Recidivism based on suspended conviction vs. pending finalization of consolidation sentence in traffic offenses

Şedinţa publică din data de 11 octombrie 2022

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 265 din 09 februarie 2022 a Judecătoriei Arad, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021, în temeiul dispoziţiilor art. 334 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1) C. pen. şi art. 375, art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 180 zile-amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie şi conducere a unui vehicul neînmatriculat, în stare de recidivă postcondamnatorie.

În temeiul art. 61 alin. (3) C. pen., s-a stabilit suma corespunzătoare unei zile-amendă la cuantumul de 20 RON, rezultând o pedeapsă de 3.600 RON amendă penală.

În baza art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. i) C. pen., a interzicerii dreptului de a conduce autovehicule, pe o perioadă de 1 an de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În temeiul art. 334 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1) C. pen. şi art. 375, art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 240 zile-amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie şi conducere a unui vehicul cu numere false de înmatriculare, în stare de recidivă postcondamnatorie.

În baza art. 61 alin. (3) C. pen., s-a stabilit suma corespunzătoare unei zile-amendă la cuantumul de 20 RON, rezultând o pedeapsă de 4.800 RON amendă penală.

În temeiul art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. i) C. pen., a interzicerii dreptului de a conduce autovehicule, pe o perioadă de 1 an de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 39 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa amenzii cea mai grea, aceea de 240 zile-amendă, la care s-a adăugat un spor de o treime din cuantumul celeilalte pedepse stabilite, respectiv 60 zile-amendă, pedeapsa rezultantă stabilită fiind de 300 zile-amendă, calculată la cuantumul sumei de 20 RON corespunzătoare unei zile-amendă, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 6.000 RON amendă penală.

În temeiul art. 63 alin. a C. pen., s-a pus în vedere inculpatului că, în caz de neexecutare cu rea-credinţă a pedepsei amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii dreptului de a conduce autovehicule, prevăzută de art. 66 lit. i) C. pen., pe o perioadă de 1 an de la rămânerea definitivă a hotărârii, iar, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, în baza analizei materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, instanţa de fond a reţinut, în fapt, că, în data de 24 februarie 2021, în jurul orei 22:28, inculpatul A. a condus, pe strada x din Şiria, autoturismul B. de culoare galbenă, cu seria de şasiu x, care nu era înmatriculat în circulaţie şi care avea montate plăcuţe cu numere false de înmatriculare.

Judecătoria Arad şi-a însuşit în totalitate starea de fapt descrisă în rechizitoriu, având în vedere poziţia inculpatului de recunoaştere integrală a faptelor în modalitatea descrisă în actul de sesizare a instanţei. S-a apreciat că vinovăţia inculpatului rezultă din procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, din procesul-verbal de verificare a înmatriculării şi a realităţii numărului de înmatriculare al autoturismului B., cu seria de şasiu x, precum şi din declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului, date atât în cursul urmăririi penale, cât şi după trimiterea sa în judecată (declaraţia notarială ataşată la dosar fond).

În drept, s-a reţinut că faptele inculpatului A., săvârşite în data de 24 februarie 2021, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de punere în circulaţie sau conducere a unui vehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. (1) C. pen., şi de punere în circulaţie sau conducere a unui vehicul cu numere false de înmatriculare, prevăzută de art. 334 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (1) C. pen. şi art. 375 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Sub aspectul individualizării sancţiunilor penale aplicate, au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., fiind valorificată atitudinea sinceră a inculpatului în faţa organelor de urmărire penală şi a instanţei, dar şi împrejurarea că acesta este cunoscut cu antecedente penale.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, criticând-o sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei.

Referitor la critica de nelegalitate, s-a arătat că, deşi prima instanţă l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 240 zile-amendă pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie sau conducere a unui vehicul cu numere false de înmatriculare, în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 334 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (1) C. pen., numărul de zile-amendă este eronat. În acest sens, s-a menţionat că limitele speciale ale zilelor amendă sunt cuprinse între 180 şi 300 când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani (cum este cazul în speţă) şi, întrucât inculpatul a beneficiat de procedura simplificată, în cazul aplicării pedepsei amenzii, trebuiau reduse cu o pătrime limitele de pedeapsă prevăzute de lege, rezultând limite cuprinse 135 şi 225 de zile-amendă.

În ceea ce priveşte criticile de netemeinicie, s-a susţinut că, raportat la gravitatea faptelor comise, la starea de recidivă postcondamnatorie, la perseverenţa infracţională a inculpatului şi la periculozitatea acestuia, instanţa ar fi trebuit să aplice pedepse cu închisoarea şi să dispună revocarea suspendării executării pedepsei aplicate anterior acuzatului.

Sub acest aspect, s-a apreciat că scopul legii penale poate fi atins doar prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea, care să fie executate în regim de detenţie, arătându-se în argumentare că inculpatul a beneficiat anterior de clemenţa instanţelor de judecată, care au dispus măsuri neprivative de libertate (amânarea aplicării pedepsei, respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere), şi, cu toate acestea, nu şi-a modelat comportamentul în sensul respectării prevederilor legale în vigoare, sfidând, în continuare, autoritatea statului.

În concluzie, Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad a solicitat admiterea căii de atac şi, în rejudecare: condamnarea inculpatului A. la pedepse cu închisoarea, situate între limitele legale reduse cu o treime, conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen., pentru comiterea infracţiunilor de punere în circulaţie sau conducere a unui autovehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. (1) C. pen., şi de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, prevăzută de art. 334 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 C. pen., urmând a se face şi aplicarea prevederilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.; stabilirea pedepselor accesorii şi complementare (acestea din urmă pe o perioadă de 2 ani), constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) C. pen., pe lângă fiecare dintre cele două pedepse principale; menţinerea anulării aplicării pedepsei de 1 an închisoare, anulare dispusă prin sentinţa penală nr. 41 din 11 februarie 2021 a Tribunalului Arad, rămasă definitivă la data de 23 februarie 2021 prin necontestare; revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei rezultante principale de 2 ani şi 7 luni închisoare, pedeapsă dispusă prin sentinţa menţionată anterior, respectiv dispunerea executării acestei din urmă pedepse; în temeiul art. 43 alin. (1) C. pen., adăugarea pedepsei de 2 ani şi 7 luni închisoare la pedeapsa rezultantă intermediară, aplicată celor două infracţiuni cercetate în cauză şi dispunerea executării pedepsei principale rezultante finale în regim de detenţie; în temeiul art. 45 C. pen., aplicarea, pe lângă pedeapsa principală rezultantă finală, a pedepselor accesorii şi complementare (acestea din urmă pe o perioadă de 2 ani), constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) C. pen.

În subsidiar, dacă se va considera că este suficientă aplicarea unei amenzi penale, s-a solictat să fie stabilit maximul special al zilelor-amendă, redus cu o pătrime, conform dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., respectiv 225 de zile-amendă.

Prin decizia penală nr. 366/A din 07 aprilie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad împotriva sentinţei penale nr. 265 din 09 februarie 2022 a Judecătoriei Arad, care a fost desfiinţată în parte, dispunându-se, în rejudecare, următoarele:

În baza art. 334 alin. (1) C. pen. raportat la art. 41 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul neînmatriculat.

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen. (dreptul de a conduce autovehicule) pe durata executării pedepsei.

În baza art. 334 alin. (2) C. pen. raportat la art. 41 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autovehicul cu numere false de înmatriculare.

În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen. (dreptul de a conduce autovehicule) pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 38 C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 9 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.

În temeiul art. 96 alin. (4) C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani şi 7 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 41 din 11 februarie 2021 a Tribunalului Arad, rămasă definitivă prin necontestare, şi s-a adăugat această pedeapsă la cea rezultantă aplicată în cauză, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 7 luni închisoare.

S-a constatat că prin sentinţa penală nr. 41 din 11 februarie 2021 a Tribunalului Arad, inculpatului i-au fost aplicate pedeapsa complementară şi cea accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei de 2 ani şi 7 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) (pedeapsă aplicată prin sentinţa penală nr. 41 din 11 februarie 2021 a Tribunalului Arad) şi lit. i) C. pen. (dreptul de a conduce autovehicule), pe durata executării pedepsei principale.

Au fost menţinute toate celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate privind pedepsele complementare.

S-a constatat executată pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 1 an, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 41 din 11 februarie 2021 a Tribunalului Arad, urmând ca inculpatul să execute, în condiţiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., doar pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen. (dreptul de a conduce autovehicule, pe o perioadă de 1 an).

Pentru a decide astfel, în baza analizei actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea de Apel Timişoara a constatat că starea de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost corect reţinute de către Judecătoria Arad, acestea nefiind contestate, iar probele administrate au confirmat împrejurarea că, la 24 februarie 2021, inculpatul a condus pe drumurile publice un autoturism care nu era înmatriculat în circulaţie şi care avea montate plăcuţe cu numere false de înmatriculare.

Ca atare, raportat la starea de fapt descrisă anterior, s-a apreciat că, în mod legal şi temeinic, prima instanţă a apreciat că sunt întrunite, atât din punct de vedere obiectiv, cât şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 334 alin. (1) C. pen. şi art. 334 alin. (2) C. pen.

Referitor la critica formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad privind greşita individualizare judiciară a pedepselor aplicate de către prima instanţă, curtea de apel a observat că inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare şi a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cerere care a fost încuviinţată, în condiţiile prevăzute de art. 374-375 C. proc. pen., motiv pentru care, în temeiul art. 396 alin. (10) C. proc. pen., beneficiază de reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de legiuitor, sancţiunile fiind situate între 8 luni şi 2 ani închisoare sau amenda cuprinsă între 135 şi 225 zile-amendă, în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 334 alin. (1) C. pen., şi între 8 luni şi 3 ani şi 4 luni închisoare sau amenda cuprinsă între 135 şi 225 zile-amendă, referitor la infracţiunea prevăzută de art. 334 alin. (2) C. pen.

Prin urmare, instanţa de apel a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 334 alin. (2) C. pen. este nelegală, întrucât depăşeşte limita maximă prevăzută de legiuitor (maxim 225 zile-amendă).

Totodată, raportându-se la criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., Curtea a apreciat că aplicarea unor pedepse cu amenda nu este justificată, sens în care a avut în vedere vârsta inculpatului (30 de ani), atitudinea sa în cursul procesului şi împrejurările în care s-a desfăşurat activitatea infracţională (deşi cunoştea împrejurarea că autoturismul pe care l-a condus nu era înmatriculat, iar numerele de înmatriculare erau false, inculpatul, fără niciun fel de ezitare, a ales să conducă această maşină pe drumurile publice, întrucât trebuia să-i ducă unei rude un televizor, explicaţia acestuia denotând totala indiferenţă faţă de normele ce reglementează siguranţa circulaţiei rutiere).

De asemenea, în procesul de individualizare a pedepselor instanţa de control judiciar a analizat antecedentele penale ale inculpatului, constatând că prin sentinţa penală nr. 2115 din 20 noiembrie 2018 a Judecătoriei Arad, definitivă prin neapelare, în sarcina acestuia a fost stabilită o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea unei alte infracţiuni la regimul circulaţiei rutiere, dispunându-se amânarea aplicării acesteia. Ulterior, prin sentinţa penală nr. 268 din 05 octombrie 2020 a Tribunalului Arad, definitivă prin decizia penală nr. 1129/A din 24 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea mai multor infracţiuni, instanţa dispunând suspendarea sub supraveghere a executării acesteia pe durata unui termen de 3 ani.

În final, prin sentinţa penală nr. 41 din 11 februarie 2021 a Tribunalului Arad, definitivă prin necontestare, toate pedepsele aplicate inculpatului au fost contopite, fiind stabilită o pedeapsă rezultantă de 2 ani şi 7 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pe un termen de 3 ani, infracţiunile ce formează obiectul prezentului dosar fiind săvârşite la doar o zi după rămânerea definitivă a sentinţei de contopire.

În acest context, Curtea de Apel Timişoara a considerat că pentru inculpatul A. săvârşirea unor infracţiuni nu reprezintă o întâmplare, ci un mod de viaţă, aspect ce trebuie să se reflecte atât în natura pedepselor aplicate, cât şi în cuantumul acestora.

Pentru aceste considerente, având în vedere, pe de o parte, împrejurările concrete în care s-a desfăşurat activitatea infracţională (inculpatul nefiind în măsură să ofere o explicaţie rezonabilă în ceea ce priveşte motivele pentru care a condus pe drumurile publice un autoturism neînmatriculat şi cu numere false de înmatriculare), iar, pe de altă parte, situaţia personală a inculpatului (acesta recunoscând săvârşirea infracţiunilor, dar fiind cunoscut cu antecedente penale care atrag starea de recidivă), instanţa de control judiciar a dispus, în rejudecare, ca urmare a admiterii apelului declarat de parchet, condamnarea inculpatului la două pedepse de câte 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 334 alin. (1) C. pen. şi art. 334 alin. (2) C. pen., care au fost contopite, în temeiul art. 38 C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., rezultând o pedeapsă de 1 an închisoare.

Totodată, constatând incidenţa dispoziţiilor art. 96 alin. (4) C. pen., Curtea a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani şi 7 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 41 din 11 februarie 2021 a Tribunalului Arad, rămasă definitivă prin necontestare, şi a adăugat această pedeapsă la cea aplicată în cauză, dispunând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 7 luni închisoare.

Menţinând dispoziţiile hotărârii apelate privind pedepsele complementare, instanţa de apel a mai constatat că astfel de pedepse, interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 1 an, au fost aplicate inculpatului şi prin sentinţa penală nr. 41 din 11 februarie 2021 a Tribunalului Arad, însă la data de 24 noiembrie 2021 executarea acestora s-a împlinit, motiv pentru care s-a dispus să nu mai fie executate.

În plus, în sarcina inculpatului a fost stabilită şi pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării dreptului prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

Deopotrivă, instanţa a constatat că, prin sentinţa penală nr. 41 din 11 februarie 2021 a Tribunalului Arad, inculpatului i-a fost aplicată şi pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. Dispunându-se revocarea suspendării, pedeapsa accesorie a devenit executabilă, motiv pentru care, în temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie rezultantă constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) (pedeapsă aplicată prin sentinţa penală nr. 41 din 11 februarie 2021 a Tribunalului Arad) şi lit. i) C. pen. (dreptul de a conduce autovehicule), pe durata executării pedepsei principale.

Împotriva deciziei instanţei de apel, în termen legal, a declarat recurs în casaţie inculpatul A. (prin avocat ales) care, invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., a susţinut, în esenţă, că, în mod greşit, instanţa de apel a reţinut starea de recidivă, cu consecinţa aplicării dispoziţiilor art. 96 alin. (4) C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) C. pen., considerând că cele două infracţiuni pentru care a fost condamnat au fost săvârşite la o zi după rămânerea definitivă a sentinţei penale nr. 41 din 11 februarie 2021 a Tribunalului Arad.

A arătat, sub acest aspect, că faptele pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză au fost comise la 24 februarie 2021, ora 22:28, dată la care i-a fost comunicată şi hotărârea menţionată, fiind supusă contestaţiei în termen de 3 zile de la comunicare.

Ca atare, recurentul a susţinut că sentinţa nr. 41/2021 a Tribunalului Arad nu era definitivă în momentul în care a comis faptele ce fac obiectul prezentului dosar, astfel încât starea de recidivă a fost eronat reţinută de instanţa de apel.

În consecinţă, a solicitat admiterea recursului în casaţie şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, precum şi suspendarea executării hotărârii recurate, în temeiul art. 441 alin. (1) C. proc. pen.

Prin încheierea din 28 iunie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 366/A din 07 aprilie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, dispunându-se, totodată, trimiterea cauzei Completului nr. 7, în vederea judecării pe fond a căii extraordinare de atac. În acest sens, s-a reţinut că sunt îndeplinite formal cerinţele prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen., pentru cazul reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. cu referire la reţinerea eronată a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) C. pen. privind recidiva postcondamnatorie, cu consecinţa greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 96 alin. (4) C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) C. pen.

În ceea ce priveşte solicitarea de suspendare a executării hotărârii atacate, având în vedere că recurentul nu a indicat motivele ce fundamentează această solicitare şi că nu au fost identificate, din oficiu, aspecte care să justifice o asemenea măsură procesuală, Înalta Curte, reţinând şi faptul că mandatul de executare a pedepsei închisorii nu a fost pus în executare (aşa cum rezultă din procesul-verbal din 28 iunie 2022, dosar Î.C.C.J.), a apreciat-o ca nefondată, respingând-o ca atare, în baza art. 441 alin. (1) C. proc. pen.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de inculpatul A. ca fiind nefondat, pentru motivele expuse în continuare.

Astfel, din interpretarea dispoziţiilor art. 433 şi art. 447 C. proc. pen., rezultă că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac ce are ca scop verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege. Prin urmare, recursul în casaţie nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci doar controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu dispoziţiile legii materiale şi procesuale aplicabile, pornind de la situaţia de fapt avută în vedere de instanţa de apel.

Aceste consideraţii sunt valabile şi cu privire la motivul de recurs reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat A. cu argumentarea că au fost reţinute eronat dispoziţiile art. 41 alin. (1) C. pen. privind recidiva postcondamnatorie, cu consecinţa greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 96 alin. (4) C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) C. pen.

Analizând dispoziţiile legale incidente în speţă, se constată că, potrivit art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în situaţia în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident atunci când pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală. Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică şi cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.

În jurisprudenţa recentă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, delimitându-se sfera de aplicabilitate a cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., s-a statuat că acesta vizează nu doar erori de drept produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau cu o durată superioară ori inferioară limitelor legale speciale, ci întreg regimul sancţionator aplicat unei situaţii juridice concrete, respectiv ansamblul pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunea reţinută, şi anume, pedepse principale, complementare sau accesorii, pe care legiuitorul le prevede în mod explicit stabilind astfel limitele legale ale sancţiunilor ce pot fi aplicate şi modalitatea de individualizare a aplicării sau a executării pedepsei (deciziile penale nr. 543/RC din 14 decembrie 2016, nr. 418/RC din 13 octombrie 2016, publicate pe site-ul www.x.ro).

Totodată, s-a subliniat că, deşi o pedeapsă depăşeşte, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale prevăzute de C. pen. pentru o anumită infracţiune, există, însă, şi situaţii în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reţinerii unor împrejurări care au drept consecinţă reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă (deciziile nr. 226/RC din 14 iunie 2016, nr. 18/RC din 17 ianuarie 2017, nr. 439/RC din 15 noiembrie 2019, nr. 316/RC din 20 septembrie 2019, nr. 340/RC din 06 octombrie 2020, publicate pe site-ul www.x.ro). Aceste împrejurări ţin de individualizarea legală a pedepsei şi pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt unitatea sau pluralitatea de infracţiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare, etc.), dar pot fi şi de natură procesuală (cum ar fi judecarea cauzei în procedura recunoaşterii învinuirii).

Prin motivele scrise de recurs, recurentul a susţinut că, în mod eronat, au fost reţinute, în cauză, dispoziţiile art. 41 alin. (1) C. pen. privind recidiva postcondamnatorie, în condiţiile în care fapta pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză a fost săvârşită la 24 februarie 2021, ora 22:28, aşadar în aceeaşi zi în care i-a fost comunicată hotărârea nr. 41/2021 a Tribunalului Arad pronunţată în dosarul nr. x/2020, ce era supusă contestaţiei în termen de 3 zile de la comunicare şi care, din acest motiv, nu era definitivă la data comiterii faptei.

Contrar susţinerilor recurentului, Înalta Curte constată că instanţele de fond şi apel nu au reţinut starea de recidivă în raport cu sentinţa penală nr. 41 din 11 februarie 2021 a Tribunalului Arad, ci faţă de condamnarea suferită de acesta, prin sentinţa penală nr. 268 din 05 octombrie 2020 a Tribunalului Arad (dosar nr. x/2020), definitivă prin decizia penală nr. 1129/A din 24 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, respectiv faţă de pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea mai multor infracţiuni, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de 3 ani.

De altfel, sentinţa penală nr. 41 din 11 februarie 2021 a Tribunalului Arad a fost pronunţată în faza de executare a pedepselor, prin dispozitivul acesteia hotărându-se, în baza art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu aplicarea art. 89 şi art. 87 C. pen., anularea amânării aplicării pedepsei de 1 an închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. 2115 din 20 noiembrie 2018 a Judecătoriei Arad (dosar nr. x/2018), definitivă prin neapelare, anularea suspendării executării pedepsei de 2 ani şi 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 268 din 05 octombrie 2020 a Tribunalului Arad, definitivă prin decizia penală nr. 1129/A din 24 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, care, apoi, a fost descontopită în pedepsele componente, iar, în final, în baza art. 38 şi art. 39 C. pen., contopirea tuturor acestor sancţiuni penale în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care a fost adăugat un spor de 7 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 7 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, în condiţiile art. 91 şi urm. C. pen., pe un termen de 3 ani. Prin urmare, sub aspectul reţinerii stării de recidivă, nu are nicio importanţă data rămânerii definitive a acestei sentinţe penale.

Împrejurarea că la stabilirea, prin decizia recurată, a pedepsei finale de 3 ani şi 7 luni închisoare, ce s-a dispus a fi executată de inculpatul A. în condiţii de detenţie, s-a avut în vedere sancţiunea penală aplicată anterior astfel cum a rezultat din contopirea pedepselor conform sentinţei penale nr. 41 din 11 februarie 2021 a Tribunalului Arad nu prezintă nicio relevanţă din perspectiva reţinerii stării de recidivă, căci, chiar şi în absenţa acestei hotărâri, tratamentul sancţionator s-ar fi menţinut, eventual schimbându-se doar ordinea de efectuare a operaţiunilor, fără a exista vreo consecinţă asupra cuantumului pedepsei de executat.

Astfel, indiferent de ordinea în care s-ar fi realizat operaţiunile de anulare a amânării aplicării pedepsei la care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 2115 din 20 noiembrie 2018 a Judecătoriei Arad, definitivă prin neapelare, şi de revocare, conform art. 96 alin. (4) C. pen., a suspendării executării pedepsei stabilită prin sentinţa penală nr. 268 din 05 octombrie 2020 a Tribunalului Arad, definitivă prin decizia penală nr. 1129/A din 24 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Timişoara (pedepse care, aşa cum s-a arătat anterior, au fost contopite prin sentinţa penală nr. 41 din 11 februarie 2021 a Tribunalului Arad), sancţiunea penală la care s-ar fi ajuns în urma aplicării dispoziţiilor art. 43 alin. (1) C. pen. ar fi fost aceeaşi cu cea stabilită în cauză prin decizia recurată (şi anume 3 ani şi 7 luni închisoare).

Faţă de cele ce preced, constatând că, din perspectiva criticilor invocate, nu rezultă aspecte de nelegalitate care să poată fi îndreptate prin prisma dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte, temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 366/A din 07 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.

Totodată, faţă de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., se va dispune obligarea recurentului inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 366/A din 07 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 octombrie 2022.