Drunk driving penalty: Cassation inadmissible for individualization errors and misapplication of simplified procedure limits

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2022

Asupra recursului în casaţie de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 862 din 14.06.2021 pronunţată de Judecătoria Cluj - Napoca, în temeiul art. 396 alin. (1), (2), (10) C. proc. pen., art. 375 alin. (1), (2) C. proc. pen., art. 14 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. la o pedeapsă de 5.700 RON amendă, rezultată prin înmulţirea sumei corespunzătoare unei zile amendă în cuantum de 30 RON, cu zilele-amendă în număr de 190, obţinute prin reducerea limitelor speciale ale zilelor-amendă de la 180 şi 300, la 135 şi 225.

În temeiul art. 63 şi art. 64 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de înlocuire a pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii şi asupra cazurilor de executare a pedepsei amenzii prin prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii ca urmare a neexecutării în tot sau în parte a pedepsei amenzii.

În temeiul art. 107, art. 111 C. pen. s-a luat faţă de inculpatul A. măsura de siguranţă a interzicerii exercitării dreptului de a conduce orice categorie de autovehicule.

În temeiul art. 397 alin. (5) C. proc. pen., art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (5) C. proc. pen., s-a constatat că infracţiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen. fiind de natură formală nu a produs prejudiciu, astfel că nu s-a exercitat acţiunea civilă în legătură cu această faptă.

În temeiul art. 398, art. 274 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 440 RON.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj - Napoca.

Prin decizia penală nr. 1648/A din 22.12.2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2020 a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, a fost desfiinţată sentinţa penală atacată cu privire la individualizarea pedepsei şi, în rejudecare, în temeiul art. 396 alin. (1), (2), (10) C. proc. pen., art. 375 alin. (1), (2) C. proc. pen., art. 14 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

Au fost înlăturate din hotărâre dispoziţiile privind luarea faţă de inculpatul A. a măsurii de siguranţă a interzicerii exercitării dreptului de a conduce orice categorie de autovehicule.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva deciziei penale nr. 1648/A din 22.12.2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2020, inculpatul A. a formulat cerere de recurs în casaţie, invocând dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În motivarea cererii de recurs, s-a susţinut că, pedeapsa aplicată de către instanţa de apel pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen. este stabilită în alte limite decât cele prevăzute de lege, întrucât, pe de o parte, nu s-a ţinut cont de prevederile potrivit cărora pedeapsa trebuia să fie redusă cu o treime, urmare a judecării cauzei potrivit procedurii simplificate, iar, pe de altă parte, în procesul de individualizare a executării pedepsei, instanţa de control judiciar nu a ţinut cont de circumstanţele personale ale inculpatului (vârsta înaintată, starea precară de sănătate), fiindu-i aplicată, în mod greşit, o pedeapsă cu executare în regim de detenţie.

Prin încheierea din 8 septembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2020, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1648/A din 22 decembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2020.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, în considerarea celor ce succed:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Limitarea obiectului judecăţii în recursul în casaţie la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii substanţiale sau a legii de procedură penală constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acele încălcări corespunzătoare unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege, fiind, aşadar, exclusă rejudecarea unei cauze pentru a treia oară, în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel.

În cauză, inculpatul A. a formulat recurs în casaţie întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Recurentul inculpat a susţinut, în esenţă, că nu i s-a redus pedeapsa corespunzător, deşi judecarea cauzei s-a realizat potrivit procedurii simplificate, fiindu-i aplicată, în mod greşit, o pedeapsă cu executare în regim de detenţie, fără a se ţine seama de circumstanţele personale.

Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică şi de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.

Dispoziţiile care reglementează cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. sunt de strictă interpretare şi vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport de încadrarea juridică reţinută sau menţinută prin hotărârea atacată şi de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel, textul nepermiţând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecinţe asupra cuantumului pedepsei.

Aşadar, cazul de casare invocat vizează situaţiile în care s-au produs erori în legătură cu aplicarea pedepsei sau a măsurilor educative, prin stabilirea unei sancţiuni neprevăzute de lege, prin nerespectarea limitelor legale prevăzute de lege ori a tratamentului sancţionator al pluralităţii de infracţiuni, excluzându-se criticile privind greşita individualizare a pedepsei.

Rezultă că se circumscriu cazului de casare menţionat acele situaţii în care este înfrânt principiul legalităţii pedepsei, printre altele, prin depăşirea limitelor legale, respectiv, stabilirea unei pedepse care, fie depăşeşte limitele generale ale pedepsei ori se situează sub aceste limite, fie depăşeşte sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracţiunea săvârşită.

În speţă, Înalta Curte constată că, prin decizia instanţei de apel, în temeiul art. 396 alin. (1), (2), (10) C. proc. pen., art. 375 alin. (1), (2) C. proc. pen., art. 14 C. proc. pen., inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

Potrivit 336 alin. (1) C. pen., limitele pedepsei cu închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe sunt de la unu la 5 ani sau cu amendă.

Conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen., când judecata s-a desfăşurat în condiţiile art. 375 alin. (1), (11) şi (2), (…) limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, (…), în cauză, limitele pedepsei cu închisoare devenind, astfel, de la 8 luni la 3 ani şi 6 luni.

Prin urmare, examinând motivele recurentului inculpat, în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că nu pot fi primite criticile acestuia, în condiţiile în care pedeapsa cu închisoare aplicată de instanţa de apel este stabilită în limitele prevăzute de lege, în raport de cauza de reducere a pedepsei prevăzută de art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Relativ la susţinerea recurentului inculpat, conform căreia instanţa de control judiciar nu a ţinut cont de circumstanţele personale, fiindu-i aplicată, în mod greşit, o pedeapsă cu executare în regim de detenţie, Înalta Curte învederează că nu poate face obiectul cenzurii în calea extraordinară a recursului în casaţie, întrucât criticile privind atât individualizarea judiciară a pedepsei, cât şi individualizarea modalităţii de executare a pedepsei, nu vizează niciunul din cazurile de casare prevăzute expres şi limitativ de legiuitor la art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1648/A/2021 din 22 decembrie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1648/A/2021 din 22 decembrie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. x/2020.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 septembrie 2022.