Notarial forgery of succession renunciation: evidentiary weight of conflicting forensic signature reports and terminal patient's capacity to sign

Şedinţa publică din data de 13 decembrie 2022

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 65 din 14 iulie 2022 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a fost achitată inculpata A., notar public la B.I.N. A., domiciliată în mun. Bacău, str. x, jud. Bacău, cu domiciliul ales la sediul BIN A. din mun. Bacău, str. x, jud. Bacău, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen., întrucât fapta nu există.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au fost reţinute în sarcina acestuia.

A fost respinsă cererea inculpatei de acordare a cheltuielilor judiciare.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bacău a reţinut următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nr. 430/P/2017 din 23.02.2021 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen.

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că, în fapt, inculpata A., în data de 30 septembrie 2014, în calitate de notar public în cadrul BIN A., la solicitarea lui B., a autentificat un document intitulat DECLARAŢIE, din care reieşea că C. ar fi renunţat la succesiunea defunctului D., ştiind că semnătura numitei C. a fost falsificată prin imitaţie liberă, menţionând în cadrul încheierii de autentificare nr. 3418 din 30 septembrie 2014 a BIN A. aspecte care nu corespundeau realităţii, respectiv faptul că C. ar fi semnat în faţa sa documentul sus menţionat.

Astfel, în timp ce C. era internată la Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău, la secţia A.T.I. (avându-i ca medici curanţi pe numiţii E. ca medic specialist oncolog şi pe F. ca medic în cadrul A.T.I.), cu stare generală gravă, având ca diagnostic metastaze hepatice, metastaze osoase, infecţie urinară, somnolenţă, sindrom icteric, scădere ponderală accentuată, imposibilitatea alimentării orale, stare confuzională, iar starea ei se deteriora de la o zi la alta şi posibil motivat şi de faptul că soţii C. şi B. aveau mai multe procese civile cu numita G., suspectul B. a luat decizia efectuării la BIN A. a demersurilor în vederea întocmirii unei declaraţii prin care C. să renunţe la succesiunea tatălui acesteia, D..

Scopul renunţării la succesiunea defunctului D. a fost acela ca bunurile succesoarele pe care ar fi trebuit să le moştenească C. de la defunct, în calitate de descedentă directă de gradul I, să nu intre în patrimoniul acesteia şi apoi, după decesul ei, să nu intre parţial în patrimoniul soţului ei - B. (probabil pentru a nu mai putea astfel să fie urmărite de creditoarea G.).

Întrucât, potrivit art. 1120 alin. (2) din C. civ., declaraţia de renunţare la succesiune se face în formă autentică la orice notar public sau, după caz, la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României, în condiţiile şi limitele prevăzute de lege, suspectul B. s-a deplasat la sediul Biroului Notarului Public A., unde a formulat o cerere de autentificare a unei declaraţii a numitei C. de renunţare la succesiune, precum şi deplasarea la spital a notarului public, în scopul sus arătat.

Cererea respectivă (purtând data de 30 septembrie 2014) şi copii după certificatul de deces seria x nr. x/19.10.2009 privind pe D.; certificatul de căsătorie seria x nr. x din 11.08.1984 emis pe numele B. şi C. (fiica lui D. şi H.); certificatul de naştere seria x nr. x eliberat pentru I. (fiul lui B. şi C.) au fost lăsate de suspect la ghişeul notariatului, unde au fost preluate de martora J., angajată a BIN A. cu atribuţii în acest sens încă din anul 2011.

Întrucât actul notarial solicitat era unul simplu şi nu necesita în faza respectivă intervenţia notarului public, conform procedurii obişnuite referitoare la circuitul documentelor în cadrul notariatului, martora J. a predat cererea formulată de suspectul B. şi documentele anexate cererii altor angajate ale biroului notarial, care au tehnoredactat declaraţia autentică de renunţare la succesiune pe baza modelelor pe care le aveau la dispoziţie, în proiect, aspect recunoscut şi de A. cu ocazia audierii ca inculpată. Totodată redactarea renunţării la succesiune de către biroul notarial era în acord cu dispoziţiile art. 78 din Legea nr. 36/1995 (în vigoare în anul 2014), conform cărora actele juridice pentru care legea prevede forma autentică ad validitatem trebuiau redactate numai de notarii publici.

Activitatea notarială referitoare la declaraţia de renunţare la succesiune a numitei C. a fost înregistrată la BIN A. în Registrul Notarial General, volumul III 2014 la număr curent 5416, din data de 30 septembrie 2014, cu număr de autentificare 3418.

Din analiza declaraţiei de renunţare la succesiune din litigiu rezultă că aceasta a fost tehnoredactată pe două pagini şi listată pe o foaie faţă-verso:

- prima pagină conţine: titlul "DECLARAŢIE", iar mai jos menţiunea că C., în calitate de fiică, a declarat pe proprie răspundere că nu a făcut niciun act de acceptare expresă sau tacită a succesiunii după defunctul său tată, D., decedat la data de 18 octombrie 2009 (CNP x) şi că înţelegea să rămână străină de succesiune, conform art. 700 din C. civ.. La rubrica "DECLARANTĂ" este menţionat numele C.. În josul aceleiaşi pagini este menţiunea "URMEAZĂ AUTENTIFICAREA PE VERSO";

- pagina a doua, care conţine încheierea de autentificare a declaraţiei mai sus precizate, încheiere care cuprinde:

- în partea de sus antetul "ROMÂNIA, Uniunea Naţională a Notarilor Publici, BIROU INDIVIDUAL NOTARIAL A., Licenţa de funcţionare nr. 3130/2734/17.12.2013, Sediul: Bacău, strada x, nr. 16;

- titlul: ÎNCHEIERE DE AUTENTIFICARE NR. 3418, Anul 2014, Luna septembrie, Ziua 30;

- menţiunea că A., notar public, s-ar fi deplasat la Spitalul Judeţean Bacău, secţia Terapie Intensivă, salonul 235, unde ar fi găsit-o pe C. (CNP x), în nume propriu, care era nedeplasabilă din cauza stării de sănătate, dar în deplinătatea facultăţilor mintale şi care, după ce ar fi citit actul, ar fi declarat că i-ar fi înţeles conţinutul, că cele cuprinse în act reprezentau voinţa sa, ar fi consimţit la autentificarea înscrisului şi ar fi semnat unicul exemplar;

- precizarea că potrivit art. 12 lit. b) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, republicată, cu modificările ulterioare SE DECLARĂ AUTENTIC PREZENTUL ÎNSCRIS;

- menţiunea că s-a perceput onorariul de 15 RON şi TVA în sumă de 3,60 RON, cu bon fiscal.

- la finalul documentului apare rubrica NOTAR PUBLIC.

În data de 30 septembrie 2014, la BIN A., a fost listat documentul sus descris, având pe faţă declaraţia de renunţare la succesiune, iar pe verso încheierea de autentificare nr. 3418 din 30 septembrie 2014, cu respectarea dispoziţiilor art. 216 alin. (2) şi art. 224 alin. (3) din Ordinul nr. 2333/C din 24 iulie 2013 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii Notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995 (în vigoare la data activităţii infracţionale).

Astfel, conform art. 216 alin. (2) din ordinul sus menţionat, îndeplinirea actului sau a procedurii notariale se constată prin încheiere, care poartă număr şi dată din registrul corespunzător, prevăzut de lege, iar potrivit art. 224 alin. (3) din acelaşi ordin, încheierea notarială se tehnoredactează în continuarea actului notarial, astfel încât să nu poată fi detaşată de cuprinsul actului, notarul public având obligaţia de a se asigura că este într-un format care să permită citirea tuturor datelor din cuprinsul acesteia.

Conform art. 225 alin. (1) şi (7) din ordinul sus menţionat, în data de 30 septembrie 2014, declaraţia autentică de renunţare la succesiune pe numele C. a fost listată într-un exemplar original şi un duplicat în două exemplare.

Pe exemplarul original, la rubrica "DECLARANTĂ, C.", a fost aplicată o semnătură indescifrabilă de către o altă persoană decât C., persoană care a falsificat semnătura numitei C. prin imitaţie liberă, aşa cum rezultă şi din raportul de constatare criminalistică grafică nr. x din 19 martie 2018.

Deşi ştia că semnătura aplicată la rubrica "DECLARANTĂ, C." nu îi aparţinea numitei C., nefiind executată de aceasta, ci că era falsificată, în data de 30 septembrie 2014, inculpata A. a semnat documentul pe verso, la rubrica NOTAR PUBLIC din cadrul încheierii de autentificare nr. 3418 din 30 septembrie 2014, dând astfel forţă juridică declaraţiei de renunţare la succesiune, aparent făcută de C.. Astfel, atestând fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului, inculpata A., în calitate de notar public, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a falsificat cu intenţie directă un înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia.

Ulterior, înscrisul oficial întocmit în fals a fost arhivat în mapa intitulată Dosar cu indicativul IA3/2014, referitor la testamente, inclusiv declaraţii de acceptare sau renunţare la succesiune etc., de la nr. 2809 la nr. 3665, dată începere 26 august 2014, dată încheiere 27 octombrie 2014, alături de un duplicat al acestuia şi de cererea formulată de B. prin care a solicitat notarului public A. autentificarea unei declaraţii a numitei C. de renunţare la succesiune, precum şi deplasarea la spital a notarului public, în scopul sus arătat, copii după: certificatul de deces seria x nr. x din 19 octombrie 2009 privind pe D. (CNP x); certificatul de căsătorie seria x nr. x din 11 august 1984 emis pe numele B. şi C. (fiica lui D. şi H.); certificatul de naştere seria x nr. x eliberat pentru I. (fiul lui B. şi C.).

Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară s-a constatat legalitatea sesizării instanţei şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii faţă de inculpată.

În cadrul cercetării judecătoreşti efectuată de prima instanţă au fost audiaţi inculpata şi martorii J., B., E., K., F. (audiaţi şi în cursul urmăririi penale), L. şi M. (propuşi de inculpată) şi s-a administrat proba cu expertiză criminalistică grafoscopică, fiind întocmit şi depus la dosarul cauzei Raportul de expertiză criminalistică nr. 56 din 14 martie 2022 de către Laboratorul Interjudetean Iaşi din cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice. S-a renunţat la audierea martorei N..

Instanţa de fond, analizând ansamblul probatoriu administrat în faza de urmărire penală şi în faza cercetării judecătoreşti, a constatat următoarele:

Inculpata A. a negat în mod constant pe tot parcursul procesului penal comiterea infracţiunii pentru care este acuzată. Declaraţiile date de aceasta în cursul urmăririi penale sunt în mare măsură concordante cu cele date în faţa instanţei de judecată.

Instanţa de fond a constatat că acuzaţia adusă inculpatei A. este fundamentată în mod determinant din punct de vedere probatoriu pe concluziile Raportului de constatare criminalistică grafică nr. x din 19 martie 2018, întocmit de un expert din cadrul Serviciului Criminalistic al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Bacău.

Potrivit acestui raport, Semnătura de la rubrica "DECLARANTĂ C." de pe declaraţia autentificată la BNP A. nu a fost executată de C.. Semnătura în cauză este realizată prin imitaţie liberă.

Aceste concluzii ale raportului de constatare au fost coroborate şi cu alte probe (acte medicale, depoziţii de martori) care au relevat faptul că, la data autentificării declaraţiei respective, numita C. avea o stare de sănătate foarte precară - metastaze hepatice, metastaze osoase, infecţie urinară, somnolenţă, sindrom icteric - de altfel, aceasta decedând la scurt timp după data respectivă.

În Raportul de expertiză criminalistică nr. 56 din 14 martie 2022 întocmit de către Laboratorul Interjudetean Iaşi din cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice în faza judecăţii în primă instanţă s-a formulat însă o concluzie contrară celei reţinute în raportul de constatare efectuat de specialistul din cadrul I.P.J. Bacău, concluzionându-se că "Semnătura pentru numele C. corespunzătoare rubricii DECLARANTĂ de pe înscrisul intitulat DECLARAŢIE autentificat sub nr. x/30 septembrie 2014 la Biroul Individual Notarial A. din Bacău aparţine titularei C., fiind realizată prin execuţie directă pe aversul suportului papetar pe care a fost redactat actul notarial".

Instanţa de fond a considerat concluziile acestui din urmă raport de expertiză criminalistică corecte şi i-a dat prioritate acestuia sub aspect probatoriu în detrimentul raportului de constatare întocmit în cursul urmăririi penale de către expertul din cadrul I.P.J. Bacău.

Aprecierea ca veridice a concluziilor raportului de expertiză criminalistică nr. 56 din 14 martie 2022 întocmit de către Laboratul Interjudetean Iaşi a fost întemeiată pe două argumente:

- în primul rând, la efectuarea expertizei criminalistice, expertul din cadrul L.I.E.C. Iaşi a avut la dispoziţie mult mai multe scripte de comparaţie decât expertul din cadrul I.P.J. Bacău, ceea ce i-a permis celui dintâi să urmărească evoluţia în timp a semnăturii numitei C. şi particularităţile semnăturii folosite de aceasta de-a lungul vieţii;

- în al doilea rând, expertului din cadrul L.I.E.C. Iaşi i s-au adus la cunoştinţă şi circumstanţele în care susnumita a semnat declaraţia autentificată de inculpata A., în calitate de notar public (faptul că susnumita era internată în spital, suferind de o boală aflată în fază terminală, că a semnat din poziţia şezut), ceea ce nu s-a întâmplat în cazul constatării efectuate în cursul urmăririi penale.

Referitor la boala de care suferea numita C. la data autentificării declaraţiei în cauză, fiind audiat în mod nemijlocit de instanţă, martorul F., medic la secţia ATI din cadrul S.J.U. Bacău, a declarat că pacienta C. era internată cu diagnosticul neoplasm, era în fază terminală, dar aceasta era conştientă, avea o latenţă în răspunsuri, dar avea discernământ, era raţională în gândire.

Nici acest martor şi nici martorii E., medic la S.J.U. Bacău la data faptei cercetate, L., infirmier la S.J.U. Bacău şi M., asistent medical la aceeaşi unitate spitalicească, nu au confirmat că ar fi avut cunoştinţă că inculpata A. ar fi vizitat-o pe C. la spital pentru a-i lua o declaraţie, însă nici Parchetul nu a prezentat dovezi certe care să ateste faptul contrar. Parchetul nu a prezentat probe certe în sensul că în data de 30 septembrie 2014, în jurul orei 19:00, inculpata nu ar fi fost la S.J.U. Bacău în salonul unde era internată C. prin dovedirea faptului că la data şi ora respectivă s-ar fi aflat în alt loc.

În schimb, deşi a reţinut subiectivismul martorelor K. şi J., angajatele biroului notarial al inculpatei, a observat că au susţinut în mod constant că aceasta s-a deplasat în data de 30 septembrie 2014 la spital pentru a autentifica declaraţia de renunţare la moştenire a numitei C..

Renunţarea la succesiune de către susnumita, ce face obiectul declaraţiei în cauză, nu contravine intereselor numitei C. şi nici vreunuia dintre membrii familiei sale, în contextul Dosarului civil nr. x/2015 al Judecătoriei Moineşti având ca obiect anulare act, reclamantă G. şi pârâţi B., soţul numitei C., I. şi H.. Chiar în actul de sesizare se menţionează că scopul renunţării la succesiunea defunctului D. a fost acela ca bunurile succesoarele pe care ar fi trebuit să le moştenească C. de la defunct, în calitate de descedentă directă de gradul I, să nu intre în patrimoniul acesteia şi apoi, după decesul ei, să nu intre parţial în patrimoniul soţului ei - B. (probabil pentru a nu mai putea astfel să fie urmărite de creditoarea G.).

Referitor la contradicţiile şi neconcordanţele dintre declaraţiile inculpatei şi cele ale numitului B. (ce a avut calitatea de suspect în cauză) şi ale martorei H. (mama numitei C.), menţionate în rechizitoriu, instanţa de fond a considerat, pe de o parte, că acestea nu au aptitudinea de a înlătura concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 56 din 14 martie 2022 întocmit de către Laboratorul Interjudeţean Iaşi, coroborate cu celelalte probe antemenţionate, iar, pe de altă parte, că aceste contradicţii sunt explicabile şi prin prisma timpului trecut de la data autentificării declaraţiei în discuţie până la data audierii acestora, de mai bine de 4 ani, ceea ce în mod inerent alterează informaţii şi aspectele memorate, dar şi vârstei înaintate a martorei H..

Instanţa de fond nu a apreciat ca necesară efectuarea unei noi expertize criminalistice de către I.N.E.C. Bucureşti, la solicitarea Parchetului, deoarece, şi în ipoteza formulării unor concluzii contrare celor din raportul de expertiză criminalistică nr. 56 din 14 martie 2022 întocmit de către Laboratul Interjudetean Iaşi, ar persista în continuare un dubiu în ceea ce priveşte fapta imputată inculpatei, ce i-ar profita acesteia şi care ar determina pronunţarea tot a unei soluţii de achitare, chiar dacă pe alt temei legal.

Faţă de considerentele expuse, instanţa de fond a apreciat că nu există infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen. pentru care a fost trimisă în judecată inculpata A. constând în aceea că în data de 30 septembrie 2014, în calitate de notar public în cadrul BIN A., la solicitarea lui B., a autentificat un document intitulat DECLARAŢIE, din care reieşea că C. ar fi renunţat la succesiunea defunctului D., ştiind că semnătura numitei C. a fost falsificată prin imitaţie liberă, menţionând în cadrul încheierii de autentificare nr. 3418 din 30 septembrie 2014 a BIN A. aspecte care nu corespundeau realităţii, respectiv faptul că C. ar fi semnat în faţa sa documentul sus menţionat. Totodată, a respins cererea inculpatei de acordare a cheltuielilor judiciare reprezentând contravaloarea onorariului pentru expertiza grafică extrajudiciară şi a onorariului expertului parte, motivat de faptul că nu există o dispoziţie în C. proc. pen. care să reglementeze recuperarea de către inculpatul achitat cu privire la comiterea unei infracţiuni a cheltuielilor judiciare făcute de acesta în cursul procesului penal, în ipoteza în care nu există persoană vătămată sau parte civilă. A mai arătat că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 453 din C. proc. civ., deoarece statul român, a cărui obligare la plata cheltuielilor judiciare o solicită inculpata, nu are calitate de parte în procesul penal, în sensul dat acestei noţiuni de C. proc. pen.

Împotriva sentinţei penale nr. 65 din 14 iulie 2022 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

În susţinerea căii de atac, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a formulat critici referitor la netemeinicia hotărârii atacate sub aspectul greşitei achitări a inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzute de art. 321 alin. (1) din C. pen., apreciind că materialul probator administrat confirmă acuzaţia formulată faţă de inculpata A..

S-a susţinut că semnătura în litigiu de pe declaraţia autentică din data de 30 septembrie 2014 nu a fost executată de C., concluzie care rezultă fără echivoc din Raportul de constatare criminalistică efectuat în faza de urmărire penală, coroborat cu probele administrate în cauză, constând în declaraţii de martori, foi de observaţie clinică generală a pacientei C. şi scripte de comparaţie.

S-a făcut referire punctuală la: fişa de observaţie clinică generală nr. SC x, emisă de Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău în 2014, din care reiese că C. s-a reinternat în secţia de Oncologie cu stare generală gravă, sindrom icteric, scădere ponderală accentuată, imposibilitatea alimentării orale, stare confuzională. (dosar u.p., Vol. II: adresa x răspuns nr. x din data de 18 septembrie 2017 emisă de Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău prin care înaintează Foaia de observaţie clinică generală a pacientei C. -f.2); declaraţia martorei E., medic oncolog, care a arătat că prin "sindrom confuzional se înţelege faptul că pacienta era confuză, adică înţelegea cu greu ceea ce i se spunea, răspundea la fel de greu la întrebări."; menţiunile medicului F. în fişa de observaţie a pacientei C. din data de 29 septembrie 2014, şi anume:

"cu agravare, pacientă somnolentă, cu mucoase uscate, icterice", declaraţia acestuia prin care arată că, "în condiţiile în care i-a prescris pacientei Cabiven, înseamnă că pacienta nu se mai putea alimenta singură", aspect apreciat a confirma faptul că pacienta nu mai putea efectua mişcări precise, precum şi menţiunea acestuia în foaia de observaţie din data de 30 septembrie 2014 (în ziua presupusei semnări a declaraţiei),:

"stare generală gravă, somnolentă."

S-a concluzionat că, în condiţiile în care încă din data de 26 septembrie 2014 numita C. prezenta stare generală gravă, somnolenţă, tremur, lentoare în gesturi şi gândire, stare care s-a agravat în zilele de 29-30 septembrie 2014, este foarte puţin probabil ca numita C. să fi putut semna ferm declaraţia de renunţare la succesiune şi să fi putut purta o discuţie amplă cu inculpata A. pe tema efectelor juridice ale renunţării la succesiune.

S-a subliniat faptul că niciunul din cei doi medici curanţi nu au confirmat prezenţa în secţia ATI a Spitalului Judeţean de Urgenţă Bacău a inculpatei A. în ziua presupusei semnări a declaraţiei de renunţare la succesiune şi nici nu au fost informaţi că pacienta ar fi fost vizitată de alte persoane în afara celor din rândul familiei, în condiţiile în care aceasta se afla internată în secţia ATI, unde accesul altor persoane era strict limitat.

Toate aceste aspecte au fost apreciate a conduce fără echivoc la concluzia că, în data de 30 septembrie 2014, numita C. nu ar fi fost aptă să semneze ferm o declaraţie autentică de renunţare la succesiune şi să aplice pe actul autentic o semnătură ce se presupune că o executa înainte de căsătorie, respectiv cu mai mult de 30 ani înainte, aşa cum rezultă din concluziile Raportului de expertiză criminalistică nr. 56 din 14 martie 2022 întocmit de LIEC Iaşi.

Deşi expertul din cadrul LIEC Iaşi ajunge la concluzia că semnătura în litigiu nu seamănă integral cu nici una din semnăturile de comparaţie, conchide, contrar logicii şi după o analiză parţială şi superficială a semnăturilor aparţinând numitei C. şi a semnăturii de pe declaraţia autentică din 30 septembrie 2014, că semnătura ar fi în mod cert executată de C., întrucât porţiuni din semnătura în litigiu ar prezenta similitudini cu porţiuni de semnături executate de C. la diferite intervale de timp, atât înainte de căsătorie, cât şi după schimbarea numelui prin căsătorie, când sus-numita avea semnături evident diferite.

Concluzia formulată de expertul din cadrul LIEC Iaşi, a fost apreciată a fi total eronată, în totală contradicţie cu întreg materialul probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât şi în etapa judecăţii în primă instanţă

S-a subliniat că, deşi a fost solicitată de către reprezentantul Ministerului Public efectuarea unei noi expertize la INEC Bucureşti, pentru efectuarea unei analize complete a semnăturii din litigiu şi pentru compararea acesteia cu semnăturile recente ale numitei C., nu cu semnături efectuate în perioada anterioară căsătoriei, instanţa de fond a respins cererea prin încheierea din data de 19 mai 2022, în condiţiile în care era necesară pentru lămurirea situaţiei de fapt sub toate aspectele, pentru motivele avute în vedere de parchet şi precizate în obiecţiunile depuse la dosar în data de 23 martie 2022.

S-a apreciat nefondată motivarea instanţei din cuprinsul hotărârii prin care arată că expertul din cadrul LIEC Iaşi a avut la dispoziţie mult mai multe scripte de comparaţie decât expertul din cadrul I.P.J. Bacău, ceea ce i-a permis celui dintâi să urmărească evoluţia în timp a semnăturii numitei C., în condiţiile în care este evident că semnătura de pe declaraţie nu are nicio asemănare cu semnăturile efectuate de către C. în ultimii ani de activitate în cadrul societăţii pe care o administra, fiind puţin probabil să semneze un document cu o semnătură pe care o efectua înainte de căsătorie în condiţiile unei stări de sănătate extrem de grave.

În dezbateri, procurorul de şedinţă a apreciat corectă soluţia de achitare a intimatei inculpate A., în aplicarea principiului in dubio pro reo.

Intimata inculpată A. a achiesat la concluziile procurorului de şedinţă.

. . . . . . . . ..

Examinând cauza, atât prin prisma criticilor invocate, cât şi din oficiu, conform art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

În sarcina inculpatei A. s-a reţinut prin rechizitoriu săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în data de 30 septembrie 2014, în calitate de notar public în cadrul BIN A., la solicitarea lui B., a autentificat un document intitulat DECLARAŢIE, din care reieşea că C. ar fi renunţat la succesiunea defunctului D., ştiind că semnătura numitei C. a fost falsificată prin imitaţie liberă, menţionând în cadrul încheierii de autentificare nr. 3418 din 30 septembrie 2014 a BIN A. aspecte care nu corespundeau realităţii, respectiv faptul că C. ar fi semnat în faţa sa documentul sus menţionat.

Soluţia de achitare pronunţată de prima instanţă, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., este fundamentată pe lipsa probelor care să infirme apărările formulate de inculpata A., în sensul că, în prezenţa sa, numita C. este cea care a aplicat semnătura pe actul în litigiu.

Prin motivele de apel, în susţinerea soluţiei de condamnare solicitate, Parchetul reiterează împrejurările de fapt care au stat la baza soluţiei de trimitere în judecată şi care vizează circumstanţele în care s-a autentificat declaraţia de renunţare la succesiunea defunctului D., starea de sănătate a declarantei C., litigiile soţilor Burghelea cu numita G., cu trimitere la probele care au fundamentat acuzaţia, în special la raportul de constatare criminalistică grafică întocmit în cursul urmăririi penale.

În cadrul cercetării judecătoreşti în apel au fost reaudiaţi inculpata A. şi martorii E., F., J., K., B. şi M., care şi-au menţinut declaraţiile anterioare. S-a revenit asupra dispoziţiei de reaudiere a martorei L., probă a cărei administrare a fost încuviinţată la solicitarea reprezentantului Ministerului Public, şi au fost respinse cererile de probatorii privind efectuarea unei noi expertize grafoscopice, solicitate de reprezentantului Ministerului Public şi de verificare de scripte, solicitată de intimata-inculpată A..

Preliminar evaluării probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte reţine că, în completarea principiului constituţional al prezumţiei de nevinovăţie, potrivit art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., "Condamnarea se pronunţă dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat."

Prezumţia de nevinovăţie poate fi răsturnată doar prin administrarea de probe certe, apte să demonstreze, dincolo de orice îndoială rezonabilă, acuzaţia formulată. Aşa cum se prevede în art. 99 alin. (2) din C. proc. pen., prezumţia de nevinovăţie generează în favoarea suspectului sau inculpatului un important beneficiu, scutindu-l de obligaţia de a-şi dovedi nevinovăţia şi conferindu-i dreptul la tăcere, sarcina probei incumbând organelor care exercită acţiunea penală (art. 99 alin. (1) din C. proc. pen.), cărora le revine îndatorirea legală de a administra probele necesare pentru dovedirea existenţei faptei, a elementelor constitutive ale infracţiunii, sub aspect obiectiv şi subiectiv, precum şi a lipsei vreunui impediment la punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale, prevăzut de art. 16 din C. proc. pen.

În speţă, Înalta Curte constată că probele administrate în cursul urmăririi penale şi în timpul cercetării judecătoreşti nu sunt apte a forma convingerea instanţei că intimata inculpată A. a săvârşit faptele ce îi sunt imputate prin actul de sesizare, respectiv că a menţionat, contrar realităţii, în cuprinsul încheierii de autentificare nr. 3418 din 30 septembrie 2014 a BIN A., că C. ar fi semnat în faţa sa declaraţia de renunţare la succesiunea defunctului său tată, D..

Instanţa reţine că:

- nu s-a dovedit că notarul public A. nu a mers la salonul din spitalul în care era internată persoana a cărei semnătură este contestată în prezenta cauză;

- nu s-a dovedit că persoana a cărei semnătură este contestată nu era aptă să semneze;

- Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Iaşi a infirmat acuzaţia, confirmând, prin expert autorizat, veridicitatea semnăturii contestate, şi explicând dificultăţile de scriere a unora dintre litere prin starea de sănătate a persoanei care semnat.

Sub un prim aspect, reţine că declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, prin ele însele, nu pot conduce la o concluzie certă privind absenţa notarului din salonul spitalului în care era internată persoana a cărei semnătură de pe declaraţia de renunţare la succesiune a fost contestată. Martorii din familia lui C. şi angajaţii cabinetului notarial au confirmat fie că notarul a plecat la spital pentru a autentifica declaraţia de renunţare la succesiune, fie că a mers în salonul în care era internată pacienta, care a semnat în prezenţa notarului. Medicul din secţia în care era internată C. şi asistentele care răspundeau de salon au declarat că nu au văzut notarul al spital în ziua respectivă, dar că nu au fost în permanenţă în salon şi că nu era absolut necesară autorizarea medicului pentru a se intra în salon. Nu au fost solicitate în timp util, de către acuzare, înregistrările camerelor de luat vederi din spital şi nici înregistrări ale camerelor de luat vederi de pe traseul indicat de notar ca fiind cel urmat pentru a ajunge la spital, astfel că niciuna dintre tezele probatorii susţinute mai sus nu a fost confirmată.

Astfel, B., J., K. şi H. atestă prezenţa inculpatei la spital pentru ca C. să semneze declaraţia de renunţare la succesiunea tatălui său D. în faţa sa.

Martorul B. relatează împrejurările care au determinat deplasarea intimatei inculpate la Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău, precum şi faptul că defuncta sa soţie a semnat declaraţia de renunţare la succesiune în faţa inculpatei, atât în declaraţia de suspect din 25 octombrie 2018, dată în cursul urmăririi penale, cât şi în declaraţiile de martor date în cursul judecăţii . Martorul arată:

"În cursul lunii septembrie 2014, fosta mea soţie C., fiind internată în spital şi conştientă că nu are şanse de supravieţuire, mi-a solicitat să mă adresez unui notar pentru a se deplasa la spital unde era internată în vederea autentificării unei declaraţii de renunţare la succesiune după tatăl acesteia (...) Ştiu că soţia mea C. a avut în luna mai 2014 o discuţie cu dna notar A. pentru această declaraţie. M-am deplasat la biroul notarial pentru a formula o cerere de deplasare la spital şi înregistrare a declaraţiei de renunţare la succesiune. După ce am formulat această cerere, în ziua următoare, doamna notar m-a anunţat că se va deplasa la spital la soţia mea după programul de lucru, am discutat cu medicul soţiei care mi-a dat acceptul pentru ca doamna notar să se deplaseze la spital în rezerva din cadrul secţiei ATI unde era internată în timpul programului de vizită, era aproximativ ora 19:00, am intrat în secţia ATI cu acceptul unor asistente. După ce am discutat la telefon cu inculpata am aşteptat-o pe aceasta la intrarea în spital şi am condus-o în secţia ATI.

Iniţial am intrat şi eu în rezerva unde se afla soţia, unde se mai afla şi mama acesteia H.. (...) eu am părăsit rezerva, însă puteam să văd pe geam ce se întâmplă înăuntru şi am observat când soţia semna pe o hârtie, avea actele în faţă şi a semnat."

Declaraţiile martorului se coroborează atât cu declaraţia inculpatei, cât şi cu ale martorelor J. şi K., angajatele biroului notarial, care au confirmat prezenţa lui B. la biroul notarial pentru depunerea cererii despre care a făcut vorbire, existenţa acesteia la dosar, faptul că inculpata le-a relatat că se va deplasa la spital "în legătură cu un act notarial, întrucât doamna era în spital şi era nedeplasabilă", iar în ziua următoare a afirmat în cadrul biroului că "doamna C. era într-o stare destul de gravă". Totodată, martorele au relatat uzanţele biroului notarial cu privire la luarea consimţământului/semnarea documentelor în afara biroului, precizând că inculpata se deplasa pentru a lua consimţământul unor persoane după programul de lucru şi că, de obicei, mergea singură, modalitatea în care se susţine că a fost autentificată la data de 30 septembrie 2014 declaraţia de renunţare la succesiune dată de C. fiind în concordanţă cu acestea.

Şi martora H., mama declarantei C., relatează în declaraţia din 11 noiembrie 2020, dată în cursul urmăririi penale, că C. a fost vizitată de o doamnă, posibil notar, care i-a explicat acesteia "ceva legat de renunţarea la moştenirea după soţul meu, D. (...) la un moment dat, am întors capul şi am văzut că fiica mea semna o hârtie ferm, fără să îi tremure mâna."

Martora L., infirmieră la Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău, deşi nu a putut confirma prezenţa inculpatei la secţia ATI, în declaraţia dată în faţa instanţei de fond la 20 ianuarie 2022 arată că "(...) B. mi-a zis că urma să vină la soţia sa un notar, dar nu îmi aduc aminte să o fi văzut pe inculpată, pentru că noi aveam pacienţi de care trebuia să ne ocupăm."

Totodată, Înalta Curte observă că nu au fost administrate probe care să infirme prezenţa inculpatei A. la Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău la data de 30 septembrie 2014, în jurul orei 19:00. Faptul că martorii F. şi E., medicii curanţi ai numitei C., nu au aprobat accesul inculpatei în secţia ATI sau nu au fost informaţi că pacienta va fi vizitată de persoane din afara familiei, aşa cum arată Parchetul în susţinerea tezei contrare, nu prezintă relevanţă în condiţiile în care, audiaţi în faţa instanţei de apel, martora E. a subliniat că nu avea astfel de atribuţii, iar martorul F. a precizat că, în afara aprobării sale, se intra în spital, la pacientă, în timpul orelor de vizită, respectiv 15-19, iar dacă era în afara acestora, medicul de gardă putea face excepţii. Or, ora la care inculpata A. susţine că s-a prezentat la spital, confirmată şi de declaraţiile coroborate ale martorilor B. (în jurul ori 18.00) şi J. (după programul biroului notarial, care se încheia la ora 17:00), se situa în timpul orelor de vizită.

În ceea ce priveşte contradicţia dintre declaraţiile martorilor B. şi F. cu privire la obţinerea aprobării telefonice a vizitei inculpatei la spital, Înalta Curte consideră că, pe de o parte, nu schimbă concluzia la care a ajuns anterior, iar pe de altă parte, că este justificată de perioada mare de timp scursă de la data faptelor cercetate (septembrie 2014) şi luarea declaraţiilor de martor în faza de urmărire penală (decembrie 2020).

În ceea ce priveşte capacitatea declarantei C. de a înţelege conţinutul declaraţiei date, efectele sale, de a-şi exprima consimţământul şi de a o semna, în condiţiile în care se confrunta cu probleme medicale extrem de grave, relevante sunt, în principal, foile de observaţie clinică, precum şi declaraţiile martorului F., medic pe secţia ATI a Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău, care în faţa Înaltei Curţi arată că în perioada anterioară celor trei-patru zile înaintea decesului "pacienta era cooperantă, conştientă şi răspundea la întrebări, deşi primea opiacee, calmante." Acelaşi martor, în declaraţia dată în primă instanţă precizează că C. era "conştientă, în primele 3-4 săptămâni de internare, se deplasa foarte greu abia în ultimele zile înainte de a deceda, (...) şi deşi era conştientă, avea o latenţă în răspunsuri, dar avea discernământ, era raţională în gândire."

Mai mult, din foile de observaţie clinică din datele de 29 şi 30 septembrie 2014, se observă că acesteia nu i-au fost administrate medicamente care aveau ca efect instalarea unei stări de somnolenţă înainte de ora 21:00 şi nu sunt menţiuni cu privire la faptul că "şi-ar fi pierdut gândirea logică sau coerenţa, luciditatea", aspect remarcat de martorul F., cu ocazia declaraţiei date în cursul urmăririi penale . Faptul că era conştientă este confirmat şi de martora E., medicul său curant, care arată că "din cauza bolii în sine de care aceasta suferea, dar şi a calmantelor, în măsura în care acestea i-au fost administrate, numita C. s-a aflat într-o stare generală de somnolenţă, care îi dădea o lentoare în reacţii". Şi martorii B. şi H., mama şi soţul declarantei, precizează în declaraţiile date că aceasta era lucidă, iar martora L., asistent medical la secţia ATI, arată că "C. (...) îmi povestea de boala ei (...), de faptul că are un băiat, că are o cofetărie, un soţ, despre cum a apărut boala de care suferea (...)".

Toate acestea denotă că C., deşi incontestabil se confrunta la sfârşitul lunii septembrie 2014 cu probleme medicale extrem de grave care îi afectau mobilitatea şi viteza de reacţie, avea capacitatea psihică de a înţelege conţinutul şi efectele declaraţiei de renunţare la succesiunea tatălui său şi era aptă să o semneze.

În consens cu judecătorul fondului, Înalta Curte arată că declaraţia de renunţare la succesiunea defunctului D. corespunde în totalitate intereselor C., cu efectul deschiderii vocaţiei la moştenire exclusiv fiului său, în condiţiile în care aceasta se afla în faza terminală a unei boli incurabile.

În ceea ce priveşte executarea semnăturii de pe declaraţia autentificată sub nr. x la data de 30 septembrie 2014 de BIN A., în Raportul de expertiză criminalistică întocmit în cauză, se concluzionează ferm că "Semnătura pentru numele "C.", corespunzătoare rubricii "DECLARANTĂ", de pe înscrisul intitulat "DECLARAŢIE", autentificat sub nr. x/30.09.2014 la Biroul Individual Notarial A. din Bacău, aparţine titularei C., fiind realizată prin execuţie directă pe aversul suportului papetar pe care a fost redactat actul notarial."

Relevante sub acest aspect sunt constatările de la filele x ale raportului, "Semnătura în litigiu, de evoluţie medie, fără indici de contrafacere prin imitaţie sau copiere (cum ar fi: fir grafic de calibru constant, presiune constantă, nefluctuantă, aspect general desenat, artificial etc.), ci - dimpotrivă: semnătura este realizată dinamic, cu viteză moderată, mişcările se succed spontan, presiunea fluctuează firesc pe ductele ascendente şi descendente, iar coeziunea execuţiei este relativ crescută. Grafismul este parţial literal (debutează cu majuscula "D"), are o formă unghiulară, dimensiunea semnelor grafice este medie, raportul dintre înălţimea elementelor cu dimensiune de majusculă şi a celor cu dimensiune de minusculă fiind normal, iar linia de bază ascendentă (foto nr. 3). Ceea ce atrage atenţia este traseul aparent nesigur al finalului semnăturii, care - dat fiind plasamentul - este cauzat de un tremurat patologic, ceea ce indică oboseala mâinii scriptorului (aşa-zisa "bâlbâire a mâinii") ca urmare a efortului depus în vederea execuţiei semnăturii. Aceasta corespunde unei stări maladive a autorului semnăturii, confirmând cele consemnate de notar în încheierea de autentificare. Cu alte cuvinte, acest aspect al scriiturii constituie un valoros indiciu de autenticitate. Spre deosebire de aspectul descris al semnăturii în litigiu, tremurăturile ce caracterizează o plastografiere apar în porţiunile dificil de reprodus ale traseului grafic şi au o altă factură faţă de cea relevată în cazul grafismului contestat."

De asemenea, la fila x a raportului, se menţionează că "Examinarea comparativă a semnăturii în litigiu cu grafismul de referinţă al titularei C., relevă similitudini ce vizează caracteristicile generale (evoluţie medie, alcătuire parţial literală, încadrarea semnăturilor comparate în acelaşi interval de variabilitate, dimensiunea medie, orientarea spre dreapta a semnelor grafice, raportul normal dintre înălţimea elementelor componente, presiunea moderată, coeziunea medie şi viteza medie de execuţie, linia de bază ascendentă etc.)". Totodată, s-au evidenţiat similitudini ce vizează şi caracteristici de detaliu, prezentate în planşele foto de la fila x a raportului, precum şi un valoros indiciu de autenticitate al semnăturii în litigiu, constând în realizarea acesteia din combinaţia părţii incipiente şi finale a variantei de semnătură din perioada 1980-1985 cu partea mediană a variantei de semnătură uzitată de titulară anterior anului 1986.

S-a precizat că semnăturile proprii unei persoane concretizează/materializează un ansamblu de reflexe condiţionate, interdependente, a căror derulare - similară unui algoritm - corespunde unui stereotip dinamic, unui automatism, care survine ca o necesitate a organismului de a reduce orice cheltuială suplimentară de energie, gruparea acestor caracteristici fiind unică, asigurând individualitatea grafismului. Semnătura nu are numai un caracter individual, ea are şi proprietatea de a se menţine constantă în timp, în sensul că grupul de particularităţi care o definesc subzistă timp îndelungat în acelaşi ansamblu. Astfel, în ciuda aparentei modificări a aspectului general al semnăturii, titulara - în ciuda afectării maladive ce caracterizează execuţia grafismului în litigiu, a rămas tributară propriilor deprinderi grafice, propriului stereotip grafic ce are ca rezultat realizarea semnăturii sale, neputând eluda majoritatea covârşitoare a caracteristicilor generale şi particulare ce îi caracterizează grafismul.

În plus, Înalta Curte reţine a fi esenţial faptul că expertul judiciar a exclus categoric posibilitatea plastografierii prin imitaţie sau copiere a grafismului în litigiu executat pentru numele "C.", inclusiv pe cea a plastografierii realizată de către o altă persoană prin imitaţia sau copierea unei semnături autentice a titularei folosită ca model.

Înalta Curte nu poate achiesa la solicitarea din motivele de apel ale parchetului de a lua în considerare concluziile Raportului de expertiză criminalistică grafică întocmit în cursul urmăririi penale având în vedere că, aşa cum a constatat şi judecătorul fondului, la efectuarea expertizei criminalistice judiciare au fost avute în vedere mai multe modele de comparaţie, emise pe o perioada mai mare de timp, respectiv din 1980 până în 2014, în loc de perioada 1998-2014, starea maladivă a autorului semnăturii, dar şi împrejurarea că Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Iaşi este acreditat RENAR pentru "Expertiza scrisului" şi pentru "Expertiza semnăturii", în baza cerinţelor standardului ISOP CEI 17025:2018, versiunea publicată în 2018, care ia în considerare ultimele noutăţi privind mediul de lucru şi practicile de lucru din cadrul laboratoarelor, spre deosebire de Serviciul Criminalistic al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Bacău, acreditat RENAR în baza versiunii anterioare a aceluiaşi standard (ISOP CEI 17025:2005), publicată în 2005.

În ceea ce priveşte diferenţa evidentă dintre semnătura din cuprinsul declaraţiei şi cea efectuată de C. în ultimii ani de activitate în cadrul societăţii pe care o administra, Înalta Curte reţine că în raportul de expertiză criminalistică întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Iaşi se explică detaliat, cu trimiteri la procedurile folosite, certificate ştiinţific, prezentate de o manieră logică şi cronologică, particularităţile şi elementele de individualitate care se menţin constante şi care se regăsesc în toate semnăturile efectuate pe parcursul anilor, indiferent de evoluţia acesteia sau de starea maladivă a numitei C., precum şi de ce este exclusă posibilitatea unei plastografieri.

În plus, aşa cum a subliniat şi procurorul de şedinţă în dezbateri, inculpata şi martorul B. au oferit o explicaţie plauzibilă cu privire la faptul că C. a semnat declaraţia de renunţare la succesiunea tatălui său cu numele purtat anterior căsătoriei, respectiv în mod reflex, de o persoană aflată în stadiul terminal al bolii, cu atât mai mult cu cât un falsificator ar fi imitat mai degrabă semnăturile recente ale acesteia.

Situaţia de fapt pe care o indică probele ce preced arată că nu s-a dovedit că notarul acuzat în prezenta cauză nu s-a prezentat la salonul din spitalul în care era internată persoana a cărei semnătură pe declaraţia de renunţare la succesiune a fost contestată, iar expertiza Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Iaşi a concluzionat că semnătura de pe declaraţie îi aparţine persoanei a cărei voinţă de a renunţare la succesiune a fost autentificată de notar.

În raport de aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva sentinţei penale nr. 65 din 14 iulie 2022 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor fi reţinute în sarcina statului.

În ceea ce priveşte cererea intimatei-inculpate de obligare a statului la plata cheltuielilor judiciare pe care le-a efectuat în etapa procesuală a apelului, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 276 alin. (6) din C. proc. pen. fac trimitere la legea civilă, în speţă la art. 453 din C. proc. civ., care consacră, în mod expres, ca fundament al suportării cheltuielilor de judecată, culpa procesuală şi principiul despăgubirii celui ce câştigă procesul de către partea căzută în pretenţii, respectiv Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, în calitatea sa de garant al legalităţii şi independenţei actului de justiţie (Decizia nr. 77/2022 din 20 ianuarie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă).

Cum soluţionarea oricărei cereri este guvernată de principiul contradictorialităţii, iar Statul nu a fost parte în prezenta cauză, Înalta Curte constată că solicitarea intimatei-inculpate A. de obligare a statului la plata cheltuielilor judiciare pe care le-a efectuat în etapa procesuală a apelului nu poate fi soluţionată în cadrul procesului penal, motiv pentru care o va respinge, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva sentinţei penale nr. 65 din 14 iulie 2022 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de obligare a statului la plata cheltuielilor judiciare formulată de intimata-inculpată A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 decembrie 2022.