Admissibility of constitutional review for Penal Code statute of limitations provisions in fraud conviction

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2022

Asupra cauzei penale, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 14 iulie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori s-a admis în parte cererea formulată de condamnata A. - CNP x prin apărător de sesizare a Curţii Constituţionalitate.

În temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, în interpretarea deciziei pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii nr. 2/2012, publicate în Monitorul Oficial nr. 281/27.04.2012.

În temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de condamnata A. - CNP x, de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 162 şi 163 din C. pen., respectiv art. 390 din C. proc. pen.

Pentru a pronunţa soluţia de respingere, prima instanţă, cu privire la cererea formulată de condamnata A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 162 şi 163 din C. pen., a apreciat că este inadmisibilă, de vreme ce în concret, criticile petentei se raportează doar la aceste prevederi, dar nu le vizează conţinutul.

Cu privire la cererea formulată de condamnata A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 390 din C. proc. pen., aceasta a fost apreciată, ca inadmisibilă, întrucât nu are legătură cu soluţionarea cauzei. Demersul spontan al apărătorului cu referire la acest text legal a fost determinat de solicitarea instanţei de a se depune de către apărătorul ales concluzii scrise cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată, care să conţină motivarea solicitării.

Împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 162 şi 163 din C. pen. din cuprinsul încheierii din data de 14 iulie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori a declarat recurs condamnata A..

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine următoarele:

Înalta Curte constată că, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, prevede că excepţia de neconstituţionalitate trebuie să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţă ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerinţele de admisibilitate ale excepţiei sunt şi cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii cu excepţia ridicată. În aplicarea acestui text de lege, instanţa realizează o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformităţii prevederii atacate cu Constituţia şi nici cu soluţionarea de către instanţă a unui aspect de contencios constituţional, căci instanţa nu statuează asupra temeiniciei excepţiei, ci numai asupra admisibilităţii acesteia.

Se constată, aşadar, că prin art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost reglementată o formă a controlului de constituţionalitate, în sensul soluţionării excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti.

Drept urmare, prin alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost reglementată o condiţie şi, pe cale de consecinţă, un control de pertinenţă al instanţei de judecată în faţa căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, vizând constatarea că aceasta are legătură cu soluţionarea cauzei.

Cu referire la condiţia de admisibilitate, privind legătura cu soluţionarea cauzei, aceasta priveşte incidenţa dispoziţiei legale a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată în privinţa soluţiei ce se va pronunţa asupra cauzei deduse judecăţii, a obiectului procesului penal aflat pe rolul instanţei judecătoreşti. Textul de lege contestat pentru neconformitate cu legea fundamentală trebuie să fie determinant în judecarea şi soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei de judecată, condiţie care nu poate însă să determine, doar prin ea însăşi, în lipsa întrunirii cumulative a tuturor cerinţelor prevăzute de lege, sesizarea Curţii Constituţionale.

Prin sintagma "să aibă legătură cu soluţionarea cauzei" se înţelege că o normă legală are legătură cu soluţionarea cauzei atunci când de modul în care este interpretată şi aplicată depinde hotărârea ce se va pronunţa, fiind esenţială pentru rezolvarea respectivei pricini.

Înalta Curte reţine că aceasta a fost condamnată prin sentinţa penală nr. 141/F/2010 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1),(2),(3),(5) din C. pen., cu aplic.art. 41 alin. (2) din C. pen. la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - c) din C. pen. pentru o perioadă de 4 ani, şi pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1),(2),(3) din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

Potrivit art. 33 lit. a) din C. pen., s-a constatat că infracţiunile comise de inculpată sunt în concurs real, şi în temeiul disp.art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate sus-menţionate, în consecinţă fiind aplicată pedeapsa cea mai grea, de 10 (zece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a)-c) din C. pen. pentru o perioadă de 4 ani, făcându-se aplicarea art. 71 rap.la art. 64 lit. a)-c) din C. pen., referitoare la pedepsele accesorii.

În temeiul disp.art. 11 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) din C. proc. pen. şi art. 122 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) din C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 din C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., săvârşite de inculpata A. în dauna SC"B."SA Sucursala Bistriţa şi SC"C."SA (fostă, actualmente Banca Comercială "D."SA) (2 fapte), deoarece a intervenit prescripţia răspunderii penale.

În temeiul disp.art. 11 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. rap.la art. 10 lit. g) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la infracţiunea de complicitate la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. rap.la art. 215 alin. (1),(2),(3),(5) din C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 din C. pen., ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. şi art. 33 lit. a) din C. pen., săvârşite de inculpata E., fără antecedente penale, deoarece a intervenit decesul inculpatei în cursul judecăţii (la 14 august 2010).

În temeiul disp.art. 348 din C. proc. pen. s-a dispus anularea actelor false, iar în temeiul art. 14,346 din C. proc. pen., art. 998 din C. civ., inculpata A. şi F. (moştenitoarea inculpatei E.) au fost obligate în solidar la plata prejudiciului în sumă de 147268 RON în favoarea părţii vătămate SC"B."SA Bistriţa şi la plata sumei de 21395,71 RON în favoarea părţii vătămate Banca Comercială" D."SA Arad Sucursala Bistriţa (fosta SC"C."SA), iar conform art. 7 şi 21 din Legea nr. 26/90 s-a dispus comunicarea hotărârii de condamnare, la rămânerea ei definitivă, la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bistriţa Năsăud.

Apelul declarat împotriva sentinţei menţionate a fost respins prin decizia penală nr. 176/A/2011 a Curţii de Apel Cluj, iar recursul declarat împotriva deciziei menţionate a fost respins prin Decizia nr. 528/22.02.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. A fost emis în consecinţă Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 175/2011 din 18.01.2011 şi apoi Mandatul european de arestare nr. 175 E/2010/17.02.2011.

Ulterior, prin sentinţa penală nr. 88/CC/2014 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, a fost admisă contestaţia la executare ca urmare a sesizării formulate de petenta A. şi a fost aplicată acesteia pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare, dispunându-se anularea Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 175/2011 din 18.01.2011 şi a Mandatului european de arestare nr. 175 E/2010/17.02.2011, emise în baza sentinţei penale nr. 141/F/2010 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

Prin decizia penală nr. 117/2015 a Curţii de Apel Cluj a fost desfiinţată sentinţa penală nr. 88/CC/2014 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a)-c) din C. pen. pentru o perioadă de 4 ani, aplicată condamnatei A. prin sentinţa penală nr. 141/F/2010 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, în elementele ei componente şi repuse pedepsele în individualitatea lor, astfel: 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)-c) din C. pen. pentru o perioadă de 4 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1),(2),(3),(5) din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1),(2),(3) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 6 alin. (1) din C. pen., a fost redusă pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1),(2),(3),(5) din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., la maximul special de 5 ani închisoare, prevăzut de art. 244 alin. (1),(2) din C. pen. în vigoare, cu înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a)-c) din C. pen. pe o durată de 4 ani.

Au fost contopite pedepsele de 5 ani închisoare şi 3 ani închisoare, stabilindu-se pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de 1 an închisoare, conform art. 39 alin. (1) din C. pen., operaţie juridică efectuată în concordanţă cu Decizia nr. 1/2014 a Î.C.C.J. privind dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial nr. 349 din 13 mai 2014, în final pedeapsa rezultantă fiind de 6 ani închisoare.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 175/2010 din 18 ianuarie 2011 şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, corespunzător deciziei, şi a fost respinsă cererea de revocare a mandatului european de arestare nr. 175/E/2010/17.02.2011, emise în baza sentinţei penale nr. 141/F/2010 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, motivat de faptul că retragerea mandatului european de arestare, conform art. 94 din Legea nr. 302/2004 republicată se solicită de către instanţa emitentă, iar în faza de executare, conform art. 88 alin. (3) lit. c) din acelaşi act normativ, emiterea mandatului european de arestare se efectuează de către judecătorul desemnat de preşedintele instanţei de executare, din oficiu sau la sesizarea procurorului ori a organului la care se află spre executare mandatul de executare a pedepsei închisorii în speţă.

S-a reţinut în acest context că judecătorul delegat cu executarea din cadrul Tribunalului Bistriţa-Năsăud, în baza deciziei, în prealabil va proceda la retragerea mandatului european de arestare nr. 175/E/2010/17.02.2011 şi, în urma verificării condiţiilor prevăzute de art. 88 din Legea nr. 302/2004 republicată va proceda la emiterea unui nou mandat european de arestare, ca urmare a emiterii unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, corespunzător deciziei pronunţate.

A fost emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 90/2015/19.08.2015 şi apoi Mandatul european de arestare nr. 90/E/2014/25.09.2015, pe numele contestatoarei, fiind retras mandatul european de arestare emis iniţial.

Înalta Curte constată că iniţial condamnata A. a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 162 şi 163 din C. pen. şi art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, în interpretarea dată prin decizia în recursul în interesul legii nr. 2/2012, iar prin încheierea atacată prima instanţă a admis cererea şi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, în interpretarea deciziei pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii nr. 2/2012, publicate în Monitorul Oficial nr. 281/27.04.2012.

Nemulţumirea condamnatei a fost apreciată de către Curtea de Apel ca raportându-se la faptul că prin Legea nr. 302/2004 se introduce un nou caz de întrerupere a cursului prescripţiei executării pedepsei, în afara celor consacrate de art. 163 din C. pen., respectiv începerea executării pedepsei, sustragerea de la executare sau săvârşirea din nou a unei infracţiuni.

Astfel că, în acord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că doar art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, în interpretarea dată prin decizia în Recursul în interesul legii nr. 2/2012, are legătură cu cauza dedusă judecăţii, în timp ce dispoziţia criticată privind art. 162 şi 163 din C. pen. nu ar avea o înrâurire asupra soluţiei ce s-ar da în cauză.

Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate ale art. 162 şi art. 163 din C. pen. cuprinse în încheierea din data de 14 iulie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori, pronunţată în dosarul nr. x/2022.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenta condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate ale art. 162 şi art. 163 din C. pen. cuprinse în încheierea din data de 14 iulie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori, pronunţată în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurenta condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 15 septembrie 2022.