Prosecutor's appeal upheld; defendant resentenced to 8 months' suspended imprisonment for refusing alcohol tests.

Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2022

Asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 161/PI din data de 24 iunie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia Penală în baza art. 337 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. s-a stabilit, în privinţa inculpatului A., pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art. 337 din C. pen.

În baza art. 83 din C. pen. s-a dispus amânarea aplicării pedepsei de 8 luni închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conform art. 84 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpatul trebuia să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Timiş, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 83 alin. (4) din C. pen. i s-a atras atenţia inculpatului cu privire la consecinţele nerespectării măsurilor de supraveghere sau în cazul săvârşirii unei infracţiuni.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara din data de 23.02.2022, emis în dosarul cu nr. x/2018, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 alin. (1) din C. pen., în sarcina inculpatului reţinându-se, în esenţă că, în data de 11.09.2021 în jurul orei 02:30, a condus pe străzile Take Ionescu, Oituz şi B. din Municipiul Timişoara autoturismul marca BMW, model 520D, de culoare negru, cu seria de şasiu x cu nr. de înmatriculare x iar, cu ocazia opririi sale în trafic, a refuzat să se supună testării cu aparatul etilotest, deşi emana halenă alcoolică, ulterior opunându-se şi prelevării de probe biologice în vederea stabilirii concentraţiei de alcool din sânge.

În cuprinsul actului de sesizare s-a arătat că, în cursul urmăririi penale, inculpatul a fost audiat în calitate de suspect şi inculpat, iar în declaraţiile date a recunoscut săvârşirea faptei, precizând că în data de 10.09.2021 a însoţit-o pe logodnica sa, C., la o nuntă a unei colege de-a ei de facultate, la localul D., situat pe Calea x, la ieşire din Timişoara, unde au ajuns în jurul orelor 20:00. La faţa locului a asistat la derularea evenimentelor, până la aproximativ 00:30-01:00. La momentul respectiv, nunta se terminase şi au ieşit pe terasa aflată în faţa localului, unde împreună cu alţi colegi ai logodnicei socializau, iar la momentul respectiv, printre mese au început să circule chelneri care le-au oferit băuturi sub formă de shot, care conţineau un lichid de o culoare albastru-verzui, cu alcool. A precizat faptul că logodnica sa consumă extrem de rar alcool, dar la insistenţele sale şi ale colegilor ei a consumat două shot-uri într-un interval de jumătate de oră. Ulterior, acestui moment i-a spus că nu se simte bine, iar la un moment dat a leşinat şi şi-a pierdut cunoştinţa. Şi-a revenit pentru câteva momente şi a încercat să o ridice, însă starea ei nu s-a ameliorat. Cineva a chemat o ambulanţă care a sosit la faţa locului în câteva minute.

S-a mai arătat că asistenta de pe ambulanţă a început să o evalueze pe logodnica sa şi a sugerat să se deplaseze împreună cu ei la spital pentru îngrijiri amănunţite. Iniţial, a refuzat, spunând că ar vrea să meargă acasă, însă îşi tot pierdea cunoştinţa, iar la insistenţele atât ale sale, cât şi ale doamnei asistente, a hotărât să fie transportată la spital. A asigurat-o că va merge şi el cu ea în scurt timp la spital încât să fie lângă ea. În acel moment, a chemat o maşină prin aplicaţia E., iar comanda a fost preluată de către un şofer care a început deplasarea către locaţia în care se afla, lucru pe care îl putea urmări în timp real prin aplicaţie. În acele momente ambulanţa se pregătea să plece către spital, logodnica sa s-a întins pe targă, a văzut că îşi pierde iar cunoştinţa. A verificat din nou aplicaţia E. să vadă la ce distanţă se află şoferul care a preluat comanda şi a observat faptul că şoferul a anulat cursa, probabil negăsind locaţia în care se afla. A menţionat faptul că nu a apelat la serviciul de taximetrie clasic, întrucât cu o lună de zile în urmă, la plecarea în concediu a comandat un taxi care nu a mai sosit fiind în pericolul de a pierde zborul. Inculpatul a arătat că a suferit un atac de panică în acel moment şi fiind foarte îngrijorat pentru starea logodnicei sale a hotărât să se deplaseze cu maşina personală marca BMW cu nr. de înmatriculare x spre spital. A aprins avariile şi mergea în spatele ambulanţei care se deplasa cu semnalele luminoase şi acustice pornite. A însoţit ambulanţa până la Spitalul Municipal unde aceasta a intrat în curtea instituţiei, iar el a parcat în parcarea din faţa spitalului. La momentul la care a coborât din maşină a fost abordat de către doi agenţi de poliţie care iniţial i-au solicitat documentele sale şi ale maşinii, procedând la verificarea acestora. Ulterior, a fost întrebat dacă a consumat băuturi alcoolice, lucru pe care l-a confirmat, iar organele de poliţie i-au solicitat să se supună testării cu aparatul alcooltest, lucru pe care l-a refuzat. Ulterior acestui moment l-au condus la secţia de urgenţă a Spitalului Municipal în vederea prelevării de probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei din sânge. A refuzat şi recoltarea de probe biologice, a dorit să rămână lângă logodnica sa care era pe o targă, semiconştientă.

În procedura de cameră preliminară, prin încheierea din data de 30 martie 2022 pronunţată în dosarul asociat x/2022, definitivă prin necontestare, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Timişoara a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2021 din 23.02.2022 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara privind pe inculpat, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de refuz ori sustragere de la prelevarea de mostre biologice prevăzută de art. 337 din C. pen., a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii privind pe inculpatul A..

În cursul judecăţii, la termenul din data de 2 iunie 2022, curtea a dat citire actului de sesizare a instanţei prin care s-a dispus trimiterea în judecată, a adus la cunoştinţă inculpatului A. în ce constă învinuirea care i se aduce şi încadrarea juridică a acesteia, precum şi dispoziţiile art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., privind procedura abreviată a recunoaşterii învinuirii.

La acelaşi termen de judecată, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul, asistat de avocat ales a declarat că înţelege să se prevaleze de dispoziţiile art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., învederând că recunoaşte, în totalitate, fapta reţinută în actul de sesizare, solicitând ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care a arătat că le cunoaşte şi le însuşeşte şi a înscrisurilor în circumstanţiere depuse la dosarul cauzei.

Curtea a procedat la ascultarea inculpatului în acest sens şi, luând concluziile procurorului de şedinţă şi avocatului ales al inculpatului, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 374 alin. (4) şi art. 375 din C. proc. pen., a admis cererea inculpatului de a fi judecat potrivit procedurii simplificate de recunoaştere a învinuirii.

Cu privire la situaţia de fapt, instanţa de fond a reţinut că, în data de 11.09.2021, în jurul orei 02:30, inculpatul A. a condus pe străzile Take Ionescu, Oituz şi B. din Municipiul Timişoara autoturismul marca BMW, model 520D, de culoare negru, cu seria de şasiu x cu nr. de înmatriculare x, iar cu ocazia opririi sale în trafic a refuzat să se supună testării cu aparatul etilotest, deşi emana halenă alcoolică, ulterior opunându-se şi prelevării de probe biologice în vederea stabilirii concentraţiei de alcool din sânge.

A apreciat că această stare de fapt rezultă şi din declaraţiile martorilor F. şi G., care au relatat faptul că, în data de 11.09.2021, în timp ce efectuau serviciul de patrulare cu autospeciala din dotare MAI x, în jurul orelor 02:30 au observat că autoturismul marca BMW de culoare negru cu nr. de înmatriculare x, care se deplasa pe bld. Take Ionescu înspre str. x şi la intersecţia cu str. x, a pătruns şi traversat intersecţia pe culoarea roşu a semaforului, ulterior pe strada x a încălcat marcajul de linie continuă şi a circulat pe contrasens pe o distanţă de aproximativ 50 de metri.

Având în vedere cele observate, au pornit semnalele acustice şi cele luminoase ale autospeciale şi ulterior au procedat la oprirea regulamentară a autoturismului în cauză, acesta fiind oprit pe strada x în aproprierea Spitalului Clinic Municipal Timişoara. După ce şi-au declinat calitatea şi s-au prezentat, i-au solicitat conducătorului auto să le prezinte documentele personale şi ale autovehiculului. De asemenea, acesta se afla singur în autoturism. În urma legitimării au stabilit că se numeşte A. şi că, din cauza faptului că emana halenă alcoolică şi că era incoerent în vorbire, au solicitat un echipaj din cadrul Biroului Rutier pentru a fi testat cu aparatul Drager alcooltest.

Din discuţiile purtate, acesta a relatat verbal că vine de la un eveniment la care a consumat băuturi alcoolice, dar să facă în aşa fel să se înţeleagă încât să nu fie nevoie să solicite un echipaj din cadrul Serviciului Rutier pentru testarea acestuia cu aparatul alcooltest. Acesta le-a mai relatat că a venit după echipajul de ambulanţă, deoarece acolo se află prietena lui căreia i s-a făcut rău din cauza consumului de alcool. La sosirea echipajului de la Biroul Rutier inculpatul a refuzat testarea cu aparatul alcooltest.

Ulterior, a fost condus la Spitalul Clinic Municipal Timişoara pentru recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. Ajunşi la spital, acesta a refuzat, în faţa medicului prelevarea de probe, cât şi colaborarea cu medicul de gardă. Martorii au mai menţionat că de la oprirea autoturismului până la finalizarea actelor au avut pornit în permanenţă bodycam-ul din dotare. La UPU Municipal a fost de faţă şi celălalt echipaj de pe raza secţiei 1 Poliţie format din Ap. H. şi Ag. I., fiind şi aceştia de faţă în momentul în care numitul A. a refuzat recoltarea de probe biologice de sânge.

De asemenea, la ieşirea din spital în momentul în care i-au adus la cunoştinţă că va fi condus la sediul secţiei 1 Poliţie pentru întocmirea actelor de constatare, acesta iniţial a refuzat încercând să plece din spital, motiv pentru care i-au adus la cunoştinţă că este nevoie de conducerea lui la sediul secţiei. La sediul secţiei, după întocmirea actelor de constatare, acesta a refuzat să semneze procesul-verbal de constatare a infracţiunii şi a refuzat să primească şi să semneze înştiinţarea cu privire la suspendarea dreptului de a conduce, cât şi dovada reţinerii permisului de conducere.

De asemenea, în acelaşi sens sunt şi declaraţiile martorilor I. şi H., care în data de 11.09.2021, în timp ce efectuau serviciul de patrulare şi intervenţie în schimbul III, după ora 02:00 au fost solicitaţi să acorde sprijin echipajului format din ag. G. şi ag. F.. În acest sens s-au deplasat la Spitalul Municipal unde aceştia au condus o persoană de sex masculin pentru prelevare de mostre biologice întrucât acesta a refuzat să sufle în aparatul alcooltest. Martorii au precizat că persoana în cauză era recalcitrantă, agitată, nu dorea să coopereze şi a refuzat prelevarea de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei din sânge. Acesta a refuzat orice colaborare cu medicul de gardă. Fiind solicitat să îi însoţească la sediul secţiei de poliţie pentru întocmirea documentelor necesare, acesta a refuzat în primă fază şi a provocat scandal în curtea spitalului, a susţinut că este avocat şi că trebuie să anunţe baroul. Ulterior, a fost condus la sediul secţiei 1 Poliţie, unde de asemenea era agitat şi nu dorea să rămână pentru întocmirea procesului-verbal şi a documentelor. A refuzat să semneze şi să ia la cunoştinţă înştiinţarea scrisă cu privire la interzicerea dreptului de a conduce şi dovada înlocuitoare a permisului de conducere. Totodată, martorii au declarat că numitul A. emana halenă alcoolică şi se afla într-o stare vădită de ebrietate.

Faţă de cele expuse, Curtea de Apel Timişoara a apreciat că aspectele relatate de martorii audiaţi în cauză se coroborează şi cu procesul-verbal de vizionare a înregistrărilor efectuate cu Bodycam-urile din dotarea agenţilor de poliţie.

Cu referire la încadrarea juridică a faptei, sub aspect obiectiv, instanţa a apreciat că fapta inculpatului A., care la data 11.09.2021, în jurul orei 02:30, a condus pe străzile Take Ionescu, Oituz şi B. din Municipiul Timişoara autoturismul marca BMW, model 520D, de culoare negru, cu seria de şasiu x cu nr. de înmatriculare x, iar cu ocazia opririi sale în trafic a refuzat să se supună testării cu aparatul etilotest, deşi emana halenă alcoolică, iar ulterior s-a opus şi prelevării de probe biologice în vederea stabilirii concentraţiei de alcool din sânge, întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii prev. de art. 337 alin. (1) din C. pen., iar sub aspectul laturii subiective, s-a apreciat că inculpatul a săvârşit infracţiunea cu intenţie directă, prev. de art. 16 alin. (3) lit. a) din C. pen.

Totodată, curtea a reţinut că inculpatul nu a contestat starea de fapt, astfel cum a fost reţinută în actul de inculpare.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a sancţiunii, instanţa de fond a avut în vedere aspectul că, pentru infracţiunea reţinută în sarcina, inculpatului A. şi recunoscută de acesta, respectiv sustragerea de la prelevarea de mostre biologice prevăzută de art. 337 alin. (1) din C. pen., legiuitorul prevede pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, iar urmare a luării în considerare a atitudinii de recunoaştere a comiterii faptei şi aplicării prevederilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., aceste limite sunt de la 8 luni la 3 ani şi 4 luni.

Totodată, a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 74 alin. (1) din C. pen., stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei, se face, în raport cu gravitatea faptei săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, starea de pericol creată pentru valoarea socială ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, starea de sănătate, situaţia familială şi socială a inculpatului.

Raportat la dispoziţiile legale menţionate anterior, la alegerea naturii şi cuantumului pedepsei, Curtea de Apel Timişoara a avut în vedere gradul relativ ridicat al faptei comise, ce rezultă din natura şi importanţa valorilor lezate prin săvârşirea infracţiunii referitoare la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice (fapta de a conduce un autoturism pe drumurile publice emanând halenă şi refuzul de prelevare a mostrelor biologice constituind infracţiune independent de producerea unei urmări materiale), împrejurările concrete de comitere a infracţiunii (potrivit propriei declaraţii inculpatul a condus autoturismul în spatele ambulanţei care sosise la nunta la care participase inculpatul, pentru a o transporta la spital pe prietena acestuia căreia i se făcuse rău în mod intempestiv, acestea întâmplându-se la o oră la care traficul rutier este unul redus, respectiv ora 1:00, astfel cum rezultă din procesul-verbal de constatare a infracţiunii), ansamblul circumstanţelor ce caracterizează în mod favorabil persoana inculpatului, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar; pregătirea profesională superioară a acestuia, conduita sa procesuală, inculpatul recunoscând comiterea infracţiunii în procedura prevăzută de art. 374 alin. (4) şi art. 375 din C. proc. pen., asumându-şi fapta şi consecinţele negative ale acesteia, considerente pentru care a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea, orientată spre minimul special prevăzut de lege ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. este de natură să asigure corijarea comportamentului inculpatului pentru viitor, stabilind pedeapsa de 8 luni închisoare inculpatului A..

Instanţa de fond a mai reţinut că împrejurările concrete în care a fost comisă infracţiunea şi conduita inculpatului anterior comiterii infracţiunii, nu reprezintă circumstanţe atenuante, dar susţin concluzia că amânarea aplicării pedepsei este o măsură proporţională, în raport cu gradul de pericol social al faptei şi persoana inculpatului, de natură a asigura scopul pedepsei.

În acest sens, curtea a apreciat că pronunţarea unei soluţii de condamnare nu se justifică, în raport cu natura şi gravitatea redusă a infracţiunii comise de inculpat şi care nu a periclitat în mod grav siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, având în vedere şi împrejurarea că autoturismul a fost condus la o oră la care traficul rutier nu este intens, dar şi cu periculozitatea inculpatului, reţinând că este legală şi oportună acordarea beneficiului amânării aplicării pedepsei, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 83 şi următoarele din C. pen., supravegherea conduitei inculpatului în cadrul obligaţiilor impuse conform art. 85 alin. (1) din C. pen. fiind de natură să asigure scopul pedepsei, respectiv de a preveni săvârşirea de noi infracţiuni şi de a forma o atitudine corectă faţă de ordinea de drept, faţă de regulile de convieţuire socială şi faţă de muncă în vederea reintegrării în societate, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Instanţa a mai constatat, pe de o parte, că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 83 alin. (1) lit. a) - d) din C. pen., pedeapsa stabilită inculpatului fiind mai mică de 2 ani închisoare, acesta nu a mai suferit vreo condamnare anterioară şi şi-a exprimat consimţământul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, astfel cum rezultă din încheierea din data de 2 iunie 2022, având o bună conduită anterior săvârşirii infracţiunii, un nivel superior de pregătire profesională, ceea ce denotă că înţelege şi conştientizează consecinţele negative ale infracţiunii comise, astfel încât pe viitor să nu mai comită astfel de fapte. De asemenea, din multiplele caracterizări depuse de inculpat prin apărător ales rezultă că infracţiunea din prezentul dosar constituie un incident izolat din viaţa inculpatului, acesta este implicat în organizarea de evenimente în cadrul Baroului Timiş, în participarea la conferinţe de pregătire profesională şi evenimente ştiinţifice organizate de Centrul Teritorial pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor Timiş, în toată perioada de când este avocat a dorit să se perfecţioneze şi să fie la curent cu doctrina şi practica judiciară, iar toate activităţile întreprinse le tratează cu maximă responsabilitate şi seriozitate.

Pe de altă parte, instanţa a apreciat nu este incidentă niciuna dintre situaţiile prevăzute de art. 83 alin. (2) din C. pen., întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă de inculpat este mai mică de 7 ani închisoare, iar acesta nu s-a sustras de la urmărirea penală sau de la judecată şi nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului.

Nu în ultimul rând, instanţa a avut în vedere şi pregătirea profesională a inculpatului, avocat în cadrul Baroului Timiş şi a apreciat că nu poate conferi o gravitate sporită faptei, raportat la conduita ulterioară a inculpatului, care şi-a asumat fără rezerve responsabilitatea faptei. În acest sens, a considerat că se impune pronunţarea unei soluţii care să reflecte practica constantă în materie, reliefată nu doar de instanţe de acelaşi grad, ci şi practica recentă a instanţei supreme.

De asemenea, Curtea de Apel Timişoara a mai reţinut că înfăptuirea justiţiei penale impune stabilirea de pedepse care concomitent sunt rezultatul proporţionalizării în raport cu aplicarea criteriilor generale de individualizare şi realizarea scopului sancţiunii penale. Cu alte cuvinte, legalitatea şi temeinicia hotărârii este dată de existenţa proporţiei juste dintre riposta socială determinată în procesul de stabilire şi aplicare a pedepsei şi gradul de pericol social al faptei, precum şi persoana inculpatului.

Faţă de considerentele anterior expuse, în baza art. 83 din C. pen. a dispus amânarea aplicării pedepsei de 8 luni închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 84 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpatul avea de respectat următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Timiş, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Totodată, instanţa a constatat că măsurile de supraveghere specifice instituţiei amânării aplicării pedepsei dispuse în cauză (prezentarea la Serviciul de Probaţiune, primirea vizitelor consilierului de probaţiune, anunţarea schimbării locuinţei sau efectuării deplasărilor, comunicarea schimbării locului de muncă şi informaţiilor privind mijloacele de existenţă) sunt suficiente faţă de vârsta inculpatului, conduita sa anterioară săvârşirii infracţiunii, sancţiunea aplicată fiind suficientă pentru a i se atrage inculpatului atenţia că dispoziţiile legale trebuie respectate indiferent de condiţiile sau situaţia în care se află la un moment dat. Aşadar, instanţa a considerat că impunerea în sarcina inculpatului doar a măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 85 alin. (1) din C. pen., este suficientă pentru realizarea prevenţiei generale şi speciale, astfel încât s-a limitat la aplicarea acestora.

În continuare, s-a arătat că apărătorul ales al inculpatului a solicitat renunţarea la aplicarea pedepsei, instanţa apreciind că, potrivit dispoziţiilor art. 80 din C. pen., renunţarea la aplicarea pedepsei se poate dispune de instanţa de judecată dacă sunt îndeplinite condiţiile cu privire la infracţiunea săvârşită, persoana infractorului, aprecierea instanţei că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună. În acest sens, instanţa a expus că, în ce priveşte cerinţele referitoare la infracţiunea săvârşită, o primă condiţie este ca această infracţiune să fie de o gravitate redusă, gravitate care se apreciază având în vedere: natura şi întinderea urmărilor produse (urmări materiale, prejudiciu cauzat, gradul de atingere adus valorilor sociale apărate prin încriminare); mijloacele folosite, modul şi împrejurările în care a fost comisă infracţiunea (modul deschis, manifest în care a fost săvârşită fapta, dovedind îndrăzneală, dispreţ faţă de valorile sociale, faţă de pericolul pe care îl poate crea fapta); motivul şi scopul urmărit. A doua condiţie priveşte pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, respectiv închisoarea de cel mult 5 ani sau amendă. Referitor la condiţiile privitoare la infractor, trebuie ca acesta să nu mai suferit o altă condamnare; faţă de infractor să nu se mai fi dispus renunţarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anterior datei infracţiunii pentru care este judecat; infractorul să nu se fi sustras de la urmărirea penală sau judecată sau să nu fi încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor.

Examinând condiţiile sus menţionate, raportat la infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului, curtea a constatat că aceasta, în împrejurările în care a fost comisă, nu este de o gravitate redusă, inculpatul conducând pe drumurile publice autoturismul emanând halenă alcoolică, într-un loc deschis traficului rutier chiar dacă la o oră târzie şi ulterior, fiind condus la unitatea sanitară a refuzat prelevarea de mostre biologice. Examinând actele dosarului de urmărire penală, instanţa a reţinut că la unitatea sanitară inculpatul nu a avut un comportament corespunzător, din examenul clinic ce reprezintă anexa 6 - dosar urmărire penală- rezultând că a avut o ţinută dezordonată, atitudine necooperantă şi neadecvată situaţional, comportament ostil, refuzând colaborarea şi efectuarea probelor, toate aceste împrejurări determinând instanţa să considere că fapta imputată inculpatului are o gravitate care impune stabilirea unei pedepse, iar avertismentul specific renunţării la aplicarea pedepsei nu şi-ar atinge scopul, nefiind suficient faţă de elementele ce caracterizează fapta şi persoana inculpatului.

Împotriva sentinţei penale nr. 161/PI din data de 24 iunie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia Penală în termenul procedural a formulat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.

Prin motivele de apel depuse la dosar, parchetul a criticat temeinicia hotărârii atacate, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului şi a modalităţii de executare a acesteia.

În cuprinsul motivelor de apel s-a arătat, în esenţă, că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 74 din C. pen. şi a nesocotit criteriile stabilite de legiuitor, atunci când a individualizat cuantumul pedepsei aplicate inculpatului.

S-a susţinut că circumstanţele personale ale inculpatului, puse în balanţă cu gravitatea infracţiunii comise şi cu atitudinea procesuală a acestuia, nu sunt în măsură să determine instanţa să stabilească în sarcina inculpatului o pedeapsă la limita minimă prevăzută de lege, redusă cu 1/3 ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi să aleagă ca modalitate de executare amânarea pedepsei, fără a impune măcar obligaţia de a nu conduce anumite vehicule stabilite de instanţă.

În continuare, s-a apreciat că, pentru a acorda semnificaţia cuvenită circumstanţelor reale şi personale în care s-a comis fapta şi pentru a asigura funcţia de reeducare şi de exemplaritate a pedepsei, stabilirea unei pedepse cu aplicarea dispoziţiilor art. 83 din C. pen. ar fi insuficientă, nefiind aptă să asigure scopul pentru care a fost aplicată. În acest context, s-a solicitat reindividualizarea judiciară a pedepsei, în sensul modificării modalităţii de executare a acesteia, respectiv o pedeapsă într-un cuantum mai mare, iar ca modalitate de executare a acesteia să se dispună suspendarea sub supraveghere a acesteia, în condiţiile art. 91 şi urm. din C. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 25 iulie 2022 sub nr. x/2022, primul termen fiind stabilit, în mod aleatoriu, la data de 29 septembrie 2022.

La termenul acordat au avut loc dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public şi ale apărătorului ales al intimatului inculpat A. fiind consemnate în cuprinsul încheierii de amânare a pronunţării din data de 29 septembrie 2022, care face parte integrantă din prezenta decizie, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, conform art. 417 din C. proc. pen. cu referire la art. 420 din C. proc. pen., Înalta Curte reţine următoarele:

Instanţa de fond a reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt şi a realizat o justă interpretare şi apreciere a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, coroborate fiind cu declaraţia inculpatului intimat A. de recunoaştere a vinovăţiei sale, din care rezultă, atât existenţa faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cât şi săvârşirea acestora cu vinovăţie, în forma cerută de lege.

Pe baza mijloacelor de probă legal administrate în cursul urmăririi penale, aşa cum acest lucru a fost constatat prin încheierea din data de 30 martie 2022 pronunţată în dosarul asociat nr. x/2022, în procedura de cameră preliminară, starea de fapt a fost reţinută în mod corect de către prima instanţă, nefiind contestată, de altfel, de către inculpat, nici cu prilejul urmăririi penale şi nici al judecăţii în primă instanţă, etapă în care a arătat că înţelege să-şi însuşească probele administrate în faza de urmărire penală, recunoscând în totalitate învinuirea, în condiţiile prev. de art. 374 rap. la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Astfel, din coroborarea probelor administrate în etapa urmăririi penale, astfel cum au fost evidenţiate de către prima instanţă în considerentele sentinţei atacate, cu declaraţiile de recunoaştere a învinuirii date de către inculpatul intimat A. în faţa primei instanţe de judecată, în mod corect s-a reţinut că în data de 11.09.2021, în jurul orei 02:30, inculpatul A. a condus pe străzile Take Ionescu, Oituz şi B. din Municipiul Timişoara autoturismul marca BMW, model 520D, de culoare negru, cu seria de şasiu x cu nr. de înmatriculare x, iar cu ocazia opririi sale în trafic a refuzat să se supună testării cu aparatul etilotest, deşi emana halenă alcoolică, ulterior opunându-se şi prelevării de probe biologice în vederea stabilirii concentraţiei de alcool din sânge.

Înalta Curte constată că încadrarea juridică a faptei comise de intimatul - inculpat este legală, iar soluţia privind reţinerea comiterii infracţiunii ce constituie obiectul sesizării instanţei este justă, fiind în întregime confirmată prin mijloacele de probă legal administrate în decursul urmăririi penale, dublate, aşa cum cer dispoziţiile legale în vigoare, de recunoaşterea vinovăţiei de către autorul faptei, în condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale sus menţionate.

Examinând critica privitoare la nelegala individualizare a pedepsei principale, prin prisma modalităţii de executare, Înalta Curte, în opinia majoritară, o apreciază ca fiind întemeiată în condiţiile în care instanţa de fond a dat o mult prea mare relevanţă circumstanţelor personale ale inculpatului în stabilirea modalităţii de sancţionare a acestuia pentru conduita ilicită adoptată.

Individualizarea judiciară a pedepsei se realizează prin raportare la criteriile prevăzute de dispoziţiile art. 74 din C. pen., respectiv gravitatea infracţiunii şi periculozitatea infractorului, evaluate, în raport cu împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii (inculpatul a condus un autovehicul pe drumurile publice din municipiul Timişoara şi a refuzat să se supună testării cu aparatul alcooltest şi să îi fie recoltate probe biologice la unitatea spitalicească în vederea stabilirii alcoolemiei), starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită (respectiv siguranţa traficului rutier), natura şi gravitatea rezultatului produs, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului (fără antecedente penale), conduita după săvârşirea infracţiunii (inculpatul a încercat să convingă lucrătorii de poliţie să se înţeleagă cumva, iar ulterior a avut o atitudine recalcitrantă, atât faţă de lucrătorii de poliţie, cât şi faţă de personalul medical, refuzând iniţial deplasarea la sediul unităţii de poliţie şi ulterior semnarea procesului-verbal de constatare a infracţiunii) şi în cursul procesului penal (a recunoscut săvârşirea faptei), nivelul de educaţie (studii superioare), vârsta, ocupaţia (avocat), starea de sănătate, situaţia familială şi socială (este o persoană instruită, integrată în societate).

Înalta Curte reţine că, din coroborarea acestor criterii, prima instanţă, în primă fază, a reţinut că infracţiunea ce face obiectul cauzei este una cu un grad de pericol relativ ridicat, prin raportare la faptul că inculpatul a condus un autorurism pe drumurile publice emanând halenă alcoolică şi refuzând ulterior prelevarea de mostre biologice, iar ulterior, în considerarea circumstanţelor personale ale acestuia, precum şi a faptului că a fost adoptată o conduită procesuală de recunoaştere a infracţiunii, că fapta are o gravitate redusă şi nu a periclitat în mod grav siguranţa circulaţiei pe drumurile publice.

În dezacord cu instanţa de fond, Înalta Curte consideră că, faţă de circumstanţele concrete ale cauzei, nu se poate considera că fapta comisă de către inculpat este una cu un grad redus de pericol, iar existenţa unor circumstanţe personale favorabile nu este de natură a conduce la concluzia că sunt aplicabile prevederile art. 83 şi urm. din C. pen., vizând amânarea aplicării pedepsei.

Împrejurarea că inculpatul a condus la o oră târzie autoturismul în municipiul Timişoara nu este una care să conducă la concluzia unei periclitări minore a siguranţei circulaţiei pe drumurile publice, în condiţiile în care, manevra efectuată de acesta este una deosebit de gravă, cu un mare potenţial de producere a accidentelor. Pătrunderea într-o intersecţie atunci când culoarea semaforului interzice acest lucru este, în abstract, o manevră extrem de periculoasă, iar ora la care a fost realizat acest lucru de către inculpat nu este de natură să reducă gradul de pericol.

Pe de altă parte, conduita inculpatului imediat după oprirea sa în trafic, precum şi ulterior, până la finalizarea procedurilor legale, subsecvent refuzului de a i se recolta probe biologice, nu a fost în niciun caz una exemplară, acesta fiind, pe de o parte, interesat de eludarea legii, iar ulterior, când demersurile sale nu s-au concretizat devenind recalcitrant, atât faţă de lucrătorii de poliţie, cât şi în privinţa personalului medical.

Toate aceste elemente conduc instanţa de apel, în opinia majoritară, la concluzia că inculpatul nu a conştientizat consecinţele faptelor sale. Deopotrivă, Înalta Curte reţine că, raportat la nivelul de instruire al inculpatului, care este avocat, acesta avea posibilitatea să înţeleagă normele juridice şi, cu atât mai mult, ar fi trebuit să conştientizeze că prin ignorarea obligaţiilor esenţiale ale oricărui conducător auto, respectiv aceea de a nu consuma alcool anterior conducerii autoturismului, precum şi aceea de a se supune procedurilor reglementate de lege pentru stabilirea stării de ebrietate/alcoolemie, aduce atingere desfăşurării în condiţii de siguranţă a circulaţiei rutiere pe drumurile publice dar şi înfăptuirii justiţiei.

Fără a nega elementele reţinute de instanţa de fond în favoarea inculpatului din caracterizările existente la dosarul cauzei, cum sunt cele care vizează implicarea acestuia în organizarea de evenimente în cadrul Baroului Timiş, în participarea la conferinţe de pregătire profesională şi evenimente ştiinţifice organizate de Centrul Teritorial pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor Timiş, dorinţa de perfecţionare continuă, Înalta Curte, în opinia majoritară, consideră că acestea sunt elemente care nu justifică amânarea aplicării pedepsei, în condiţiile în care, toată această conduită bună anterioară comiterii faptei nu s-a reflectat şi în modul în care a interacţionat cu lucrătorii de poliţie şi personalul medical atunci când a fost oprit, ca urmare a încălcării unor reguli de circulaţie.

Pe cale de consecinţă, instanţa de apel, în opinia majoritară, apreciază că, în prezenta cauză, modalitatea de individualizare a sancţiunii adoptată de prima instanţă nu este una adecvată, amânarea aplicării pedepsei nefiind de natură a conduce la atingerea scopului educativ preventiv al acesteia.

Aşadar, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte, în opinia majoritară, va admite calea de atac declarată, va desfiinţa în parte sentinţa şi rejudecând cauza va dispune, în conformitate cu prevederile art. 396 alin. (1) teza I şi alin. (2), cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. condamnarea inculpatului A., la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art. 337 din C. pen.

La stabilirea cuantumului pedepsei, Înalta Curte, având în vedere criteriile de individualizare prevăzute de dispoziţiile art. 74 din C. pen., menţionate anterior, constată că pedepsa de 8 luni închisoare este de natură să constituie un mijloc de constrângere, precum şi de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni, aceasta răspunzând în mod eficient dublului scop de prevenire şi sancţionare, contribuind în egală măsură la reeducarea şi atenţionarea reală a inculpatului.

În privinţa modului de executare a pedepsei, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 91 din C. pen., instanţa apreciază că regimul sancţionator al suspendării executării pedepsei sub supraveghere este apt să asigure realizarea scopului sancţiunii.

Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 91 din C. pen. se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate, pe un termen de încercare de 2 ani, stabilit conform art. 92 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen. va pune în vedere inculpatului A., ca pe durata termenului de încercare, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Timiş, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. va impune ca inculpatul să execute următoarele obligaţii:

- să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Timiş sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen. va obliga inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 zile la una din următoarele instituţii: Regia Autonomă de Transport Timişoara sau Direcţia de Sănătate Publică Judeţeană Timiş.

În temeiul art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 91 alin. (4) din C. pen. se va atrage atenţia inculpatului A. asupra consecinţelor nerespectării măsurilor şi a obligaţiilor prevăzute la art. 93 din C. pen. şi/sau a săvârşirii de noi infracţiuni, respectiv revocarea suspendării sub supraveghere şi executarea pedepsei închisorii.

Vor fi menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

Văzând şi disp. art. 275 alin. (3) din C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate:

Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva sentinţei penale nr. 161/PI din data de 24 iunie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia Penală privind pe intimatul inculpat A..

Desfiinţează sentinţa apelată numai sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei şi,

În rejudecare:

În baza art. 396 alin. (1) teza I şi alin. (2), cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. condamnă inculpatul A., la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art. 337 din C. pen.

În temeiul art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate, pe un termen de încercare de 2 ani, stabilit conform art. 92 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen. pune în vedere inculpatului A., ca pe durata termenului de încercare, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Timiş, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. impune ca inculpatul să execute următoarele obligaţii:

- să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Timiş sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen. obligă inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 zile la una din următoarele instituţii: Regia Autonomă de Transport Timişoara sau Direcţia de Sănătate Publică Judeţeană Timiş.

În temeiul art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 91 alin. (4) din C. pen. atrage atenţia inculpatului A. asupra consecinţelor nerespectării măsurilor şi a obligaţiilor prevăzute la art. 93 din C. pen. şi/sau a săvârşirii de noi infracţiuni, respectiv revocarea suspendării sub supraveghere şi executarea pedepsei închisorii.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale dacă nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 octombrie 2022.

Cu opinia separată a preşedintelui de complet, doamna judecător J., în sensul respingerii, ca nefondat, a apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva sentinţei penale nr. 161/PI din data de 24 iunie 2022 a Curţii de Apel Timişoara - Secţia Penală privind pe intimatul inculpat A..

MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE

În opinie separată, apreciez că apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă că starea de fapt reţinută în hotărârea apelată este corectă, probatoriul fiind bine coroborat şi interpretat.

Raportat la starea de fapt reţinută şi la încadrarea în drept a faptei comise de inculpatul A., consider că în mod corect prima instanţa a reţinut vinovăţia acestuia şi a constatat incidenţa dispoziţiilor privind procedura simplificată prevăzute art. 375 raportat la art. 374 alin. (4) din Codul procedură penală, iar pedeapsa de 8 luni închisoare stabilită a fost just individualizată în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după criteriile prevăzute de art. 74 din Codul penal.

Referitor la solicitarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara de a se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 91 din Codul penal ca modalitate de executare, consider că este nefondată, acordarea beneficiului dispoziţiilor art. 83 şi următoarele din Codul penal privind amânarea aplicării pedepsei fiind cea mai adecvată individualizare judiciară a executării pedepsei.

Prin aplicarea dispoziţiilor art. 83 din Codul penal, inculpatului i s-a atras atenţia asupra gravităţii şi a consecinţelor nefaste ale faptei, rolul stabilirii pedepsei fiind şi acela de a atrage atenţia asupra importanţei respectării relaţiilor în societate, de a determina o reflectare mai profundă a inculpatului asupra faptei săvârşite şi a urmărilor acesteia şi schimbarea atitudinii faţă de normele şi valorile ocrotite de legea penală, pentru ca pe viitor, aceasta să aibă o conduită adecvată, inclusiv sub aspectul respectării normelor referitore la siguranţa traficului rutier.

Argumentele Ministerului Public în sensul că inculpatul a condus un autoturism pe mai multe străzi din Timişoara, în timp ce se afla sub influenţa alcoolului nu pot fi reţinute întrucât obiectul prezentei cauze îl constituie infracţiunea de refuz ori sustragere de la prelevarea de mostre biologice şi nu cea prevăzută de art. 336 alin. (1) din Codul penal. În acest context, împrejurarea că inculpatul ar fi consumat sau nu băuturi alcoolice anterior solicitării agentului de poliţie de a se supune testării nu poate fi reţinută în condiţiile în care excedează obiectului judecăţii şi nu a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Cu privire la aceste aspecte, apelantul menţionează expres faptul că "stabilirea unei pedepse de doar 8 luni închisoare, cu amânarea aplicării acesteia, pentru conducerea unui autoturism pe străzi din centrul unui municipiu în timp ce se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, cu o atitudine de indiferenţă faţă de eventualele pericole la care s-a expus pe sine şi pe ceilalţi participanţi la trafic, nu este suficientă pentru a se realiza prevenţia generală şi reeducarea inculpatului", ceea ce dovedeşte confuzia cu privire la fapta reţinută în actul de sesizare, încadrată în dispoziţiile art. 337 din Codul penal, care incriminează refuzul ori sustragerea conducătorului unui vehicul de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei.

Nu este justificată nici susţinerea în sensul că, în faţa organelor de poliţie şi a personalului medical, inculpatul ar fi manifestat un comportament sfidător, în realitate, din actele dosarului rezultând că acesta a refuzat recoltarea întrucât a dorit să rămân lângă logodnica lui care se afla pe targă, inconştientă. În acest sens, inculpatul a depus la dosar acte medicale din care rezultă că numita C. Maria Evelina a fost examinată la data de 11.09.2021 la Spitalul Clinic Municipal de Urgenţă Timişoara ( filele 90-91 din dosarul de urmărire penală).

Consider că aprecierile Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara cu privire la riscul concret pe care l-a reprezentat inculpatul pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, "numai hazardul făcând ca autoturismul inculpatului să nu intre în coliziune cu alte autovehicule sau cu pietoni", sunt simple supoziţii, nefiind susţinute de niciun mijloc de probă.

Gravitatea infracţiunii săvârşite de inculpat nu justifică însă aplicarea imediată a unei pedepse, în condiţiile în care acesta se află la prima confruntare cu legea penală, fiind o persoană integrată social, cu un parcurs profesional remarcabil, implicat totodată în activităţi caritabile (proiecte de mobilizare a oamenilor în scopul donării de sânge, strângerea de fonduri pentru copiii bolnavi de autism şi Sindromul Down) actele din dosarul cauzei atestând că infracţiunea pentru care este judecat în prezent constituie un incident izolat.

Periculozitatea inculpatului nu poate fi apreciată exclusiv în contextul unei creşteri tot mai accentuate a acestui gen de infracţiuni, iar calitatea de avocat nu justifică sancţionarea mai severă a acestuia ci, dimpotrivă, formează convingerea existenţei unor posibilităţi reale de îndreptare, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 83 alin. (1) lit. d) din Codul penal.

De asemenea, în cauză sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de art. 83 din Codul penal.

Faţă de aceste date şi raportat la atitudinea şi conduita adoptată de inculpat pe tot parcursul procesului penal, apreciez că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecinţelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia, iar prin acordarea amânării aplicării pedepsei este respectată şi cerinţa proporţionalităţii între gravitatea faptei săvârşite şi datele personale ale inculpatului.

Pentru aceste motive, în acord cu prima instanţă, consider că modalitatea de executare stabilită, în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, este justificată suficient pentru crearea premiselor conştientizării de către inculpat a faptei sale şi asumării consecinţelor acesteia, neimpunându-se dispunerea unei alte forme de executare.