Disproportionality of mandatory driving prohibition during probationary period for drunk driving offense

Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2022

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 130 din data de 01 septembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022, s-au dispus următoarele:

În baza art. 396 alin. (1), (4) din C. proc. pen. raportat la art. 83 din C. pen., s-a stabilit pedeapsa de 8 luni închisoare în sarcina inculpatului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

În baza art. 83 alin. (1) din C. pen., s-a dispus amânarea aplicării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 84 din C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 85 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Călăraşi, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c)-e) din C. pen. să fie comunicate Serviciului de Probaţiune Călăraşi.

În baza art. 85 alin. (2) din C. pen., s-a impus inculpatului să nu conducă nicio categorie de autovehicule pe durata termenului de supraveghere.

În baza art. 404 alin. (3) din C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul avocatului din oficiu, care a asigurat asistenţa juridică a inculpatului, în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, în valoare totală de 1495 RON, a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut următoarele:

Din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv, procesul-verbal de constatare a infracţiunii, procesul-verbal din data de 19.04.2022 de redare imagini surprinse cu ocazia depistării în trafic, buletinul de examinare clinică din data de 02.05.2021, buletinul de analiză toxicologică eliberat de I.M.L. Călăraşi nr. 381/A12/246 din data de 05.05.2021, tichetul de testare alcooltest Drager, raportul de expertiză toxicologică nr. x/2021, confirmat prin răspunsul nr. x din 15.02.2022 şi declaraţiile inculpatului, a rezultat următoarea situaţie de fapt:

La data de 02.05.2021, în jurul orei 11:45, inculpatul A. a condus autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare x pe DN 3, str. x, din oraşul Lehliu-Gară, judeţul Călăraşi, în timp ce se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, având în urma testării cu aparatul alcooltest o valoare de 0,45 mg/l alcool pur în aerul expirat; inculpatului i-au fost prelevate două probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, în data de 02.05.2021, la orele 12:00, respectiv orele 13:00, la prima probă alcoolemia fiind de 0,98 g‰, iar la a doua de 0,79 g‰. Din raportul de expertiză toxicologică nr. x, întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici, a rezultat că la ora 11:45, la care a condus autovehiculul pe drumurile publice, inculpatul avea o alcoolemie de 1,03 g/l alcool pur în sânge.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului A. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen.

Faţă de îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., în sensul că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat cu vinovăţia prevăzută de lege, prima instanţă a reţinut că urmează să dispună condamnarea acestuia.

La individualizarea pedepsei stabilite în sarcina inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială. Totodată, au fost aplicate dispoziţiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

În concret, s-a reţinut că inculpatul a săvârşit o infracţiune de o gravitate medie, de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1,03 g/l alcool pur, care nu este una ridicată, a recunoscut comiterea faptei şi nu are antecedente penale. Totodată, s-a reţinut că inculpatul este o persoană bine integrată în societate, este avocat în cadrul Baroului Bucureşti şi are posibilităţi ridicate de îndreptare. Prima instanţă a apreciat că fapta judecată în prezentul dosar reprezintă o rătăcire de moment şi nu se impune aplicarea unei sancţiuni aspre inculpatului.

În ceea ce priveşte necesitatea aplicării pedepsei, s-a constatat că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile art. 83 din C. pen., pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 8 luni închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, acesta şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa de fond a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei acestuia pentru o perioadă determinată.

De asemenea, s-a constatat că maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită de inculpat este de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. (2) din C. pen., iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată şi nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor.

Împotriva sentinţei penale nr. 130 din data de 01 septembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală a declarat apel, în termenul prevăzut de art. 410 alin. (1) din C. proc. pen., inculpatul A., solicitând modificarea în parte a sentinţei apelate în sensul înlăturării obligaţiei de a nu conduce autovehicule pe durata termenului de supraveghere, impusă conform dispoziţiilor art. 85 alin. (2) lit. g) din C. pen.

În susţinerea căii de atac, inculpatul a arătat că interzicerea dreptului de a conduce orice categorie de autovehicule, pe perioada termenului de supraveghere de 2 ani, este o măsură disproporţionată în raport cu pericolul social concret al faptei săvârşite şi datele care circumstanţiaza persoana sa, care relevă că are un nivel ridicat de instrucţie, fiind o persoană integrată în societate, avocat în Baroul Bucureşti, în prezent suspendat la cerere.

A precizat că este reprezentant al societăţii B. S.R.L., având ca obiect principal acvacultura în amenajarea piscicolă Valea Seacă - crescătorie pe teritoriul Lehliu-Gară, iar prezenţa sa este necesară aproape în permanenţă la locaţia menţionată pentru asigurarea cantităţii de furaje necesare completării efectivului piscicol. În acest sens, inculpatul a arătat că ceilalţi doi asociaţi ai societăţii se află în imposibilitatea efectivă de administrare, dl. C. fiind foarte bolnav, conform actelor medicale depuse la dosar, iar D., fiul său, este licenţiat în drept şi se află în continuarea studiilor postuniversitare, master şi examen la I.N.M.

A solicitat să se aibă în vedere că alcoolemia a fost de 1,03 g/l alcool pur în sânge, fiind una modică, iar instanţa de fond a reţinut că fapta săvârşită a reprezentat o rătăcire de moment a inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale şi a avut o poziţie procesuală sinceră şi de regret a săvârşirii faptei. Deopotrivă, inculpatul a arătat că nu au existat urmări grave ca urmare a săvârşirii acestei infracţiuni, respectiv nu au fost persoane vătămate, nu s-a produs nici un prejudiciu material vreunei persoane, iar în autoturism nu se afla o altă persoană căreia să îi fie pusă viaţa în pericol.

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate prin prisma celor expuse, precum şi din oficiu, conform art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Din coroborarea probelor administrate încursul urmăririi penale rezultă că starea de fapt reţinută în hotărârea apelată este corectă, probatoriul fiind bine coroborat şi interpretat.

Este dovedit în cauză că, la data de 02.05.2021, în jurul orei 11:45, inculpatul A. în timp ce conducea autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare x pe DN 3, str. x, din oraşul Lehliu-Gară, judeţul Călăraşi, a fost oprit în trafic de organele de poliţie şi, fiind testat cu aparatul etilotest, a rezultat o valoare de 0,45 mg/l alcool pur în aerul expirat, astfel că a fost condus la Spitalul Oraşului Lehliu Gară, unde i-au fost recoltate 2 mostre biologice de sânge.

Conform buletinului de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 381/A12/246 din 5.05.2021 emis de Serviciul de Medicină Legală Călăraşi, inculpatul prezenta la ora 12:00 o valoare a alcoolemiei de 0,98 g‰ şi de 0,79 g ‰ la cea de - a doua mostră recoltată o oră mai târziu.

Din raportul de expertiză toxicologică nr. x, întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici a rezultat că, la ora 11:45, la care a condus autovehiculul pe drumurile publice, inculpatul avea o alcoolemie de 1,03 g/l alcool pur în sânge. În cauză, prin ordonanaţa procurorului din 9.02.2022 s-a dispus efectuarea unui supliment de expertiză, având aceleaşi obiective, iar prin adresa din 21.02.2022, I.N.M.L. Mina Minovici a comunicat faptul că în urma documentaţiei puse la dispoziţie, concluziile raportului de expertiză medico-legală din 8.12.2021 rămân valabile.

La termenul de judecată din 11 august 2022, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul a declarat că recunoaşte în totalitate săvârşirea faptei, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în timpul urmăririi penale potrivit procedurii simplificate prevăzute de art. 375 raportat la art. 374 alin. (4) din C. proc. pen.

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte, în baza propriei analize a materialului probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, constată că din acesta rezultă că fapta există, constituie infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe şi a fost săvârşită de inculpatul A. în forma şi modalitatea reţinute în actul de sesizare a instanţei.

Raportat la starea de fapt reţinută şi la încadrarea în drept a faptei comise de inculpat, se constată că în mod corect curtea de apel a reţinut vinovăţia acestuia şi a constatat incidenţa dispoziţiilor privind procedura simplificată prevăzute art. 375 raportat la art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., iar pedeapsa stabilită a fost just individualizată în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după criteriile prevăzute de art. 74 din C. pen.

Referitor la solicitarea inculpatului A. de a se dispune înlăturarea dispoziţiilor art. 85 alin. (2) lit. g) din C. pen., Înalta Curte, cu majoritate, constată că este întemeiată, apreciind că în cauză impunerea acestei obligaţii este excesivă, întrucât nu este justificată şi proporţională cu scopul urmărit, fapta inculpatului de a conduce un vehicul pe drumurile publice sub influenţa alcoolului şi împrejurările de comitere a acesteia nefiind suficiente pentru a forma convingerea instanţei că este necesar a se impune faţă de acesta obligaţia de a nu conduce autovehicule pe o durată de 2 ani.

Instanţa de apel mai are în vedere şi comportamentul inculpatului în societate, la locul de muncă, reliefat de înscrisurile depuse la dosar, precum şi atitudinea sinceră şi cooperantă manifestată încă de la începutul procesului penal, împrejurări care au determinat convingerea că stabilirea pedepsei de 8 luni închisoare şi amânarea aplicării acesteia, cu impunerea măsurilor de supraveghere prevăzute de dispoziţiile art. 85 alin. (1) din C. pen., sunt suficiente pentru a atrage atenţia asupra importanţei respectării relaţiilor în societate, de a determina o reflectare mai profundă a inculpatului asupra faptei săvârşite şi a urmărilor acesteia şi schimbarea atitudinii faţă de normele şi valorile ocrotite de legea penală, pentru ca, pe viitor, acesta să nu mai comită infracţiuni.

În aceeaşi ordine de idei, se apreciază că parcurgerea prezentei proceduri judiciare a fost suficientă pentru ca inculpatul să realizeze consecinţele faptelor sale şi necesitatea de a-şi forma o atitudine corecte faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială, inclusiv sub aspectul respectării normelor referitore la siguranţa traficului rutier.

De asemenea, în privinţa inculpatului, nu se poate ignora că acesta, de la data săvârşirii faptei - respectiv 2.05.2021- a avut suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule, astfel că prelungirea pentru încă 2 ani acestei interdicţii ar fi nejustificată şi excesivă.

De altfel, din hotărârea pronunţată lipsesc argumentele care au determinat judecătorul fondului să impună această obligaţie inculpatului, în condiţiile în care interdicţia nu intervine ope legis, fiind facultativă, astfel că instanţa de control judiciar se află în imposibilitatea de a verifica motivele care au justificat aplicarea dispoziţiilor art. 85 alin. (2) din C. pen., în condiţiile în care s-a reţinut că inculpatul a săvârşit o infracţiune de o gravitate medie, apreciindu-se că fapta judecată în prezentul dosar reprezintă o rătăcire de moment.

Faţă de aceste date şi raportat la atitudinea şi conduita adoptată de inculpat pe tot parcursul procesului penal, Înalta Curte, cu majoritate, apreciază că obligarea inculpatului A. de a nu conduce nicio categorie de autovehicule ar fi inoportună din cauza consecinţelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia, iar prin stabilirea unei pedepse în cuantum de 8 luni închisoare şi acordarea amânării aplicării acesteia, cu impunerea măsurilor de supraveghere prevăzute de dispoziţiile art. 85 alin. (1) din C. pen., este respectată şi cerinţa proporţionalităţii între gravitatea faptei săvârşite şi datele personale ale inculpatului.

Pe cale de consecinţă, faţă de toate motivele expuse anterior, văzând şi dispoziţiile art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte, cu majoritate, va admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 130 din data de 01 septembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022.

Va desfiinţa, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând în aceste limite, va înlătura din sentinţa penală atacată obligaţia de a nu conduce nicio categorie autovehicule pe durata termenului de supraveghere, impusă inculpatului A., conform dispoziţiilor art. 85 alin. (2) lit. g) din C. pen.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat A., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 240 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate:

Admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 130 din data de 01 septembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând în aceste limite:

Înlătură obligaţia de a nu conduce nicio categorie autovehicule pe durata termenului de supraveghere, impusă inculpatului A., conform dispoziţiilor art. 85 alin. (2) lit. g) din C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat A., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 240 RON rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 27 octombrie 2022.

MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE

În opinie separată asupra apelului declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 130 din data de 01 septembrie 2022 a Curţii, de Apel Bucureşti - Secţia a-II-a Penală, pronunţată în dosarul nr. 2619/2/2022 (1100/2022) consider că se impunea respingerea, ca nefondat a acestuia.

Examinând sentinţa pronunţată de prima instanţă, în raport, atât cu motivul de apel invocat de către apelantul inculpat prin apărător ales, cât şi din oficiu prin prisma dispoziţiilor art. 417 şi art. 418 alin. (1) din Codul de procedură penală, consider apelul declarat de apelantul inculpat A. că nu este fondat, pentru următoarele considerente.

Legiuitorul a reglementat în conţinutul art. 417 din Codul de procedură penală efectul evolutiv al apelului astfel:

"(1) Instanţa judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat şi la persoana la care se referă declaraţia de apel şi numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces. (2) în cadrul limitelor prevăzute la alin. (1), instanţa este obligată ca, în afară de temeiurile invocate şi cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept".

Potrivit art. 418 alin. (1) din Codul de procedură penală privind neagravarea situaţiei în propriul se prevede că "Instanţa de apel, soluţionând cauza, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat apel".

Consider, în opinie separată, că în contextul concret al cauzei, se impune analizarea, atât a motivului de apel invocat de apelantul inculpat A., în raport şi cu actele în circumstanţiere depuse în apel, aflate la filele 24-32 dosarul instanţei de apel, cât şi a cauzei sub toate aspectele de fapt şi de drept, neputând crea o situaţie mai grea inculpatului care a fost singurul care a exercitat calea de atac ordinară a apelului.

Astfel, în opinie separată constat că, aşa cum s-a reţinut în sentinţa atacată, de către prima instanţă, că în şedinţa publică din data de 11 august 2022, inculpatul A. a arătat că doreşte să beneficieze de procedura simplificată, prevăzută de dispoziţiile art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală, instanţa admiţând ca judecata să se desfăşoare conform art. 375 din Codul de procedură penală, urmând a face aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală.

În raport cu această procedură mai sus menţionată, prima instanţă a reţinut situaţia de fapt numai din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv procesul-verbal de constatare a infracţiunii, procesul-verbal din data de 19 aprilie 2022 de redare imagini surprinse cu ocazia depistării în trafic, buletinul de examinare clinică din data de 02.05.2021, buletinul de analiză toxicologică eliberat de IML Călăraşi nr. 381/112/246 din data de 05.05.2021, tichetul de testare alcooltest Drager, raportul de expertiză toxicologică nr. x/2021, confirmat prin răspunsul nr. 134/15.02.2022 şi declaraţiile inculpatului şi anume:

La data de 02.05.2021, în jurul ei 11,45, inculpatul A. a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x pe DN 3, str. Nicolae Titulescu, din oraşul Lehliu-Gară, jud. Călăraşi, în timp ce se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, având în urma testării cu aparatul alcooltest o valoare de 0,45 mg/l alcool pur în aerul expirat; inculpatului i-au fost prelevate două probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, în data de 02.05.2021, la orele 12:00, respectiv orele 13:00, la prima probă alcoolemia fiind de 0,98 g%o, iar la a doua de 0,79 g%o. Din raportul de expertiză toxicologică nr. x/08.12.2021 întocmit de INML Mina Minovici rezultă că la ora 11:45, la care a condus autovehiculul pe drumurile publice, inculpatul avea o alcoolemie de 1,03 g/l alcool pur în sânge.

Totodată, prima instanţă a reţinut că, în drept, fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din Codul penal.

Consider, în opinie separată că în mod legal, prima instanţă a stabilit situaţia de fapt numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, în condiţiile procedurii simplificate prevăzută de art. 374 alin. (4) cu referire la art. 375 din acelaşi cod.

De asemenea, în mod legal şi temeinic prima instanţă în procesul de individualizare a dat eficienţă în mod concret criteriilor generale prevăzute de art. 74 din Codul penal coroborate cu dispoziţiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, reţinând că inculpatul a săvârşit o infracţiune de o gravitate medie, de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1,03 g/l alcool pur, care nu este una ridicată, a recunoscut comiterea faptei şi nu are antecedente penale, fiind o persoană bine integrată în societate, este avocat în cadrul Baroului Bucureşti şi are posibilităţi ridicate de îndreptare, apreciind că fapta judecată în prezentul dosar reprezintă o rătăcire de moment şi nu se impune aplicarea unei sancţiuni aspre inculpatului.

Apreciez, în opinie separată că în mod legal şi temeinic, prima instanţă a stabilit pedeapsa de 8 luni închisoare în sarcina inculpatului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prevăzută de art. 336 alin. (1) din Codul penal, constatând că sunt îndeplinite condiţiile art. 83 din Codul penal, respectiv pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 8 luni închisoare; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, acesta şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, iar, în raport, cu persoana inculpatului, conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, cu eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi cu posibilităţile sale de îndreptare, precum şi că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Prima instanţă a constatat în mod legal şi temeinic că maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită de inculpat este de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. (2) din Codul penal, iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată şi nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor.

De asemenea, prima instanţă în mod legal şi temeinic a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 83 alin. (1), (3) din Codul penal cu privire la amânarea aplicării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 84 din Codul penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, a dispoziţiilor art. 85 alin. (1) din Codul penal, în sensul că pe durata termenului de supraveghere, faţă de inculpat s-au aplicat toate măsurile cu caracter obligatoriu, prevăzute de art. 85 alin. (1) din Codul penal, art. 86 alin. (1) din Codul penal cu referire la art. 85 alin. (1) lit. c) - e) în sensul comunicării Serviciului de Probaţiune Călăraşi.

Consider, în opinie separată, că în mod legal şi temeinic, prima instanţă a dispus în baza art. 85 alin. (2) din Codul penal obligaţia ca inculpatul să nu conducă nicio categorie de autovehicule pe durata termenului de supraveghere.

Legiuitorul a reglementat în conţinutul art. 85 alin. (1) şi (2) din Codul penal, pe de-o parte, măsurile de supraveghere care se dispun cu caracter obligatoriu, [( art. 85 alin. (1) lit. a) - e)], având rolul de a institui un control general asupra activităţilor persoanei faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, fiindu-i supravegheate deplasările, eventualele schimbări de domiciliu sau de loc de muncă, precum şi mijloacele de existenţă, iar, pe de altă parte, în [(art. 85 alin. (2) lit. a) - j)], obligaţiile cu caracter facultativ, ce pot fi instituite de instanţă, având rolul de a adapta regimul de supraveghere la specificul cauzei şi a persoanei, fiind puse la dispoziţia instanţei multiple posibilităţi de a configura un regim de supraveghere cât mai eficient, în acord cu circumstanţele concrete ale cauzei.

Totodată, în conţinutul art. 85 alin. (4) din Codul de procedură penală se prevede "Când stabileşte obligaţia prevăzută la alin. (2) lit. e) - g), instanţa individualizează, în concret, conţinutul acestei obligaţii, ţinând seama de împrejurările cauzei."

Din examinarea sentinţei atacate rezultă că prima instanţă a dispus în baza art. 85 alin. (2) din Codul penal inculpatului să nu conducă nicio categorie de autovehicule pe durata termenului de supraveghere.

În motivele scrise de apel, inculpatul A. prin apărător ales a criticat sentinţa pronunţată de prima instanţă sub aspectul unui singur motiv de netemeinicie, respectiv aplicarea dispoziţiilor art. 85 alin. (2) lit.

g) din Codul penal, impunerea interdicţiei de a nu conduce nicio categorie de autovehicule, pe durata termenului de supraveghere, fără a motiva necesitatea aplicării în raport cu caracterul facultativ, considerând că este o măsură disproporţională, faţă de pericolul social concret al faptei săvârşite şi datele care circumstanţiază persoana inculpatului, ce releva un nivel ridicat de instrucţie, fiind o persoană integrată în societate, avocat în Baroul Bucureşti, în prezent suspendat la cerere, reprezentant al B., având ca obiect principal acvacultura în amenajarea piscicolă Valea Seaca - crescătorie pe teritoriul Lehliu-Gară, ce necesită prezenţa sa aproape în permanenţă la locaţia menţionată şi asigurarea cantităţii de furaje necesare completării efectivului piscicol, astfel impunerea acestor interdicţii în sarcina inculpatului s-ar transforma într-o pedeapsă mai aspră decât pedeapsa principală, în condiţiile în care existenţa financiară a inculpatului este condiţionată de posibilitatea de a conduce vehicule, dat fiind că ceilalţi doi asociaţi ai societăţii, se află în imposibilitatea efectivă de administrare, dl.

C., fiind bolnav, conform actelor medicale depuse la dosar, starea de sănătate agravându-se, iar D., fiul inculpatului licenţiat în drept se află în continuarea studiilor postuniversitare, master şi examene la INM. De asemenea, apelantul inculpat a mai menţionat că alcoolemia a fost relativ redusă, 1,03%o, la prima probă alcoolemia a fost 0,98 %o, iar la a doua de 0,79 %o, fapta nu a avut urmări grave, nefiind implicat în niciun fel de eveniment rutier, nefiind vătămate persoane şi nici pagube materiale. Apelantul inculpat a considerat că durata de 2 ani a termenului de supraveghere este una suficientă, inculpatul având timp să reflecteze asupra conduitei sale trecute şi să aleagă a se conforma, pe viitor, regulilor de circulaţie, de altfel, perioada de când a fost suspendat dreptul de a conduce, 02.05.2021 a fost suficient de lungă pentru a fi considerată oportună pentru reeducarea sa, aşa încât ar justifica înlăturarea obligaţiei dispuse.

Apelantul inculpat A. a invocat în sensul celor solicitate ca jurisprudenţă, decizia nr. 82/Ap/2017 a Curţii de Apel Braşov; decizia penală nr. 927/A pronunţată la 14 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a-II-a penală; decizia penală nr. 5 din 08.01.2018 a Curţii de Apel Galaţi, decizia penală nr. 1130 din 24.11.2020 a Curţii de Apel Timişoara.

În declaraţia dată în apel, aflată la fila 20 dosarul instanţei de apel, inculpatul A. a arătat că menţine declaraţia dată în faţa primei instanţe în procedură simplificată şi doreşte să menţioneze aşa cum a arătat şi în faţa primei instanţe că în noaptea de Înviere a consumat băuturi alcoolice vreo 3-4 pahare de vin, a mai precizat că are o afacere şi locuieşte în extravilanul comunei Lupşanu unde trebuie să fie prezent cvasipermanent, întrucât nu are cine să-l ajute sub nicio formă, nu are angajaţi, cel mai apropiat magazin este la circa 10 km şi cei doi asociaţi ai societăţii nu-l pot ajuta, deoarece unul dintre ei este operat pe inimă, iar fiul său, celălalt asociat se pregăteşte pentru examenul la INM, fiind licenţiat. Prin urmare, în acea dimineaţă ulterior consumării alcoolului având nevoie de anumite produse a decis în mod greşit să se urce la volanul autoturismului, neavând niciun eveniment rutier atunci când a fost descoperit, a colaborat cu organele de poliţie şi ulterior cu organele de urmărire penală, că de 1 an de zile nu conduce niciun autoturism fiindu-i suspendat dreptul de conducere, a precizat că nu se poate întreţine dacă nu are un mijloc de deplasare fiindu-i necesar şi afacerii sale care are ca obiect piscicultura, a regretat foarte mult ceea ce a făcut, îi pare rău, dând un exemplu prost fiului meu.

Potrivit art. 420 alin. (5) cu referire la art. 100 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură penală a fost încuviinţată proba cu înscrisuri în circumstanţiere, fiind depuse la dosarul cauzei, filele 24-32 dosarul instanţei de apel, respectiv fotocopiile certificatului de înregistrare sanitar-veterinară a exploataţiei de acvacultură nr. 1/25 iunie 2010 a S.C. B. S.R.L. cu sediul în Bucureşti, licenţei de acvacultură nr. 0035 din 29 mai 2014 din care rezultă ca proprietar Consiliul Local Lehliu Gară şi Consiliul Local Lupşanu, ca administrator SC B., adresa administratorului fiind în Bucureşti, sectorul 2; a unui act medical privind pe C. din care rezultă diagnosticele la externare boală aterosclerotică bicoronariană, cardiopatie ischemie, regurgitare mitrală uşoară-medie, HTA stadiul III grup de risc adiţional foarte înalt, dislipidemie, obezitate grad I, tabagism cronic, FiA persistentă cu AV medie; a autorizaţiei de mediu nr. 264 din 17.11.2006; a unei adrese cu recomandări administratorului privind activităţi referitoare la infrastructura de producţie şi tehnologia aplicată privind creşterea speciilor de peşti; a autorizaţiei de gospodărire a apelor nr. 86 din 16.09.2019.

Consider în opinie separată, că nu este fondată critica de înlăturare a obligaţiei dispusă faţă de inculpat, de nu a conduce nicio categorie de autovehicule pe durata termenului de supraveghere, pe de-o parte, pentru că prima instanţă a avut în vedere în mod legal situaţia de fapt reţinută, gradul de alcoolemie de 1,03 g/l alcool pur, apreciată ca nefiind ridicată, recunoaşterea comiterii faptei şi lipsa antecedentelor penale, persoana inculpatului integrată în societate, calitatea de avocat în cadrul Baroului Bucureşti, posibilităţile de îndreptare, orientându-se la stabilirea unei pedepse de 8 luni închisoare, amânând aplicarea pedepsei, a stabilit termenul de supraveghere de 2 ani în condiţiile art. 83 alin. (1) din Codul penal, iar pe lângă măsurile de supraveghere cu caracter obligatoriu pe durata termenului de supraveghere a dispus ca obligaţie inculpatului pe aceeaşi durată a termenului să nu conducă nicio categorie de autovehicule.

Altfel spus, prima instanţă a făcut o aplicare legală a dispoziţiilor art. 85 alin. (4) cu referire la art. 85 alin. (2) lit. g) din Codul penal, întrucât obligaţia menţionată ce vizează ca persoana faţă de care s-a dispus măsura să nu conducă anumite vehicule stabilite de instanţă a fost individualizată în concret, în raport cu împrejurările cauzei, aşa cum s-a arătat mai sus, respectiv a dispus ca inculpatul A. să nu conducă nicio categorie de autovehicule pe durata termenului de supraveghere, respectiv de 2 ani, evidenţiind în condiţiile arătate expres, împrejurările cauzei, cu privire la gradul de alcoolemie de 1,03 g/l alcool pur şi circumstanţele personale ale inculpatului.

Consider, în opinie separată, că obligaţia dispusă de prima instanţă este legală şi temeinică, obligaţia mai sus menţionată, având rolul de a adapta regimul de supraveghere la specificul cauzei şi a persoanei, ceea ce a fost făcut, în sensul că a fost individualizată obligaţia, în sensul interzicerii conducerii de către inculpat a niciunei categorii de autovehicule pe durata determinată a termenului de supraveghere care a fost indicat de 2 ani, în raport, cu împrejurările cauzei.

Apreciez, în opinie separată, că obligaţia impusă în condiţiile mai sus menţionate şi care vizează aspectul efectiv de asigurare a supravegherii a fost individualizată şi este subsecventă motivării aplicării amânării executării pedepsei, a cărei motivare concretă a fost expusă, în condiţiile arătate.

De asemenea, în opinie separată, referitor la critica de proporţionalitate cu privire la interzicerea de a conduce orice categorie de vehicule pe perioada supravegherii, consider că este nefondată, întrucât infracţiunea comisă de inculpatul A. prevăzută de art. 336 alin. (1) din Codul penal, respectiv conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe este o infracţiune de pericol, care în condiţiile concrete ale cauzei, a fost considerată ca fiind o infracţiune de o gravitate medie, de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1,03 g/l alcool pur, îmbibaţie alcoolică peste cea indicată în conţinutul normei de 0,80 gl alcool pur în sânge, precum şi circumstanţele personale ale acestuia, recunoaşterea faptei, calitatea de avocat, lipsa antecedentelor penale, aşa încât interdicţia dispusă reflectă în concret pericolul infracţiunii comise, având şi caracter preventiv referitor la conduita inculpatului, în conştientizarea consecinţelor unei asemenea fapte, pe durata termenului de supraveghere.

Consider, în opinie separată că nu se impune înlăturarea obligaţiei dispuse faţă de inculpat, nici din perspectiva poziţiei adoptată de inculpatul A. în declaraţia de apel, respectiv motivele suplimentare invocate cu privire la faptul că este avocat suspendat, sediul şi obiectul societăţii al cărei administrator este, prin prisma imposibilităţilor asociaţilor de a prelua sarcinile acestuia, pe motiv de afecţiune medicală a unuia dintre asociaţii firmei şi a unei perioade de pregătire în scopul susţinerii unui examen, a celuilalt asociat, precum şi actelor în circumstanţiere mai sus menţionate, întrucât motivele invocate nu reprezintă impedimente cu caracter permanent, ci temporar, care pot fi complinite prin alte modalităţi de a-şi îndeplini activităţile în cadrul societăţii, nu numai prin nevoia de deplasare cu un autovehicul.

Apărarea invocată că perioada de suspendare a permisului de conducere de un an de zile a fost suficientă şi ca atare se impune înlăturarea obligaţiei de a nu conduce nicio categorie de autovehicule nu poate fi reţinută, întrucât suspendarea permisului de conducere are o altă natură juridică şi finalitate decât obligaţia ce a fost dispusă pe durata legală a termenului de supraveghere de 2 ani, în condiţiile art. 84 din Codul penal, de către instanţa de judecată.

De asemenea, consider, în opinie separată că jurisprudenţa indicată în motivele scrise de apel, respectiv decizia nr. 82/Ap/2017 a Curţii de Apel Braşov, Secţia Penală, decizia penală nr. 927/A din 14 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a-II-a penală, decizia penală nr. 5 din 08 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Galaţi, decizia penală nr. 1130 din 24 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Timişoara nu are aplicabilitate, întrucât condiţiile concrete referitoare la îmbibaţia alcoolică este diferită, iar circumstanţele personale sunt particulare, în raport cu fiecare persoană sau inculpat din cauzele respective, aşa încât criticile de înlăturare a obligaţiei prevăzută la art. 85 alin. (2) lit. g) din Codul penal se raportează la condiţiile fiecărei cauze şi nu pot fi considerate ca fiind aplicabile şi prezentei cauze.

În raport cu argumentele expuse, consider, în opinie separată, critica formulată de apelant ca fiind nefondată, cu privire la solicitarea de a se dispune înlăturarea obligaţiei dispusă de prima instanţă în condiţiile mai sus menţionate, aşa încât sentinţa atacată examinată în condiţiile art. 417 cu referire la art. 418 alin. (1) cu respectarea efectului devolutiv, în raport, cu motivul invocat, dar şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, precum şi al neagravării situaţiei în propriul apel, este legală şi temeinică.

Faţă de considerentele expuse, consider în opinie separată, că în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală s-ar fi impus soluţia, în sensul respingerii, ca nefondat a apelului inculpatului A. declarat împotriva sentinţei penale nr. 130 din data de 01 septembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a Penală, pronunţată în dosarul nr. 2519/2/2022 (1100/2022), în temeiul art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală, obligării la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (6) din Codul de procedură penală, onorariul avocatului din oficiu va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.