Tax evasion and embezzlement convictions: inadmissibility of cassation challenging statute of limitations calculation under applicable 1969 Penal Code

Şedinţa publică din data de 14 noiembrie 2022

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 23/2021 din data de 05 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia Penală, s-au dispus următoarele:

I. În aplicarea globală a legii penale mai favorabile, potrivit art. 5 C. pen., s-a constatat că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului A. este C. pen. din 1969.

A fost condamnat inculpatul A. la:

- 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. din 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

- 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. din 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 26 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

- 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. din 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată, prev. de art. 2151 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

S-a constatat că infracţiunile din prezenta cauză sunt în concurs real, potrivit art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969, cu infracţiunea pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală nr. 99 din data de 18 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr. x/2014, definitivă şi modificată prin decizia penală nr. 285/A din data de 31 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen., de la 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. de la 1969 rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002;

În temeiul art. 33 alin 1 lit. a) C. pen. din 1969 si art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, au fost contopite pedepsele stabilite inculpatului A. în prezenta cauză cu pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen., din 1969, stabilită prin sentinţa penală nr. 99 din data de 18 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr. x/2014, definitivă şi modificată prin decizia penală nr. 285/A din data de 31 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. de la 1969 rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969.

În temeiul art. 71 C. pen. din 1969, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. din 1969, s-a scăzut din pedeapsă durata reţinerii din data de 05.11.2014 până la data de 06.11.2014.

A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii 123/2017 emis de Curtea de Apel Craiova în Dosar nr. x/2014 şi s-a dispus emiterea unui nou mandat potrivit prezentei sentinţe, la rămânerea definitivă a acesteia.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., a fost confiscată de la inculpatul A. suma de 156.500 RON.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

(...)

III. În aplicarea globală a legii penale mai favorabile, potrivit art. 5 C. pen., s-a constatat că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului B. este C. pen. din 1969.

A fost condamnat inculpatul B. la:

- 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita calitatea de administrator) din C. pen. din 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., precum şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 C. pen. din 1969.

- 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita calitatea de administrator) din C. pen. din 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 26 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., precum şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 C. pen. din 1969.

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată, prev. de art. 2151 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., precum şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 C. pen. din 1969.

În temeiul art. 33 alin 1 lit. a) C. pen. din 1969 si art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, au fost contopite pedepsele stabilite şi s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita calitatea de administrator) C. pen. din 1969.

În temeiul art. 81, 82 C. pen. din 1969, a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În temeiul art. 359 alin. (1) C. proc. pen..din 1969, s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi 84 C. pen. din 1969 a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

În temeiul art. 71 C. pen. din 1969, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 71 indice 1 C. pen. din 1969, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., s-a confiscat de la inculpatul B. suma de 118.000 RON.

(...)

VIII. În temeiul art. 19 alin. (1) şi (5) C. proc. pen., art. 25 alin. (1) C. proc. pen., art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român - ANAF Bucureşti - prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii C. şi A. la plata sumei de 252 260 RON şi accesorii calculate (dobânzi şi penalităţi de întârziere datorate conform Codului de procedură fiscală) până la plata integrală a prejudiciului.

Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii B. şi A. la plata sumei de 739 560 RON şi accesorii calculate (dobânzi şi penalităţi de întârziere datorate conform Codului de procedură fiscală) până la plata integrală a prejudiciului.

S-a constatat că D. a achitat suma de 130.605 RON şi inculpatul E. a achitat 83.000 RON, fiind achitată suma totală de 213.605 RON către partea civilă Statul Român - ANAF Bucureşti - prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova.

S-a restituit inculpatei F. suma de 1000 RON depusă la Trezoreria Municipiului Craiova, potrivit chitanţei Seria x nr. x din 23.11.2017, reprezentând prejudiciu în Dosarul nr. x/2016.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., au fost menţinute măsurile asiguratorii a sechestrului instituite asupra bunurilor imobile, aflate în proprietatea inculpatului A., până la concurenţa sumei de 2.355.347 RON, dispuse prin Ordonanţa nr. 366/P/2014, din data de 25.08.2016, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, după cum urmează:

- imobilului - apartament, cu nr. cadastral x - C1 - U284, înscris în CF nr. x - C1 - U284 a mun. Bucureşti, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/28.05.2002, în suprafaţă de 27,82 mp, situat în mun. Bucureşti, str. x - 119, sector 3;

- construcţiei cu o suprafaţă construită desfăşurată de 669 mp, situată în mun. Drobeta Turnu - Severin, pe str. x, corp principal, cu cadre din beton armat sau cu pereţi exteriori din cărămidă arsă sau din orice alte materiale rezultate în urma unui tratament termic şi/chimic 368.10, mansardă cu cadre din beton armat sau cu pereţi exteriori din cărămidă arsă sau din orice alte materiale rezultate în urma unui tratament termic şi/chimic 130.30, subsol cu cadre din beton armat sau cu pereţi exteriori din cărămidă arsă sau din orice alte materiale rezultate în urma unui tratament termic şi/sau chimic 187.60;

- imobilului - teren intravilan, cu nr. cadastral x, înscris în CF x a localităţii Drobeta - Turnu Severin, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/29.08.2008, în suprafaţă de 300 mp, situat în intravilanul mun. Drobeta - Turnu Severin, tarlaua x/1, parcela x;

- imobilului - teren intravilan, cu nr. cadastral x, înscris în CF x a localităţii Drobeta - Turnu Severin, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/29.08.2008, în suprafaţă de 300 mp, situat în intravilanul mun. Drobeta - Turnu Severin, tarlaua x/1, parcela x;

- imobilului - teren intravilan, cu nr. cadastral x, înscris în CF x a localităţii Drobeta - Turnu Severin, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/29.08.2008, în suprafaţă de 300 mp, situat în intravilanul mun. Drobeta - Turnu Severin, tarlaua x/1, parcela x;

- imobilului - teren intravilan, cu nr. cadastral x, înscris în CF x a localităţii Drobeta - Turnu Severin, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/29.08.2008, în suprafaţă de 300 mp, situat în intravilanul mun. Drobeta - Turnu Severin, tarlaua x/1, parcela x;

- cotei de 4/9 din imobilul - teren intravilan, cu nr. cadastral x, înscris în CF x a localităţii Drobeta - Turnu Severin, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/29.08.2008, în suprafaţă de 1666 mp, situat în intravilanul mun. Drobeta - Turnu Severin, tarlaua x/1, parcela x;

- imobilului - teren intravilan, cu nr. cadastral x, înscris în CF x a localităţii Drobeta - Turnu Severin, în baza contractului de vânzare - cumpărare nr. x/21.06.2010, în suprafaţă de 802 mp măsurată, situat în intravilanul mun. Drobeta - Turnu Severin, tarlaua x/3, parcela x;

- imobilului - teren intravilan, cu nr. cadastral x, înscris în CF x a localităţii Drobeta - Turnu Severin, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/17.11.2006, în suprafaţă de 512 mp - cotă exclusivă şi 240,9 mp - cotă indiviză, situat în intravilanul mun. Drobeta - Turnu Severin, Calea x, jud. Mehedinţi.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., au fost menţinute măsurile asiguratorii a sechestrului instituite asupra bunurilor imobile, - terenuri şi construcţii - aflate în proprietatea inculpatei S.C. G. S.R.L., până la concurenţa sumei de 213.605 RON, dispuse prin Ordonanţa nr. 366/P/2014, din data 15 septembrie 2016, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, după cum urmează:

- cotei părţi indivize de 1/2 din imobilul compus din terenul cu nr. topografic x, în suprafaţă totală de 1307 mp, aferent construcţiei, şi construcţia, cunoscută sub denumirea H., cu nr. cadastral x şi nr. topografic x, înscris în CF x a localităţii Braşov, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x din 11.11.2009, de către notarul public I.;

- imobilului cu nr. topografic x, compus din terenul în suprafaţă de 73,24 mp, înscris în CF x a localităţii Braşov, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x din 11.11.2009, de către notarul public I..

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului suma de câte 3100 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale şi la judecata în primă instanţă.

Prin decizia penală nr. 72/A din 12 aprilie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2016, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, partea civilă Statul Român reprezentat de ANAF prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi de inculpaţii A., B., C., F. şi S.C G. împotriva sentinţei penale nr. 23 din 5 aprilie 2021 a Curţii de Apel Alba Iulia, care a fost desfiinţată în parte numai în ceea ce priveşte pe inculpatul A. referitor la greşita condamnare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.; greşita condamnare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată, prev. de art. 2151 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.; aplicarea greşită a dispoziţiei privind confiscarea bunului dobândit prin săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată anterior menţionată; cuantumul pedepsei finale de executat.

Referitor la inculpatul B., în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 26 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., precum şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 C. pen. din 1969; cuantumul pedepsei pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată, prev. de art. 2151 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., precum şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 C. pen. din 1969; greşita aplicare a pedepsei accesorii a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei; pedeapsa finală de executat şi modalitatea de executare a pedepsei.

Rejudecând în aceste limite, instanţa de apel a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969 aplicată inculpatului A. în pedepsele componente, respectiv:

- 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. din 1969 pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.;

- 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. din 1969 pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 26 alin. (1) C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.;

- 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. din 1969 pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen... raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen..., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen... raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen..., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată, prev. de art. 2151 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

S-au menţinut celelalte pedepse aplicate inculpatului.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969 si art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, s-au contopit pedepsele stabilite în prezenta cauză, respectiv:

- 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. din 1969 pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.;

- 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. din 1969 pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 26 alin. (1) C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.;

cu pedeapsa de

- 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen., din 1969, stabilită prin sentinţa penală nr. 99 din data de 18 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr. x/2014, definitivă prin decizia penală nr. 285/A din data de 31 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. de la 1969 raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 şi s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969 pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 71 C. pen. din 1969, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. din 1969, s-a scaăzut din pedeapsă durata reţinerii din data de 05.11.2014 până la data de 06.11.2014.

S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 123/2017 emis de Curtea de Apel Craiova în dosar nr. x/2014 şi s-a dispus emiterea unui nou mandat potrivit prezentei decizii.

S-a înlăturat dispoziţia de confiscare a bunului dobândit prin comiterea infracţiunii de delapidare, respectiv a sumei de 156.500 RON, de la inculpatul A..

2) S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita calitatea de administrator) C. pen. din 1969 pe o durată de 2 ani, aplicată inculpatului B., în pedepsele componente, respectiv:

- 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita calitatea de administrator) din C. pen. din 1969 pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., precum şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 C. pen. din 1969.

- 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita calitatea de administrator) din C. pen. din 1969 pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 26 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., precum şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 C. pen. din 1969.

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., precum şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 C. pen. din 1969.

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 26 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., precum şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 C. pen. din 1969, de la 2 ani închisoare la 1 an şi 8 luni închisoare.

S-a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv aceea de administrator) din C. pen. din 1969 pe o durată de 2 ani, aplicată inculpatului.

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., precum şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 C. pen. din 1969, de la 2 ani închisoare la 8 luni închisoare.

S-a menţinut pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., precum şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 C. pen. din 1969.

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969 si art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, s-au contopit pedepsele stabilite şi s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv aceea de administrator) C. pen. din 1969 pe o durată de 3 ani.

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii şi a pedepsei accesorii şi s-a dispuns executarea pedepsei în regim de detenţie.

S-a înlăturat aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 71 C. pen. din 1969, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv aceea de administrator) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei.

(...)

6) Cu privire la acţiunea civilă a cauzei:

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. împotriva S.C. J. S.R.L. şi S.C. K. S.R.L.

Au fost obligaţi, în solidar, pe inculpaţii C. şi A. la plata sumei de 252 260 RON şi accesorii calculate (dobânzi şi penalităţi de întârziere datorate conform Codului de procedură fiscală) de la data comiterii faptelor şi până la plata integrală a prejudiciului.

Au fost obligaţi, în solidar, pe inculpaţii B. şi A. la plata sumei de 739 560 RON şi accesorii calculate (dobânzi şi penalităţi de întârziere datorate conform Codului de procedură fiscală) de la data comiterii faptelor până la plata integrală a prejudiciului.

Au fost obligaţi inculpaţii F., S.C. G. S.R.L., A. şi B., în solidar, la plata sumelor ce reprezintă obligaţii fiscale accesorii obligaţiilor principale constând în sumele de 83.000 de RON şi respectiv, 130.605 RON, calculate de la data comiterii faptelor şi până la datele la care aceste sume au fost achitate efectiv.

A fost înlăturată dispoziţia privind restituirea către inculpata F. a sumei de 1000 de RON depusă la Trezoreria Municipiului Craiova, potrivit chitanţei Seria x nr. x din 23.11.2017, reprezentând prejudiciu în Dosarul nr. x/2016.

În baza art. 249 C. proc. pen.., s-a dispus instituirea popririi asupra tuturor conturilor şi măsura sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile deţinute de inculpatul A., până la concurenţa sumelor de 739.560 RON şi respectiv, 252.260 RON, precum şi a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere aferente; instituirea popririi asupra tuturor conturilor şi măsura sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile deţinute de B. până la concurenţa sumei de 739.560 RON precum şi a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere aferente, A. şi C.; instituirea popririi asupra tuturor conturilor şi măsura sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile deţinute de C. până la concurenţa sumei de 252.260 RON precum şi a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere aferente.

S-a redus suma până la concurenţa căreia au fost menţinute măsurile asiguratorii asupra bunurilor imobile ale inculpatului A. prin sentinţa apelată, măsuri instituite iniţial prin ordonanţa nr. 366/P/2014 din 25.08.2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, de la 2.355.347 RON, la nivelul sumei de 991.820 RON precum şi dobânzile şi penalităţile aferente acesteia şi respectiv, dobânzile şi penalităţile aferente prejudiciului recuperat de inculpaţii E. şi D..

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, care nu contravin deciziei penale nr. 72/A din 12 aprilie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2016.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor formulate în cauză au rămas în sarcina statului.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii A., B., C., F., S.C. G., D., E., S.C. J. S.R.L. şi S.C. K. S.R.L., în cuantum de câte 1253 RON pentru fiecare, au rămas în sarcina statului.

Împotriva deciziei penale nr. 72/A din 12 aprilie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţate în dosarul nr. x/2016 au formulat contestaţii în anulare contestatorii B. şi A..

Contestatorii B. şi A. au solicitat admiterea, în principiu, a contestaţiei în anulare, fiind îndeplinite, în mod cumulativ, condiţiile prevăzute de legea penală, fiind indicat şi temeiul de drept pe care se fundamentează contestaţia, respectiv art. 426 lit. b) din C. proc. pen.. Aceştia au susţinut că au fost condamnaţi definitiv deşi exista o cauză care înlătura răspunderea penală (a intervenit prescripţia) raportat la Deciziile Curţii Constituţionale a României nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 şi art. 5 C. pen.

Contestatorul B. a solicitat, în scris, şi oral, cu ocazia dezbaterilor, suspendarea efectelor deciziei nr. 72/A din 12 aprilie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, până la soluţionarea cauzei.

Prin încheierea din data de 27 septembrie 2022, Înalta Curte, în temeiul art. 431 alin. (2) din C. proc. pen., a admis în principiu contestaţiile în anulare declarate de contestatorii condamnaţi B. şi A. împotriva deciziei penale nr. 72/A din 12 aprilie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţate în dosarul nr. x/2016.

A respins cererea formulată de contestatorul B. privind suspendarea efectelor deciziei penale nr. 72/A din 12 aprilie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţate în dosarul nr. x/2016, până la soluţionarea cauzei.

În temeiul dispoziţiilor art. 431 alin. (2) din C. proc. pen., a încuviinţat cererea de amânare a cauzei în vederea citării părţilor interesate în cauză şi a acordat termen în vederea soluţionării contestaţiilor în anulare.

Contestatorii condamnaţi B. şi A. au invocat cazul prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen. - când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal. În cuprinsul cererilor a fost invocat faptul că s-a împlinit termenului general de prescripţie răspunderii penale cu referire la infracţiunile pentru care contestatorii au fost condamnaţi.

Înalta Curte a constatat că cererile condamnaţilor întrunesc condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 426, art. 427, art. 428 şi art. 431 alin. (2) din C. proc. pen., fiind promovate împotriva unei hotărâri definitive de persoane care, în faţa instanţei de apel, au avut calitatea de inculpat. De asemenea, s-a constatat că acestea au fost introduse termenul legal prevăzut de art. 428 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere că pentru motivele prevăzute la art. 426 lit. b) din C. proc. pen., contestaţia poate fi introdusă oricând.

În ceea ce priveşte cererea formulată de contestatorul B. referitoare la suspendarea efectelor deciziei penale nr. 72/A din 12 aprilie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2016, s-a constatat că prin decizia penală nr. 72/A din 12 aprilie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, contestatorul B. a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate.

Prin sentinţa penală nr. 23/2021 din data de 05 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 72/A din 12 aprilie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, între altele, au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii B. şi A. la plata sumei de 739 560 RON şi accesorii calculate (dobânzi şi penalităţi de întârziere datorate conform Codului de procedură fiscală) până la plata integrală a prejudiciului.

Faţă de persoana care a fost condamnată în regim de detenţie, prin decizia contestată, suspendarea executării hotărârii va produce consecinţe cu privire la obligarea la despăgubiri, cheltuieli judiciare şi cheltuieli de judecată.

Motivul de contestaţie invocat [respectiv, art. 426 lit. b) C. proc. pen..] poate produce consecinţe doar asupra acţiunii penale [art. 25 alin. (5) C. proc. pen.: În caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f) - cu excepţia prescripţiei, i) şi j), în caz de încetare a procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile, precum şi în cazul prevăzut de art. 486 alin. (2), instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă].

Drept urmare, în acest stadiu al procedurii (admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare), având în vedere motivul privind prescripţia invocată în cauză, nu se impune suspendarea executării hotărârii atacate deoarece afectează obligaţiile privind despăgubirile civile, cheltuielile judiciare şi sau cheltuielile de judecată dispuse în cauză.

În dezbateri, la termenul din 08 noiembrie 2022, apărătorul ales al contestatorului A. a solicitat admiterea contestaţiei în anulare şi, pe cale de consecinţă, încetarea procesului penal, constatând că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. privind intervenirea prescripţiei răspunderii penale. Apărarea a arătat că acest contestator a fost condamnat pentru infracţiunile de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) cu incidenţa alin. (2) din Legea nr. 241/2005, în forma în vigoare până la modificarea survenită în anul 2013, respectiv complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din acelaşi act normativ, stabilind legea penală mai favorabilă ca fiind Legea nr. 241/2005 în forma în vigoare până în anul 2013. Astfel, apărarea a susţinut că, în raport cu dispoziţiile art. 154 din Noul C. pen. şi cu data comiterii ultimului act material, aşa cum a fost reţinută în cauză, respectiv iunie 2012, termenul de prescripţie generală a răspunderii penale s-a împlinit în anul 2020.

Apărătorul ales al contestatorului B. a formulat concluzii similare şi a susţinut că analiza legii penale mai favorabile în cadrul contestaţiei în anulare nu este o ingerinţă în autoritatea de lucru judecat, prin prisma acestor dispoziţii instanţa putându-se pronunţa cu privire la cauzele care conduc la încetarea procesului penal, în condiţiile în care la momentul la care s-a analizat în cadrul apelului legea penală mai favorabilă de către instanţa de judecată nu s-au avut în vedere şi criteriile de încetare a procesului penal, ci doar limitele de pedeapsă.

Examinând contestaţiile în anulare formulate de contestatorii B. şi A. împotriva deciziei penale nr. 72/A din 12 aprilie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţate în dosarul nr. x/2016, în baza actelor şi lucrărilor dosarului şi în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Apărarea a susţinut că, în raport de dispoziţiile art. 154 din Noul C. pen. şi de data comiterii ultimului act material, termenul de prescripţie generală a răspunderii penale s-a împlinit. S-a mai susţinut că, având în vedere hotărârea prealabilă nr. 67/25.10.2022 pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, analiza legii penale mai favorabile în cadrul contestaţiei în anulare nu este o ingerinţă în autoritatea de lucru judecat, întrucât instanţa de apel instanţa de judecată nu s-au avut în vedere şi criteriile de încetare a procesului penal, ci doar limitele de pedeapsă.

Susţinerile apărării sunt nefondate:

a) Decizia nr. 67/2022 pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nu face referire la art. 6 C. pen., incident în cauza de faţă. Decizia se referă explicit la faptul că Normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţia României, republicată, şi art. 5 din C. pen.

b) retroactivitatea legii penale noi, mai favorabile, în situaţia cauzelor definitiv judecate este posibilă doar în condiţiile art. 6 C. pen., care permite, pentru stabilirea caracterului mai favorabil al legii noi, doar compararea pedepsei aplicate de instanţa în baza legii vechi şi pedepsei prevăzute de legea nouă şi nu analiza termenului de prescripţie a răspunderii penale.

Astfel, cadrul legal de aplicare a legii noi, mai favorabile, cazurilor definitiv judecate sub legea veche este descris de art. 6 C. pen. şi nu poate fi extins la criterii neprevăzute de lege.

Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei

Art. 6. (1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acest maxim.

(2) Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la detenţiune pe viaţă şi până la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeaşi faptă numai pedeapsa închisorii, pedeapsa detenţiunii pe viaţă se înlocuieşte cu maximul închisorii prevăzut pentru acea infracţiune.

(3) Dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicată se înlocuieşte cu amenda, fără a se putea depăşi maximul special prevăzut în legea nouă. Ţinându-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii, se poate înlătura în totul sau în parte executarea amenzii.

(4) Măsurile educative neexecutate şi neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de aceasta, dacă este mai favorabilă.

(5) Când legea nouă este mai favorabilă în condiţiile alin. (1) - (4), pedepsele complementare şi măsurile de siguranţă neexecutate şi neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de aceasta.

(6) Dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranţă, acestea se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de legea nouă.

(7) Când o dispoziţie din legea nouă se referă la pedepse definitiv aplicate, se ţine seama, în cazul pedepselor executate până la data intrării în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusă sau înlocuită potrivit dispoziţiilor alin. (1) - (6).

Cadrul legal în care sunt judecate criticile de faţă este circumscris contestaţiei în anulare. Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunţate cu încălcarea normelor procesual penale. Contestaţia în anulare este o cale de atac de retractare, instanţa care a pronunţat hotărârea cu încălcarea legii anulând-o în scopul înlăturării erorilor de procedură în legătură cu exercitarea drepturilor procesuale ale părţilor sau persoanei vătămate ori a celor referitoare la instanţa de judecată.

Prin reglementarea strictă a erorilor de procedură care pot justifica exercitarea contestaţiei în anulare se urmăreşte, pe de o parte, respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive, iar, pe de altă parte, respectarea securităţii raporturilor juridice stabilite prin hotărâri definitive (care interzice rejudecarea unor aspecte avute deja în vedere de către instanţa de judecată).

Potrivit dispoziţiilor art. 426 din C. proc. pen., contestaţia în anulare se declară împotriva hotărârilor penale definitive în următoarele cazuri(...); b) când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; (...).

Se constată că prin cererea formulată de contestatorii B. şi A., întemeiată pe dispoziţiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., au solicitat admiterea contestaţiei în anulare şi, pe cale de consecinţă, încetarea procesului penal, constatând că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. privind intervenirea prescripţiei răspunderii penale.

Cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen. presupune o error in procedendo, constând în eroarea procedurală a instanţei de a se pronunţa cu privire la o cauză de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. e)-h), j din C. proc. pen. pentru care existau probe în cauză.

În speţă, Înalta Curte constată că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au stabilit C. pen. din 1969 ca lege aplicabilă raportului juridic dedus judecăţii. Aplicarea textelor de lege susţinute de apărare ar fi fost posibilă doar în condiţiile jurisprudenţei Curţii Constituţionale a României, deci doar dacă instanţele ar fi stabilit C. pen. intrat în vigoare la 01 februarie 2014 ca legea incidentă raportului juridic dedus judecăţii, şi nu în condiţiile C. pen. din 1969, cum este cazul situaţiei juridice din dosarul de faţă.

Prin decizia penală nr. 72/A din 12 aprilie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2016, a fost condamnat A. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. din 1969 pe o durată de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată în forma autoratului (art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.) şi la pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. din 1969 pe o durată de 2 ani pentru complicitate la evaziune fiscală în formă continuată (art. 26 alin. (1) C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.), fiind achitat pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. şi pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată, prev. de art. 2151 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., fiind aplicată, în final, pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969 pe o durată de 3 ani.

Contestatorul B. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare pentru complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 26 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., precum şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 C. pen. din 1969. De asemenea, a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., precum şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 C. pen. din 1969. În final, i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv aceea de administrator) C. pen. din 1969 pe o durată de 3 ani.

Contestatorii au susţinut că pentru infracţiunile pentru care au fost condamnaţi (respectiv, evaziune fiscală în formă continuată şi complicitatea la evaziune fiscală şi infracţiunea de delapidare în cazul lui B.) legea penală mai favorabilă a fost stabilită ca fiind Legea nr. 241/2005 în forma în vigoare până în anul 2013, când, în urma modificării dispoziţiilor art. 9 alin. (2) limita maximă a pedepsei este de 10 ani de zile.

Astfel cum s-a precizat în cele ce preced, în considerentele deciziei penale împotriva căreia a fost formulată prezenta contestaţie în anulare (nr. 72/A din 12 aprilie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2016), s-a constatat, în raport cu situaţia de fapt reţinută, faptele inculpaţilor A., C., B. şi S.C. J. S.R.L., constând în aceea că în perioada 2011-2012, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, au înregistrat în contabilitate cheltuieli cu servicii care nu aveau la bază operaţiuni reale, întrunesc elementele de tipicitate ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.. De asemenea, s-a reţinut că faptele inculpaţilor A. şi B., care au sprijinit inculpatele S.C. G. S.R.L. şi F. să se sustragă de la plata obligaţiilor datorate bugetului de stat (alături de S.C. K. S.R.L. şi D. şi S.C. L. S.R.L. şi E.) prin încheierea contractului de prestări servicii şi înregistrarea în contabilitatea S.C. J. a documentelor aferente tranzacţiilor, deşi în realitate nu au prestat serviciul contractat, întrunesc elementele de tipicitate ale complicităţii la infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

Instanţa de apel a stabilit că legea penală mai favorabilă este reprezentată de C. pen. din 1969, prescripţia răspunderii penale fiind reglementată în art. 122-124 din acest act normativ, iar referitor la infracţiunile de evaziune fiscală, a reţinut că legea penală mai favorabilă este forma de la data săvârşirii faptelor, care prevede pedepse mai mici în cazul formelor de agravare a pedepselor. În cauză fiind întrerupt termenul general al prescripţiei răspunderii penale prin acte care, potrivit legii, trebuie comunicate suspectului sau inculpatului (potrivit art. 122 C. pen. din 1969), şi începând să curgă un nou termen de prescripţie (conform art. 123 alin. (2) C. pen. din 1969), nu se ia în calcul termenul general de prescripţie, ci se calculează termenul de prescripţie specială a răspunderii penale care, în conformitate cu art. 124 C. pen. din 1969, este de 12 ani şi nu s-a împlinit înainte de pronunţarea deciziei instanţei de apel, în legătură cu niciuna dintre infracţiunile pentru care au fost condamnaţi contestatorii.

Contrar susţinerilor apărării, dispoziţiile art. 154 din Noul C. pen. nu sunt incidente în speţă, în realitate, apărarea formulând critici cu privire la stabilirea legii penale mai favorabile, ceea ce excede analizei care se poate realiza în calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare. Stabilirea legii penale mai favorabile este atributul exclusiv al instanţei învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt şi în drept), şi nu poate face obiectul cenzurii în contestaţie în anulare, întrucât nu se încadrează în niciunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 426 din C. proc. pen.. Revine, aşadar, fiecărei instanţe de judecată învestită cu soluţionarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu a dispoziţiilor legale incidente în raport cu particularităţile fiecărei situaţii în parte, respectând însă cerinţele ce decurg din interdicţia generării unei lex tertia.

Raţionamentul apărării este infirmat prin decizia nr. 67/25.10.2022 pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, care prevede că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţia României, republicată, şi art. 5 din C. pen.. şi deci exclude aplicarea art. 6 C. pen., specific intervenirii legii penale noi în situaţia cauzelor definitiv judecate (care fac obiectul unei contestaţii în anulare), cât şi de decizia Curţii Constituţionale a României nr. 358/2022 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 9 iunie 2022), care se referă la modul de reglementare a cursului prescripţiei penale în C. pen. intrat în vigoare la 01 februarie 2014 stabilind că standardul constituţional era respecta de C. pen. din 1969, incident în cauză [paragraful 72 (...)Astfel, (...) Curtea Constituţională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidenţiind reperele unui comportament constituţional pe care legiuitorul avea obligaţia să şi-l însuşească, aplicând cele statuate de Curte(...)]..

Aşadar, în cauză, aşa cum s-a menţionat mai sus, instanţa de apel, stabilind ca lege penală incidentă legea veche, a calculat termenele conform dispoziţiilor C. pen. din 1969, iar această chestiune care nu poate forma obiectul cenzurii pe calea contestaţiei în anulare, după cum s-a subliniat în cele ce preced.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, contestaţiile în anulare formulate de contestatorii B. şi A. împotriva deciziei penale nr. 72/A din 12 aprilie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţate în dosarul nr. x/2016.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorii condamnaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat B., până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 170 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei, conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, contestaţiile în anulare formulate de contestatorii B. şi A. împotriva deciziei penale nr. 72/A din 12 aprilie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţate în dosarul nr. x/2016.

Obligă contestatorii condamnaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat B., până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 170 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 noiembrie 2022.