bunăvoinţă, în contextul în care unele medicamente se găsesc greu pe piaţă, nu pot fi procurate oricând, din orice farmacie, în oricare oraş.

Pentru aceste considerente, instanţa de control judiciar nu a împărtăşit concluzia primei instanţe, în sensul că sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii de luare de mită în forma continuată (actele materiale din 09.04.2015 şi noiembrie 2014), acţiunile inculpatei nefiind circumscrise elementului material al infracţiunii prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.. În consecinţă, a înlăturat soluţia de condamnare a inculpatei pentru această infracţiune, a dispus achitarea în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., şi, în consecinţă, înlăturarea aplicării art. 289 alin. (3) din C. pen.

Hotărârea primei instanţe a fost reformată şi sub aspectul reţinerii circumstanţelor atenuante în cazul infracţiunilor de fals intelectual şi uz de fals, fiecare în formă continuată, pentru care a fost condamnată inculpata A., fiind necesară reducerea limitelor speciale ale pedepselor cu 1/3 conform art. 76 alin. (1) din C. pen.

2. În drept, faptele inculpatei LL., constând în aceea că în calitate de psiholog în cadrul Cabinetului Individual de Psihologie LL., în perioada 2012 -2014, în urma întocmirii în fals a rapoartelor psihologice, a ajutat pe E., F., Y., G., BB. şi NN., să inducă în eroare membrii Comisiei judeţene pentru evaluarea persoanelor adulte cu handicap Vâlcea, pentru a obţine certificate de încadrare în grade de handicap, cunoscând că documentele întocmite în fals urma să fie folosite în faţa Comisiei, cu consecinţa obţinerii, în mod fraudulos a indemnizaţiilor de handicap şi a celorlalte beneficii decurgând din lege, cauzându-se astfel prejudiciu în valoare totală de 39.903 RON, bugetelor Consiliului Judeţean Vâlcea, Consiliului Local Livezi şi Consiliului Local Grădiştea, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de complicitate la înşelăciune, faptă prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (actele materiale descrise în considerentele sentintei penale la punctele 4, 5, 6, 7, 8, 10, 11, cu excluderea celor privind pe X. şi Z. pentru care nu s-au identificat probe, aşa cum a precizat prima instanţă).

Curtea a reţinut producerea unui prejudiciu mai mic decât cele menţionat în actul de sesizare, suma fiind scăzută corespunzător actelor materiale excluse din conţinutul infracţiunii în urma cercetării judecătoreşti, astfel cum în mod corect au fost calculate despăgubirile civile de judecătorul fondului.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al conţinutului constitutiv al infracţiunii de complicitate la înşelăciune rezidă din ajutorul acordat beneficiarilor prin întocmirea în fals a rapoartelor psihologice în vederea inducerii în eroare a membrilor comisiei de evaluare şi obţinerii unor certificate de încadrare în grad de handicap urmate de încasarea fără drept a indemnizaţiilor corespunzătoare.

Urmarea imediată a faptei complicitate la înşelăciune constă în prejudiciul cauzat prin plata sumelor necuvenite, legătura de cauzalitate rezultând din însăşi săvârşirea faptei (ex re), asupra căreia nu există niciun dubiu.

Sub aspectul laturii subiective, inculpata RR. a săvârşit infracţiunea de complicitate la înşelăciune cu intenţie directă, în accepţiunea art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., având reprezentarea faptei şi a pericolului social, urmărind producerea rezultatului.

Legătura de cauzalitate rezultă din însăşi săvârşirea faptei (ex re), asupra căreia nu există niciun dubiu.

3. În drept, faptele inculpatei MM., constând în aceea că în calitate de psiholog în cadrul Cabinetului Individual de Psihologie MM., în perioada 2011 - martie 2015, în urma întocmirii în fals a rapoartelor psihologice, a ajutat pe B., E., Y., BB. şi NN., să înducă în eroare membrii Comisiei judeţene pentru evaluarea persoanelor adulte cu handicap Vâlcea, pentru a obţine certificate de încadrare în grade de handicap, cunoscând că documentele întocmite în fals urma să fie folosite în faţa Comisiei, cu consecinţa obţinerii, în mod fraudulos a indemnizaţiilor de handicap şi a celorlalte beneficii decurgând din lege, cauzându-se astfel prejudiciu în valoare totală de 21.134 RON, bugetelor Consiliului Judeţean Vâlcea, Consiliului Local Livezi şi Consiliului Local Grădiştea, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de complicitate la înşelăciune, faptă prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (actele materiale descrise în considerentele sentinţei penale la punctele 3, 4, 7, 10, 11, cu excluderea celor pentru care nu s-au identificat probe, asa cum a precizat prima instanţă).

Curtea a reţinut producerea unui prejudiciu mai mic decât cele menţionat în actul de sesizare, suma fiind scăzută corespunzător actelor materiale excluse din conţinutul infracţiunii în urma cercetării judecătoreşti, astfel cum în mod corect au fost calculate despăgubirile civile de judecătorul fondului.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al conţinutului constitutiv al infracţiunii de complicitate la înşelăciune rezidă din ajutorul acordat beneficiarilor prin întocmirea în fals a rapoartelor psihologice în vederea inducerii în eroare a membrilor comisiei de evaluare şi obţinerii unor certificate de încadrare în grad de handicap urmate de încasarea fără drept a indemnizaţiilor corespunzătoare.

Urmarea imediată a faptei complicitate la înşelăciune constă în prejudiciul cauzat prin plata sumelor necuvenite, legătura de cauzalitate rezultând din însăşi săvârşirea faptei (ex re), asupra căreia nu există niciun dubiu.

Sub aspectul laturii subiective, inculpata MM. a săvârşit infracţiunea de complicitate la înşelăciune cu intenţie directă, în accepţiunea art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., având reprezentarea faptei şi a pericolului social, urmărind producerea rezultatului. Legătura de cauzalitate rezultă din însăşi săvârşirea faptei (ex re), asupra căreia nu există niciun dubiu.

Împotriva deciziei instanţei de apel, au declarat recurs în casaţie inculpatele SS., MM. şi A., invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

I. Inculpata SS., în esenţă, a invocat următoarele:

În mod greşit a fost condamnată de instanţa de apel pentru infracţiunea de complicitate la înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 48 din C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., deşi fusese achitată de instanţa de fond.

A considerat că instanţa de apel a ignorat criticile privind tipicitatea infracţiunii de fals intelectual raportat la actele materiale ce se impută, neregăsindu-se în considerentele deciziei recurate o analiză a instanţei de fond cu privire la infracţiunea de fals intelectual.

Referitor la calitatea de psiholog a inculpatei, a susţinut că nu poate fi asimilata noţiunii de funcţionar public nici în varianta prevăzută de dispoziţiile art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. pen. şi nici în varianta prevăzută de dispoziţiile art. 175 alin. (2) din C. pen., întrucât profesia de psiholog este o profesie liberală ce se desfăşoară in temeiul Legii nr. 213/2004. Această lege reglementează şi înfiinţarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din România, care este o organizaţie de drept privat, autonomă şi independentă, cu patrimoniu şi buget propriu şi care nu poate fi asimilată unei autorităţi publice a statului.

Prin urmare, a apreciat că nu se poate reţine că profesia de psiholog desfăşurată în sectorul privat, având ca forma de organizare cabinet individual, ar funcţiona ca urmare a investirii, controlului sau supravegherii din partea unei autorităţi publice.

Or, lipsind aceste condiţii necesare pentru a-i conferii psihologului de la cabinetul individual, privat, calitatea de funcţionar public, a apreciat că în mod evident acesta nu poate fi subiect activ, calificat, al infracţiunii de fals intelectual.

Cu privire la infracţiunea de înşelăciune, a arătat că instanţa de apel, în mod greşit, a considerat că actele materiale reţinute prin rechizitoriu în sarcina inculpatei întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în forma participaţiei penale a complicităţii.

În acest sens, a considerat că faptele reţinute prin actul de sesizare nu realizează condiţiile de tipicitate ale infracţiunilor de înşelăciune, care este o infracţiune contra patrimoniului, care presupune nesocotirea încrederii şi bunei-credinţe în cadrul unor relaţii sociale cu caracter patrimonial, aceste relaţii constituind obiectul său juridic special.

Drept urmare, prezentarea unei fapte cu denaturarea realităţii în faţa unei autorităţi, în vederea producerii de consecinţe juridice, nu se încadrează în sfera relaţiilor sociale protejate prin incriminarea înşelăciunii.

Inculpatelor li se reţine că au indus în eroare Comisia Judeţeană pentru Evaluarea Persoanelor Adulte cu Handicap Vâlcea, adică o autoritate a statului, care are atribuţii similare unei instanţe de judecată, adică în baza unor probe administrate apreciază cu privire la existenţa sau nu a unui drept al petiţionarului.

Raportul juridic ce trebuie analizat în speţa de faţă este strict cel dintre inculpate şi Comisia Judeţeană pentru Evaluarea Persoanelor Adulte cu Handicap Vâlcea, pentru că acesta este descris in rechizitoriu, instanţa neputând sa extindă acuzaţia.

Or, inculpatele nu au folosit documentele respective în faţa CNAS intrând în legătură contractuală cu această din urma autoritate. Prin urmare, este vorba inducerea în eroare a unei autorităţi a statului, care nu are relaţii contractuale (de tip patrimonial) cu inculpaţii şi care pronunţă o hotărâre în urma analizării unui probatoriu, iar eventualele relaţii patrimoniale se nasc ulterior deciziei autorităţii statului, însa nu între inculpaţi şi alte entităţi juridice.

II. Inculpatele MM. şi A., au arătat că, în ceea ce priveşte ambele infracţiuni pentru care au fost condamnate, lipsesc elementele de tipicitate circumscrise fie elementului material, fie legăturii de cauzalitate.

Referitor la infracţiunea de înşelăciune în formă continuată a solicitat să se observe faptul că membrii Comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap aveau competenţă exclusivă de încadrare în grad şi tip de handicap, având obligaţia de a evalua personal solicitantul. Între activitatea comisiei menţionate şi activitatea în general a instanţelor de judecata există mai multe similitudini, în ambele situaţii existând atât obligaţia de administrare a mijloacelor de proba în vederea aflării adevărului, precum şi obligaţia de ascultare/evaluare nemijlocită a solicitantului/inculpatului. Prin urmare, susţinerea că este posibilă inducerea în eroare a membrilor comisiei prin întocmirea unor înscrisuri cu conţinut nereal este similară cu posibilitatea inducerii în eroare a instanţei de judecată, în acelaşi mod, fapt infirmat categoric de jurisprudenţa în materie.

Cu privire la pretinsa săvârşire a infracţiunii de fals intelectual în formă continuată a solicitat să se observe că nu corespund conţinutului legal al infracţiunii în discuţie, faţă de următoarele aspecte:

1. diagnosticele de specialitate în acest codomeniu medical sunt dificil de stabilit, în numeroase cazuri acestea fiind modificate cu ocazia altor evaluări;

2. în condiţiile existentei dreptului de apreciere a psihologului, teza privitoare la netemeinicia diagnosticului este juridică;

3. opinia medicală de specialitate exprimată prin intermediul expertizei de specialitate efectuate în cursul urmăririi penale confirmă existenţa problemelor de natură psihică/psihologică, obiecţiunile de specialitate vizând doar diagnosticul şi intensitatea afecţiunilor.

În aceste condiţii, instanţa de fond a dat prevalenţă opiniei medicale exprimate prin intermediul raportului tehnic de specialitate din faza de urmărire penală, magistratul fondului dispunând condamnarea din raţiuni circumscrise actului medical de specialitate.

Nu în ultimul rând, şi în măsura în care va fi validată argumentaţia referitoare la lipsa incidenţei tipicităţii obiective a infracţiunii de fals intelectual în formă continuată, a apreciat că se impune, ca urmare admiterii pe fond a recursului în casaţie, achitarea subsemnatei şi cu privire la infracţiunea de uz de fals în formă continuată, lipsind cerinţa premisa subsumata elementului material, şi anume ca înscrisurile "folosite să fie false".

După îndeplinirea procedurii de comunicare a recursului în casaţie, la data de 26 ianuarie 2022, dosarul de recurs în casaţie a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, când s-a stabilit termen pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen., la data de 15 martie 2022, dată până la care a fost întocmit şi depus la dosar raportul asupra recursurilor în casaţie de faţă.

Prin încheierea din data de 15 martie 2022, constatând că prezentele cereri de recurs în casaţie formulate de inculpate îndeplinesc cerinţele prevăzute de art. 434 - 438 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis în principiu cererile de recurs în casaţie, dispunând trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării pe fond a acestora pentru termenul din 26 aprilie 2022.

La termenul acordat, faţă de cererile de amânare formulată de inculpate în vederea angajării unui apărător ales, cauza a fost amânată pentru termenul din 07 iunie 2022, când s-a dispus acordarea unui nou termen de judecată, având în vedere imposibilitatea de prezentare din motive medicale a apărătorului ales al inculpatei A..

Cu prilejul dezbaterilor ce au avut loc la termenul din 04 octombrie 2022, s-au luat concluziile apărării inculpatelor şi ale parchetului, acestea fiind pe larg redate în cuprinsul încheierii de şedinţă de la acea dată.

Analizând recursurile în casaţie formulate de inculpatele SS., MM. şi A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale instanţa examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate.

Se constată, astfel, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi exclusiv pentru motive de nelegalitate, strict circumscrise dispoziţiilor art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi/sau apel intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii Înaltei Curţi învestită cu judecarea recursului în casaţie, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege şi invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situaţia factuală şi elementele care au circumstanţiat activitatea imputată astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în dosar.

Cu alte cuvinte, recursul în casaţie nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., având, aşadar, ca scop exclusiv sancţionarea deciziilor neconforme cu legea materială şi procesuală şi nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor şi a vinovăţiei persoanei condamnate/achitate.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi examinată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Aceste consideraţii sunt valabile şi cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Cu privire la sfera de incidenţă a acestui motiv de recurs, Înalta Curte, având în vedere definiţia legală a infracţiunii, aşa cum este redată în cuprinsul art. 15 alin. (1) din C. pen., precum şi modul de reglementare, în textul art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., a cazurilor care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea în continuare a acţiunii penale, reţine că, prin prisma acestuia, instanţa de casaţie verifică dacă faptele, astfel cum au fost reţinute în decizia atacată, corespund, din punct de vedere obiectiv, tiparului de incriminare ori întrunesc, sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina persoanei condamnate.

Astfel, se observă că trăsătura esenţială a prevederii faptei de legea penală este enumerată în art. 15 alin. (1) din C. pen. distinct de aceea ca fapta să fie comisă cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o, împrejurare din care reiese că, prin sintagma "faptă prevăzută de legea penală", se înţelege orice act de conduită (acţiune sau inacţiune) sau manifestare de voinţă exteriorizată care determină o modificare în realitatea obiectivă, neconvenabilă ordinii sociale şi, ca atare, incriminată în norma penală.

Pe de altă parte, dată fiind natura juridică a recursului în casaţie, de cale extraordinară de atac exclusiv de drept, dar şi faptul că existenţa unei cauze justificative sau de neimputabilitate, precum şi lipsa vinovăţiei prevăzute de lege constituie alte situaţii în care punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale sunt împiedicate, prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a şi lit. d) din C. proc. pen., diferite de aceea a neprevederii faptei în legea penală, reglementată de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., rezultă fără putinţă de tăgadă că, în concepţia legiuitorului, înţelesul sintagmei folosite de acest din urmă text de lege nu poate fi decât acela la care se referă cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., caz care exclude, astfel, orice analiză în legătură cu întrunirea condiţiilor de tipicitate subiectivă a infracţiunii.

Ca atare, expresia "faptă care nu este prevăzută de legea penală" vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracţiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravenţională, materială sau disciplinară), cât şi situaţia în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, altele decât cele referitoare la "vinovăţia prevăzută de lege".

Deopotrivă, având în vedere natura recursului în casaţie de cale extraordinară de atac exclusiv de drept, prin prisma cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., se pot analiza şi aspectele privind neîntrunirea condiţiilor cerute de lege subiectului activ, în acele cazuri în care, pentru existenţa infracţiunii, legiuitorul prevede o cerinţă suplimentară, şi anume ca autorul faptei să fie unul calificat, de vreme ce în lipsa calităţii speciale a acestuia fapta concret săvârşită nu s-ar mai suprapune peste descrierea din norma de incriminare (în acest sens sunt şi deciziile penale nr. 224/RC din 02 octombrie 2014, nr. 64/RC din 16 februarie 2015, nr. 140/RC din 21 aprilie 2016, nr. 138/RC din 28 martie 2017, nr. 304/RC din 27 septembrie 2018 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

În speţă, aşa cum s-a arătat anterior, recurentele inculpate SS., MM. şi A. au invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte notează că starea de fapt reţinută prin decizia recurată constă, în esenţă, în aceea că:

I. Faptele inculpatei LL., constând în aceea că, în calitate de psiholog în cadrul Cabinetului Individual de Psihologie LL., în perioada 2012 -2014, în urma întocmirii în fals a rapoartelor psihologice, a ajutat pe E., F., Y., G., BB. şi NN., să inducă în eroare membrii Comisiei judeţene pentru evaluarea persoanelor adulte cu handicap Vâlcea, pentru a obţine certificate de încadrare în grade de handicap, cunoscând că documentele întocmite în fals urma să fie folosite în faţa Comisiei, cu consecinţa obţinerii, în mod fraudulos a indemnizaţiilor de handicap şi a celorlalte beneficii decurgând din lege, cauzându-se astfel prejudiciu în valoare totală de 39.903 RON, bugetelor Consiliului Judeţean Vâlcea, Consiliului Local Livezi şi Consiliului Local Grădiştea, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de complicitate la înşelăciune, faptă prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (actele materiale descrise în considerentele sentintei penale la punctele 4, 5, 6, 7, 8, 10, 11, cu excluderea celor privind pe X. şi Z. pentru care nu s-au identificat probe, asa cum a precizat prima instanţă).

Faptele aceleaşi inculpate constând în aceea că, în calitate de psiholog în cadrul Cabinetului Individual de Psihologie LL., în perioada 2012 -2014, a întocmit în fals rapoarte de psihodiagnostic şi evaluare clinică pentru E., X., F., Y., G., Z., BB. şi NN., în lipsa evaluării efective a acestora, întrunesc în drept, elementele constitutive ale infracţiunii continuate de fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (10 acte materiale - fapte descrise la punctul A. subpunctele 2. a), 3. a), 4., 5. b), 6. a), b), 7. a), b), 8. b), 9. b) din rechizitoriu).

II. Faptele inculpatei MM., constând în aceea că, în calitate de psiholog în cadrul Cabinetului Individual de Psihologie MM., în perioada 2011 - martie 2015, în urma întocmirii în fals a rapoartelor psihologice, a ajutat pe B., E., Y., BB. şi NN., să inducă în eroare membrii Comisiei judeţene pentru evaluarea persoanelor adulte cu handicap Vâlcea, pentru a obţine certificate de încadrare în grade de handicap, cunoscând că documentele întocmite în fals urma să fie folosite în faţa Comisiei, cu consecinţa obţinerii, în mod fraudulos a indemnizaţiilor de handicap şi a celorlalte beneficii decurgând din lege, cauzându-se astfel prejudiciu în valoare totală de 21.134 RON, bugetelor Consiliului Judeţean Vâlcea, Consiliului Local Livezi şi Consiliului Local Grădiştea, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de complicitate la înşelăciune, faptă prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (actele materiale descrise în considerentele sentinţei penale la punctele 3, 4, 7, 10, 11, cu excluderea celor pentru care nu s-au identificat probe, asa cum a precizat prima instanţă).

Faptele aceleaşi inculpate constând în aceea că, în calitate de psiholog în cadrul Cabinetului Individual de Psihologie MM., în perioada 2011 - martie 2015, a întocmit în fals, rapoarte de psihodiagnostic şi evaluare clinică pentru B., E., Y., BB. şi NN., în lipsa evaluării efective a acestora, întrunesc în drept, elementele constitutive ale infracţiunii continuate de fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (10 acte materiale - fapte descrise la punctul A. subpunctele 1. a), b), 2. b), 5. a), 8. a), c), d), 9. a), c), d) din rechizitoriu).

III. Faptele inculpatei A. constând în aceea că, în calitate de medic psihiatru la secţia de psihiatrie a Spitalului municipal OO. din Drăgăşani, în perioada 2011 - aprilie 2015, în urma întocmirii în fals a documentelor de internare fictivă (bilete de trimitere/internare şi foi de observaţie clinică generală ori fişe de spitalizare de zi cu anexele acestora), a indus în eroare reprezentanţii CAS Vâlcea, prin evidenţierea în evidenţele secţiei de psihiatrie a spitalului, a tuturor acestor documente de internare fictivă, în urma raportării situaţiilor persoanelor internate la CAS Vâlcea, raportări pe baza cărora s-au decontat cheltuielile de spitalizare în valoare totală de 31.740,56 RON, prejudiciindu-se astfel fondul naţional al asigurărilor sociale de sănătate, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de înşelăciune, faptă prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (actele materiale descrise în considerentele sentinţei penale la punctele 3, 4, 5, 7, 8, 10, 11, 16 - 40, cu excluderea celor pentru care nu s-au identificat probe, asa cum a precizat prima instanţă).

Faptele aceleiaşi inculpate constând în aceea că, în calitate de medic psihiatru la secţia de psihiatrie a Spitalului municipal OO. din Drăgăşani, în perioada 2011 - martie 2015, în urma întocmirii în fals a referatelor medicale şi documentelor de internare fictivă, a ajutat pe B., E., F. si G. să inducă în eroare membrii Comisiei judeţene pentru evaluarea persoanelor adulte cu handicap Vâlcea, pentru a obţine certificate de încadrare în grade de handicap, cunoscând că documentele întocmite în fals urma să fie folosite în faţa Comisiei, cu consecinţa obţinerii, în mod fraudulos a indemnizaţiilor de handicap şi a celorlalte beneficii decurgând din lege, cauzându-se astfel prejudiciu în valoare totală de 28.236 RON, bugetelor Consiliului Judeţean Vâlcea, Consiliului Local Livezi şi Consiliului Local Grădiştea, întrunesc, în drept, elementele constitutive ale infracţiunii continuate de complicitate la înşelăciune, faptă prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (actele materiale descrise în considerentele sentinţei penale la punctele 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 10, 11, cu excluderea celor pentru care nu s-au identificat probe, aşa cum a precizat prima instanţă).

Faptele aceleiaşi inculpate, constând în aceea că, în calitate de medic psihiatru la secţia de psihiatrie a Spitalului municipal OO. din Drăgăşani, în perioada 2011 - aprilie 2015, a întocmit în fals, referate medicale, scrisori medicale, bilete de trimitere/internare, foi de observaţie clinică generală, fişe de spitalizare de zi şi anexele acestora, referitoare la internarea fictivă a mai multor pacienţi, întrunesc în drept, elementele constitutive ale infracţiunii continuate de fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (60 acte materiale - fapte descrise la punctul A. subpunctele 1.a) - b), 2. a), b), c), 3. a), b), 4., 5. a), b), c), 6. a), b), c), 8. a), b), c), d), 9. a), b), c), d), şi) punctul C. 1 - 24 din rechizitoriu).

Negând această situaţie de fapt, recurenta inculpată SS. a susţinut, în cadrul prezentului demers judiciar, că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual din perspectiva calităţii de subiect activ al infracţiunii, şi anume că profesia sa de psiholog nu poate fi asimilată noţiunii de funcţionar public, în sensul prevăzut de art. 321 alin. (1) din C. pen. pentru a avea calitatea de subiect activ calificat al infracţiunii de fals intelectual.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 321 alin. (1) din C. pen., falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Se observă, astfel, că o condiţie esenţială pentru existenţa acestei infracţiuni este aceea ca subiectul activ să fie calificat, putând fi numai un funcţionar public care săvârşeşte fapta în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

Reglementând noţiunea de funcţionar public, legiuitorul a stabilit, în art. 175 alin. (1) din C. pen., că acesta este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie: exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti (lit. a); exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură (lit. b); exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia (lit. c), pentru ca, în art. 175 alin. (2) din C. pen. să precizeze că este considerată funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.

Această condiţie este îndeplinită în cauză, având în vedere că inculpata LL. exercita un serviciu de interes public, respectiv un serviciu în interesul persoanelor care urmau sau nu să fie încadrate în grad şi tip de handicap.

Înalta Curte notează că, "inculpata LL., în calitate de psiholog în cadrul Cabinetului Individual de Psihologie LL., în perioada 2012-2014, a întocmit în fals rapoarte de psihodiagnostic şi evaluare clinică pentru numiţii E., X., F., Y., G., Z., BB. şi NN., în lipsa evaluării efective a acestora. Ulterior, inculpata a ajutat persoanele sus-menţionate să inducă în eroare membrii Comisiei Judeţene pentru Evaluarea Persoanelor Adulte cu Handicap Vâlcea pentru a obţine certificate de încadrare în grade de handicap, cunoscând că documentele întocmite în fals urmau să fie folosite în faţa acestei comisii, consecinţa fiind obţinerea în mod fraudulos a indemnizaţiilor de handicap şi a celorlalte beneficii care decurg din lege."

Contrar susţinerii recurentei, în sensul că profesia de psiholog este una liberală şi astfel nu ar putea fi asimilată noţiunii de funcţionar public, Înalta Curte, astfel cum a statuat şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa constantă, apreciază că unele dintre persoanele care exercită profesii de natură liberală pot fi consideraţi funcţionari publici, în condiţiile art. 175 alin. (2) din C. pen., atunci când exercită un serviciu de interes public şi sunt supuse controlului sau supravegherii unei autorităţi publice. În aceste condiţii, pentru a aprecia dacă o persoană care desfăşoară activităţi liberale poate fi inclusă în categoria funcţionarilor publici, este necesar a se analiza natura serviciului prestat, temeiul juridic în baza căruia se prestează respectiva activitate sau raportul juridic dintre persoana în cauză şi autorităţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public.

Deopotrivă, critica comună formulată de recurentele inculpate MM. şi A. a vizat neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de fals intelectual în formă continuată din perspectiva următoarelor aspecte:

- diagnosticele de specialitate în acest codomeniu medical sunt dificil de stabilit, în numeroase cazuri acestea fiind modificate cu ocazia altor evaluări;

- în condiţiile existentei dreptului de apreciere a psihologului, teza privitoare la netemeinicia diagnosticului este ajuridică;

- opinia medicală de specialitate exprimată prin intermediul expertizei de specialitate efectuate în cursul urmăririi penale confirmă existenţa problemelor de natură psihică/psihologică, obiecţiunile de specialitate vizând doar diagnosticul şi intensitatea afecţiunilor.

În plus, recurenta inculpată MM. a susţinut că rapoartele de diagnostic şi evaluare clinică nu reprezintă înscrisuri oficiale în sensul dispoziţiilor art. 321 din C. pen.

Se reţine că, art. 178 alin. (2) din C. pen. defineşte înscrisul oficial ca fiind "orice înscris care emană de la o persoană juridică dintre cele la care se referă art. 176 ori de la persoana prevăzută în art. 175 alin. (2) sau care aparţine unor asemenea persoane".

La art. 176 din C. pen. se precizează că "Prin termenul public se înţelege tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice sau alte persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile proprietate publică", iar la art. 175 alin. (2) din C. pen. se menţionează că "De asemenea, este considerată funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public".

Astfel, înscrisurile care emană de la autorităţi publice, instituţii publice sau alte persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile proprietate publică, persoane care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public sau aparţine acestora au caracter de înscrisuri oficiale.

Deopotrivă, instanţa de apel a reţinut că, "magistratul fondului a făcut o analiză detaliată a situaţiei juridice a celor două inculpate şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, inclusiv din perspectiva Deciziilor nr. 20/2014, nr. 26/2014-HP, nr. 18/2017 ale ÎCCJ, dar şi a Deciziei nr. 2/15.01.2014 a Curţii Constituţionale, în cuprinsul încheierii de şedinţă din data de 17.09.2019.

În raport de dispoziţiile Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din România, competenţele, atribuţiile şi prerogativele enumerate (reglementarea şi controlul accesului în profesia de psiholog, competenţa de a emite acte normative de reglementare secundară, edictarea de standarde profesionale, stabilirea de norme deontologice, exercitarea prerogativei disciplinare), pe lângă atributul colegiului de a fi unica autoritate naţională cu atribuţii de reglementare pentru profesia de psiholog, sunt suficiente pentru a configura existenţa controlului şi supravegherii pe care Colegiul Psihologilor le exercită asupra profesiei de psiholog în România şi asupra serviciului public constând în prestarea serviciilor psihologice către populaţie, aşa cum statuează şi Decizia ÎCCJ nr. 18/2017.

Sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 175 alin. (2) C. pen., cu referire la calitatea de funcţionar public a persoanei care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public, în cazul psihologului care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui cabinet individual de psihologie, în condiţiile în care Colegiul Psihologilor acţionează ca reprezentat al autorităţii publice în exercitarea controlului şi supravegherii asupra îndeplinirii unui serviciu public.

Prin urmare, rapoartele de psiho-diagnostic şi evaluare clinică întocmite de către psihologii cu drept de liberă practică ce îşi desfăşoară activitatea în cadrul unor cabinete individuale, cum este cazul inculpatelor LL. şi MM., constituie înscrisuri oficiale ce constituie situaţia premisă a infracţiunii de fals intelectual în formă continuată, reţinută în sarcina celor două inculpate."

Concluzionând, rapoartele de psihodiagnostic şi evaluare clinică întocmite de inculpata MM., în calitate de psiholog, constituie înscrisuri oficiale şi pot constitui obiect material al infracţiunii de fals intelectual.

Referitor la celelalte critici, în sensul că psihologul are drept de apreciere asupra diagnosticelor emise şi că instanţa de fond a dat prevalenţă opiniei medicale exprimate prin intermediul raportului tehnic de specialitate din faza de urmărire penală, Înalta Curte constată că inculpatele MM. şi A. tind la o reapreciere a probatoriului administrat în cauză, cu consecinţa stabilirii unor împrejurări faptice diferite de cele reţinute de instanţa de apel, ceea ce nu este permis a fi realizat pe calea extraordinară a recursului în casaţie, care, aşa cum s-a mai arătat, se limitează, potrivit art. 447 din C. proc. pen., la verificarea legalităţii hotărârii atacate, iar nu şi a aspectelor de netemeinicie.

Totodată, criticile apărării invocate prin intermediul recursului în casaţie formulat în cauză constituie veritabile critici în cadrul soluţionării cauzei în fond şi în căile de atac devolutive integral, critici care în mod evident nu constituie motive de casaţie şi care au fost analizate cu titlul definitiv.

Procedând în continuare, la analizarea criticilor comune formulate de inculpatele A., MM. şi LL. referitoare la greşita condamnare pentru infracţiunea de înşelăciune, Înalta Curte constată că, infracţiunea de înşelăciune, cu privire la care instanţa de apel a dispus condamnarea inculpatelor, acestea fiind achitate de instanţa de fond, reprezintă o infracţiune contra patrimoniului, fiind incriminată în dispoziţiile art. 244 C. pen., text de lege regăsit în Titlul II, Partea specială a Codului, intitulat Infracţiuni contra patrimoniului şi în Capitolul III al acestui titlu, denumit Infracţiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii.

Prin incriminarea infracţiunii de înşelăciune, legiuitorul a urmărit ocrotirea relaţiilor sociale cu caracter patrimonial, atunci când în derularea acestora, intenţionând obţinerea unui folos material injust, una dintre persoanele implicate recurge la mijloace de inducere în eroare a victimei, fie la mijloace simple, de tipul celor prevăzute în alin. (1) al art. 244 din C. pen., fie la mijloace cu caracter fraudulos, de natură a atribui faptei caracter calificat, conform alin. (2) al acestui text de lege.

Obiectul juridic special al infracţiunii de înşelăciune constă în relaţiile sociale privind avutul personal sau particular, care iau naştere şi se desfăşoară pe baza bunei credinţe a subiecţilor acestor raporturi, a încrederii ce şi-o acordă reciproc.

Subiectul activ principal al infracţiunii de înşelăciune poate fi orice persoană, iar subiect pasiv principal este persoana al cărei patrimoniu a fost lezat (diminuat) prin săvârşirea faptei, nefiind exclusă posibilitatea ca, în anumite cazuri, să poată exista şi un subiect pasiv subsidiar.

În ce priveşte latura obiectivă a infracţiunii de înşelăciune, acţiunea făptuitorului se realizează prin inducerea în eroare (înşelare, amăgire) a unei persoane, astfel ca aceasta să aibă o reprezentare falsă (denaturată, necorespunzătoare realităţii) asupra unei anumite situaţii, reprezentare ce este determinantă pentru victimă în luarea unei dispoziţii cu privire la patrimoniul său, acţiune care îi cauzează o pagubă. Rezultatul acţiunii făptuitorului constă în înfăptuirea ori omisiunea înfăptuirii de către victimă a unui act de natură patrimonială, ca urmare a inducerii sale în eroare şi pricinuirea în acest mod a unei pagube, adică a unui prejudiciu material (patrimonial).

Legătura de cauzalitate reiese din materialitatea faptei, corelativ pagubei produse unei persoane realizându-se scopul infracţiunii, respectiv obţinerea unui beneficiu material pentru autorul infracţiunii ori pentru o altă persoană.

Analizând aceste argumente principiale, teoretice şi raportându-le la critica apărării vizând neîntrunirea elementelor de tipicitate ale infracţiunii de înşelăciune atunci când elementul material constă în inducerea în eroare a unei autorităţi publice a statului, în acord şi cu propria jurisprudenţă, Înalta Curte constată că legea penală prevede modalităţi speciale ale infracţiunii de înşelăciune. Aceste forme speciale au fost incriminate distinct de legiuitor în infracţiuni de evaziune fiscală sau infracţiuni de fals care atrag după sine un subiect pasiv special şi despre care se apreciază că nu poate fi indus în eroare prin depunerea unor înscrisuri plăsmuite în vederea obţinerii unor avantaje financiare, întrucât în cauză ar fi vorba de autorităţi ale statului cum ar fi autorităţile vamale, instanţele de judecată sau Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Acest raţionament nu poate fi aplicat în cauza de faţă, critica apărării, în sensul că o autoritate publică nu poate fi indusă în eroare şi, în consecinţă, nu poate fi subiect pasiv al infracţiunii de înşelăciune, dar şi că inducerea în eroare a membrilor Comisiei Judeţene pentru Evaluarea Persoanelor Adulte cu Handicap Vâlcea este similară cu inducerea în eroare a instanţei de judecată fiind nefondată.

Înalta Curte apreciază că nu poate fi reţinut un semn de egalitate, o paralelă sau analogie între cauza pendinte şi alte cazuri incriminate şi pedepsite distinct de legea penală. Concluzionând, reţine că, în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, este necesar a fi analizată infracţiunea în concret raportat la situaţia de fapt reţinută în cauză şi nu prin analogie, astfel cum se sugerează de către apărare.

Legea nu prevede existenţa unui subiect pasiv special al infracţiunii de înşelăciune. În atare situaţie, se apreciază că reprezentaţii Casei de Asigurări de Sănătate Vâlcea puteau fi induşi în eroare prin înregistrarea în evidenţele secţiei de Psihiatrie Municipal "OO." - Drăgăşani a unor documente de internare fictivă, în urma raportării situaţiilor persoanelor internate la CAS Vâlcea, în scopul decontării sumelor de bani reprezentând cheltuieli de spitalizare (cazul inculpatei A.).

Astfel, instanţa de apel a reţinut, la filele x din decizia recurată, următoarele "Activitatea infracţională concretă care a făcut obiectul cercetărilor în prezentul dosar şi care rezultă din ansamblul probator, constă în inducerea in eroare a reprezentanţilor CAS Valcea prin evidenţierea, de către medicul psihiatru A., în evidentele Spitalului Municipal Dragasani a documentelor de internare fictiva, in urma raportarii situatiei persoanelor internate la CAS Valcea, raportari pe baza carora s-au decontat cheltuielile de spitalizare, prejudiciindu-se astfel fondul national al asigurarilor de sanatate cu suma de 59.224 RON.

De asemenea, a fost pe deplin dovedit că inculpatii B., E., F., Y., G., BB. şi NN. au indus in eroare reprezentantii Comisiei judetene pentru evaluarea persoanelor adulte cu handicap Valcea prin folosirea documentelor medicale intocmite in fals de catre medicul psihiatru si a rapoartelor psihologice intocmite in fals de catre psihologi (LL. si MM.), cu consecinta emiterii certificatelor de incadrare in grad de handicap, a incasarii indemnizatiei de handicap si bugetului complementar, in mod necuvenit.

Desi judecatorul fondului a apreciat ca intre autorul inducerii in eroare si Casa de Asigurari de Sanatate sau Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap nu exista raporturi de egalitate, ci de autoritate, Curtea constată ca in realitate intre acestia se stabilesc relatii cu caracter patrimonial, protejate prin incriminarea inselaciunii.

În acest sens sunt dispozitiile art. 253 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 conform cărora furnizorii de servicii medicale, de dispozitive medicale, tehnologii şi dispozitive asistive şi de medicamente, care îndeplinesc criteriile de evaluare stabilite de CNAS şi Ministerul Sănătăţii, pot intra în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate, cât şi cele ale art. 254 alin. (1) din acelaşi act normativ, conform cărora furnizorii de servicii medicale, de dispozitive medicale, tehnologii şi dispozitive asistive şi de medicamente, care pot fi în relaţii contractuale cu casele de asigurări sunt: a) unităţile sanitare publice sau private, organizate conform prevederilor legale în vigoare, autorizate, evaluate şi selectate în condiţiile legii; b) farmaciile, distribuitorii şi producătorii de medicamente şi materiale sanitare; c) alte persoane fizice şi juridice care furnizează servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale, tehnologii şi dispozitive asistive.

În plus, potrivit art. 255 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, relaţiile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale, tehnologii şi dispozitive asistive şi casele de asigurări sunt de natură civilă, reprezintă acţiuni multianuale şi se stabilesc şi se desfăşoară pe bază de contract. În situaţia în care este necesară modificarea sau completarea clauzelor, acestea sunt negociate şi stipulate în acte adiţionale.

Asadar, pe baza tuturor documentelor de internare in spital, CAS deconteaza cheltuielile de spitalizare, iar aceasta procedură de decontare intre casa de asigurari si unitatea sanitara se desfasoara in baza unei relatii contractuale, in lipsa contractului cadru neputandu-se solicita decontarea contravalorii cheltuielilor de spitalizare, actiunea de inducere in eroare realizandu-se prin facturile emise in baza intocmirii in fals a unor documente de internare fictivă.

Nu are relevanţă raportarea, la încheierea unui contract, forma prestabilită sau negociată a contractului sau dacă autoarea inducerii in eroare era parte în contractul încheiat între Spitalul Drăgăşani şi CAS Vâlcea. Inculpata A. era cadru medical, angajată a Spitalului cu contract de muncă si avea reprezentarea faptului că angajatorul său, respectiv unitatea medicală, se află in raporturi contractuale cu CAS - in dauna careia se retine prejudiciul. Prin urmare, si-a dat seama ca desfasoară o activitate de inducere in eroare a casei de asigurari si prin actiunile sale pricinuieste o pagubă in dauna fondului national al asigurarilor sociale de sanatate.

De asemenea, considerăm că prezentarea unor documente falsificate cu prilejul evaluarii de catre Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, intruneste conditiile de tipicitate ale infractiunii de inselaciune. Prima instanţă a motivat că între Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap şi persoanele supuse evaluării nu se stabilesc relaţii patrimoniale, lipsind astfel obiectul juridic al infracţiunii de înşelăciune, însă această motivare este lipsită de suport real, întrucât incriminările faptelor contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii, construite de legiuitor pentru a proteja o valoare importantă, vizează atât patrimoniul persoanei fizice, cât şi cel al persoanei juridice de drept privat sau public.

Pentru a fi realizat elementul material al infractiunii, este necesar ca subiectul activ sa determine membrii Comisiei de evaluare sa creadă un neadevăr, prin folosirea unor documente intocmite in fals, chiar dacă paguba a fost pricinuită patrimoniului altei persoane (Consiliul Judetean Valcea sau Consiliile Locale, cum e cazul de faţă).

Avem aici in vedere normele de organizare si functionare a Comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap reglementate prin Hotararea 430 din 16.04.2008 a Guvernului Romaniei, care prevede, la art. 1, că aceasta comisie functioneaza ca organ de specialitate fără specialitate juridică al Consiliului Judetean si desfasoara activitate decizionala in domeniul incadrarii persoanelor adulte in grad de handicap (spre deosebire de comisiile judetene de fond funciar, care sunt autoritati publice cu autoritate administrativ-jurisdicţională, conform art. 52 din Legea nr. 18/1991, motiv pentru care nu pot fi extinse considerentele deciziei ICCJ nr. 268/RC din 25.06.2019 la prezenta speţă).

Sub aspectul laturii obiective, Curtea consideră că elementul material al infracţiunii de înşelăciune constă în amăgirea persoanei faţă de care se efectuează această acţiune (şi care poate fi sau nu aceeaşi cu titularul patrimoniului în care se reflectă paguba), provocându-i acesteia o falsă cunoaştere sau o ignorare a realităţii - în cazul variantei tip, alternativ cu obţinerea acestui efect, prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori alte mijloace frauduloase - în cazul variantei agravate a aceleiaşi infracţiuni. Pentru a exista fapta inselaciune prin inducerea in eroare a Casei de asigurari de sanatate si a Comisiei de evaluare a persoanelor cu handicap, trebuie ca inculpatii să realizeze că induc in eroare statul român şi că prin actiunile lor prejudiciază bugetul statului. Aceeasi interpretare a dat-o ICCJ prin decizia nr. 4/2016 pronuntata in recurs in intersul legii privind interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 215 alin. (1), (2) şi 3 din C. pen. de la 1969, respectiv art. 244 alin. (1) şi (2) şi art. 306 din C. pen.. In paragrafele 26 - 28 din considerentele acestei decizii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că:

"situaţia autorităţii contractante, care se constituie parte civilă în procesul penal, este similară cu cea a transportatorului, ce se constituie parte civilă în cazul infracţiunii de furt săvârşite în timp ce bunul mobil era transportat, fiind în grija societăţii transportatoare (şi nu persoanele păgubite) şi cu cea a unităţii bancare - administrator al sumelor de bani, ce se constituie parte civilă în cazul infracţiunilor de delapidare şi înşelăciune (şi nu deponentul). În cazul infracţiunii de înşelăciune, se consideră necesar ca inculpatul să aibă reprezentarea faptului că se află în raporturi contractuale cu bugetul statului, în dauna căruia se reţine producerea unui prejudiciu, de esenţa infracţiunii de înşelăciune fiind săvârşirea faptei cu intenţie directă. Aşadar, este necesar ca făptuitorul să îşi dea seama că desfăşoară o activitate de inducere în eroare a statului român şi că prin această acţiune pricinuieşte o pagubă în bugetul statului, urmare a cărei producere o doreşte".

În acest sens, Înalta Curte constată că, în mod corect, s-a reţinut de către instanţa de apel că, în ceea ce o priveşte pe inculpata A., elementul material al conţinutului constitutiv al infracţiunii de înşelăciune rezidă din inducerea în eroare a reprezentanţilor CAS Vâlcea, prin evidenţierea documentelor de internare fictivă în evidenţele spitalului, pe baza raportării situaţiilor persoanelor internate la CAS Vâlcea fiind decontate cheltuielile de spitalizare, iar elementul material al conţinutului constitutiv al infracţiunii de complicitate la înşelăciune rezidă din ajutorul acordat beneficiarilor prin eliberarea în fals de referate medicale în vederea inducerii în eroare a membrilor comisiei de evaluare şi obţinerii unor certificate de încadrare în grad de handicap urmate de încasarea fără drept a indemnizaţiilor corespunzătoare.

Deopotrivă, în ceea ce le priveşte pe inculpatele RR. şi MM., elementul material al conţinutului constitutiv al infracţiunii de complicitate la înşelăciune rezidă din ajutorul acordat beneficiarilor prin întocmirea în fals a rapoartelor psihologice în vederea inducerii în eroare a membrilor comisiei de evaluare şi obţinerii unor certificate de încadrare în grad de handicap urmate de încasarea fără drept a indemnizaţiilor corespunzătoare.

Referitor la critica comună a inculpatelor A. şi MM. în sensul că între actele materiale imputate şi urmarea imediată specifică tipicităţii infracţiunii de înşelăciune nu ar exista o legătură de cauzalitate, Înalta Curte reţine că legătura de cauzalitate dintre urmarea produsă şi acţiunea inculpatelor rezultă din însăşi săvârşirea faptei, şi anume din comportamentul ilicit al acestora, creând o falsă reprezentare a realităţii tocmai în scopul de a obţine pentru sine şi pentru altul foloase materiale injuste, pricinuind astfel un prejudiciu material care constă atât în obţinerea unor sume de bani, cât şi obţinerea certificatelor de încadrare de handicap.

Faţă de toate argumentele expuse, având în vedere că activitatea concretă reţinută în sarcina inculpatelor corespunde elementelor de conţinut prevăzute de normele care incriminează infracţiunile de înşelăciune (autorat în cazul inculpatei A. şi complicitate în cazul inculpatelor MM. şi LL., cu reţinerea formei continuate în cazul tuturor inculpatelor), fals intelectual şi uz de fals, Înalta Curte constată ca fiind nefondate criticile formulate de recurente prin prisma cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., cu privire la neîndeplinirea cerinţelor de tipicitate ale celor trei infracţiuni, faptele concrete circumscrise acestora fiind prevăzute de legea penală.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează a respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpatele A., MM. şi LL. împotriva deciziei penale nr. 358 din data de 28 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2015.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentele-inculpate la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta-inculpată MM., în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpatele A., MM. şi LL. împotriva deciziei penale nr. 358 din data de 28 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2015.

Obligă recurentele inculpate la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată MM., în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 15 noiembrie 2022.