Assault conviction: evidentiary sufficiency of medical and circumstantial evidence in proving violent crime without direct eyewitnesses

Şedinţa publică din data de 09 decembrie 2022

Deliberând asupra apelului declarat de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 11/F din data de 10 martie 2022, Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în baza art. 396 alin. (3) din C. proc. pen. rap. la art. 80 din C. pen., a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei privind pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 81 din C. pen., a aplicat inculpatului A. un avertisment.

A constatat că inculpatul s-a aflat sub incidenţa măsurii preventive a controlului judiciar de la data de 25.08.2020 şi până la data de 23.12.2020.

A constatat că persoana vătămată B. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.000 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpat, în cuantum de 868 de RON, a rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut că inculpatul A. a săvârşit infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. (2) din C. pen., constând în aceea că, în data de 24.08.2020, în jurul orelor 15:00, aflat în imobilul din mun. Braşov, situat pe str. x, camera nr. 117, a exercitat violenţe asupra persoanei vătămate B., prin bruscarea fizică a acesteia, cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat 2-3 zile de îngrijire medicală.

În argumentarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut că situaţia de fapt reiese din coroborarea următoarelor mijloace de probă: certificatul medico-legal nr. 1593/E, emis la data de 26.08.2020, de către SJML Braşov; fişa de urgenţă prespitalicească; declaraţiile personalului ambulanţei (declaraţiile din data de 04.11.2020 ale martorilor C. şi D.); declaraţia persoanei vătămate; convorbirea transcrisă în cauză privind sesizarea imediată a autorităţilor prin apelul de urgenţă; comunicările dintre inculpat şi persoana vătămată aflate în fotografiile capturi de ecran; procesul-verbal de cercetare la faţa locului din 25.08.2020 şi anexele foto la acesta.

În esenţă, instanţa de fond a reţinut că, la data de 24.08.2020, pe fondul unor neînţelegeri legate de împărţirea unor onorarii avocaţiale, inculpatul (avocat în Baroul Bucureşti) a abordat pe persoana vătămată B. (avocat în Baroul Dolj), mai întâi telefonic şi prin mesaje scrise, pentru ca imediat apoi să se deplaseze la sediul ei profesional, cu intenţia de a solicita partea sa din onorariul avocaţial dintr-o anumită cauză.

Astfel, s-a reţinut că, în jurul orelor 15:00, inculpatul s-a prezentat la sediul biroului de avocat al persoanei vătămate, aflat în mun. Braşov, pe str. x, camera nr. 117, jud. Braşov, ocazie cu care se mai afla în încăpere doar martora E., care a şi ieşit imediat din considerente de curtoazie, atunci când a observat obiectul privat al conversaţiei celor doi, referitoare la pretenţia celui dintâi de achitare de către cea din urmă a sumei de 150 de euro, ca onorariu parţial, aspecte necontestate în cauză.

Constatând că cele două versiuni ale părţilor în continuarea evenimentului sunt diferite, instanţa de fond, în vederea stabilirii situaţiei de fapt în cauză, a avut în vedere susţinerile persoanei vătămate, în măsura în care acestea s-au coroborat cu celelalte probe de la dosarul cauzei şi dacă nu au fost circumstanţiate prin apărarea inculpatului, privite prin prisma unei abordări raportate la contextul cauzei, ţinând de conduita revendicativă a inculpatului şi a stării de vulnerabilitate a persoanei vătămate sub aspectul infracţiunii ce face obiectul cauzei.

Aşadar, s-a remarcat că susţinerile victimei în sensul agresării sale fizice apar confirmate medico-legal, stabilindu-se în acest sens că persoana vătămată a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce la data faptei, prin lovire cu corp dur şi posibil comprimare între două planuri dure, necesitând 2-3 zile de îngrijiri medicale, constatându-se totodată la examenul clinic prezenţa unor echimoze, chiar şi pe un fond uşor tumefiat, în zona pieptului şi a degetelor III şi IV de la mâna dreaptă (certificatul medico-legal nr. 1593/E, emis la data de 26.08.2020, de către SJML Braşov). Constatările medico-legale se coroborează cu actele medicale aflate la dosarul cauzei, în fişa de urgenţă prespitalicească consemnându-se că pacienta victimă a prezentat o stare de agitaţie şi a acuzat durere la nivel cervical şi la deget IV mâna dreaptă, aspecte confirmate sub aspectul realităţii lor şi testimonial prin declaraţiile personalului ambulanţei (declaraţiile din data de 04.11.2020 ale martorilor C. şi D.).

De altfel, curtea de apel nu a regăsit nicio explicaţie privind leziunile persoanei vătămate produse cu acea ocazia, pe care nici inculpatul nu le-a contestat sub aspectul realităţii lor, în afara concluziei că acestea au fost cauzate ca urmare a agresiunii sale fizice.

S-a mai reţinut în acuzare starea revendicativă şi de surescitare nervoasă în care se afla inculpatul cu acea ocazie, confirmată chiar de acesta, care a precizat, în repetate rânduri, că venise la faţa locului pentru a cere expres banii datoraţi de persoana vătămată, nevenindu-i să creadă că ea neagă pretenţiile sale.

Aşadar, instanţa de fond a reţinut că tocmai conduita ofensivă a inculpatului şi starea sa de agitaţie nervoasă, indiferent dacă a fost justificată sau nu, a putut să conducă la pierderea autocontrolului inculpatului şi la o confruntare verbală cu victima, care a degenerat într-una de natură corporală, cu consecinţa rănirii fizice a acesteia din urmă.

Sub aspectul laturii subiective, curtea a reţinut, în lipsa altor probe concludente şi cu respectarea prezumţiei de nevinovăţie, doar agresarea fizică a victimei, prin bruscare ei, de natură a produce leziunile constatate medico-legal la nivelul pieptului şi al degetelor. Pentru a reţine astfel, instanţa de fond a avut în vedere şi apărările inculpatului, confirmate testimonial şi necontestate în cauză, prin care acesta a arătat că a rămas la faţa locului imediat după confruntare, intrând în relaţie cu colegele persoanei vătămate şi explicând desfăşurarea evenimentului din punctul său de vedere, atitudine caracteristică, într-adevăr, unei persoane având reprezentarea faptului că nu a greşit în conduita sa.

Făcând trimitere la jurisprudenţa Curţii europene a drepturilor omului, instanţa de fond a arătat că nu poate să ignore circumstanţele legate de sesizarea imediată a autorităţilor prin apelul de urgenţă şi unele aspecte de la faţa locului, care, deşi surprinse în faza dinamică a cercetării, relevă totuşi scena unui conflict degenerat prin indicaţiile precise ale victimei privind desfăşurarea conflictului şi posibile urme de violenţă în birou, ceea ce confirmă, într-adevăr, caracterul precipitat al situaţiei sesizate, şi a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta sesizată există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, urmând să dispună în consecinţă.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, notând dispoziţiile prevăzute de art. 74 din C. pen., curtea de apel a reţinut că fapta săvârşită de inculpat prezintă un grad de pericol redus, dat fiind contextul în care apare săvârşită (ceartă între colegi), izvorâtă fiind mai degrabă din orgolii personale şi deficienţe de comunicare, decât din obiectului diferendului dintre părţi (o sumă relativ mică de bani de 150 de euro).

Sub aspectul periculozităţii inculpatului, instanţa de fond a reţinut că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale şi este bine integrat social (avocat), iar scopul preventiv şi punitiv al pedepsei poate fi împlinit şi prin luarea în considerare a celei mai blânde sancţiuni penale, renunţarea la aplicarea pedepsei, prev. de art. 80 şi urm. din C. pen., având în vedere atât circumstanţele de fapt, precum caracterul particular al diferendului dintre părţi şi urmările sale limitate, cât şi circumstanţele personale pozitive ale inculpatului anterior redate.

Punând în balanţă toate împrejurările expuse, instanţa de fond a apreciat că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună datorită consecinţelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia, în cauză inculpatul fiind avocat pledant în materie penală, având realmente pregătirea profesională pentru a înţelege situaţia reţinută şi a-şi îndrepta pentru viitor conduita sa socială, fiind direct afectat în drepturile şi interesele sale prin soluţia pronunţată, începând cu dreptul la propria imagine şi până la consecinţele juridice în caz de reiterare a unor asemenea fapte.

În sfârşit, s-a apreciat şi că interesul public este îndeajuns ocrotit prin soluţia pronunţată, având în vedere că infracţiunea se pedepseşte la plângerea prealabilă a persoanei vătămate conform art. 193 alin. (3) din C. pen. şi ţine în cazul de faţă de viaţa particulară a părţilor - profesionişti ai dreptului aflaţi la vârsta maturităţii depline - urmarea produsă fiind limitată sub aspectul gravităţii ei.

Astfel, constatând îndeplinite condiţiile renunţării la aplicarea pedepsei, prev. de art. 80 din C. pen., curtea de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor prevăzute de art. 81 din C. pen., potrivit cărora atunci când dispune renunţarea la aplicarea pedepsei, instanţa aplică infractorului un avertisment, constând în prezentarea motivelor de fapt care au determinat renunţarea la aplicarea pedepsei şi atenţionarea acestuia asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni.

În acest sens, curtea a subliniat că, deşi concluzionează acum în sensul sancţionării mai blânde a inculpatului, determinante fiind nu doar circumstanţele de fapt care reduc pericolul social al faptei, dar în special cele personale, deosebit de pozitive, care îl caracterizează pe inculpat, această apreciere nu poate reduce cu nimic pericolul generic deosebit al infracţiunii deduse judecăţii, care afectează dreptul persoanei la protecţia integrităţii corporale şi sănătăţii sale, punând în real pericol victima atât sub aspect fizic, cât şi psihic, mai ales în ipoteza unor situaţii de vulnerabilitate precum în cauză, aspecte de care inculpatul trebuie să ţină seama pe viitor şi să evite astfel de situaţii contrare legii şi deosebit de periculoase, atât prin urmările cauzate, cât şi, mai ales, prin consecinţele ce se pot produce.

Deopotrivă, instanţa de fond a adus la cunoştinţa inculpatului regimul juridic al renunţării la aplicarea pedepsei, respectiv dispoziţiile prevăzute de art. 82 din C. pen. şi art. 80 alin. (2) lit. b) din acelaşi cod.

În ceea ce priveşte măsurile preventive dispuse în cauză, curtea a constatat că inculpatul s-a aflat sub incidenţa măsurii controlului judiciar de la data de 25.08.2020 şi până la data de 23.12.2020, context în care a constatat că măsura preventivă a fost dispusă în cauză în mod legal şi temeinic, cu îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute de lege.

Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că persoana vătămată B. nu s-a constituit parte civilă în cauză, nici în cursul urmăririi penale şi nici în faza judecăţii.

Ţinând seama de soluţia dispusă în cauză faţă de inculpatul A., în baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., curtea a obligat pe acesta la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 700 RON aferentă fazei de urmărire penală şi suma de 300 RON aferentă fazei de judecată.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., în cuantum de 868 RON, a rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei sentinţei penale, a declarat apel în termen legal, inculpatul A. solicitând desfiinţarea sentinţei atacate şi pronunţarea unei soluţii de achitare.

În motivele de apel, inculpatul a susţinut, în esenţă, că acuzaţia ce i-a fost adusă nu a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, de vreme ce la dosar nu există nicio probă care să releve existenţa faptei şi vinovăţia sa, prima instanţă reţinând în mod greşit situaţia de fapt.

Desfăşurarea cercetării judecătoreşti în apel

În al doilea grad de jurisdicţie, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 11 aprilie 2022, primul termen de judecată fiind stabilit pentru data de 31 mai 2022, când instanţa a procedat la ascultarea nemijlocită a inculpatului A., în condiţiile art. 420 alin. (4) din C. proc. pen.

Prin încheierea de la acelaşi termen, Înalta Curte a încuviinţat cererea de probatorii formulată de reprezentantul Ministerului Public constând în audierea persoanei vătămate B. şi a acordat termen de judecată la data de 13 septembrie 2022, pentru când a dispus citarea intimatei cu menţiunea de a se prezenta în vederea audierii.

La termenul de judecată din data de 13 septembrie 2022, constatând lipsa intimatei persoane vătămate B. a cărei audiere a fost apreciată ca fiind utilă soluţionării cauzei, Înalta Curte a acordat un nou termen de judecată, pentru când a dispus citarea acesteia cu mandat de aducere.

La termenul de judecată din data de 25 octombrie 2022, Înalta Curte a procedat la audierea intimatei persoane vătămate B., potrivit art. 420 alin. (5) şi 11 din C. proc. pen.

Prin încheierea de şedinţă de la acelaşi termen de judecată, constatând cauza în stare de judecată, Înalta Curte a acordat cuvântul în dezbateri, stabilind termen pentru pronunţare, în condiţiile art. 391 alin. (1) şi (2) coroborat cu art. 406 alin. (1) din C. proc. pen. (în forma în vigoare conform Legii nr. 130/2021), la data de 06 decembrie 2022 şi, ulterior, la 09 decembrie 2022.

Analizând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, a actelor dosarului, precum şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., în limitele prevăzute de acest text de lege, Înalta Curte reţine următoarele:

Procedând la reevaluarea întregului material probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că probele atestă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că, în data de 24.08.2020, în timp ce se afla în biroul situat pe str. x, camera 117 (Clădirea Proiect) din Mun. Braşov, jud. Braşov, inculpatul A. a exercitat acte de violenţă fizică asupra persoanei vătămate B., prin lovire şi împingere, cu consecinţa producerii mai multor leziuni traumatice ce au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale.

În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte reţine că situaţia de fapt descrisă anterior rezultă în mod neechivoc din materialul probator administrat în cauză, în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti în primă instanţă şi în apel, respectiv: declaraţiile persoanei vătămate, certificatul medico-legal nr. 1593/E/26.08.2020, emis de SJML Braşov, Fişa UCU/CPU nr. x emisă de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov în data de 24 august 2020, Fişa de urgenţă prespitalicească nr. x din data de 24 august 2020, emisă de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov, procesul-verbal de cercetare la faţa locului cu planşe foto, planşă foto redare SMS şi apeluri efectuate pe telefonul mobil al persoanei vătămate B., redarea convorbirii de la numărul de urgenţă 112, declaraţiile martorilor E., F., C., D., declaraţiile date de inculpatul A..

Notând poziţiile antagonice pe care se situează părţile, atât inculpatul, cât şi persoana vătămată oferind o versiune proprie asupra modului de desfăşurare a evenimentelor din data de 24 august 2020, Înalta Curte reţine, prioritar, că, potrivit art. 103 alin. (1) din C. proc. pen., "Probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză."

Aşadar, aprecierea fiecărei probe se face de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului, situaţie în care instanţa este obligată să analizeze toate probele administrate în mod conjugat şi nu independent una de alta.

Deopotrivă, se observă că practica judiciară a statuat în mod constant că mijloacele de probă administrate în cauză nu au o ordine de preferinţă, referitor la forţa probantă, iar în situaţia în care există contradicţii între declaraţiile persoanelor audiate sub diferite calităţi procesuale (inculpat, persoană vătămată, martori), instanţa de judecată este îndrituită să aprecieze fiecare declaraţie în contextul tuturor probelor aministrate în cauză, cu care este necesar să se coroboreze şi, pe cale de consecinţă, să reţină motivat ca reprezentând adevărul numai unele dintre acestea.

În propria analiză a elementelor de natură factuală ale cauzei, Înalta Curte subliniază că lipsa unor martori oculari, care să fi perceput cu propriile simţuri modalitatea de săvârşire a faptei, nu este o împrejurare care să conducă la stabilirea unei alte concluzii decât cea care rezultă din interpretarea coroborată a tuturor probelor administrate în speţă.

În acest context normativ şi interpretativ, instanţa de control judiciar reţine că, prin plângerea penală formulată la data de 24 august 2020, persoana vătămată B. a relatat, în esenţă, că, pe fondul unor neînţelegeri privind anumite onorarii de avocat, inculpatul a agresat-o, a lovit-o cu palma în piept şi i-a cauzat o excoriaţie la degetul inelar al mâinii drepte, împrejurare în raport de care a apelat serviciul unic de urgenţă 112.

Persoana vătămată a susţinut în mod constant, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de control judiciar că inculpatul A. a agresat-o, în acest sens fiind declaraţiile ei din 25 august 2020, 02 septembrie 2020, 04 noiembrie 2020, date la parchet, precum şi cea din 25 octombrie 2022 dată în faţa instanţei de apel.

Se constată că declaraţiile persoanei vătămate B. se coroborează cu declaraţiile martorelor F. şi E. (date la urmărire penală în data de 25 august 2020 şi menţinute în faţa instanţei de fond în data de 02 noiembrie 2021) care au arătat că, deşi nu au asistat la niciun act de violenţă, au fost alertate de strigătele de ajutor ale persoanei vătămate, singură în birou cu inculpatul.

Totodată, din declaraţiile martorilor D. (şofer ambulanţă în cadrul Serviciului judeţean de Ambulanţă Braşov) şi C. (asistent medical în cadrul Serviciului judeţean de Ambulanţă Braşov) rezultă că în data de 24 august 2020 au preluat un apel 112 privind o agresiune la adresa din Mun. Braşov, str. x, în clădirea Proiect, jud. Braşov, asupra persoanei vătămate B.. La sosirea acestora, intimata acuza dureri la nivelul toracelui, dureri de cap, avea o escoriaţie uşoară la un deget, ritm cardiac crescut şi afirma că a fost strânsă cu uşa unui dulap, că a fost o ceartă cu un coleg de-al ei relativ la o sumă de bani.

Potrivit Fişei UCU/CPU nr. x emisă de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov în data de 24 august 2020, ora 17:43, persoana vătămată a fost înregistrată cu diagnosticul "Contuzie toracică simplă. Contuzie deget IV mâna stângă. Afirmativ agresiune", iar conform raportului medical nr. x emis de aceeaşi unitate spitalicească, în aceeaşi zi, ora 19:12, fără leziuni posttraumatice la nivelul toracelui osos.

În fişa de urgenţă prespitalicească nr. x din data de 24 august 2020, emisă de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov, în rubrica ce poartă denumirea "anamneza" (prima etapă în cadrul examinării clinice) sunt trecute următoarele constatări: "pacientă în vârstă de 45 de ani, conştientă, cooperantă afirmativ, durere hemitorace stg., cefalee, stare de agitaţie, durere la nivel cervical, durere deget IV mână dr. în urma agresiunii fizice (...)".

Certificatul medico-legal nr. 1593/E din data de 26 august 2020, emis de medicul specialist legist din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov, Serviciu Judeţean de Medicină Legală Braşov, atestă că persoana vătămată a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 24 august 2022 prin lovire cu corp dur şi posibil comprimare între două planuri dure, gravitatea leziunilor traumatice constatate cuantificându-se prin aproximativ 2-3 zile de îngrijiri medicale.

Astfel, la examenul medico-legal al persoanei vătămate din data de 26 august 2020, medicul legist a constatat următoarele: glanda mamară stângă, în 1/2 superioară, prezintă o echimoză palid violacee, neomogenă de 6/0,5 cm; la nivelul feţei dorsale a falangei proximale deget III dreapta, prezintă o echimoză palid brună de 1,2/0,5 cm, iar la 1,8 cm inferior de aceasta, prezintă o altă echimoză palid brună de 1/0,2 cm; pe faţa ventrală a falangei proximale, deget III mâna dreaptă, în 1/3 superioară, prezintă o echimoză palid brună de 1,2/0,2 cm; la nivelul feţei dorsale a degetului IV corespunzător articulaţiei interfalangiene distale, prezintă o echimoză palid violacee, situată pe un fond uşor tumefiat de 0,5/0,7 cm; persoana vătămată acuză dureri la nivelul leziunilor traumatice descrise şi neagă alte semne de violenţă.

Se constată că natura şi localizarea acestor leziuni se coroborează cu împrejurările relatate de persoana vătămată pe tot parcursul procesului penal.

Deopotrivă, Înalta Curte reţine, în acord cu instanţa de fond, că planşa fotografică cu aspectele fixate cu ocazia cercetării la faţa locului efectuată la data de 25 august 2020 în biroul nr. 117 din Cladirea Proiect din Mun. Braşov, str. x, jud. Braşov, întocmită de un specialist din cadrul Serviciului criminalistic, Biroul de investigare tehnico-ştiinţifică a locului faptei - Inspectoratul de poliţie al judeţului Braşov (caz nr. x), relevă posibile urme de violenţă în birou (spre ex.: referitor la scanerul peste care intimata a declarat că a fost proiectată s-au constatat distrugeri la nivelul balamalelor; telefonul mobil al acesteia, de asemenea, era spart).

Mai mult, afirmaţiile persoanei vătămate privind apelarea numărului unic de urgenţă ("din cauza stării de frică în care mă aflam, nu reuşeam să formez numărul de urgenţă") sunt susţinute probator şi de lista apelurilor efectuate în intervalul orar 15:46 - 15:47 din care rezultă că intimata a format următoarele numere de telefon: 211 (de 2 ori), 122, 1224, de abia la 15.48 reuşind să formeze numărul unic de urgenţă 112.

Din procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice efectuate la numărul unic de urgenţă 112 rezultă că a sunat intimata care a susţinut textual "A venit un coleg de-al meu, A., m-a bătut aici în birou (…); "Îmi este foarte frică (…) m-a lovit în gât (...) Mă doare foarte tare în piept. M-a lovit în piept."". Deopotrivă, la acelaşi număr de urgenţă 112, cu doar 10 minute înaintea intimatei, a sunat şi martora E. care a solicitat o ambulanţă, susţinând că persoana vătămată B. are stări de ameţeală, se simte rău, are stare de vomă, stare de leşin, iar la întrebarea operatorului dacă are probleme de sănătate, martora a răspuns astfel:

"Nu. A avut o situaţie conflictuală cu cineva.".

Ca atare, în urma evaluării coroborate a declaraţiilor inculpatului şi ale persoanei vătămate cu probele indirecte administrate în cauză, menţionate anterior, se desprinde o singură concluzie cu privire la leziunile suferite de persoana vătămată B., cu excluderea oricărei alte explicaţii rezonabile. Astfel, Înalta Curte reţine că susţinerile persoanei vătămate sunt confirmate de actele medicale care atestă existenţa leziunilor traumatice, localizarea acestora şi mecanismul de producere, respectiv prin lovire şi împingere, martorii indirecţi îl indică pe inculpatul A. ca fiind persoana care s-a aflat în aceeaşi încăpere cu aceasta în intervalul de timp critic, urmele evidenţiate de cercetarea la faţa locului atestă faptul că în biroul respectiv a avut loc o agresiune, starea fizică şi psihică a persoanei vătămate subsecventă întrevederii cu inculpatul ce reiese atât din declaraţiile martorilor, cât şi din celelalte probe privind apelarea numărului de urgenţă confirmând la rândul lor violenţele.

Inculpatul nu a negat că s-a întâlnit cu persoana vătămată în biroul respectiv şi nici faptul că între cei doi a existat un conflict, însă a negat agresiunile fizice, aceste din urmă susţineri fiind infirmate de întreg ansamblul probator. Relevantă în privinţa împrejurărilor în care s-a produs agresiunea şi a mobilului este prima declaraţie a inculpatului dată la 25 august 2020, acesta afirmând textual că "Sunt o persoană temperamentală, sunt rău de gură când mă enervez, la momentul discuţiei cu persoana vătămată m-am enervat, dar nu am agresat-o fizic.".

Ca atare, probele atestă dincolo de orice îndoială rezonabilă că cei doi au avut o întrevedere în biroul persoanei vătămate şi au purtat o discuţie în contradictoriu care a degenerat, moment în care persoana vătămată a strigat după ajutor şi a încercat în mod repetat să contacteze telefonic serviciul de urgenţă, cât şi faptul că după plecarea inculpatului aceasta prezenta leziuni traumatice (echimoze, excoriaţii) atestate de actele medicale întocmite imediat după preluarea acesteia de echipajul medical, leziuni care au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale, potrivit certificatului medico-legal.

Aşadar, Înalta Curte constată că faptele inculpatului A., astfel cum au fost detaliate în cele ce preced, există în materialitatea lor şi au fost comise de acesta cu forma de vinovăţie cerută de lege, situaţia de fapt fiind corect reţinută de prima instanţă în urma evaluării temeinice a probatoriului, apelul fiind nefondat.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 11/F din data de 10 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe apelantul inculpat A. la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiaşi articol, onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant, în cuantum de 220 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

În ceea ce priveşte cererea intimatei de obligare a apelantului la plata cheltuielilor judiciare, constând în onorariul apărătorului, Înalta Curte notează că dispoziţiile art. 276 alin. (6) din C. proc. pen. statuează în sensul că, în celelalte cazuri decât cele prevăzute expres de legea procesual penală, instanţa penală stabileşte obligaţia de restituire a cheltuielilor judiciare făcute de părţi, potrivit legii civile. Ca atare, văzând art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. care stabileşte că "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", va obliga inculpatul la plata acestora către persoana vătămată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 11/F din data de 10 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală.

Obligă pe apelantul inculpat A. la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului din oficiu desemnat pentru apelant, în cuantum de 220 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Obligă pe apelant la plata sumei de 9000 RON, cheltuieli judiciare, către persoana vătămată B..

Definitivă.

Pronunţată, conform art. 405 alin. (1) din C. proc. pen., prin punerea hotărârii la dispoziţia părţilor şi a procurorului, prin mijlocirea grefei instanţei, azi, 09 decembrie 2022.