DUI conviction upheld: Blood alcohol retroactive calculation valid despite constitutional wording challenge

Şedinţa publică din data de 26 octombrie 2022

Deliberând asupra recursului în casaţie declarat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 110/A din data de 25 mai 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea primei instanţe:

Prin sentinţa penală nr. 96/P din 15.09.2021, Curtea de Apel Constanţa, secţia Penală a condamnat pe inculpata A. pentru infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen. la o pedeapsă neprivativă de libertate de 1 an şi 6 luni închisoare, dispunând în temeiul art. 91 C. pen. suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani şi 6 luni, stabilit conform art. 92 C. pen.

Pentru a pronunţa hotărârea, s-a reţinut că inculpata A., care deţine calitatea de notar public în cadrul Camerei Notarilor Publici Constanţa, a condus în noaptea de 18.01.2020, pe drumurile publice ale municipiului Constanţa, autoturismul marca B., cu numărul de înmatriculare x, fiind depistată în zona intersecţiei străzii Soveja cu strada x, ca urmare a producerii unui accident de circulaţie soldat cu avarierea autoturismelor implicate, având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, respectiv de 2,41 grame alcool/1000 ml sânge, potrivit probei I, recoltată la ora 03:35, respectiv de 2,18 grame alcool/1000 ml sânge, potrivit probei II, recoltată la ora 04:35.

2. Hotărârea instanţei de apel

Prin decizia penală nr. 110/A pronunţată la data de 25.05.2022, în dosarul nr. x/2020 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a respins ca nefondat apelul declarat de către inculpata A..

3. Hotărârea atacată cu recurs în casaţie

Împotriva deciziei penale nr. 110/A pronunţată la data de 25.05.2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, inculpata A. a declarat recurs în casaţie.

Prin cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata A. a fost invocat temeiul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., solicitându-se admiterea recursului in casaţie, casarea hotărârii atacate şi achitarea recurentei în temeiul art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute si pedepsite de art. 336 alin. (1) C. pen.

În motivarea recursului, a susţinut că fapta pentru care a fost condamnată, după pronunţarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 732/2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 69/27.01.2015, nu mai este sancţionată, nefiind prevăzută de legea penală.

Instanţa de apel a validat condamnarea recurentei în primă instanţă pentru conducerea vehiculului pe drumurile publice având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, respectiv de de 2,41 grame alcool/1000 ml sânge, potrivit probei 1, recoltată la ora 03:35, respectiv de 2,18 grame alcool/1000 ml sânge, potrivit probei II, recoltată la ora 4:35, menţinând condamnarea recurentei pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Norma juridică a art. 336 alin. (1) C. pen., aşa cum a fost redactată de legiuitor în cuprinsul Legii nr. 286/2009, în vigoare de la data de 01.02.2014, incrimina fapta de a conduce un vehicul pe drumurile publice de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 gr alcool/1000 ml pur în sânge.

Instanţa constituţională, prin decizia nr. 732/2014 a declarat drept neconstituţională sintagma "la momentul prelevării probelor biologice" din cuprinsul art. 336 alin. (1) C. pen.

În considerentele deciziei, Curtea a precizat că infracţiunea fiind una de pericol, încetează la momentul opririi în trafic al conducătorului auto (parag. 26 din considerente).

Din acest motiv, "condiţia ca îmbibaţia alcoolică de peste 0.8 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează consumarea infracţiunii la un moment ulterior săvârşirii ei, în condiţiile în care de esenţa infracţiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârşirii lor (parag. 26 din considerente)".

În acelaşi sens a precizat instanţa constituţională că "stabilirea gradului de îmbibaţie alcoolică şi implicit încadrarea în sfera ilicitului penal în funcţie de momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârşirii faptei, constituie un criteriu aleatoriu si exterior conduitei făptuitorului (...) în contradicţie cu normele constituţionale(...)".

În pronunţarea deciziei 17/24.09.2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, reconfirmă efectele general obligatorii ale deciziilor CCR, această "forţă obligatorie ataşându-se nu numai dispozitivului ci şi considerentelor deciziei, apreciind că "în prezentarea raţionamentului său juridic (parag. 26 al deciziei), Curtea Constituţională a identificat, într-o manieră lipsită de orice echivoc, momentul săvârşirii infracţiunii ca fiind cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului furnizând,,(...) instanţelor toate elementele necesare pentru cunoaşterea efectelor ce trebuie atribuite decizie sale".

În respectarea acestor decizii, în cauză instanţa de fond şi ulterior instanţa de apel, examinând elementele constitutive ale infracţiunii, era datoare să se raporteze la valoarea alcoolemiei pe care recurenta a avut-o la momentul la care a fost depistată în trafic, mai precis - 18.01.2020 ora 02:10.

În raport de concentraţia de alcool pur în sânge stabilită acesteia la ora 02:10 instanţa putea pronunţa o soluţie de condamnare sau achitare în referire la valoarea alcoolemiei pentru care legiuitorul sancţionează penal fapta.

Or, în cauză, prin modalitatea în care procedează la evaluarea probelor administrate şi interpretarea conferită materialului probator, instanţa de apel a nesocotit dispoziţiile instanţei constituţionale, acceptând ca inculpata să fie condamnată pentru o faptă dezincriminată, neprevăzută de legea penală.

Toate argumentele prezentate pentru menţinerea hotărârii de condamnare arată, la nivelul evidenţei, că nici instanţa de apel nu a dat preeminenţă şi exclusivitate valorii alcoolemiei pe care recurenta o avea la momentul depistării ei în trafic, aşa încât condamnarea să îşi găsească fundamentul legal în norma de incriminare, astfel cum a fost aceasta pusă în acord cu dispoziţiile constituţionale, prin Decizia nr. 732/2014.

În fapt, instanţa de apel a înţeles foarte exact să menţină soluţia de condamnare a recurentei pentru o fapta care nu este prevăzută de legea penala. Instanţa de apel a validat condamnarea recurentei în primă instanţă pentru conducerea vehiculului pe drumurile publice având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, respectiv de 2,41 grame alcool/1000 ml sânge, potrivit probei 1, recoltată la ora 03:35, respectiv de 2,18 grame alcool/1000 ml sânge, potrivit probei II recoltată la ora 4:35, mai precis, a menţinut condamnarea recurentei pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penala.

Chiar susţinerea explicită că datorită recoltării primei probe la o oră şi jumătate de la oprirea în trafic şi recoltării celei de-a doua probe la o oră de la prima recoltare se poate aprecia că valorile rezultate ce reflectă alcoolemia de la momentul depistării în trafic reprezintă dovada de necontestat că, de fapt, instanţa de apel nu s-a raportat în niciun moment la dispoziţiile Curţii Constituţionale care au clarificat elementele constitutive ale infracţiunii prev. şi ped. de art. 336 alin. (1) C. pen., încercând să forţeze conţinutul normei de incriminare; prin referirea la momentul depistării în trafic, instanţa nu face nimic altceva decât să justifice faptul că în realitate, în cauză probele nu au stabilit o valoarea reală, certă, convingătoare a alcoolemiei pe care recurenta a avut-o la momentul depistării ei în trafic.

Oricum, aprecierea, pur subiectivă şi speculativă, că o oră şi jumătate, respectiv două ore şi jumătate ar constitui momente apropiate de cel al depistării recurentei în trafic, aşa încât cele două valori ale alcoolemiei rezultate la recoltare sa fie apreciate drept valori ale alcoolemiei la momentul depistării, este nu numai nelegală, dar şi nereală.

Într-un interval de timp de o oră şi jumătate, alcoolul se poate elimina sau absorbi în procentaj important şi relevant sub aspectul incidenţei ilicitului penal.

Acceptarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu ca fiind una legală, circumscrisă art. 336 alin. (1) C. pen., deşi raportarea alcoolemiei se face la momentul prelevării, arată încă o dată că instanţa de apel admite condamnarea recurentei pentru fapta sancţionată normativ anterior pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 732/2014.

Mai mult decât atât, motivarea oferită la paginile 26 şi 27 ale Deciziei confirmă faptul că instanţa de apel este în acord şi validează sentinţa în ce priveşte sancţiunea penala a faptei în funcţie de alcoolemia pe care recurenta a avut-o la momentul prelevării probelor biologice, si nu la momentul opririi în trafic, înţelegând să menţină condamnarea acesteia deşi fapta nu este prevăzută de legea penală.

Procedând astfel, instanţa de apel a încălcat flagrant dispoziţiile instanţei constituţionale care a explicitat condiţiile în care poate fi atrasă răspunderea penală sub aspectul infracţiunii prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.

În considerentele Deciziei nr. 732/2014, Curtea Constituţională arată că "sub aspectul urmăririi imediate este vorba despre o infracţiune de pericol, acţiunea săvârşită punând în primejdie siguranţa circulaţiei pe drumurile publice" - parag. 25 considerente.

În conformitate cu Decizia Curţii Constituţionale, instanţa de apel era datoare, examinând elementele constitutive ale infracţiunii, să se raporteze la valoarea alcoolemiei pe care recurenta a avut-o la momentul depistării în trafic, mai precis la o singură valoare a alcoolemiei în sânge, la data de 18.01.2020 - ora 2:10.

Întrucât norma penală nu sancţionează conducerea unui autovehicul pe drumurile publice cu o concentraţie alcoolică în sânge mai mare de 0,80 gr%» la momentul prelevării mostrelor biologice, pentru argumentele prezentate, inculpata a fost condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Aprecierea instanţei de apel că în mod corect aceasta a fost condamnată pentru că la momentul prelevării celor două probe biologice, gradul de alcoolemie depăşea limita de 0,80‰ este completată de neexprimarea cu claritate a elementelor constitutive ale infracţiunii privitoare la o valoare certă a alcoolemiei care să fie mai mare decât limita admisă de prevederile art. 336 alin. (1) C. pen. şi care să reprezinte concentraţia alcoolică la momentul depistării în trafic a recurentei.

În acest sens, a susţinut că nicăieri în expozitivul deciziei nu se face vreo referire la valoarea efectivă, concretă a alcoolemiei pe care recurenta o avea la momentul depistării, făcându-se trimitere la filele x din decizie.

Prin urmare, în momentul în care sintetizează fapta care întruneşte condiţiile de tipicitate, sub aspect subiectiv şi obiectiv, ale infracţiunii prev. de art. 336 alin. (1) C. proc. pen. care o reţine în sarcina inculpatei, deşi menţionează că fapta constă în conducerea în data de 18.01.2020, în jurul orei 02:10, a unui autoturism, având o îmbibaţie alcoolică de 0.80 gr‰, instanţa de apel nu precizează că această imbibaţie alcoolică este stabilită retroactiv, lăsând nelămurit aspectul concentraţiei alcoolului pur în sânge de la ora la care inculpata a condus pe drumurile publice.

Chiar dacă faţă de valorile concentraţiei alcoolului pur în aerul expirat şi în sânge, stabilite în cauză, s-ar putea susţine că la momentul conducerii de către inculpata a autovehiculului pe drumurile publice, concentraţia alcoolului pur în sânge ar fi putut depăşi plafonul de 0.80 g/I prevăzut de art. 336 alin. (1) C. pen., o astfel de presupunere, lipsită de orice precizie (cu atât mai puţin acceptabilă în cazurile în care, ca şi în cazul de faţă, intervalul de timp scurs de la conducerea autovehiculului pe drumurile publice şi până la prelevarea mostrei de sânge a fost unul considerabil - o oră şi jumătate), este insuficientă pentru a răsturna prezumţia de nevinovăţie ce operează în beneficiul inculpatei.

Determinarea exactă a concentraţiei alcoolului pur în sânge de la momentul conducerii autovehiculului pe drumurile publice este esenţială nu numai pentru a stabili dacă fapta concretă dedusă judecăţii întruneşte condiţiile de tipicitate, sub aspect subiectiv şi obiectiv, ale infracţiunii prev. de an. 336 alin. (1) C. pen., ci şi în procesul de individualizare a tratamentului sancţionator.

Cu toate că în mod repetat face referire la o pretinsa "valoare certă" sau "concentraţie de alcool", instanţa de apel nu menţionează niciodată care este efectiv această valoare a alcoolemiei la care se referă şi pe care o are în vedere.

Singura menţiune este cea că alcoolemia "depăşeşte limita legală", menţiune care capătă conotaţii prezumţioase în absenţa oricărei alte precizări la o valoare concretă.

Ambiguitatea argumentării este sporită de faptul că materialul probator a relevat în cauză multiple valori ale alcoolemiei. În aceste condiţii, instanţa de apel nu indică în mod concret niciuna din aceste valori, limitându-se la a arăta că acea "valoare certă", pe care nu o precizează depăşeşte limita de la care fapta este incriminată penal.

Or, pentru a putea atrage cea mai gravă formă a răspunderii juridice -răspunderea penala, judecătorul este dator, potrivit art. 349 C. proc. pen., art. 393 C. proc. pen. si art. 396 alin. (2) C. proc. pen. să soluţioneze cauza cu garantarea drepturilor şi asigurarea administrării probelor pentru lămurirea completă a împrejurărilor cauzei, să examineze existenţa faptei, vinovăţia persoanei şi să dispună condamnarea doar atunci când constată dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.

Aceleaşi exigenţe sunt cerute, în mod evident, şi instanţei de apel, potrivit art. 424 C. proc. pen.

Or, o examinare esenţială trebuie realizată cu privire la incriminarea faptei dedusă judecăţii în norma de drept penal substanţial, în respectarea principiului nullum crimen sine lege şi în considerarea prevederilor obligatorii ale Deciziei nr. 732/2014.

În acest sens, instanţa constituţională a arătat că "destinatarii normei penale de incriminare trebuie să aibă o reprezentare clară a elementelor constitutive de natură obiectivă şi subiectivă a infracţiunii, astfel încât să poată să prevadă consecinţele ce decurg din nerespectarea normei şi să îşi adapteze conduita potrivit acesteia"(parag. 25 considerente).

În cauză, nici instanţa de apel nu manifestă certitudinea privitoare la o valoare exactă a alcoolemiei pe care recurenta ar fi avut-o la momentul depistării în trafic, de vreme ce nu face referire la o asemenea valoare, aşa încât nu există certitudinea că fapta pentru care s-a dispus condamnarea este incriminată de norma penală şi, prin urmare, recurenta, care a admis consumul de alcool dar care nu şi-a însuşit niciuna din valorile alcoolemiilor calculate în cauză nu înţelege nici în acest moment dacă fapta pentru care a intervenit condamnarea constituie sau nu infracţiune.

Nicăieri în expozitivul deciziei nu este corelată valoarea alcoolemiei -oricare ar fi aceasta - cu momentul la care concentraţia alcoolică a fost calculată şi care a fost avut în vedere de instanţă.

A mai arătat că instanţa de apel vorbeşte despre "alcoolemia care depăşeşte limita admisă de lege" dar nu fixează temporal acea valoare, nu arată dacă se are în vedere momentul depistării în trafic sau ora recoltării, cu atât mai mult cu cât în dosar sunt 4 asemenea menţiuni cu semnificaţii temporale diferite.

Astfel, instanţa de apel face numeroase referiri la concentraţia de alcool în sânge:

"probele ştiinţifice administrate în cauză, respectiv buletinul de analiză toxicologică şi raportul de expertiză medico-legală (...) dovedesc că inculpata a avut o îmbibaţie alcoolică în sânge mai mare decât limita legală"- fila x decizie.

Afirmaţia generează ambiguitate de vreme ce nu arată la ce moment acea îmbibaţie alcoolică depăşea limita legală, cu atât mai mult cu cât cele două înscrisuri relevă valori privitoare la momente total diferite, prelevare şi calcul retroactiv pentru momentul depistării.

Înalta Curte a apreciat că îmbibaţia alcoolică în sânge şi calculul retroactiv al alcoolemiei au fost stabilite în baza probelor care se coroborează - fila x decizie.

Nici de această dată nu există o precizare a valorii exacte a alcoolemiei, a momentului la care este evaluată această valoare, care, dacă ar fi fost evidentă şi acceptată, ar fi fost exprimată explicit. În consecinţă, ambiguitatea există nu numai asupra valorii alcoolmiei, dar şi asupra fixării temporale pe care instanţa o are în vedere atunci când se referă la diferitele valori ale concentraţiei alcoolice.

IV. Examinând recursul în casaţie, se constată că acesta este nefondat.

Examinând recursul în casaţie din perspectiva cazului de casare invocat, art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. (potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când s-a dispus condamnarea pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală), se constată următoarele:

Cazul de casare invocat de inculpată are în vedere situaţia în care s-a săvârşit o faptă pe care în mod greşit instanţa a considerat-o infracţiune, întrucât în realitate, fapta nu se găseşte în niciuna dintre prevederile legii penale ca infracţiune. Este situaţia faptelor care au un caracter civil, comercial ori situaţia dezincriminării unei fapte prevăzute de legea penală.

În analiza acestui caz de recurs în casaţie se pot supune verificării instanţei critici cu privire la corespondenţa dintre fapta concretă cu descrierea conţinută în norma de incriminare, în sensul dacă se suprapune modelului legal creat de legiuitor.

În cadrul criticilor formulate de recurenta inculpată, s-a susţinut că instanţa de apel a menţinut condamnarea inculpatei, având în vedere valorile alcoolemiei de la momentul prelevării celor două probe biologice, deşi potrivit considerentelor deciziei Curţii Constituţionale nr. 732/2014 trebuie avută în vedere valoarea alcoolemiei de la momentul depistării persoanei în trafic. S-a evidenţiat că deşi în cauză a fost întocmit un raport de expertiză, care a avut ca obiectiv stabilirea valorii alcoolemiei de la momentul depistării în trafic, cele două instanţe nu au făcut referire la această valoare, condamnarea inculpatei nefiind dispusă în raport de valoarea alcoolemiei de la momentul depistării în trafic.

Din examinarea actelor dosarului, în limitele procesuale menţionate şi în raport cu situaţia de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de instanţa de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acţiunea inculpatei corespunde elementelor de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului prevăzută şi pedepsită de art. 336 alin. (1) din C. pen., reţinută în concret în sarcina sa.

Prin decizia nr. 732 din 16.12.2014 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 69 din 27.01.2015, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispoziţiilor art. 336 alin. (1) C. pen. este neconstituţioală, statuându-se că "(...) cerinţa ca îmbibaţia alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează consumarea infracţiunii la un moment ulterior săvârşirii ei, în condiţiile în care, de esenţa infracţiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârşirii lor. Odată cu momentul opririi în trafic încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de dispoziţiile art. 336 alin. (1) C. pen., astfel încât, raportat la momentul prelevării mostrelor biologice, tragerea la răspundere penală nu se justifică - (...)"- paragraful 26.

Prin urmare, astfel cum susţine şi apărarea, relevanţă penală se acordă valorii alcoolemiei din momentul opririi în trafic, iar nu celei de la momentul prelevării mostrelor biologice.

Din conţinutul raportului de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei întocmit de către I.N.M.L. Mina Minovici sub nr. x/2021 din 09.07.2021, a rezultat, din aplicarea formulei de calcul retroactiv, precum şi din graficul de lucru, o alcoolemie de 2,74 g%0 la ora 02:10 a zilei de 18.01.2020, acest ultim rezultat fiind atins la ora producerii accidentului şi indicând un apogeu al alcoolemiei.

În cursul judecării apelului, Comisia Superioară Medico-Legală a avizat raportul de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei nr. 812 din data de 01.07.2021 (A12/8091/2021 din data de 09.07.2021) efectuat la Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" Bucureşti.

În consecinţă, condamnarea inculpatei a fost dispusă în raport de valoarea alcoolemiei de la momentul depistării în trafic, iar faptul că nu s-a utilizat ad litteram această formulare statuată de instanţa de contencios constituţional nu înlătură caracterul penal al faptei, câtă vreme probatoriul face dovada faptului că inculpata a avut în sânge, la momentul opririi/depistării în trafic, o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, astfel cum impune textul de incriminare a faptei de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului.

Aşadar, critica apărării inculpatei, în sensul că în mod constant cele două instanţe se referă la o valoare ce depăşeşte limita legală, fără a menţiona că soluţia de condamnare a intervenit pentru valoarea de la momentul depistării în trafic şi că de fapt valoarea care depăşeşte limitele legale la care face trimitere instanţa de apel este cea rezultată din probele biologice prelevate, nu este fondată.

Pentru aceste considerente, având în vedere că în cauză nu este incident cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., instanţa va respinge ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 110/A din data de 25 mai 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 110/A din data de 25 mai 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 octombrie 2022.