Inadmissibility of extraordinary appeal against final admissibility ruling due to absence of statutory appeal route

Şedinţa publică din data de 11 octombrie 2022

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 389/P din 28 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 431 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul persoană condamnată A. împotriva deciziei penale nr. 27 din 17 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2016.

Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut că, prin contestaţia în anulare formulată de persoana privată de libertate A. împotriva sentinţei penale nr. 27/2018 a Tribunalului Constanţa, definitivă prin decizia penală nr. 859/P din 05 octombrie 2018 a Curţii de Apel Constanţa, s-a susţinut că hotărârea judecătorească prin care s-a dispus condamnarea sa a fost pronunţată de un complet nelegal constituit, conform Legii nr. 304/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Ulterior formulării cererii, petentul a depus o serie de precizări, solicitând să se stabilească dacă procesele-verbale întocmite de investigatorul acoperire conţin datele prevăzute de art. 199 alin. (1) lit. c), d), e), f) g, C. proc. pen., să analizeze declaraţia investigatorului sub acoperire B. şi să se înlăture depoziţia acestuia dacă nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă, să se stabilească dacă colaboratorii organelor judiciare au avut dosare penale soluţionate sau în curs de soluţionare, dacă colaboratorul C. a fost autorizat de instanţa spaniolă să desfăşoare activităţi pe teritoriul Spaniei, să se ataşeze expertiza extrajudiciară privind înregistrarea audio de la hotelul D.. De asemenea, petentul a solicitat aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la sancţiunea nulităţii, dacă se constată încălcări ale dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal şi achitarea sa pentru infracţiunile de aderare sau sprijinire la un grup infracţional organizat şi complicitate la infracţiunea de trafic internaţional de droguri de mare risc, în formă continuată, întrucât nu sunt probe care să ateste vinovăţia sa, precum şi cu privire la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc pentru că fapta nu a fost comisă cu vinovăţie.

La termenul de judecată din 07 aprilie 2022, petentul A. a indicat temeiul de drept al cererii formulate, respectiv art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., precizare în raport cu care reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia tardivităţii formulării contestaţiei în anulare.

Analizând cu prioritate excepţia tardivităţii contestaţiei în anulare invocată de procuror, Curtea a constatat că aceasta este fondată.

În acest sens, a reţinut că, potrivit art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare când instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate.

De asemenea, s-a arătat că, pentru cazul prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., termenul de formulare a contestaţiei în anulare este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii judecătoreşti.

Or, decizia penală nr. 859/P din 05 octombrie 2018 a Curţii de Apel Constanţa s-a comunicat contestatorului A. la 06 decembrie 2018, astfel încât formularea contestaţiei în anulare, în data de 24 decembrie 2021, s-a realizat cu depăşirea termenului legal de 30 de zile.

Totodată, s-a menţionat că nu poate fi primită apărarea contestatorului A. în sensul că nu a cunoscut conţinutul hotărârii judecătoreşti, întrucât era redactată în limba română, având în vedere că decizia penală nr. 859/P/2018 a Curţii de Apel Constanţa a fost tradusă şi comunicată şi în limba lituaniană (în acest sens, filele nr. x - 153, 162 vol. III).

S-a apreciat că celelalte apărări formulate de contestator nu se circumscriu cazului prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât privesc fondul acuzaţiei şi puteau fi invocate şi, respectiv, analizate doar până la stabilirea, în mod definitiv, a vinovăţiei inculpatului A..

Pe de altă parte, s-a apreciat că, în cauză, nu este incidentă niciuna dintre situaţiile prevăzute de art. 426 alin. (1) lit. b) şi i) C. proc. pen., pentru care contestaţia în anulare putea fi introdusă oricând, condiţii în care s-a constatat ca fiind tardivă calea extraordinară de atac promovată, ceea ce atrage inadmisibilitatea cererii.

Împotriva acestei hotărâri, la 18 mai 2022, a formulat "contestaţie" contestatorul A., învederând că formaţiunea de judecată de la Curtea de Apel Constanţa care a soluţionat dosarul nr. x/2016 nu a fost constituită conform dispoziţiilor Legii nr. 304/2004. În susţinere a invocat deciziile Curţii Constituţionale nr. 685 din 07 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1021 din 24 noiembrie 2018, şi nr. 552/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 21 septembrie 2015. Ulterior, prin notele scrise depuse la dosar, la 04 august 2022, în susţinerea căii de atac, contestatorul a reluat o parte din argumentele iniţiale şi, totodată, a solicitat ca, întrucât cu prilejul soluţionării dosarului nr. x/2019 au fost nesocotite prevederile legale, instanţa să nu aplice termenul prevăzut de art. 428 alin. (1) C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. x/2021, fiind repartizată aleatoriu, în sistem informatizat, Completului nr. 7 pentru termenul de judecată din 11 octombrie 2022.

La acest termen, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac, arătând că a fost promovată împotriva unei hotărâri definitive.

Examinând calea de atac formulată de contestatorul A., prin prisma excepţiei invocate de parchet şi în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţia României, revizuită, precum şi exigenţelor determinate prin art. 3 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Aşadar, revine părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

În prezenta cauză, cererea introductivă de instanţă este reprezentată de contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 27 din 17 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, ca instanţă de apel. Aşadar, dispoziţiile legale incidente în cauză sunt cele ale art. 426 - art. 432 C. proc. pen., referitoare la calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare.

Analizând dispoziţiile cuprinse în Secţiunea 1 a Capitolului V din Titlul III ale Părţii speciale a C. proc. pen., se constată că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în cazurile menţionate la art. 426 C. proc. pen., precum şi faptul că prevederile art. 431 C. proc. pen. nu instituie nicio cale de atac împotriva soluţiei pronunţate în faza examinării în principiu a admisibilităţii acestei căi extraordinare de atac. Mai mult, potrivit art. 432 alin. (1) C. proc. pen., după ce a fost depăşită faza admisibilităţii în principiu, dacă găseşte contestaţia în anulare întemeiată, instanţa desfiinţează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere şi procedează fie de îndată, fie acordând un termen, după caz, la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei după desfiinţare. Totodată, dispoziţiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen. prevăd că sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.

Pe de altă parte, din examinarea prevederilor art. 408 C. proc. pen. se constată că doar sentinţele nedefinitive sunt susceptibile de reformare prin calea de atac a apelului, iar nu şi deciziile pronunţate în procedura specifică unei căi extraordinare de atac. Acestea din urmă, în conformitate cu dispoziţiile art. 552 C. proc. pen., rămân definitive la data pronunţării şi, ca atare, nu pot fi atacate cu apel.

În plus, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, situaţie care, aşa cum deja s-a arătat, nu se regăseşte în speţă.

În aceste condiţii, raportat la dispoziţiile textelor de lege anterior menţionate, se constată că numitul A. a declarat "contestaţie" împotriva unei hotărâri definitive (decizie pronunţată în contestaţia în anulare formulată împotriva unei alte decizii dată în apel, la rândul ei definitivă), învestind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acesteia, deşi nu întruneşte cerinţele legale.

Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării unei căi de atac şi împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive, o asemenea cale de atac nu este admisibilă, întrucât în situaţia contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile… pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". În consecinţă, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 389/P din 28 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Totodată, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că acesta se află în culpă procesuală, îl va obliga la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 680 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei, iar onorariul interpretului de limba lituaniană asigurat contestatorului se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 389/P din 28 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 680 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul interpretului de limba lituaniană asigurat contestatorului se suportă din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 octombrie 2022.