Timeliness of appeal against suspension of execution of administrative acts; five-day deadline under Law No. 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la 22.02.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale - Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării, suspendarea executării deciziilor emise de Uniunea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării, referite prin adresa nr. x/21.01.2022, de admitere a sesizării nr. x/20.01.2022, adresa nr. x/25.01.2022, de admitere a sesizării nr. x/21.01.2022, precum şi prin adresa nr. x/27.01.2022, de admitere a sesizării nr. x/25.01.2022.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 364 din 1 martie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii formulării acţiunii; a admis cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale - Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării şi a dispus suspendarea executării deciziilor emise de pârât referite prin adresa nr. x/21.01.2022 de admitere a sesizării nr. x/20.01.2022, adresa nr. x/25.01.2022 de admitere a sesizării nr. x/21.01.2022 şi adresa nr. x/27.01.2022 de admitere a sesizării nr. x/25.01.2022.

Prin încheierea din 28.06.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022, s-a dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta şi dispozitivul sentinţei civile nr. 364/01.03.2022, pronunţate de aceeaşi instanţă în aceeaşi cauză, în sensul că s-a consemnat:"Dispune suspendarea executării deciziilor emise de pârât referite prin adresa nr. x/21.01.2022 de admitere a sesizării nr. x/20.01.2022, adresa nr. x/25.01.2022 de admitere a sesizării nr. x/21.01.2022 şi adresa nr. x/27.01.2022 de admitere a sesizării nr. x/25.01.2022, până la pronunţarea instanţei de fond" şi nu "Dispune suspendarea executării deciziilor emise de pârât referite prin adresa nr. x/21.01.2022 de admitere a sesizării nr. x/20.01.2022, adresa nr. x/25.01.2022 de admitere a sesizării nr. x/21.01.2022 şi adresa nr. x/27.01.2022 de admitere a sesizării nr. x/25.01.2022.", cum din eroare a fost menţionat.

3. Calea de atac exercitată în cauză.

Împotriva sentinţei nr. 364 din 1 martie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti a declarat recurs pârâtul Ministerul Educaţiei-Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei cu consecinţa respingerii cererii reclamantului, ca neîntemeiată.

În dezvoltarea cererii de recurs pârâtul a reluat argumentele invocate în faţa primei instanţe cu privire la fondul cauzei, în referire la atribuţiile privind analizarea pe fond a unor sesizări depuse în baza Ordinului M.E.C.S. nr. 5229 din 17 august 2020, care nu aparţin Unităţii Executive pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării, cum în mod greşit a susţinut intimatul-reclamant, fiind stabilite de lege în sarcina C.N.A.T.S.C.U., şi a apreciat că actele contestate în cauză au fost corect şi legal emise în urma sesizărilor adresate U.E.F.I.S.C.D.I.

Astfel, în contextul invocării dispoziţiilor Ordinului M.E.C.S. nr. 5229 din 17 august 2020 pentru aprobarea metodologiilor referitoare la acordarea atestatului de abilitare, acordarea titlului de doctor, precum şi la soluţionarea sesizărilor cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existenţa plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat, a arătat că Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării nu avea dreptul legal de a analiza, de a cenzura sau de a modifica înţelesul unei reclamaţii.

Nu poate fi primită argumentaţia conform căreia pentru emiterea adreselor ce fac obiectul cauzei de faţă ar fi trebuit să fie aplicate dispoziţiile din reglementările legale ce stabilesc modalitatea de emitere a actelor administrative (motivate, argumentate şi susţinute conform prevederilor din Codul administrativ), deoarece, în conformitate cu Ordinul nr. 5229/17.08.2020, Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării are doar rol de registratură şi nu are dreptul legal de a analiza sau a aviza, inclusiv din punct de vedere juridic, sesizările primite.

Aşadar, având rol distinct de registratură, de natură administrativă premergătoare, Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării doar constată existenţa unor înscrisuri, în mod imparţial, neavând legătură cu fondul sesizărilor ţinând cont că nu este reprezentantul legal al C.N.A.T.S.C.U. În acest sens, a aplicat aceeaşi procedură de verificare, din punct de vedere administrativ, a sesizărilor, încă din anul 2016 şi până în prezent, respectând toate dispoziţiile şi reglementările legale aplicabile, inclusiv cele venite, pe toată perioada menţionată, din partea autorilor sesizărilor sau din partea Ministerului Educaţiei.

A mai susţinut că în conformitate cu art. 50 alin. (2) din Alexa la H.G. nr. 681/2011 şi art. 1 din Anexa 3 a Ordinului Ministrului Educaţiei nr. 5229/2020, sesizările se înregistrează la U.E.F.I.S.C.D.I. şi se verifică doar existenţa documentelor prevăzute în art. 3 din Anexa nr. 3 la Ordinul nr. 5229/2020, fără să se aprecieze sau să se evalueze conţinutul acestora, demersul fiind de tip registratură, chiar dacă nu este specificat expres acest termen, corespunzând etapei premergătoare constituirii, de către Secretariatul tehnic al C.N.A.T.S.C.U. din cadrul Ministerului Educaţiei, a dosarului de analiză a sesizării. Ulterior constituirii dosarului de către Secretariatul tehnic, se demarează procesul de analiză şi soluţionare a sesizării de către C.N.A.T.S.C.U. şi, în plus, noţiunea de Secretariat tehnic este menţionată acolo unde există reprezentantul legal al C.N.A.T.S.C.U., Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării neavând legal această calitate.

Pentru motivele arătate a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 23 august 2022, intimatul-reclamant a expus situaţia de fapt şi a precizat că prin sentinţa nr. 1142/21.06.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis acţiunea formulată de reclamant şi au fost anulate actele administrative contestate.

În ceea ce priveşte recursul pârâtului, a susţinut, în primul rând, nulitatea acestuia pentru lipsa formulării unor critici de nelegalitate la adresa sentinţei de fond, iar în subsidiar, a susţinut că recursul este nefondat, conform argumentelor arătate în întâmpinare. De asemenea, intimatul-reclamant a depus, în apărare, un set de înscrisuri considerate relevante în soluţionarea cauzei.

La data de 18 ianuarie 2023 a fost transmisă la dosar, prin poşta electronică, o cerere de intervenţie accesorie formulată de B., C. şi D., prin care au arătat că înţeleg să sprijine apărarea recurentului.

La termenul din 19 ianuarie 2023, la care au avut loc dezbaterile, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare, cu prioritate, pe excepţia tardivităţii formulării recursului, invocată din oficiu, reţinând că în examinarea excepţiei invocate vor fi analizate şi înscrisurile depuse de partea recurentă la dosar, până la ora 12:00 din ziua şedinţei de judecată, în dovedirea primirii corespondenţei interne.

De asemenea, cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie accesorie formulate în cauză de B., C. şi D., Înalta Curte a reţinut că acest aspect urmează a fi analizat în funcţie de soluţia ce se va pronunţa asupra excepţiei tardivităţii, respectiv în ipoteza în care se va consta regularitatea exercitării recursului, în sensul respectării termenului legal de declarare a acestuia.

Recurentul-pârât a transmis la dosar, prin mail, la data de 19.01.2023, ora 12:01, precizări referitoare la tardivitatea recursului, menţionând faptul că a depus recursul cu respectarea termenului legal prevăzut de art. 2553 din C. civ.. Astfel, a arătat că U.E.F.I.S.C.D.I. îşi desfăşoară activitatea administrativă în Bucureşti, strada x nr. 21-25, într-o clădire în care activează mai multe instituţii şi care are un serviciu de pază la intrare.

A mai susţinut că din documentele ataşate rezultă că persoana al cărei nume se regăseşte pe confirmare, nu se regăseşte şi printre angajaţii U.E.F.I.S.C.D.I., plicul fiind comunicat într-o altă zi de către secretariatul instituţiei.

Însă, deşi a făcut trimitere la documentele ataşate, în realitate acestea nu au fost anexate de către recurentul-pârât precizărilor formulate, astfel cum rezultă şi din nota întocmită de serviciul registratură al instanţei.

Aceleaşi precizări au fost transmise de recurent şi la orele 12:12 şi 12:13 din ziua şedinţei de judecată, de această dată însoţite de o adresă eliberată de Serviciul Resurse Umane din cadrul recurentului-pârât, prin care confirmă că d-na E. nu este angajatul instituţiei, precum şi de dovada că acest înscris a fost comunicat intimatului-reclamant.

Un alt set de precizări însoţite de alte documente în sprijinul celor transmise deja, respectiv copie a comunicării şi a registrului de intrare la U.E.F.I.S.C.D.I. au fost transmise însă de recurent la 19.01.2023, ora 13:27, după pronunţarea soluţiei.

II. Soluţia instanţei de recurs.

Analizând, cu prioritate, în condiţiile art. 248 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ., excepţia tardivităţii formulării recursului, excepţie de procedură absolută şi peremptorie, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă, cu consecinţa respingerii recursului pârâtului ca tardiv formulat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante.

Demersul judiciar ce formează obiectul cauzei pendente vizează solicitarea formulată, pe calea prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale -Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării, de suspendare a executării deciziilor emise de Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării, referite prin adresa nr. x/21.01.2022 de admitere a sesizării nr. x/20.01.2022, adresa nr. x/25.01.2022 de admitere a sesizării nr. x/21.01.2022 şi adresa nr. x/27.01.2022 de admitere a sesizării nr. x/25.01.2022. Soluţionând cauza, Curtea de Apel Bucureşti a găsit întemeiate susţinerile formulate de reclamant, admiţându-i acţiunea şi dispunând suspendarea executării actelor contestate.

Soluţia instanţei de fond a fost atacată cu recurs de pârâtul Ministerul Educaţiei - Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării, invocându-se motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

La dosarul de recurs a fost depusă o cerere de intervenţie accesorie formulată de B., C. şi D., prin care au arătat că înţeleg să sprijine apărarea recurentului-pârât.

La termenul din data de 19 ianuarie 2023, la care au avut loc dezbaterile, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia tardivităţii formulării recursului şi a reţinut cauza spre soluţionare, cu prioritate pe excepţia invocată, reţinând că în examinarea excepţiei invocate vor fi analizate şi înscrisurile depuse de partea recurentă la dosar, până la ora 12:00 din ziua şedinţei de judecată, în dovedirea primirii corespondenţei interne.

1.1. Cu titlu prealabil, având în vedere cererea de intervenţie accesorie formulată în cauză de B., C. şi D., Înalta Curte reţine că, în raport de soluţia ce se va pronunţa asupra excepţiei tardivităţii formulării recursului pârâtului Ministerul Educaţiei - Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării, partea în favoarea căreia a fost formulată cererea de intervenţie accesorie, nu se mai impune analizarea acesteia.

În doctrina şi literatura de specialitate s-a arătat că intervenţia voluntară accesorie are un scop limitat, deoarece terţul nu invocă o pretenţie proprie şi nu urmăreşte obţinerea unei hotărâri prin care părţile iniţiale să fie condamnate faţă de el, ci tinde, prin apărările pe care le face, ca instanţa să pronunţe o soluţie în favoarea părţii pentru care a intervenit.

Aşadar, ca natură juridică, intervenţia accesorie este o simplă apărare în sprijinul părţii pentru care a intervenit, aşa încât nu invocă un drept propriu, ci doar îl sprijină pe pârât, în situaţia de faţă, adică nu formulează decât apărări în sprijinul pârâtului în interesul căruia a formulat intervenţia, urmărind pronunţarea unei hotărâri în favoarea acestuia, în legătură cu pretenţiile deduse judecăţii.

Cum demersul judiciar exercitat de pârât nu va fi analizat pe fondul acestuia, al pretenţiilor deduse judecăţii, ci pe excepţia tardivităţii recursului, constatându-se astfel neregularitatea promovării acestuia sub aspectul respectării termenului legal, este de prisos a mai analiza îndeplinirea condiţiilor de admitere în principiu a cererii de intervenţie voluntară accesorie.

1.2. Cât priveşte tardivitatea formulării recursului, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

În speţă, potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: "Hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare".

În ceea ce priveşte natura căii de atac a recursului, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a statuat că "Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare controlul conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept".

Motivarea recursului se realizează, conform art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs, iar potrivit art. 489 alin. (1) din acelaşi Cod, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică.

Motivele pe care se întemeiază cererea de recurs şi dezvoltarea acestora pot fi transmise ulterior declarării recursului, însă numai înăuntrul termenului legal de declarare a recursului, care, în speţă, aşa cum s-a arătat, este de 5 de zile de la data comunicării hotărârii. Dacă recurentul depune motivele de recurs după expirarea termenului prevăzut de lege, instanţa le va respinge ca tardive şi nu vor fi luate în considerare la analiza legalităţii hotărârii atacate.

În conformitate cu dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează.

În prezenta cauză, în urma verificării regularităţii promovării recursului de către pârâtul Ministerul Educaţiei - Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării, Înalta Curte constată că sentinţa nr. 364 din 1 martie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal i-a fost comunicată la data de 30 iunie 2022, conform dovezii de înmânare ataşate la dosarul de fond, iar recursul a fost promovat de parte la 8 iulie 2022, data transmiterii prin mail, conform dovezii aflate la dosarul de recurs, precum şi data expedierii prin poştă, conform menţiunii ştampilei aplicate pe plicul aflat la dosarul de recurs, cu depăşirea termenului de 5 zile prevăzut de lege, calculat pe zile libere potrivit dispoziţiilor art. 181-183 din C. proc. civ.

Aşa cum rezultă din practicaua acestei decizii, poziţia recurentului-pârât exprimată în legătură cu modalitatea de comunicare a sentinţei de fond şi în privinţa termenului de formulare a recursului, a fost una oscilantă.

Astfel, anterior verificărilor efectuate în actele dosarului, a susţinut că în dispozitivul sentinţei de fond comunicate de Curtea de Apel Bucureşti, a fost menţionat un termen de 10 zile pentru exercitarea căii de atac a recursului, iar ulterior a precizat că există posibilitatea ca plicul de corespondenţă să fi fost primit la data de 1 iulie 2022, întrucât agentul poştal lasă corespondenţa la poarta de acces în clădire, într-o cutie, iar din actele dosarului nu rezultă dacă această comunicare a fost lăsată la poartă sau a ajuns la compartimentul juridic, solicitând încuviinţarea efectuării de verificări în acest sens. În plus, a arătat că acest aspect prezintă importanţă pentru stabilirea curgerii termenului raportat la dispoziţiile art. 181 şi art. 184 C. proc. civ.

De asemenea, cu privire la menţiunea datei de primire a hotărârii din 30 iunie 2022, a susţinut că este posibil ca agentul poştal să fi venit după programul de lucru al compartimentului juridic, întrucât funcţionarul care a semnat pentru primirea plicului, respectiv E., nu este funcţionarul instituţiei, în clădire activând mai multe instituţii, având un serviciu de pază la intrare.

În dovedirea susţinerilor formulate, recurentul-pârât a depus la dosar, în termenul stabilit de instanţă, precizări sub aspectul evidenţiat anterior, însoţite de o adresă a compartimentului resurse umane din cadrul autorităţii recurente-pârâte, prin care confirmă că funcţionarul care a semnat dovada de înmânare a actului de procedură nu este angajat al instituţiei pârâte.

Cu privire la termenul de exercitare a recursului, Înalta Curte constată că instanţa de fond a menţionat în mod corect, în dispozitivul sentinţei pronunţate, termenul de 5 zile de la comunicarea hotărârii, în care partea interesată avea posibilitatea să promoveze calea de atac a recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 14 alin. (4) teza a II-a din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În referire la modalitatea de comunicare a sentinţei atacate, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 155 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.: "unităţile administrativ-teritoriale şi celelalte persoane juridice de drept public, vor fi citate prin cei însărcinaţi să le reprezinte în justiţie, la sediul acestora."

De asemenea, art. 158 din acelaşi act normativ, ce reglementează alegerea locului citării şi al comunicării altor acte de procedură, prevede la alin. (1) că: "în caz de alegere de domiciliu sau, după caz, de sediu, dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea menţiuni, comunicarea se va face, după caz, potrivit art. 155 sau 156." În continuare, la art. 162 C. proc. civ. legiuitorul a statuat că "înmânarea citaţiei şi a tuturor actelor de procedură în cazurile prevăzute la art. 155 alin. (1) pct. 1-5 şi pct. 12 sau atunci când actul urmează să fie înmânat unui avocat, notar public ori executor judecătoresc se poate face funcţionarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenţei, care va semna dovada. În lipsa acestora, înmânarea citaţiei sau a actelor de procedură se va face administratorului clădirii, iar, în lipsă, paznicului sau agentului de pază, care va semna procesul-verbal întocmit în acest scop de către agent, după ce acesta din urmă a certificat în prealabil identitatea şi calitatea sa."

În ceea ce priveşte procedura de comunicare, legiuitorul a mai prevăzut la art. 163 alin. (7) faptul că, atunci "când destinatarul locuieşte într-un hotel sau într-o clădire compusă din mai multe apartamente şi nu este găsit la această locuinţă a sa, agentul îi va comunica citaţia administratorului, portarului sau celui care, în mod obişnuit, îl înlocuieşte. În aceste cazuri, persoana care primeşte citaţia va semna dovada de primire, agentul certificându-i identitatea şi semnătura şi încheind un proces-verbal cu privire la aceste împrejurări", iar potrivit alin. (12) al aceluiaşi text de lege:

"dispoziţiile prezentului articol se aplică şi la comunicarea sau notificarea oricărui alt act de procedură."

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 163 şi art. 165 C. proc. civ., rezultă, în ceea ce priveşte data de la care se socoteşte îndeplinită procedura de comunicare, că trebuie făcută distincţia între diferitele modalităţi de comunicare a citaţiilor şi a altor acte de procedură.

Astfel, în ipoteza citării ori comunicării altui act de procedură efectuate prin poştă sau curierat rapid, în condiţiile art. 154 alin. (4) şi (5) C. proc. civ., procedura se socoteşte îndeplinită la data semnării de către parte a confirmării de primire ori a consemnării de către funcţionarul poştal sau de către curier a refuzului acesteia de a primi corespondenţa. Este de observat că art. 165 pct. 2 din C. proc. civ. nu face referire la situaţia în care funcţionarul poştal sau curierul nu poate proceda la comunicarea actului de procedură din cauza lipsei oricărei persoane de la domiciliul, sau, după caz, de la sediul celui citat. Cu toate acestea, pentru ipoteza indicată, sunt aplicabile prevederile pct. 1 al art. 165 C. proc. civ., care fac vorbire, fără distincţie, de data încheierii procesului-verbal prevăzut de art. 164 din acelaşi Cod, indiferent dacă partea a primit sau nu citaţia ori alt act de procedură personal.

În speţă, din verificările efectuate în actele şi lucrările din dosar, instanţa de control judiciar constată că pârâtul Ministerul Educaţiei-Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării, prin reprezentant legal, a fost citat în cauză la sediul precizat în cuprinsul întâmpinării formulate în faţa primei instanţe, situat în Bucureşti, str. x, nefiind menţionată de pârât o altă adresă pentru citarea şi comunicarea actelor de procedură şi nici indicată persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 158 C. proc. civ. în această ipoteză.

Întrucât pe parcursul soluţionării cauzei în faţa primei instanţe, pârâtul nu a indicat un alt sediu unde să fie citat şi să-i fie comunicate actele de procedură, toată corespondenţa i-a fost comunicată acestuia, inclusiv sentinţa de fond, la sediul indicat din Bucureşti.

În egală măsură, Înalta Curte reţine că, în situaţia în care pârâtul nu a indicat funcţionarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenţei, sentinţa de fond se consideră a fi fost comunicată la data de 8 iulie 2022, data primirii acesteia de către E., ţinând cont de faptul că, aşa cum s-a arătat, potrivit art. 165 pct. 1 din C. proc. civ.: "procedura se socoteşte îndeplinită la data semnării dovezii de înmânare ori, după caz, a încheierii procesului-verbal prevăzut la art. 164, indiferent dacă partea a primit sau nu citaţia ori alt act de procedură personal." Aceasta, cu atât mai mult cu cât, art. 162 din C. proc. civ. permite agentului ca, în lipsa funcţionarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenţei, să înmâneze citaţia sau alte acte de procedură în cazurile prevăzute, printre altele, la art. 155 alin. (1) pct. 1-5, administratorului clădirii, iar, în lipsă, paznicului sau agentului de pază, care va semna procesul-verbal întocmit în acest scop de către agent, după ce acesta din urmă a certificat în prealabil identitatea şi calitatea sa.

Cât priveşte susţinerea că persoana care a semnat de primirea corespondenţei nu este angajatul instituţiei pârâte, dat fiind faptul că în clădire îşi desfăşoară activitatea mai multe instituţii, având un serviciu de pază la intrare, Înalta Curte reţine că acest aspect nu are relevanţă în aprecierea îndeplinirii comunicării actelor de procedură, raportat la prevederile art. 163 alin. (7) din C. proc. civ., citate supra, prin intermediul cărora legiuitorul a reglementat inclusiv această ipoteză a destinatarului situat într-o clădire cu mai multe apartamente (în speţă instituţii care îşi desfăşoară activitatea în aceeaşi clădire), comunicarea fiind considerată făcută, în această din urmă situaţie, administratorului, portarului sau celui care, în mod obişnuit, îl înlocuieşte.

În cauză, din conţinutul dovezii de înmânare ataşate la dosarul de fond, rezultă că agentul a consemnat că a înmânat actul de procedură numitei E., cu indicarea calităţii în care aceasta a primit corespondenţa şi a precizat data înmânării, inclusiv ora, precum şi celelalte menţiuni corespunzătoare dovezii de înmânare prevăzute de art. 164 C. proc. civ.. Or, potrivit alin. (4) al acestui text de lege, "menţiunile din procesul-verbal privitoare la faptele constatate personal de cel care l-a întocmit nu pot fi combătute decât prin procedura înscrierii în fals."

Nu pot fi primite nici susţinerile recurentului-pârât conform cărora agentul poştal ar fi predat corespondenţa după ora de program a compartimentului juridic, şi sub acest aspect poziţia părţii fiind oscilantă.

La termenul de dezbateri acesta a precizat, pe de o parte, că există posibilitatea ca plicul de corespondenţă să fi fost primit la data de 1 iulie 2022, întrucât agentul poştal lasă corespondenţa la poarta de acces în clădire, iar din actele dosarului nu rezultă dacă au fost lăsate la poartă sau au ajuns la compartimentul juridic.

Pe de altă parte, cât priveşte înregistrarea de primire din data de 30 iunie 2022, a susţinut că este posibil ca agentul poştal să fi venit după programul de lucru al compartimentului juridic, întrucât funcţionarul care a semnat pentru primirea plicului, respectiv E., nu este angajatul instituţiei pârâte, în clădire funcţionând mai multe instituţii. În plus, în susţinerea acestei opinii, a invocat dispoziţiile art. 2553 din C. civ., considerând că prin raportare la modul de calcul a termenului reglementat de aceste norme legale, recursul a fost depus cu respectarea termenului.

Înalta Curte nu poate reţine însă apărările părţii, câtă vreme procedura de comunicare a sentinţei de fond a fost făcută cu respectarea prevederilor legale aplicabile în materie, astfel cum s-a arătat în considerentele expuse mai sus, iar din cuprinsul dovezii de înmânare reiese că predarea corespondenţei s-a făcut de către factorul poştal la ora 11:00 a datei de 30 iunie 2022, zi lucrătoare, alte aspecte referitoare la circuitul corespondenţei interne nefiind de natură a influenţa în cauza de faţă modul de calcul al termenului de exercitare a căii de atac, raportat la menţiunile cuprinse în dovada de înmânare a hotărârii, certificate de agentul poştal.

În aceste condiţii, întrucât susţinerile recurentului-pârât formulate în combaterea excepţiei tardivităţii recursului nu pot fi validate, acestea nefiind confirmate de un suport legal şi probator corespunzătoare, Înalta Curte reţine că de la data comunicării sentinţei, anume 30 iunie 2022, a început să curgă termenul de 5 zile în vederea promovării căii de atac a recursului, aşa încât, raportat la dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) din C. proc. civ., ultima zi în care se putea exercita recursul împotriva acestei hotărâri a fost la data de 6 iulie 2022.

Cum dovezile aflate la dosarul de recurs, indică faptul că memoriul conţinând motivele de recurs a fost transmis instanţei, atât prin mail, cât şi prin poştă, la data de 8 iulie 2022, iar termenul a început să curgă de la data comunicării hotărârii din 30 iunie 2022, împlinindu-se la 6 iulie 2022, se reţine incidenţa în cauză a prevederilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voinţa ei, ipoteze ce nu se verifică în speţă.

Pe cale de consecinţă, în considerarea argumentelor arătate şi a textelor legale invocate, Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul declarat de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale - Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării, ceea ce face de prisos analizarea excepţiei nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare, invocată de intimatul-reclamant prin întâmpinare, şi implicit analizarea în concret a criticilor din recurs.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.

Pentru motivele expuse la pct. II.1 din prezenta decizie, în temeiul dispoziţiilor art. 186 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 14 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale-Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării împotriva sentinţei nr. 364 din 1 martie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale - Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării împotriva sentinţei nr. 364 din 1 martie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 19 ianuarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.