European Arrest Warrant execution: satisfaction of double criminality and absence of mandatory or optional refusal grounds

Şedinţa publică din data de 23 august 2022

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 156 din data de 05 august 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală, în temeiul art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă cererea formulată de autorităţile judiciare din Italia.

S-a dispus executarea mandatului european de arestare nr. 1715/2020 R.G.N.R - dosar instanţă nr. x/2021 R.G. G.I.P emis la data de 16.07.2021 de Judecătorul pentru Cercetări Preliminare din cadrul Tribunalului din Sondrio, Italia, cu privire la persoana solicitată A., cetăţean român, şi, în consecinţă:

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea provizorie în vederea predării a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 de zile, de la data expirării măsurii reţinerii, începând cu data de 06 august 2022 şi până la data de 04 septembrie 2022 inclusiv.

S-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Italia.

S-a constatat că persoana solicitată nu a renunţat la regula specialităţii conferită de art. 117 din Legea 302/2004.

Totodată, s-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 05 august 2022, ora 14:45, până la data de 06 august 2022, ora 14:45.

Pentru a dispune astfel, în esenţă, curtea de apel a reţinut că la data de 5.08.2022, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj s-a adresat instanţei cu propunerea de punere în executare a mandatului european de arestare nr. 1715/2020 R.G.N.R - dosar instanţă nr. x/2021 R.G. G.I.P emis la data de 16.07.2021 de Judecătorul pentru Cercetări Preliminare din cadrul Tribunalului din Sondrio, Italia, cu privire la persoana solicitată A., solicitându-se totodată, luarea măsurii arestării faţă de persoana solicitată pe o durată de 30 de zile, precum şi predarea acesteia către autorităţile judiciare din Italia.

Prima instanţă, verificând legalitatea şi temeinicia sesizării instanţei cu această cerere, a reţinut că solicitarea formulată de autorităţile judiciare din Italia din conţinutul mandatului european de arestare vizează predarea persoanei solicitate, în vederea cercetării sale pentru săvârşirea infracţiunii de viol agravat în formă continuată (asupra unei victime în vârstă de sub 14 ani şi profitând de anumite circumstanţe de timp şi de loc), prev. de art. 81, art. 609 bis, art. 609 - TER, art. 61 nr. 5 C. pen. Italian, faptă constând în aceea că în perioada iunie - septembrie 2020, în timpul vacanţei de vară petrecute în Italia în localitatea Lovero (Provincia Sondrio), în timp ce era găzduită împreună cu mama ei acasă la sora ei mai mare, un vecin de casă, tot român, abuzând de relaţiile de prietenie, sus/numitul a obligat-o în cinci ocazii, pe persoana vătămată B. (născută la data de x), să întreţină cu el raporturi sexuale, constrângând-o chiar şi prin violenţe.

S-a reţinut că persoana solicitată a confirmat că datele sale de identitate corespund cu cele ale persoanei care face obiectul solicitării în mandatul european de arestare. După aducerea la cunoştinţă a drepturilor prev. de art. 106 din Legea nr. 302/2004, precum şi a efectelor regulii specialităţii, persoana solicitată a arătat că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare din Italia, în vederea cercetării sale, pentru că nu se consideră vinovat şi a menţionat că uzează de beneficiul conferit de regula specialităţii.

Curtea de Apel Cluj a analizat solicitarea de executare a mandatului european de arestare prin prisma cerinţelor impuse de art. 99 din Legea nr. 302/2004 şi a constatat că nu există niciun motiv obligatoriu sau facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare.

Astfel, s-a reţinut că infracţiunea care face obiectul mandatului european de arestare are echivalent în legislaţia română în prevederile infracţiunii de viol prev. de art. 218 alin. (3) lit. c) C. pen. român, faptă sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 7 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Totodată, s-a menţionat că mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare italiene se execută pe baza principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală, consacrat prin Decizia - cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008, transpusă în legislaţia română, precum şi în cea italiană.

A mai reţinut prima instanţă că persoana nu a fost supusă unor proceduri penale în România pentru aceeaşi faptă care a motivat mandatul european de arestare; conform legislaţiei române, răspunderea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare nu s-a prescris.

În consecinţă, constatând îndeplinirea condiţiilor prevăzute de dispoziţiile legale mai sus amintite şi că nu este incident niciunul din motivele obligatorii sau opţionale de refuz al executării, prima instanţă a admis sesizarea parchetului şi a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis împotriva persoanei solicitate A., dispunându-se predarea acesteia către autorităţile judiciare din Italia cu respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii, prev. de art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată, precum şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile.

Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, persoana solicitată A., prin avocat, a formulat contestaţie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 18.08.2022, fiind fixat termen pentru soluţionare la data de 23.08.2022, ocazie cu care au fost luate concluziile apărării contestatorului şi ale parchetului asupra contestaţiei de faţă, acestea fiind redate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Examinând contestaţia formulată, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că autorităţile judiciare din Italia (Judecătorul pentru Cercetări Preliminare din cadrul Tribunalului din Sondrio, Italia, nr. 1715/2020 R.G.N.R - dosar instanţă nr. x/2021 R.G. G.I.P), au emis la data 16.07.2021 pe numele persoanei solicitate A. un mandat european de arestare în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii de viol agravat în formă continuată (asupra unei victime în vârstă de sub 14 ani şi profitând de anumite circumstanţe de timp şi de loc), prev. de art. 81, art. 609 bis, art. 609 - TER, art. 61 nr. 5 C. pen. Italian.

În fapt, în esenţă, din conţinutul mandatului european de arestare se reţine că, în perioada iunie - septembrie 2020, în timpul vacanţei de vară petrecute în Italia în localitatea Lovero, Provincia Sondrio, în timp ce era găzduită împreună cu mama ei acasă la sora ei mai mare, un vecin de casă, tot român, abuzând de relaţiile de prietenie, persoana solicitată A. a obligat-o în cinci ocazii, pe persoana vătămată B. (născută la data de x), să întreţină cu el raporturi sexuale, constrângând-o chiar şi prin violenţe.

Raportat la infracţiunea presupus a fi săvârşită de persoana solicitată, Înalta Curte constată că aceasta nu este supusă verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, infracţiunea reţinută în sarcina persoanei solicitate A. regăsindu-se printre faptele care dau loc la predare, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 28 din Legea nr. 302/2004, republicată, nemaifiind astfel necesară verificarea acestei condiţii. Pe de altă parte, şi dacă ar fi verificată potrivit art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, această condiţie este îndeplinită, similar primei instanţe, reţinându-se că fapta care face obiectul mandatului european de arestare are echivalent în legislaţia română în prevederile infracţiunii de viol, prev. de art. 218 alin. (3) lit. c) C. pen. român, sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 7 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Alineatul 2 al aceluiaşi articol prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cu ocazia pronunţării asupra executării mandatului european de arestare, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare.

Analizând actele dosarului, se constată că, în cauză, mandatul european de arestare are conţinutul şi forma prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004 şi nu există niciun motiv, obligatoriu sau opţional, de refuz al executării acestuia, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege.

Potrivit art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, despre consimţământul acesteia se întocmeşte un proces-verbal, în cuprinsul căruia se menţionează dacă persoana solicitată a renunţat sau nu la drepturile conferite de regula specialităţii. Conform alin. (6) al aceluiaşi articol, în cazul prevăzut la alin. (5), dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute la art. 99, judecătorul se poate pronunţa prin sentinţă, potrivit art. 109, deopotrivă asupra arestării şi predării persoanei solicitate.

Dispoziţiile art. 104 alin. (7) din aceeaşi lege prevăd că, dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventuale obiecţii în ceea ce priveşte identitatea.

În cauză, în faţa instanţei de fond, persoana solicitată nu a formulat obiecţii în ceea ce priveşte identitatea sa şi, fiind ascultată, după ce i-au fost aduse la cunoştinţă drepturile procesuale pe care le are în cadrul acestei proceduri, posibilitatea de a consimţi la predare, caracterul irevocabil al unui astfel de consimţământ, precum şi conţinutul şi efectele regulii specialităţii, persoana solicitată a declarat că nu consimte să fie predată autorităţilor italiene, aspecte consemnate în cuprinsul procesului-verbal de la dosar, dosar fond şi în cuprinsul declaraţiei persoanei solicitate, dosar.

În acord cu prima instanţă, din actele dosarului nu rezultă existenţa vreunuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, iar împrejurarea că persoana solicitată nu este de acord să fie predată către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, nu poate constitui motiv de refuz al executării mandatului european de arestare.

De asemenea, se constată îndeplinite condiţiile de validitate şi condiţiile de fond pentru executarea mandatului european de arestare, fiind întocmit în conformitate cu formularul din anexa 1 a Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată.

Concluzionând, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Italia la data de 16.07.2021 pe numele persoanei solicitate A., hotărârea atacată, de predare a acesteia către autorităţile judiciare solicitante, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii, fiind pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale incidente în materie.

Totodată, se mai reţine că, mandatul european de arestare, fiind o decizie judiciară prin care statul emitent solicită arestarea şi predarea de către un alt stat a unei persoane, în cauză, în mod legal, prin sentinţa contestată s-a dispus arestarea persoanei solicitate în conformitate cu art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge contestaţia formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 156 din data de 05 august 2022 a Curţii de Apel Cluj, ca nefondată.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 156 din data de 05 august 2022 a Curţii de apel Cluj, secţia Penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 august 2022.