Final conviction ruling upheld, UK sentence deductions rejected for lack of recognized foreign judicial act; challenge dismissed and costs imposed

Şedinţa publică din data de 14 iunie 2022

Asupra contestaţiei de faţă, reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 31 din 29 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a admis contestaţia formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 2 din 5 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2020, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 123/A din 22 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală şi, în temeiul art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală sus menţionată perioada reţinerii şi arestării contestatorului în vederea predării, de la 8 august 2019 până la 3 septembrie 2019, inclusiv.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale contestate.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin sentinţa penală nr. 2 din 5 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2020, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi s-a dispus recunoaşterea sentinţei nr. T x din 14 februarie 2020, definitivă la aceeaşi dată, a Curţii Coroanei Inner London, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare (2738 de zile) pentru săvârşirea unei infracţiuni de conspiraţie pentru transferul de bunuri obţinute din infracţiuni, contrar articolului 1(1) din Legea Dreptului Penal din 1971, ce are corespondent în legea penală română în infracţiunea de spălare de bani prev. de art. 49 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 129/2019.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 7 ani şi 6 luni închisoare (2738 de zile).

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii perioada executată (462 de zile) de la 4 septembrie 2019 la 8 decembrie 2020.

Prin decizia penală nr. 123/A din 22 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală s-a admis apelul persoanei condamnate A. împotriva sentinţei penale susmenţionate, s-a desfiinţat, în parte, hotărârea atacată, iar în rejudecare s-a dispus deducerea din pedeapsa închisorii a perioadei executate (de 462 de zile) de la 4 septembrie 2019 la 8 decembrie 2020, precum şi în continuare, la zi.

Persoana condamnată A. a formulat contestaţie la executare împotriva aceleiaşi hotărâri, solicitând deducerea din pedeapsa recunoscută de 7 ani şi 6 luni închisoare: 1. a perioadei reţinerii şi arestării în vederea predării, precum şi celei executate în virtutea mandatului de executare a pedepsei, de la 8 august 2019 şi până la 14 mai 2021 (data transferului în România), perioadă (645 de zile) care, conform dispoziţiilor legilor britanice în materia executării pedepselor privative de libertate, trebuie să fie considerată ca reprezentând dublul zilelor executate, respectiv 1290 zile; 2. a perioadei de 9 luni (270 de zile) care, conform dispoziţiilor legilor britanice în materia executării pedepselor privative de libertate, se deduce din pedeapsa aplicată, în cazul transferului persoanei condamnate în statul de cetăţenie, în vederea continuării executării pedepsei privative de libertate.

Învestită cu această cerere, Curtea de Apel Bacău a dispus ataşarea sentinţei penale nr. 112/P din 9 august 2019 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2019 şi a procedat la transmiterea unor adrese către autorităţile judiciare din Marea Britanie, pentru ca acestea să comunice dacă persoana condamnată beneficiază de o reducere a pedepsei, în sensul celor solicitate.

Evaluând cererea persoanei condamnate, Curtea a notat că prin sentinţa penală nr. 112/P din 9 august 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2019, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis, la 26 iulie 2019, de către judecătorul de pace din cadrul Curţii Magistraţilor Birmingham - Marea Britanie, pe numele persoanei solicitate A. şi arestarea acesteia în vederea predării, începând cu data de 9 august 2019.

În cuprinsul aceleiaşi sentinţe s-a notat că persoana solicitată a fost reţinută pentru 24 ore, la data de 8 august 2019.

Totodată, Curtea a reţinut că din referatului Biroului Executări Penale al Curţii de Apel Constanţa rezultă că persoana solicitată a fost predată autorităţilor din Marea Britanie la data de 3 septembrie 2019.

În fine, a notat că răspunsul înaintat de autorităţile din Marea Britanie nu confirmă existenţa legislaţiei specifice care ar permite considerarea ca dublu executată a perioadei de detenţie din executarea mandatului european de arestare şi nici existenţa unor dispoziţii legale care, în situaţia transferului persoanei condamnate în statul de cetăţenie în vederea continuării executării pedepsei privative de libertate, ar impune scaderea din pedeapsă a unei perioade de 9 luni închisoare.

În raport cu aceste constatări, Curtea a apreciat că se impune deducerea suplimentară din pedeapsa în executarea căreia se află persoana condamnată doar a duratei reţinerii şi arestării în vederea predării, începând cu data de 8 august 2019 şi până la predarea efectivă, respectiv 3 septembrie 2019, întrucât pentru restul perioadei solicitate, respectiv 4 septembrie 2019 - 14 mai 2021, deducerea din pedeapsă a fost deja dispusă prin sentinţa penală nr. 2 din 5 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2020, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 123/A din 22 aprilie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Ca urmare, reţinând şi că autorităţile din Marea Britanie nu au confirmat existenţa unor dispoziţii legale care prevăd cauze de reducere a pedepsei în materia executării mandatului european de arestare şi a transferului persoanelor condamnate, Curtea a admis contestaţia la executare, dispunând conform dispozitivului redat în preambulul prezentelor considerente.

*

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestaţie condamnatul A., fără a motiva în scris calea de atac.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 6 mai 2022, sub nr. x/2021.

În vederea soluţionării cauzei, în urma diligenţelor instanţei supreme, a fost ataşat dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Constanţa, secţia penală.

La termenul fixat, 14 iunie 2022, apărătorul ales al contestatorului persoană condamnată, reprezentantul Ministerului Public şi partea, personal, prin sistem videoconferinţă, au formulat concluziile detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

Evaluând contestaţia de faţă prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile în materie, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, în considerarea următoarelor argumente:

Obiectul cauzei pendinte îl constituie cererea prin care condamnatul A. (aflat în executarea pedepsei de 7 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa nr. T x din 14 februarie 2020, definitivă la aceeaşi dată, a Curţii Coroanei Inner London, recunoscută prin sentinţa penală definitivă nr. 2 din 5 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2020, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 123/A din 22 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală) a solicitat deducerea, din pedeapsa în executarea căreia se află:

- a unui număr de 1290 de zile, constând în dublul perioadei de 645 de zile, de la 8 august 2019 şi până la 14 mai 2021, în care a fost reţinut şi arestat în vederea predării şi în care a executat pedeapsa pe teritoriul Marii Britanii, până la data transferului în România, susţinând că legile britanice recunosc persoanelor private de libertate beneficiul deducerii din pedeapsă a unei perioade duble faţă de perioada efectiv executată în baza măsurilor preventive sau a hotărârii definitive de condamnare;

- a unei perioade de 9 luni (270 de zile), susţinând că legile britanice recunosc persoanelor private de libertate beneficiul reducerii cu 9 luni a pedepsei privative de libertate, ca urmare a tranferării condamnatului într-un penitenciar din statul de cetăţenie.

Cererea astfel formulată constituie o contestaţie la executare care îşi găseşte temeiul în dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., raportat la art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, republicată - normă aplicabilă în speţă ca urmare a statutului de terţ (în configurarea dată acestei sintagme prin dispoziţiile art. 136 alin. (2) lit. d) din acelaşi act normativ) dobândit de Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord ca urmare a retragerii din Uniunea Europeană.

Potivit art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, republicată, "În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător".

Acest text de lege, care garantează că, în procedura de transferare, persoanele condamnate vor beneficia de toate deducerile de pedeapsă acordate în statul emitent până la momentul transferării efective în România, instituie în sarcina instanţelor naţionale obligaţia deducerii din pedeapsa ce urmează a fi executată în România, atât a duratei pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, cât şi, dacă este cazul, a numărului de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislaţiei statului emitent.

În considerarea acestor dispoziţii legale, cetăţeanul român condamnat printr-o hotărâre judecătorească străină definitivă, recunoscută în România, care a beneficiat, în statul de condamnare, de recunoaşterea ca executată a unei perioade de timp, îşi păstrează acest drept şi ulterior transferării sale într-un loc de deţinere din ţara de origine, el urmând să producă efecte identice în ambele ordini juridice, atât a statului de condamnare, cât şi a statului de executare.

Pentru a produce însă astfel de efecte, recunoşterea ca executată, pe teritoriul statului de condamnare, a unei perioade de timp, trebuie să fie acordată printr-o hotărâre judecătorească sau un act judiciar emis de autorităţile acestui stat, acte ce urmează a fi recunoscute în condiţiile art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Evaluând datele concrete ale speţei prin prisma consideraţiilor teoretice expuse, Înalta Curte constată că, în susţinerea cererii sale, condamnatul A. nu a depus, iar în urma diligenţelor primei instanţe, autorităţile britanice nu au transmis vreun act judiciar prin care, confirmându-se benefiiciile invocate de acesta, să i se recunoască ca executate perioadele menţionate în cuprinsul cererii.

În acest sens, notează că documentele depuse de apărarea condamnatului în susţinerea cererii formulate, care se află la filele x (în limba engleză) şi 37-46 (în limba română) din dosarul Curţii de Apel Bacău, cuprind Fişa de notificare a datelor de eliberare emisă de Serviciul Închisorii şi Probaţiunii Majestăţii Sale din Marea Britanie pe numele contestatorului, din care rezultă că data pentru eliberarea timpurie a părţii (ERSED - Early Release Scheme Eligibility Date) este 7 septembrie 2022 şi o notă de consultaţie oferită apărătorului părţii de un avocat din Marea Britanie

Mai notează că, în vederea verificării susţinerilor contestatorului, prima instanţă a transmis numeroase adrese către autorităţile judiciare din Marea Britanie pentru ca acestea să comunice, punctual: dacă perioada în care numitul A. s-a aflat în stare de reţinere şi arest preventiv în baza mandatului european de arestare, iar, ulterior, în executarea pedepsei pe teritoriul străin, începând cu data reţinerii (08.08.2019) şi până la data transferului executării pedepsei în România (14.05.2021), îi poate conferi acestuia beneficiul eliberării timpurii ERSED (Early Release Scheme Eligibility Date), în sensul în care, potrivit dispoziţiilor legilor penale britanice, pedepsele cu închisoarea pe o perioadă determinată se execută jumătate în închisoare şi jumătate "on license"; în cazul în care se califică pentru ERSED, dacă contestatorul beneficiază de o reducere a pedepsei cu până la 270 de zile, având în vedere transferul executării pedepsei din Marea Britanie în România.

În urma acestor diligenţe, la dosarul cauzei a fost transmis, la data de 12 noiembrie 2021, certificatul de condamnare emis pe numele contestatorului de Serviciul Instanţelor şi Tribunalelor al Majestăţii Sale, iar la data de 17 februarie 2022 - adresa x din aceeaşi dată emisă de Închisoarea şi Serviciul de Probaţiune al Majestăţii Sale, prin care s-a comunicat că perioada petrecută de numitul A. în stare de reţinere, arest preventiv şi în virtutea mandatului de executare a pedepsei, începând cu data reţinerii (08.08.2019) şi până la data transferului executării pedepsei în România (14.05.2021), nu-i conferă acestuia beneficiul eliberării timpurii ERSED (Early Release Scheme Eligibility Date), întrucât data de eligibilitate a schemei de eliberare anticipată pentru acesta este 7 septembrie 2022.

Or, prin răspunsul transmis, autorităţile judiciare britanice nu recunosc contestatorului beneficiul aşa-ziselor cauze de reducere a pedepsei pe care le invocă în actualul cadru procesual, după cum nici nu confimă existenţa legislaţiei interne specifice invocate de acesta, care ar permite, pe de o parte, considerarea ca dublu executată a perioadei în care s-a aflat în detenţie în executarea mandatului european de arestare, iar pe de altă parte, scăderea unei perioade de 9 luni închisoare din pedeapsa de executat, ca urmare a transferului său în statul de cetăţenie.

Prin urmare, solicitarea acestuia de deducere din pedeapsa de executat a unui număr total de 1560 de zile (1290+270), ca efect al unor dispoziţii legale britanice, este lipsită de fundament.

Cu toate acestea, reţinând că în procedura punerii în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare britanice în vederea cercetării contestatorului pentru faptele pentru care ulterior a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare în executarea căreia se află în prezent, acesta a fost reţinut, timp de 24 de ore, la data de 8 august 2019, iar, ulterior, arestat în vederea predării, până la data de 3 septembrie 2019, inclusiv (când a fost efectiv predat), Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, constată că această perioadă se impune a fi dedusă din pedeapsa de executat.

Restul perioadei invocate de contestator, 4 septembrie 2019 - 14 mai 2021, a fost deja dedusă din durata pedepsei prin sentinţa penală nr. 2 din 5 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2020, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 123/A din 22 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În raport cu acest constatări, constatând legală şi temeinică hotărârea instanţei de fond, Înalta Curte, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) raportat la art. 597 alin. (7) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 31 din 29 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Urmare acestei soluţii, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea contestatorului persoană condamnată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană condamnată, în cuantum de 79 RON, să fie suportat din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 31 din 29 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă contestatorul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană condamnată, în cuantum de 79 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 iunie 2022.