Extradition detention status: Exclusion of preventive judicial supervision in post-order handover phase under international cooperation law

Şedinţa publică din data de 20 decembrie 2022

Asupra contestaţiei de faţă

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin încheierea F/DL din data de 25 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2022, în baza art. 208 alin. (5) C. proc. pen. s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar luată faţă de persoana extrădabilă A. (ns. 13.10.1989, cu numele prevăzut în paşaport B.), măsură pe care a menţinut-o.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea persoanei extrădabile A. de constatare a încetării de drept a controlului judiciar.

S-a stabilit termen pentru verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive la data de 16.01.2023, ora 11:00.

Deliberând asupra măsurii controlului judiciar luate faţă de persoana extrădabilă A., prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 51F/din 01.03.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în dosar nr. x/2020, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 267 pronunţată la data de 26.03.2021 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, privind pe persoana solicitată A. (cetăţean al Noii Zeelande, născut la data de 13.10.1989 în Noua Zeelandă), legitimat cu paşaportul nr. x x emis la data de 03.03.2020 pe numele B. (cetăţean al Noii Zeelande, născut la data de 13.10.1989 în Noua Zeelandă), în baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată şi art. 1 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007, ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, a fost admisă cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii.

S-a dispus extrădarea şi predarea, către autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii, a persoanei extrădabile A. faţă de care a fost emis mandatul de arestare nr. 1:20-cr-78 (01) la data de 04.11.2020 de către magistratul competent din cadrul Tribunalului Districtual al Statelor Unite ale Americii pentru Districtul de Est al Statului Texas, în vederea urmăririi pentru săvârşirea infracţiunilor de conspiraţie de asociere a unei organizaţii în cadrul căreia să efectueze şi să participe în mod direct sau indirect la administrarea organizaţiei prin activităţi de racket, faptă prevăzută şi pedepsită de Titlul 18 din Codul Statelor Unite, secţiunile 1962(d), conspiraţie să importe şi să exporte cocaină şi să producă şi să distribuie cinci kilograme sau mai mult de cocaină cu intenţia, cu bună ştiinţă şi cu credinţa că această cocaină va fi importată în mod ilegal în Statele Unite, faptă prevăzută şi pedepsită de Titlul 21 din Codul Statelor Unite, secţiunile 959 şi 963, conspiraţie la spălare de bani, respectiv să transporte, să transmită şi să transfere, tentativă să transporte, să transmită şi să transfere un instrument monetar sau fonduri dintr-un loc în afara Statelor Unite către un loc sau printr-un loc aflat în Statele Unite, cu intenţia de a promova executarea unor activităţi ilegale, faptă prevăzută şi pedepsită de Titlul 18 din Codul Statelor Unite ale Americii 1956 (a)(2)(A), toate cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 Codul Statelor Unite, Secţiunea 1956 (h).

În baza art. 49 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a luat act că persoana extrădabilă a formulat opoziţie la extrădare.

S-a dispus că extrădarea persoanei solicitate să fie efectuată cu respectarea regulii specialităţii, prevăzute de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007, ratificat de România prin Legea nr. 111/2008 şi art. 74 din Legea nr. 302/2004, republicată.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus menţinerea arestării provizorii în vederea extrădării a persoanei extrădate A. (până la predarea acesteia, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004, republicată).

S-a constatat că persoana extrădată fost reţinută, arestată provizoriu în caz de urgenţă şi arestată provizoriu în vederea extrădării de la data de 19.11.2020 la zi.

S-a luat act că predarea bunurilor, instrumentelor, obiectelor de valoare, documentelor şi a altor dovezi aflate în posesia persoanei extrădabile A. la momentul depistării au fost remise autorităţilor judiciare americane.

La data rămânerii definitive, respectiv 26.03.2021, hotărârea a fost comunicată: Ministerului Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Biroului Naţional Interpol Bucureşti, precum şi Arestului Central al D.G.P.M.B.

Prin adresa nr. x/31.03.2021- Biroul Naţional Interpol a informat că persoana extrădată urmează a fi preluată la data de 14.05.2021.

Prin adresa nr. x/19.04.2020 Ministerul Justiţiei- Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară a informat că persoana extrădată a formulat o plângere care a fost înregistrată sub nr. x/21 pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea acordând cauzei un regim prioritar, în conformitate cu disp. art. 41 din Regulamentul C.E.D.O.

A decis, totodată, în conformitate cu disp. art. 39 din Regulamentul de procedură ca reclamantul A. să nu fie îndepărtat de pe teritoriul României până la data de 06 mai 2021.

La data de 05.05.2021, prin adresa nr. x/05.05.2021-Biroul Naţional Interpol a informat că persoana extrădată urmează a fi preluată de către autorităţile americane la data de 12.05.2021.

La data de 06.05.2021, prin adresa nr. x/06.05.2021 Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară a informat asupra faptului că în Cauza Matthews împotriva României-19124/21, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis prelungirea, pe întreaga durată a procedurilor desfăşurate în faţa acesteia, a măsurii provizorii privind neîndepărtarea de pe teritoriul României a reclamantului A., cetăţean neo-zeelandez, născut la data de 13.10.1989 (în corespondenţa Curţii se menţiona că în conformitate cu dispoziţiile art. 39 din Regulamentul de procedură, reclamantul nu poate fi extrădat pe durata procedurii în faţa Curţii). Curtea a atras de asemenea atenţia asupra faptului că nerespectarea de către un Stat Parte la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale a măsurilor stabilite de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în temeiul art. 39 din Regulamentul de procedură (măsuri provizorii) poate constitui o încălcare a Articolului 34 din Convenţie (se face referire în acest sens la jurisprudenţa Curţii în Mamatkulov şi Askarov împotriva Turciei, paragrafele 128 şi 129, respectiv punctul 5 din partea operativă).

Prin sentinţa penală nr. 96/F din data de 07.05.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a Penală în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen., a fost admisă contestaţia la executare formulată de Biroul "Executări penale" al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală. S-a constatat ivită o împiedicare la predarea către autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii a persoanei extrădate A., dispusă prin sentinţa penală nr. 51/F/1. III.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, din Dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia penală nr. 267/26. III.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, din Dosarul nr. x/2020, convenită pentru data de 12. V.2021. A fost menţinută măsura arestării, în vederea predării, a persoanei extrădate. S-a dispus informarea autorităţilor judiciare din Statele Unite ale Americii, prin intermediul Ministerului Justiţiei din România, precum şi a Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi Biroului Naţional Interpol, cu privire la această sentinţă penală şi la dispoziţiile art. 57 alin. (5) din Legea nr. 302/2004.

Prin decizia nr. 517/20.05.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2021 a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana extrădată A. împotriva sentinţei penale nr. 96/F din 7 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2021.

Prin sentinţa penală nr. 113/F din data de 03.06.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a Penală în dosarul nr. x/2021 a fost respinsă, ca nefondată, cererea de punere în libertate a persoanei extrădate A.. A fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de înlocuire a măsurii arestării în vederea extrădării dispusă în privinţa persoanei extrădate A. cu măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar.

Prin decizia nr. 579/10.06.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2021 a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana extrădată A. împotriva sentinţei penale nr. 113/F din data de 03 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021.

Prin sentinţa penală nr. 111/F din data de 10.06.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în dosarul nr. x/2021 a fost respinsă contestaţia la executare formulată de Judecătorul delegat cu executarea hotărârilor penale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II Penală împotriva sentinţei penale nr. 51/F/1.03.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia penală nr. 267/26.03.2021 pronunţată de ICCJ, privind pe persoana extrădabilă A.. S-a constatat că măsura arestării în vederea predării nu încetează de drept la data de 10.06.2021.

Prin decizia nr. 627/29.06.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2021 a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana extrădabilă A. împotriva sentinţei penale nr. 111/F din 10 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarul nr. x/2021.

Prin sentinţa penală nr. 130/F din 25.06.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a Penală în dosarul nr. x/2021 a fost respinsă ca nefondată, cererea de "Habeas Corpus", prin care persoana extrădata A. solicita constatarea caracterului nelegal al privării sale de libertate, începând cu 17.05.2021.

Prin decizia nr. 651/08.07.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2021 a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana extrădată A. împotriva sentinţei penale nr. 130/F din 25 iunie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2021.

Prin încheierea penală din data de 14.07.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia II-a Penală în dosarul nr. x/2021 a fost respinsă, ca nefondată, cererea persoanei extrădate A. privind revocarea arestării sau înlocuirea măsurii arestării, în vederea predării, cu măsura arestului la domiciliu ori a controlului judiciar.

Prin decizia nr. 685/27.07.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2021 a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana extrădată A. împotriva încheierii penale din data de 14 iulie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2021.

Prin încheierea penală din data de 31.08.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia II-a Penală în dosarul nr. x/2021 a fost respinsă, ca nefondată, cererea persoanei extrădabile A. privind revocarea sau înlocuirea măsurii arestării, în vederea predării, cu măsura arestului la domiciliu ori a controlului judiciar.

Prin decizia nr. 752/14.09.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2021 a fost admisă contestaţia formulată de persoana extrădabilă A. împotriva încheierii penale din data de 31 august 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia II penală, în dosarul nr. x/2021.

A fost desfiinţată încheierea atacată şi, rejudecând:

În baza art. 242 alin. (2) raportat la 218 alin. (1) şi art. 202 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., s-a dispus înlocuirea măsurii arestului provizoriu cu măsura arestului la domiciliu faţă de persoana extrădabilă A., pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 14.09.2021 până la data de 13.10.2021, inclusiv.

În baza art. 221 alin. (1) din C. proc. pen. s-a impus persoanei extrădabile obligaţia de a nu părăsi domiciliul din Bucureşti, str. x, fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza.

În baza art. 221 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus ca pe durata arestului la domiciliu, persoana extrădabilă să se prezinte în faţa instanţei de judecată ori de câte ori este chemată.

În baza art. 221 alin. (4) din C. proc. pen., s-a atras atenţia persoanei extrădabile că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii sau a obligaţiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

S-a desemnat secţia 3 Poliţie a sectorului 1 Bucureşti, în raza căreia domiciliază în fapt persoana extrădabilă, cu supravegherea respectării de către acesta a obligaţiilor care îi revin pe durata arestării la domiciliu.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a persoanei extrădabile de sub puterea mandatului de arestare provizorie nr. 4/EX/19.11.2020, dacă nu este reţinută sau arestată în altă cauză.

Prin încheierea din data de 06.10.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2021, definitivă prin necontestare, în baza art. 208 alin. (4) C. proc. pen. s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestului la domiciliu luată faţă de persoana extrădabilă A., măsură care a fost menţinută până la o nouă verificare, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data prezentei, în următorul conţinut:

- în baza art. 221 alin. (1) C. proc. pen. persoana extrădabilă are obligaţia de a nu părăsi domiciliul din Bucureşti, str. x, Cartierul Austriac, insula 1, vila 10, fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza;

- în baza art. 221 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., pe durata arestului la domiciliu, persoana extrădabilă are obligaţia să se prezinte în faţa instanţei de judecată ori de câte ori este chemată.

S-a respins, ca neîntemeiată, cererea persoanei extrădabile A. de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar.

Prin încheierea din data de 19.11.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2021, definitivă prin necontestare, în baza art. 208 alin. (4) C. proc. pen. s-a constatat legalitatea măsurii arestului la domiciliu luată faţă de persoana extrădabilă A. prin decizia penală nr. 752/14.09.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021. În baza art. 242 alin. (2) şi art. 202 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. s-a înlocuit măsura preventivă a arestului la domiciliu luată faţă de persoana extrădabilă A. cu măsura preventivă a controlului judiciar pe o perioadă de 60 zile, începând cu data rămânerii definitive a încheierii, în următorul conţinut:

- să se prezinte la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;

- să informeze de îndată instanţa de judecată sau organul judiciar în faţa căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţei;

- să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea, secţia de poliţie în a cărei rază teritorială îşi are locuinţa (mun. Bucureşti, str. x, Cartierul Austriac, insula 1, vila 10, sector 3), conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;

- să nu depăşească teritoriul mun. Bucureşti, decât cu încuviinţarea prealabilă a instanţei de judecată.

În baza art. 215 alin. (3) C. proc. pen. s-a atras atenţia persoanei extrădabile A. că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care îi revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive, în condiţiile legii.

Prin încheierea din data de 13.01.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2021, definitivă prin necontestare, în baza art. 208 alin. (5) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar luate faţă de persoana extrădabilă A. (ns. 13.10.1989, cu numele prevăzut în paşaport B.), măsură care a fost menţinută în următorul conţinut:

În baza art. 215 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. proc. pen. persoana extrădabilă A. va respecta următoarele obligaţii, pe timpul controlului judiciar:

- să se prezinte la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;

- să informeze de îndată instanţa de judecată sau organul judiciar în faţa căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţei;

- să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea, secţia de poliţie în a cărei rază teritorială îşi are locuinţa (mun. Bucureşti, Calea x, sector 1), conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;

- să nu depăşească teritoriul mun. Bucureşti, decât cu încuviinţarea prealabilă a instanţei de judecată.

S-au respins, ca neîntemeiate, cererile persoanei extrădabile A. de înlocuire a obligaţiei de a nu depăşi teritoriul mun. Bucureşti, decât cu încuviinţarea prealabilă a instanţei de judecată cu obligaţia de a nu depăşi teritoriul României sau teritoriul mun. Bucureşti şi jud. Ilfov, decât cu încuviinţarea prealabilă a instanţei de judecată, prevăzute de art. 215 alin. (2) lit. a) C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 10.03.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2022, în baza art. 215 alin. (9) rap. la art. 215 alin. (8) C. proc. pen. s-a admis cererea persoanei extrădabile A. de înlocuire a obligaţiei de a nu depăşi teritoriul mun. Bucureşti, decât cu încuviinţarea prealabilă a instanţei de judecată cu obligaţia de a nu depăşi teritoriul României, decât cu încuviinţarea prealabilă a instanţei de judecată, prevăzute de art. 215 alin. (2) lit. a) C. proc. pen.

În baza art. 208 alin. (5) C. proc. pen. s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar luate faţă de persoana extrădabilă A. (ns. 13.10.1989, cu numele prevăzut în paşaport B.), măsură care a fost menţinută în următorul conţinut:

În baza art. 215 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. proc. pen. persoana extrădabilă A. va respecta următoarele obligaţii, pe timpul controlului judiciar:

- să se prezinte la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;

- să informeze de îndată instanţa de judecată sau organul judiciar în faţa căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţei;

- să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea, secţia de poliţie în a cărei rază teritorială îşi are locuinţa (mun. Bucureşti, Calea x, sector 1), conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;

- să nu depăşească teritoriul României, decât cu încuviinţarea prealabilă a instanţei de judecată.

Prin decizia penală nr. 174/17.03.2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, secţia Penală a admis contestaţia declarată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva încheierii din data de 10 martie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022.

A desfiinţat, în parte, încheierea contestată şi, rejudecând:

A respins cererea persoanei extrădabile A. de înlocuire a obligaţiei de a nu depăşi teritoriul mun. Bucureşti decât cu încuviinţarea prealabilă a instanţei de judecată cu obligaţia de a nu depăşi teritoriului României, decât cu încuviinţarea prealabilă a instanţei de judecată.

A menţinut măsura controlului judiciar în conţinutul stabilit prin încheierea din data de 13 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală dispusă în dosarul nr. x/2022.

A menţinut celelalte dispoziţii care nu sunt contrare prezentei hotărâri.

Prin încheierea din data de 06.05.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2022, definitivă prin decizia penală nr. 301/12.05.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în acelaşi dosar, în baza art. 215 alin. (9) rap. la art. 215 alin. (8) C. proc. pen. a fost respinsă cererea persoanei extrădabile A. de modificare a controlului judiciar, ca neîntemeiată.

În baza art. 208 alin. (5) C. proc. pen. a fost constată legalitatea şi temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar luate faţă de persoana extrădabilă A. (ns. 13.10.1989, cu numele prevăzut în paşaport B.), măsură care a fost menţinută.

Prin încheierea din data de 29.06.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2022, definitivă prin decizia penală nr. 434/07.07.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în acelaşi dosar, în baza art. 208 alin. (5) C. proc. pen. a fost constată legalitatea şi temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar luate faţă de persoana extrădabilă A. (ns. 13.10.1989, cu numele prevăzut în paşaport B.), măsură care a fost menţinută.

În baza art. 242 alin. (1) C. proc. pen. a fost respinsă cererea persoanei extrădabile A. de revocare a măsurii controlului judiciar, ca neîntemeiată.

Prin încheierea din data de 04.08.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2022, definitivă prin necontestare, în baza art. 215 alin. (9) rap. la art. 215 alin. (8) C. proc. pen. s-a admis cererea persoanei extrădabile A. de înlocuire a obligaţiei de a nu depăşi teritoriul mun. Bucureşti, decât cu încuviinţarea prealabilă a instanţei de judecată cu obligaţia de a nu depăşi teritoriul României, decât cu încuviinţarea prealabilă a instanţei de judecată, obligaţie prevăzută de art. 215 alin. (2) lit. a) C. proc. pen.

În baza art. 208 alin. (5) C. proc. pen. a fost constatată legalitatea şi temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar luate faţă de persoana extrădabilă A. (ns. 13.10.1989, cu numele prevăzut în paşaport B.), măsură pe care o menţine în următorul conţinut:

În baza art. 215 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. proc. pen. s-a dispus ca persoana extrădabilă A. să respecte următoarele obligaţii, pe timpul controlului judiciar:

- să se prezinte la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;

- să informeze de îndată instanţa de judecată sau organul judiciar în faţa căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţei;

- să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea, secţia de poliţie în a cărei rază teritorială îşi are locuinţa (mun. Bucureşti, Calea x, sector 1), conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;

- să nu depăşească teritoriul României, decât cu încuviinţarea prealabilă a instanţei de judecată.

Prin încheierea din data de 29.09.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2022, definitivă prin necontestare, în baza art. 208 alin. (5) C. proc. pen. a fost constatată legalitatea şi temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar luate faţă de persoana extrădabilă A., măsură pe care instanţa a menţinut-o.

Având spre verificare legalitatea şi temeinicia măsurii controlului judiciar luate faţă de persoana extrădabilă A., subsecvent examinării efectuate prin încheierea din data de 29.09.2022, instanţa Curţii de Apel Bucureşti a reţinut că are în vedere, şi de această dată, următoarele:

Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii nu conţine dispoziţii referitoare la durata arestării în vederea predării sau la menţinerea, prelungirea sau încetarea acestei măsuri.

Pe cale de consecinţă, în lipsa unor prevederi speciale în legea care reglementează relaţiile de cooperare în materie penală dintre România şi SUA, în materia măsurilor privative de libertate sunt aplicabile prevederile Legii nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

Legea nr. 302/2004 prevede două categorii de măsuri privative de libertate şi anume şi anume:

a) în vederea extrădării persoanei solicitate [art. 43 alin. (2) din Legea nr. 302/2004: sesizează de îndată curtea de apel competentă, pentru a aprecia asupra luării măsurii arestării provizorii în vederea extrădării a persoanei extrădabile]; măsura durează până la momentul rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus asupra extrădării.

b) în vederea predării persoanei solicitate [art. 43 alin. (6) din Legea nr. 302/2004: Odată cu admiterea cererii de extrădare, prin sentinţă, instanţa dispune şi arestarea persoanei extrădate în vederea predării]; măsura începe de la data soluţionării prin hotărâre definitivă a cererii de extrădare.

În continuare, art. 43 alin. (3)-(5) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, conţine referiri la menţinerea, prelungirea, verificarea periodică a măsurii arestării provizorii în vederea extrădării şi sunt în sensul că arestarea provizorie în vederea extrădării se dispune şi este prelungită de acelaşi complet învestit cu soluţionarea cererii de extrădare, prin încheiere, fără ca durata totală a arestării provizorii să poată depăşi 180 de zile. După întocmirea hotărârii prin care s-a dispus arestarea, judecătorul emite de îndată mandat de arestare provizorie în vederea extrădării. Prevederile C. proc. pen. cu privire la conţinutul şi executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător.

În privinţa arestării în vederea predării, măsură distinctă de arestarea provizorie dispusă pe parcursul soluţionării cererii de extrădare, Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală nu conţine referiri la menţinerea, prelungirea, verificarea periodică a acesteia.

S-a reţinut că devin astfel aplicabile dispoziţiile C. proc. pen. în materie.

În acest sens, prin încheierile penale amintite mai sus, măsura controlului judiciar a fost luată faţă de persoana extrădabilă A., pe o durată iniţială de 60 de zile, iar mai apoi menţinută, potrivit art. 2151 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 208 alin. (4) C. proc. pen.

Conform art. 208 din C. proc. pen., măsură preventivă în discuţie este supusă unor verificări periodice, verificări care privesc subzistenţa temeiurilor care au determinat menţinerea măsurii controlului judiciar sau apariţia unor temeiuri noi, care să justifice menţinerea acestei măsuri.

În ceea ce priveşte legalitatea măsurii controlului judiciar, prin toate hotărârile judecătoreşti pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, rămase definitive prin deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în extras redate mai sus, s-a stabilit caracterul legal al privării de libertate a persoanei extrădabile A., indiferent dacă aceasta a îmbrăcat forma arestării în vederea predării persoanei solicitate (până la pronunţarea deciziei nr. 752/14.09.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2021) sau a arestului la domiciliu (începând cu aceeaşi decizie penală), respectiv, în continuare, s-a statuat asupra caracterului legal al măsurii restrictive de libertate (începând cu data pronunţării încheierii penale din data de 19.11.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2021). Aceasta, chiar şi în condiţiile dispunerii, de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, conform art. 39 din Regulamentul său de procedură, a măsurii provizorii constând în neîndepărtarea persoanei extrădabile de pe teritoriul României pe întreaga durată a procedurilor desfăşurate în faţa Curţii.

În prezent, persoana extrădabilă A. este supusă măsurii preventive restrictive de libertate a controlului judiciar, în temeiul încheierii penale din data de 19.11.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2021, definitive prin necontestare, ca urmare a înlocuirii măsurii arestului la domiciliu, cea din urmă anterior menţinută prin încheierea din data de 06.10.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2021, definitivă prin necontestare.

Prin urmare, s-a reţinut că nu există elemente din care să reiasă că au încetat temeiurile care au determinat luarea măsurii verificate şi nici nu au apărut împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea aceleiaşi măsuri.

Apărătorul persoanei extrădabile a solicitat să se constate încetată de drept măsura controlului judiciar, motivat de faptul că prin decizia nr. 359/2002 a Curţii Constituţionale instanţa de contencios constituţional a decis că "sintagma sub rezerva cazului prevăzut la alin. (6) cuprinsă în art. 57 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 şi dispoziţiile art. 57 alin. (6) din acelaşi act normativ, sunt neconstituţionale. În opinia persoanei extrădate, la acest moment, ca urmare a admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, cadrul legislativ prevede doar două opţiuni, fie predarea persoanei arestate în termenul de 30 de zile, fie punerea sa în stare de libertate. S-a arătat că la acest moment nu există temei legal pentru menţinerea măsurii preventive a controlului judiciar deoarece C. proc. pen. român prevede posibilitatea de a se dispune această măsură preventivă doar într-un proces penal român în care persoana vizată de măsură să aibă calitatea de inculpat.

S-a mai susţinut că pentru una din celelalte persoane implicate în procesul de extrădare a fost revocată măsura controlului judiciar tocmai avându-se în vedere aceste argumente.

Curtea de apel a respins ca neîntemeiată cererea astfel formulată, pentru următoarele considerente:

Pe de o parte, aşa cum s-a reţinut şi prin decizia nr. 712/14.09.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosar nr. x/2021, raţiunea mandatului de arestare în vederea predării, astfel cum este reglementat de Legea nr. 302/2004, constă în necesitatea de a se asigura că persoanele nu se pot sustrage justiţiei pe întreg teritoriul ţării, acesta reprezentând instrumentul de aducere a persoanei extrădabile în faţa justiţiei statului emitent al cererii de extrădare, pentru instrumentarea procedurilor penale. Este adevărat că prin decizia Curţii Constituţionale, precitate, s-a constatat că "arestul provizoriu în vederea extrădării" reprezintă o formă de privare de libertate şi nu poate fi încadrat între măsurile preventive privative de libertate prevăzute de normele procesual penale, acestea fiind indisolubil legate de existenţa unui proces penal ce se declanşează şi se desfăşoară potrivit C. proc. pen.."

Pe de altă parte însă, s-a observat că, spre exemplu, dispoziţiile art. 102 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004, în vigoare la acest moment, prevăd posibilitatea luării măsurilor preventive prev. de art. 202 alin. (4) lit. b) C. proc. pen., în procedura de executare a mandatului european de executare, indiferent de existenţa unui proces penal român în care persoana vizată de măsură să aibă calitatea de inculpat iar, în plus, se observă că analiza instanţei de contencios constituţional poartă asupra măsurii arestului provizoriu în vederea extrădării, în raport de această măsură preventivă privativă de libertate fiind apreciat caracterul neconstituţional al sintagmei "sub rezerva cazului prevăzut la alin. (6)" cuprinsă în art. 57 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 şi dispoziţiile art. 57 alin. (6) din Legea 302/2004. De altfel, în esenţă, Curtea Constituţională a statuat lipsa unor reglementări clare şi previzibile în materia privării de libertate a persoanei extrădate, a cărei predare la data stabilită nu a fost realizată (indiferent de calificarea ca forţă majoră sau nu a situaţiei intervenite), situaţie însă care nu este întâlnită la acest moment în prezenta cauză de vreme ce persoana extrădabilă se află sub măsura controlului judiciar, măsură dispusă ca urmare existenţei necesităţii de a se asigura că persoana extrădabilă nu se poate sustrage justiţiei pe întreg teritoriul ţării, în raport de natura şi gravitatea faptelor presupus săvârşite pentru care s-a emis mandatul de arestare dar şi obligaţia instanţelor, chiar în lumina practicii CEDO şi a principiilor de guvernează procedura penală română, aplicabilă în completare în această materie, care impun instanţelor obligaţia de a analiza şi dispune măsuri alternative de prevenţie.

De asemenea, Curtea de apel a apreciat că situaţia persoanei extrădabile din prezenta cauză este diferită de cea a persoanei extrădabile C. faţă de care s-a dispus controlul judiciar (Decizia nr. 567/08.06.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2021) fiind avute în vedere cu totul alte argumente, respectiv faptul că persoana în cauză avea domiciliul şi legături familiale în România, având copii minori, că ar fi existat date că ar desfăşura pe teritoriul României activităţi lucrative aducătoare de venituri, aspecte analizate ca elemente de temeinicie a măsurii preventive, nu din punct de vedere al legalităţii.

Pentru toate aceste considerente, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de constatare a încetării de drept a măsurii controlului judiciar.

În ceea ce priveşte temeinicia măsurii în discuţie, Curtea de apel a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii controlului judiciar a persoanei extrădabile A., la aproximativ 1 an de la dispunere, se menţin, măsură preventivă fiind în continuare necesară pentru realizarea scopurilor prevăzute în art. 202 alin. (1) din C. proc. pen., dar şi în Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală (de a asigura buna desfăşurare a procedurii de faţă şi de a împiedica efectiv ca persoana extrădabilă să fugă sau să se sustragă de la predarea către autorităţile americane).

S-a făcut trimitere, cu precădere, la natura infracţiunilor pentru care s-a emis, la data de 04.11.2020, mandatul de arestare nr. 1:20-cr-78 (01) de către magistratul competent din cadrul Tribunalului Districtual al Statelor Unite ale Americii pentru Districtul de Est al Statului Texas (respectiv, conspiraţie de asociere a unei organizaţii în cadrul căreia să efectueze şi să participe în mod direct sau indirect la administrarea organizaţiei prin activităţi de racket, faptă prevăzută şi pedepsită de Titlul 18 din Codul Statelor Unite, secţiunile 1962(d) şi sancţionată cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă; conspiraţie să importe şi să exporte cocaină şi să producă şi să distribuie cinci kilograme sau mai mult de cocaină cu intenţia, cu bună ştiinţă şi cu credinţa că această cocaină va fi importată în mod ilegal în Statele Unite, faptă prevăzută şi pedepsită de Titlul 21 din Codul Statelor Unite, secţiunile 959 şi 963, şi sancţionată cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă; conspiraţie la spălare de bani, respectiv să transporte, să transmită şi să transfere, tentativă să transporte, să transmită şi să transfere un instrument monetar sau fonduri dintr-un loc în afara Statelor Unite către un loc sau printr-un loc aflat în Statele Unite, cu intenţia de a promova executarea unor activităţi ilegale, faptă prevăzută şi pedepsită de Titlul 18 din Codul Statelor Unite ale Americii 1956 (a)(2)(A), toate cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 Codul Statelor Unite, Secţiunea 1956 (h), care prevede o pedeapsă maximă de 20 ani închisoare), presupus a fi comise de persoana extrădabilă în participaţie cu alte persoane, care îşi regăsesc corespondent în legislaţia penală română actuală, precum şi la împrejurarea că aceasta şi-a manifestat opoziţia la predarea către autorităţile judiciare americane dar şi la lipsa oricăror legături, familiale, personale, ori de natură economică ale persoanei extrădabile A. cu statul de executare - România -, prezenţa sa pe teritoriul acestui stat datorându-se exclusiv desfăşurării unei activităţi presupus infracţionale.

S-a reţinut, de asemenea, că procedura de extrădare este în curs de executare, a fost instrumentată cu diligenţă şi cu bună credinţă de către autorităţile judiciare române, care au făcut toate demersurile necesare judecării cu celeritate a cererii de extrădare, precum şi predării persoanei solicitate, sens în care s-a fixat termen de predare a acestuia la data de 12.05.2021, nepredarea persoanei solicitate nefiind imputabilă statului român.

În raport de toate cele arătate, Curtea de apel a concluzionat că măsura controlului judiciar luată faţă de persoana extrădabilă A. (ns. 13.10.1989, cu numele prevăzut în paşaport B.) este în continuare justificată şi necesară pentru atingerea scopurilor urmărite, urmând a fi menţinută până la o nouă verificare, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data prezentei, potrivit art. 208 alin. (5) din C. proc. pen.

II. Împotriva încheierii penale sus-menţionate a formulat contestaţie persoana extrădabilă A., solicitând admiterea contestaţiei, desfiinţarea încheierii şi constatarea încetării de drept a măsurii controlului judiciar.

În motivare, a făcut trimitere la Decizia nr. 359/2022 a Curţii Constituţionale prin care anumite prevederi din cuprinsul Legii nr. 302/2004 au fost declarate neconstituţionale, nemaisubzistând temeiul juridic pentru menţinerea măsurii controlului judiciar dispusă faţă de persoana extrădabilă.

În cauză, cadrul procesual aplicabil este dat de dispoziţiile Capitolului II din Legea nr. 302/2004, precum şi de Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007, ratificat de România prin Legea nr. 111/2008 şi art. 74 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Examinând contestaţia formulată cu privire la nelegalitatea măsurii preventive a controlului judiciar menţinută faţă de contestator, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este fondată, pentru următoarele motive:

Urmare admiterii cererii de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii şi dispunerii predării către autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii, a persoanei extrădabile A. - prin sentinţa penală nr. 51F/din 01.03.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în dosar nr. x/2020, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 267 pronunţată la data de 26.03.2021 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, s-a dispus, conform art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, arestarea provizorie în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate, conform art. 57.

Se constată că deşi s-au efectuat toate demersurile necesare judecării cu celeritate a cererii de extrădare, precum şi predării persoanei solicitate, fiind fixat termen de predare a acestuia la data de 12.05.2021, nepredarea persoanei solicitate nu este imputabilă statului român.

În cauză, faţă de persoana extrădabilă A. s-a dispus prin încheierea din data de 19.11.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2021, definitivă prin necontestare, măsura preventivă a controlului judiciar pe o perioadă de 60 zile, începând cu data rămânerii definitive a încheierii, măsură care a fost ulterior menţinută succesiv, prin încheierile: (i) din data de 13.01.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2021, definitivă prin necontestare, (ii) din data de 10.03.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2022, prin decizia penală nr. 174/17.03.202 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, secţia Penală, (iii) prin încheierea din data de 06.05.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2022, definitivă prin decizia penală nr. 301/12.05.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în acelaşi dosar, (iv) din data de 29.06.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2022, definitivă prin decizia penală nr. 434/07.07.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, (v) prin încheierea din data de 04.08.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2022, definitivă prin necontestare, (vi) din data de 29.09.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală.

Prin încheierile penale menţionate, măsura controlului judiciar a fost luată faţă de persoana extrădabilă A., pe o durată iniţială de 60 de zile, iar mai apoi menţinută, potrivit art. 2151 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 208 alin. (4) C. proc. pen.

Înalta Curte constată că în cauză au fost aplicabile următoarele dispoziţii:

- Art. 52 alin. (3): În cazul în care curtea de apel constată că sunt îndeplinite condiţiile de extrădare, hotărăşte admiterea cererii de extrădare, dispunând totodată menţinerea stării de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate, conform art. 57.;

- Art. 57 alin. (5): Sub rezerva cazului prevăzut la alin. (6), dacă persoana extrădată nu va fi preluată la data stabilită, ea va putea fi pusă în libertate la expirarea unui termen de 15 zile, socotit de la această dată; acest termen nu va putea fi prelungit decât cel mult cu încă 15 zile.;

- Art. 57 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, reglementează termenele pentru predarea extrădatului: În caz de forţă majoră, care împiedică predarea sau primirea persoanei extrădate, autorităţile române şi cele ale statului solicitant se vor pune de acord asupra unei noi date de predare, dispoziţiile art. 56 alin. (3) fiind aplicabile.;

- Art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, potrivit căruia arestarea provizorie în vederea extrădării se dispune şi este prelungită de acelaşi complet învestit cu soluţionarea cererii de extrădare, prin încheiere, fără ca durata totală a arestării provizorii să poată depăşi 180 de zile.

Analizând dispoziţiile legale incidente în materia extrădării, Înalta Curte reţine că procedura dispunerii măsurii arestului provizoriu în cadrul soluţionării cererilor de extrădare se desfăşoară în două etape:

- prima etapă, care presupune sesizarea curţii de apel competente, de către procurorul general al parchetului competent, pentru a aprecia asupra luării măsurii arestării provizorii în vederea extrădării persoanei extrădabile şi care se poate soluţiona fie prin admiterea cererii de extrădare şi prelungirea/dispunerea privării de libertate, fie prin respingerea cererii de extrădare şi punerea persoanei în libertate.

- a doua etapă, în ipoteza soluţiei de admitere de către curtea de apel a cererii de extrădare, presupune dispunerea menţinerii stării de arest provizoriu şi se încheie la data stabilită între statul solicitant şi statul solicitat pentru efectuarea predării persoanei extrădate. Această etapă se poate finaliza fie ca urmare a împlinirii termenelor prevăzute la art. 57 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, fie ca urmare a stabilirii unei noi date de predare a persoanei extrădate, în temeiul art. 57 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 coroborat cu art. 56 alin. (3) din acelaşi act normativ.

În caz de forţă majoră, care împiedică predarea sau primirea persoanei extrădate, Legea nr. 302/2004 prevede că autorităţile române şi cele ale statului solicitant se vor pune de acord asupra unei noi date de predare, însă se observă că actul normativ nu conţine nicio reglementare relativă la măsura arestării provizorii în vederea extrădării persoanei aplicabilă în acest caz.

Dispunerea menţinerii stării de arest provizoriu în vederea extrădării reprezintă etapa subsecventă soluţionării cererii de extrădare, în condiţiile în care persoana extrădabilă se află, în momentul pronunţării hotărârii, sub măsura arestului provizoriu în vederea extrădării. Pentru persoanele extrădabile, care în momentul pronunţării hotărârii de extrădare se aflau sub imperiul măsurii arestului la domiciliu, a controlului judiciar sau a cauţiunii, prin hotărârea de extrădare se va dispune arestarea persoanei extrădate în vederea predării, potrivit art. 43 alin. (6) din Legea nr. 302/2004.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 359 din 26 mai 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (3), a sintagmei "sub rezerva cazului prevăzut la alin. (6)" cuprinsă în art. 57 alin. (5) şi ale art. 57 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală Publicată în Monitorul Oficial nr. 964 din 04.10.2022, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate ridicată de C. în Dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală şi de A. în Dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi s-a constatat că sintagma "sub rezerva cazului prevăzut la alin. (6)" cuprinsă în art. 57 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi dispoziţiile art. 57 alin. (6) din acelaşi act normativ sunt neconstituţionale.

Urmare acestei decizii, prin Legea nr. 306 din 16 noiembrie 2022 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, publicată în Monitorul Oficial nr. 1110 din 17 noiembrie 2022, textele art. 57 alin. (5) şi (6) au fost modificate astfel: "(5) Dacă persoana extrădată nu va fi preluată la data stabilită, ea va putea fi pusă în libertate la expirarea unui termen de 15 zile, socotit de la această dată; acest termen nu va putea fi prelungit decât cel mult cu încă 15 zile. (6) Prin excepţie de la prevederile alin. (5), în caz de forţă majoră, care împiedică predarea sau primirea persoanei extrădate, autorităţile române şi cele ale statului solicitant se vor pune de acord asupra unei noi date de predare, fără ca durata arestării provizorii totale, până la data predării, să poată depăşi 180 de zile."

Analizând legalitatea măsurii preventive a controlului judiciar sub imperiul căruia se află în prezent contestatorul persoană extrădabilă A., Înalta Curte constată - raportat la prevederile legale sus-menţionate şi decizia instanţei de contencios constitutional, ale cărei considerente prezintă interes în problema analizată, din perspectiva constatărilor efectuate în legătură cu felul şi durata măsurilor preventive prevăzute pentru etapa subsecventă soluţionării cererii de extrădare - că autorităţile române puteau dispune, conform legii, doar măsura arestării provizorii în vederea predării pe o durată de maxim 180 zile.

Astfel, aşa cum rezultă din cele mai sus-arătate, în cadrul celei de-a doua etape a procedurii de extrădare, în situaţia imposibilităţii realizării predării/preluării persoanei extrădate, după momentul procesual al admiterii cererii de extrădare şi al dispunerii menţinerii stării de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate, procedura de extrădare nu prevede posibilitatea luării măsurilor restrictive de libertate reglementate de C. proc. pen.

În acord cu dispoziţiile deciziei Curţii Constituţionale, în cadrul acestei etape finale, care are drept scop predarea persoanei extrădabile, nu există reglementată prin lege posibilitatea dispunerii unor măsuri alternative arestului provizoriu. Se constată că măsura arestului provizoriu este de esenţa procedurii de predare în etapa finală a extrădării, în concepţia legiuitorului buna desfăşurare a procedurii de predare presupunând ca persoana extrădată să fie la dispoziţia autorităţilor, pentru a putea fi pusă în executare preluarea acesteia de către autorităţile străine.

În acest sens sunt şi statuările Curţii Constituţionale, care, prin decizia menţionată, a reţinut următoarele:

"54. (...) Curtea constată că în cadrul acestei etape a procedurii extrădării, legiuitorul are obligaţia pozitivă de a reglementa cadrul necesar pentru ca organele competente să poată verifica toate aspectele incidente, pentru ca măsura privativă de libertate să nu capete un caracter arbitrar. Astfel, Curtea Constituţională apreciază că, în cadrul acestei etape a procedurii extrădării, legiuitorul trebuie să prevadă instanţa competentă, modalitatea de verificare a măsurii privării de libertate a persoanei extrădate, competenţa instanţei de a verifica existenţa cazului de forţă majoră, de a verifica în ce măsură autorităţile implicate puteau să prevadă apariţia cazului de forţă majoră, să evite apariţia acestuia sau să limiteze efectele acestuia, de a verifica existenţa legăturii de cauzalitate între apariţia cazului de forţă majoră şi imposibilitatea predării/preluării persoanei extrădate la data stabilită între statul solicitat şi statul solicitant (acestea din urmă reprezentând aspecte ale conduitei autorităţilor implicate ce ţin de realizarea cu bună-credinţă a atribuţiilor lor legale). Totodată, legiuitorul trebuie să reglementeze o procedură care să poată face posibilă examinarea de către instanţă a existenţei unei posibilităţi reale de extrădare a persoanei în cauză, în condiţiile apariţiei unui caz de forţă majoră a cărui întindere în timp nu poate fi stabilită a priori. Legiuitorul are obligaţia reglementării unei proceduri care, pe de o parte, să permită instanţei ca, în urma analizării tuturor aspectelor incidente, să stabilească dacă privarea de libertate în scopul extrădării a fost de la început justificată şi rămâne astfel în continuare şi, pe de altă parte, să permită instanţei să dispună încetarea măsurii privative de libertate sau înlocuirea acesteia cu altă măsură, în cazul în care se depăşeşte cea necesară în mod rezonabil pentru scopul urmărit. (….)

57. Curtea a constatat cu valoare de principiu că atunci când legiuitorul se află într-o imposibilitate obiectivă de a reglementa o durată maximă pentru care se poate institui o restrângere a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, acesta trebuie să compenseze o asemenea imposibilitate obiectivă prin reglementarea unui ansamblu legislativ complet, clar şi previzibil menit să asigure respectarea principiului proporţionalităţii. Curtea a constatat că legiuitorul trebuie să reglementeze, de exemplu, organul ce poate dispune această măsură, definirea măsurii, condiţiile ce stau la baza dispunerii/prelungirii măsurii, durata maximă a fiecărei dispuneri/prelungiri, conţinutul acesteia, calea de atac etc. Or, Curtea constată că, în prezent, legea nu reglementează o procedură aplicabilă în ceea ce priveşte analiza măsurii privative de libertate sub imperiul căreia se află persoana extrădată, în cazul în care predarea acesteia nu a putut fi realizată deoarece a intervenit un caz de forţă majoră, lăsând, în acest mod, loc arbitrarului. Curtea apreciază că lipsa unor reglementări clare şi previzibile în materia privării de libertate a persoanei extrădate, a cărei predare la data stabilită între statul solicitat şi statul solicitant nu a fost realizată din cauza apariţiei unui caz de forţă majoră, constituie premisa unor interpretări şi aplicări arbitrare/aleatorii ale prevederilor legale, cu consecinţa atribuirii unui caracter arbitrar chiar măsurii restrângerii exerciţiului libertăţii individuale. Mai mult, Curtea reţine că apariţia unui caz de forţă majoră în cadrul procedurii extrădării, în condiţiile în care legiuitorul nu a prevăzut o procedură aplicabilă acestei situaţii, are drept consecinţă menţinerea unei stări de privare de libertate faţă de o persoană pe o perioadă nedeterminată.

58. Or, astfel cum Curtea a precizat anterior, legiuitorul nu a prevăzut nicio procedură aplicabilă în situaţia apariţiei unui caz de forţă majoră în cursul procedurii extrădării, ceea determină încălcarea exigenţelor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 23 alin. (1), (2) şi (9) interpretate, conform art. 20 alin. (1) din Constituţie, în lumina prevederilor convenţionale ale art. 5 paragraful 1.

(...). 59. Curtea observă că în cauzele în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, imposibilitatea predării/preluării persoanei extrădate la data stabilită între statul solicitat şi statul solicitant s-a datorat cererii de suspendare a procedurii de extrădare până la momentul soluţionării plângerilor adresate de către autorii excepţiei Curţii Europene a Drepturilor Omului. Curtea Constituţională subliniază că instanţa de la Strasbourg a statuat că "punerea în aplicare a unei măsuri provizorii dispuse de Curte, cu solicitarea unui stat-parte la Convenţie de a se abţine de la transferul deţinutului într-un alt stat, nu implică prin sine că privarea de libertate nu ar trebui să respecte cerinţele articolului 5 paragraful 1 din Convenţie" [Hotărârea din 26 aprilie 2007, pronunţată în Cauza Gebremedhin (Gaberamadhien) împotriva Franţei, paragraful 74].

60. În continuare, Curtea observă că instanţele judecătoreşti în faţa cărora a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate nu au calificat expres situaţia intervenită faţă de cele două persoane extrădate ca fiind un caz de forţă majoră. În acest context, din perspectiva privării de libertate a persoanelor extrădate ulterior pronunţării hotărârii de extrădare, Curtea observă că singurele posibilităţi legislative reglementate de Legea nr. 302/2004 sunt fie menţinerea măsurii privative de libertate pe o perioadă de maximum 30 de zile (regula), fie constatarea intervenirii unui caz de forţă majoră ce înlătură de la aplicare dispoziţiile ce prevăd perioada anterior menţionată (excepţia).

61. În aceste condiţii, Curtea observă că modalitatea de reglementare a dispoziţiilor art. 57 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 302/2004 lasă posibilitatea autorităţilor de a menţine o persoană extrădată în stare de privare de libertate fără a fi incidentă vreo procedură clară şi previzibilă menită să asigure respectarea exigenţelor constituţionale şi convenţionale anterior amintite. Curtea subliniază că şi în această situaţie sunt aplicabile argumentele anterior expuse, legiuitorul având obligaţia identificării situaţiilor ce determină menţinerea măsurii privării de libertate a persoanei extrădate după împlinirea termenelor prevăzute de art. 43 alin. (7) coroborat cu art. 57 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 şi reglementării unui cadru clar şi previzibil care să prevadă definirea măsurii, condiţiile ce stau la baza dispunerii/prelungirii măsurii, durata maximă a fiecărei dispuneri/prelungiri, conţinutul acesteia, calea de atac etc."

În prezent, după pronunţarea deciziei Curţii Constituţionale, prin Legea nr. 306 din 16.11.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1110 din 17.11.2022, dispoziţiile art. 57 care reglementează termenele pentru predarea extrădatului au fost modificate, prevăzându-se că durata maximă a arestării provizorii în vederea predării nu poate depăşi 180 de zile. Nu este prevăzută posibilitatea autorităţilor de a menţine o persoană extrădată sub imperiul unor măsuri restrictive de libertate ori în arest la domiciu - măsuri preventive incidente până la momentul pronunţării hotărării de extrădare, ci exclusiv în stare de arest provizoriu, dar nu mai mult de 180 zile, ca durată totală a arestului provizoriu în procedura de extrădare.

Rezultă astfel că măsura controlului judiciar menţinută în cauză faţă de persoana extrădabilă A. nu este legală în contextul actualei reglementări a Legii nr. 302/2004, nefiind prevăzută pentru etapa punerii în executare a hotărârii de predare a persoanei extrădabile posibilitatea luării/menţinerii măsurii preventive a controlului judiciar, o atare măsură fiind permisă numai până la pronunţarea unei hotărâri asupra cererii de extrădare, în condiţiile art. 43 alin. (5) din lege.

De asemenea, faţă de conţinutul reglementării în ansamblu şi scopul în vederea căruia se dispune luarea măsurilor preventive în procedura extrădării, este evident că numai privarea de liberatate poate asigura, după admiterea cererii de extrădare, punerea în executare a hotărârii pronunţate, prin predarea persoanei extrădate către statul solicitant.

Or, în condiţiile în care cuprinsul Legii nr. 302/2004 în ceea ce priveşte procedura extrădării sunt prevăzute expres situaţiile în care reglementarea se completează cu dispoziţiile C. proc. pen., iar în cazul predării extrădatului nu se face referire la măsuri alternative arestului provizoriu, Înalta Curte constată că în mod greşit prima instanţă a apreciat că în cauză devin incidente prevederile legii procesual penale şi că astfel sunt incidente prevederile art. 208 alin. (5) din C. proc. pen., menţinând măsura preventivă a controlului judiciar.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează să admită contestaţia formulată de persoana extrădabilă A. împotriva încheierii F/DL din data de 25 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2022, să desfiinţeze încheierea atacată şi, rejudecând, să dispună revocarea măsurii preventive a controlului judiciar luată faţă de persoana extrădabilă A. (ns. 13.10.1989, cu numele prevăzut în paşaport B.).

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană extrădabilă, în cuantum de 340 RON, în conformitate cu dispoziţiile art. 8 alin. (1) lit. a) din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaţilor va rămâne în sarcina statului.

Onorariul interpretului de limba engleză se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de persoana extrădabilă A. împotriva încheierii F/DL din data de 25 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2022.

Desfiinţează încheierea atacată şi, rejudecând:

Revocă măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de persoana extrădabilă A. (ns. 13.10.1989, cu numele prevăzut în paşaport B.).

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană extrădabilă, în cuantum de 340 RON, în conformitate cu dispoziţiile art. 8 alin. (1) lit. a) din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaţilor rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit interpretului de limba engleză se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 decembrie 2022.