Spanish work-credit refusal upheld; challenge to sentence recalculation dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2022

Asupra contestaţiei de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 106 din data de 06 mai 2022, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul-condamnat A. deţinut în Penitenciarul Craiova-Pelendava, ca nefondată.

Pentru a hotărî în acest, prima instanţă a reţinut că prin sentinţa penală nr. 28 pronunţată de Curtea de Apel Craiova la data de 06.02.2020 în dosarul nr. x/2019 a fost admisă cererea formulată de autorităţile spaniole, constatându-se îndeplinite condiţiile prev. de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep. şi s-a dispus recunoaşterea sentinţei penale nr. 812/12 pronunţată la data de 22.11.2012 de Curtea Provincială din Valencia, secţia a IV-a, definitivă la 18.06.2013, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii continuate de abuz sexual al unui minor de 13 ani prev de art. 183, 3 şi 4 şi 74 din C. pen. spaniol, care are corespondent în legislaţia română în infracţiunea de viol în formă continuată prev de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. c) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 166 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004 rep. s-a adaptat pedeapsa de 14 ani închisoare, în sensul reducerii acesteia la 12 ani închisoare, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiunea corespondentă.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. în vederea continuării executării pedepsei de 12 ani închisoare într-un penitenciar din România.

S-a dedus din pedeapsă perioada executată de 2555 zile calculată la data de 08.10.2018 şi în continuare de la 09.10.2018 la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

Sentinţa penală nr. 28/2020 a rămas definitivă prin neapelare la data de 02.03.2020, fiind emis la aceeaşi dată mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 28/2020 pentru pedeapsa de 12 ani închisoare pe numele condamnatului A.. Condamnatul a fost transferat în România la data de 26.11.2020, fiind deţinut în prezent în Penitenciarul Pelendava, unde execută pedeapsa de 12 ani închisoare.

S-a menţionat că prin contestaţia la executare, petentul A. a solicitat recunoaşterea zilelor de muncă prestate în Centrul Penitenciar Topas Salamanca, Spania, în perioada 2013-2019.

Curtea de apel a dispus emiterea adreselor către autoritatea judiciară spaniolă emitentă a certificatului, Judecătoria de Supraveghere Penitenciară Nr. 5 din Castilla Y Leon, Salamanca, respectiv Centrul Penitenciar Topas şi Centrul Penitenciar Madrid III, pentru a comunica dacă persoana condamnată A. a prestat muncă pe durata executării pedepsei, de la încarcerare până la predarea sa către autorităţile române, iar în caz afirmativ să precizeze dacă a fost remunerată, precum şi numărul de zile de muncă prestate şi dacă, potrivit legislaţiei spaniole, perioada din pedeapsă care trebuie executată pentru a beneficia de liberare condiţionată, se poate reduce ca urmare a participării la activităţi lucrative dacă, potrivit legislaţiei spaniole, perioada din pedeapsă care trebuie executată pentru a beneficia de liberare condiţionată, se poate reduce ca urmare a participării la activităţi lucrative şi să înainteze extras din legislaţia în materie, precum şi actele judiciare prin care a fost acordată această reducere.

Relaţiile au fost comunicate de Judecătoria de Supraveghere Penitenciară Nr. 5 din Castilla Y Leon, Salamanca, la data de 16.02.2022. În răspunsul transmis autoritatea judiciară spaniolă a precizat că deţinutul A. a prestat 1993 zile de muncă remunerată pe timpul executării pedepsei în Penitenciarul Topas, în perioadele: 28.04.2014-11.07.2018 (la comisarul central), 18.03.2019-02.08.2019 (într-un atelier de manipulare), 02.10.2019-25.03.2020 (într-un atelier de tâmplărie metalică) şi 01.07.2020-20.11.2020 (într-un atelier de tâmplărie metalică). De asemenea, a menţionat dispoziţiile din legislaţia spaniolă privind condiţiile în care se poate acorda liberarea condiţionată, ca urmare a participării la activităţi lucrative.

Conform art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., contestaţia la executare se poate formula atunci când există o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, iar potrivit art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei. Instanţa a reţinut că prin orice altă cauză de stingere sau micşorare a pedepsei se poate înţelege şi orice situaţie ivită după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, care produce acest efect şi care, de principiu, nu se analizează în cadrul altei proceduri, expres reglementate de legiuitor. Printre aceste situaţii, se poate încadra şi o eventuală recunoaştere a unor zile ca fiind considerate executate ca urmare a muncii prestate, deoarece au incidenţă cu privire la termenul la care condamnatul devine propozabil în comisia de liberare condiţionată şi, atrage o micşorare a pedepsei.

Însă, în limitele de competenţă trasate instanţei, se constată că, potrivit dispoziţiilor art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească recunoscută de instanţa română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau graţierea acordată anterior, precum şi, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislaţiei statului emitent.

Dispoziţiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 prevăd că "În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător."

În considerarea acestor dispoziţii legale, cetăţeanul român condamnat într-un stat membru al Uniunii Europene printr-o hotărâre judecătorească definitivă, recunoscută în România, care a beneficiat, în statul de condamnare, de recunoaşterea ca executată a unei perioade de timp, ca efect al muncii prestate şi a conduitei pozitive pe parcursul executării pedepsei sau a altor instituţii ale statului de condamnare, îşi păstrează acest drept şi ulterior transferării sale într-un loc de deţinere din ţara de origine, el urmând să producă efecte identice în ambele ordini juridice, atât a statului de condamnare, cât şi a statului de executare.

Pentru a produce însă astfel de efecte, recunoşterea ca executată a unei perioade de timp, ca efect al muncii prestate şi a conduitei pozitive pe parcursul executării pedepsei sau a altor instituţii ale statului de condamnare, trebuie să fie acordată printr-o hotărâre judecătorească sau un act judiciar emis de autorităţile acestui stat, care urmează a fi recunoscute în condiţiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Evaluând datele concrete ale cauzei prin prisma dispoziţiilor legale menţionate, se constată că autorităţile spaniole nu au transmis o astfel de hotărâre judecătorească şi niciun act judiciar, prin care să i se acorde vreun drept contestatorului, situaţie faţă de care nu se poate reţine că petentul a beneficiat de o reducere de pedeapsă ca urmare a muncii prestate cât timp a fost încarcerat în statul emitent, care să poată fi recunoscută în condiţiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004.

În urma diligenţelor efectuate de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2021, la dosarul cauzei au fost transmise: adresa din 15.02.2022 emisă de Judecătoria de Supraveghere Penitenciară Nr. 5 din Castilla Y Leon, Salamanca, raportul de la Centrul Penitenciar Topas, din care rezultă că persoana condamnată a prestat 1993 zile de muncă remunerată pe timpul executării pedepsei în Penitenciarul Topas, în perioadele: 28.04.2014-11.07.2018 (la comisarul central), 18.03.2019-02.08.2019 (într-un atelier de manipulare), 02.10.2019-25.03.2020 (într-un atelier de tâmplărie metalică) şi 01.07.2020-20.11.2020 (într-un atelier de tâmplărie metalică), articolele din C. pen. spaniol referitoare la eliberarea condiţionată, copie de pe hotărârea AP Valencia, secţia a 4-a, din 22.11.2012, în baza căreia a fost emisă Executoria 57/2013 şi tabelul cuprinzând datele de luat în considerare pentru a obţine beneficiile eliberării condiţionate.

Altfel spus, autorităţile statului de condamnare au transmis exclusiv documentele cu caracter informativ anterior menţionate, iar nu şi acte judiciare prin care contestatorului să i se fi recunoscut ca executată o parte din pedeapsa de 12 ani închisoare, ca urmare a muncii prestate în perioada de detenţie în penitenciarele din Spania.

Or, în lipsa unei hotărâri judecătoreşti sau a unui act judiciar emis de autorităţile statului de condamnare, prin care condamnatului să i se fi recunoscut ca executată o anumită perioadă de timp, ca efect al muncii prestate în detenţie pe teritoriul acestui stat, instanţa statului de executare nu poate proceda la reducerea corespunzătoare a pedepsei în executarea căreia se află acesta, în condiţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., raportat la art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004.

În ceea ce priveşte recunoaşterea perioadei cât a prestat muncă remunerată pe timpul cât a fost încarcerat în statul emitent, împrejurare care să poată fi valorificată potrivit art. 100 alin. (3) şi art. 96 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 se constată, pe de o parte, că Legea nr. 302/2004 nu prevede în mod expres această posibilitate. Pe de altă parte, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, în hotărârea din 08.11.2016, pronunţată în cauza C-554/14, Atanas Ognyanov a statuat că "Articolul 17 alin. (1) şi (2) din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, trebuie interpretat în sensul că se opune unei norme naţionale interpretate astfel încât să autorizeze statul de executare să acorde persoanei condamnate o reducere de pedeapsă ca urmare a muncii pe care aceasta a prestat-o în cursul detenţiei sale în statul emitent în condiţiile în care autorităţile competente din acest din urmă stat nu au acordat, în conformitate cu dreptul acestuia, o asemenea reducere de pedeapsă." S-a reţinut totodată, în considerentele acestei hotărâri, la paragraful nr. 44 că "înainte de recunoaşterea hotărârii de condamnare de către statul de executare şi transferarea persoanei condamnate în acest din urmă stat, revine statului emitent sarcina de a stabili reducerile de pedeapsă aferente perioadei de detenţie executate pe teritoriul său. Numai acesta din urmă este competent să acorde o reducere de pedeapsă pentru munca prestată înaintea transferării şi, dacă este cazul, să indice statului de executare această reducere în certificatul menţionat la articolul 4 din Decizia-cadru 2008/909. Prin urmare, statul de executare nu poate, în mod retroactiv, să aplice dreptul său privind executarea pedepselor şi în special reglementarea sa referitoare la reducerile de pedeapsă în locul dreptului statului emitent în ceea ce priveşte partea din pedeapsă care a fost deja executată de persoana în cauză pe teritoriul acestui din urmă stat."

Împotriva sentinţei penală nr. 106 din data de 06 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, contestatorul A. a formulat contestaţie.

Examinând sentinţa atacată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată următoarele:

Contestaţia la executare reprezintă o procedură jurisdicţională de rezolvare a situaţiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale. Printr-o contestaţie la executare nu se pot invoca aspecte ce ţin de judecata pe fond a cauzei, ci doar aspecte care privesc executarea hotărârilor.

Dispoziţiile art. 598 din C. proc. pen. prevăd în mod expres cazurile în care poate fi promovată contestaţia la executare, prin a căror limitare legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive, putând fi vizate exclusiv aspecte ce se referă la executarea hotărârii intrate în puterea lucrului judecat, fără a se putea aduce modificări în ceea ce priveşte soluţia.

În cauză, contestatorul condamnat a solicitat recunoaşterea zilelor de muncă prestate în Centrul Penitenciar Topas Salamanca, Spania, în perioada 2013-2019.

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Înalta Curte reţine că Legea nr. 302/2004 a fost modificată succesiv, în varianta consolidată, aşa cum a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea 1, nr. 411 din data de 27 mai 2019, fiind prevăzută obligativitatea deducerii perioadelor de reducere acordate de statul emitent.

Astfel, potrivit art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată "Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau graţierea acordată anterior, precum şi, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislaţiei statului emitent."

De asemenea, în cuprinsul dispoziţiilor art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 este reglementată obligativitatea recunoaşterii perioadelor de reducere acordate de statul emitent, chiar şi prin hotărâri ulterioare transferării persoanei condamnate, astfel:

"În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6)."

În acest sens, Înalta Curte constată că prin sentinţa penală nr. 28 pronunţată de Curtea de Apel Craiova la data de 06.02.2020 în dosarul nr. x/2019, definitivă prin neapelare, a fost admisă cererea formulată de autorităţile spaniole, constatându-se îndeplinite condiţiile prev. de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep. şi s-a dispus recunoaşterea sentinţei penale nr. 812/12 pronunţată la data de 22.11.2012 de Curtea Provincială din Valencia, secţia a IV-a, definitivă la 18.06.2013. În temeiul art. 166 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004 rep. s-a adaptat pedeapsa de 14 ani închisoare, în sensul reducerii acesteia la 12 ani închisoare, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiunea corespondentă şi s-a dedus din pedeapsă perioada executată de 2555 zile calculată la data de 08.10.2018 şi în continuare de la 09.10.2018 la zi.

Totodată, se reţine că în urma diligenţelor efectuate de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2021, la dosarul cauzei au fost transmise: adresa din 15.02.2022 emisă de Judecătoria de Supraveghere Penitenciară Nr. 5 din Castilla Y Leon, Salamanca însoţită de raportul de la Centrul Penitenciar Topas, din care rezultă că persoana condamnată a prestat 1993 zile de muncă remunerată pe timpul executării pedepsei în Penitenciarul Topas, în perioadele: 28.04.2014-11.07.2018 (la comisarul central), 18.03.2019-02.08.2019 (într-un atelier de manipulare), 02.10.2019-25.03.2020 (într-un atelier de tâmplărie metalică) şi 01.07.2020-20.11.2020 (într-un atelier de tâmplărie metalică), articolele din C. pen. spaniol referitoare la eliberarea condiţionată, copie de pe hotărârea AP Valencia, secţia a 4-a, din 22.11.2012, în baza căreia a fost emisă Executoria 57/2013 şi tabelul cuprinzând datele de luat în considerare pentru a obţine beneficiile eliberării condiţionate.

Însă, prin decizia nr. 15 din 22 mai 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a stabilit că: "După transferarea persoanei condamnate de autorităţile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate şi a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România."

Astfel, din durata pedepsei privative de libertate se poate deduce, exclusiv, durata perioadei privative de libertate executate în statul emitent. Durata muncii prestate în străinătate nu poate fi scăzută din pedeapsa aplicată, deoarece intervalul de timp menţionat nu constituie o executare efectivă a pedepsei pe teritoriul statului străin.

Perioada avută în vedere la stabilirea termenului pentru eliberare anticipată din executarea pedepsei, ca urmare a muncii prestate şi a bunei conduite în timpul detenţiei din străinătate, nu este de natură să conducă la deducerea pedepsei aplicate de către autorităţile judiciare străine, nefiind o cauză de micşorare a pedepsei sau de înlăturare (eventual parţială) a consecinţelor condamnării, ci se referă la un mod de individualizare a executării pedepsei.

În aceste condiţii, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 106 din data de 06 mai 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul-condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 106 din data de 06 mai 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul-condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 15 septembrie 2022.