Post-conviction application of more favorable penal law barred from invoking statute of limitations under the mitior poena doctrine

Şedinţa publică din data de 06 decembrie 2022

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 61 din 28 septembrie 2022 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă cererea formulată în temeiul art. 595 din C. proc. pen. de condamnatul A. privind condamnarea la pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 10 luni prin sentinţa penală nr. 93/2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/2013.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 93/2017 din 04.10.2017 a Curţii de Apel Alba Iulia, pronunţată în dosarul nr. x/2013, printre altele, cu referire la inculpatul A., s-au dispus următoarele:

În considerarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din C. pen., s-a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatului A. este C. pen. din 1969.

A fost condamnat inculpatul A. la:

- pedeapsa de 5 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) din C. pen. din 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. a) teza 1 şi lit. b) pct. 4 şi 5 din aceeaşi lege cu aplicarea art. 37 lit. b) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.

- pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj prev. de art. 194 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. b) din C. pen. din 1969 (persoană vătămată B.) cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.

A fost privat inculpatul de exerciţiul drepturilor prev. de art. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) din C. pen. din 1969, în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 din C. pen. din 1969.

S-a constatat că infracţiunile sus menţionate au fost săvârşite în concurs real cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin:

- sentinţa penală nr. 400/10.09.2014 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la 30.09.2014;

- sentinţa penală nr. 501/25.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1283/10.12.2012 a Curţii de Apel Alba Iulia;

- sentinţa penală nr. 511/27.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1315/18.12.2012 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia;

- sentinţa penală nr. 512/27.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 1203/13.11.2012 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia.

S-a constatat că pedepsele aplicate prin sentinţele penale mai sus menţionate au fost contopite în baza sentinţei penale nr. 656/08.06.2015 pronunţată de Judecătoria Deva, secţia penală în dosarul nr. x/2015, în cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită la 4 ani şi 10 luni închisoare.

A fost repusă pedeapsa de 4 ani şi 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 656/08.06.2015 a Judecătoriei Deva în elementele ei componente de:

• 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 400/10.09.2014 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la 30.09.2014, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 41 din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

• 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 400/10.09.2014 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la 30.09.2014, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 337 din C. pen. cu aplicarea art. 41 din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

• 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 512/27.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 1203/13.11.2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 (faptă săvârşită la data de 11.02.2011);

• 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 512/27.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 1203/13.11.2012 a Curţii de Apel Alba Iulia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 (faptă săvârşită la data de 11.02.2011);

• 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 512/27.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 1203/13.11.2012 a Curţii de Apel Alba Iulia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 (faptă săvârşită la data de 21.07.2011);

• 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 512/27.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 1203/13.11.2012 a Curţii de Apel Alba Iulia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 (faptă săvârşită la data de 21.07.2011);

• 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 501/25.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1283/10.12.2012 a Curţii de Apel Alba Iulia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 184 alin. (1) şi (3) din C. pen. din 1969 (faptă săvârşită la data de 18.11.2010);

• 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 501/25.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1283/10.12.2012 a Curţii de Apel Alba Iulia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 184 alin. (2) şi (4) din C. pen. din 1969 (faptă săvârşită la data de 18.11.2010);

• 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 501/25.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1283/10.12.2012 a Curţii de Apel Alba Iulia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic art. 37 lit. b) din C. pen. din 1969 (faptă săvârşită la data de 18.11.2010);

• 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 501/25.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1283/10.12.2012 a Curţii de Apel Alba Iulia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b) din C. pen. din 1969 (faptă săvârşită la data de 18.11.2010);

• 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 501/25.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1283/10.12.2012 a Curţii de Apel Alba Iulia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b) din C. pen. din 1969 (faptă săvârşită la data de 18.11.2010);

• 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 511/27.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1315/18.12.2012 a Curţii de Apel Alba Iulia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 37 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 (faptă epuizată în toamna anului 2009);

• 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 511/27.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1315/18.12.2012 a Curţii de Apel Alba Iulia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 291 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 37 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 (faptă epuizată în toamna anului 2009);

• restul de 1278 zile închisoare, rezultat din revocarea beneficiului liberării condiţionate din pedeapsa rezultantă de 1492 zile şi 4 luni închisoare adăugată la pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 152/11.02.2004 pronunţată de Judecătoria Sibiu, definitivă prin decizia penală nr. 948/07.12.2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, şi a fost înlăturat sporul aplicat.

A fost menţinută revocarea beneficiului liberării condiţionate din pedeapsa de 1492 zile şi 4 luni închisoare adăugată la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 152/11.03.2004 pronunţată de Judecătoria Sibiu, definitivă prin decizia penală nr. 948/07.12.2004 a Curţii de Apel Alba Iulia.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 61 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi au fost contopite pedepsele de 4 ani închisoare şi 2 ani închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 511/27.09.2012 a Judecătoriei Sibiu cu restul de 1278 zile închisoare, în pedepsele cele mai grele de 4 ani închisoare şi respectiv 1278 zile închisoare.

În baza art. 36 alin. (1), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 35 din C. pen. din 1969 au fost contopite pedepsele de:

- 5 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) din C. pen. din 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. a) teza 1 şi lit. b) pct. 4 şi 5 din aceeaşi lege cu aplicarea art. 37 lit. b) din C. pen. din 1969;

- 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, prev. de art. 194 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. b) din C. pen. din 1969 (persoană vătămată B.);

- 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 400/10.09.2014 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la 30.09.2014, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 41 din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

- 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 400/10.09.2014 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la 30.09.2014, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 337 din C. pen. cu aplicarea art. 41 din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

- 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 512/27.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 1203/13.11.2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 (faptă săvârşită la data de 11.02.2011);

- 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 512/27.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 1203/13.11.2012 a Curţii de Apel Alba Iulia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 (faptă săvârşită la data de 11.02.2011);

- 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 512/27.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 1203/13.11.2012 a Curţii de Apel Alba Iulia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 (faptă săvârşită la data de 21.07.2011);

- 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 512/27.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 1203/13.11.2012 a Curţii de Apel Alba Iulia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 (faptă săvârşită la data de 21.07.2011);

- 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 501/25.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1283/10.12.2012 a Curţii de Apel Alba Iulia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 184 alin. (1) şi (3) din C. pen. din 1969 (faptă săvârşită la data de 18.11.2010);

- 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 501/25.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1283/10.12.2012 a Curţii de Apel Alba Iulia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 184 alin. (2) şi (4) din C. pen. din 1969 (faptă săvârşită la data de 18.11.2010);

- 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 501/25.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1283/10.12.2012 a Curţii de Apel Alba Iulia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b) din C. pen. din 1969 (faptă săvârşită la data de 18.11.2010);

- 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 501/25.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1283/10.12.2012 a Curţii de Apel Alba Iulia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b) din C. pen. din 1969 (faptă săvârşită la data de 18.11.2010);

- 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 501/25.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1283/10.12.2012 a Curţii de Apel Alba Iulia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b) din C. pen. din 1969 (faptă săvârşită la data de 18.11.2010);

- 4 ani închisoare, obţinută în urma contopirii pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 511/27.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1315/18.12.2012 a Curţii de Apel Alba Iulia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 37 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 (faptă epuizată în toamna anului 2009) cu restul de 1278 zile închisoare;

- 1278 zile închisoare, obţinută urma contopirii pedepsei de 2 ani închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 511/27.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1315/18.12.2012 a Curţii de Apel Alba Iulia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 37 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 (faptă epuizată în toamna anului 2009) cu restul de 1278 zile închisoare, în cea mai grea de 5 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 10 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 5 ani şi 10 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) din C. pen. din 1969.

În baza art. 36 alin. (3) din C. pen. din 1969, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata executată începând cu data de 12.11.2012 şi până la data de 29.02.2016.

A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis de Judecătoria Deva în baza sentinţei penale nr. 656/08.06.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Deva şi s-a dispus emiterea unui nou mandat al pedepsei închisorii conform hotărârii, la data rămânerii definitive a acesteia.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (3) şi 5 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 37 lit. b) din C. pen. din 1969 (persoană vătămată B.) (...).

Împotriva sentinţei penale nr. 93 din 04.10.2017 a Curţii de Apel Alba Iulia, pronunţată în dosarul nr. x/2013, a declarat apel, printre alţii, inculpatul A.

Prin decizia penală nr. 89/A din 02 mai 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Sibiu, inculpaţii C., D., A., E., F. şi părţile civile G. şi H. împotriva sentinţei penale nr. 93 din 4.10.2017, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul penal nr. x/2013, care a fost desfiinţată în parte şi, în privinţa inculpatului A., s-au dispus următoarele:

A fost descontopită pedeapsă rezultantă de 5 ani şi 10 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) din C. pen. din 1969 aplicată inculpatului A. în pedepsele componente de:

- 5 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) din C. pen. din 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. a) teza 1 şi lit. b) pct. 4 şi 5 din aceeaşi lege cu aplicarea art. 37 lit. b) din C. pen. din 1969;

- 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj prev. de art. 194 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. b) din C. pen. din 1969 (persoană vătămată B.);

- 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 400/10.09.2014 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la 30.09.2014, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 41 din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

- 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 400/10.09.2014 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la 30.09.2014, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 337 din C. pen. cu aplicarea art. 41 din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

- 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 512/27.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 1203/13.11.2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 (faptă săvârşită la data de 11.02.2011);

- 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 512/27.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 1203/13.11.2012 a Curţii de Apel Alba Iulia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 (faptă săvârşită la data de 11.02.2011);

- 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 512/27.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 1203/13.11.2012 a Curţii de Apel Alba Iulia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 (faptă săvârşită la data de 21.07.2011);

- 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 512/27.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 1203/13.11.2012 a Curţii de Apel Alba Iulia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 (faptă săvârşită la data de 21.07.2011);

- 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 501/25.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1283/10.12.2012 a Curţii de Apel Alba Iulia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 184 alin. (1) şi (3) din C. pen. din 1969 (faptă săvârşită la data de 18.11.2010);

- 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 501/25.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1283/10.12.2012 a Curţii de Apel Alba Iulia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 184 alin. (2) şi (4) din C. pen. din 1969 (faptă săvârşită la data de 18.11.2010);

- 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 501/25.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1283/10.12.2012 a Curţii de Apel Alba Iulia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic art. 37 lit. b) din C. pen. din 1969 (faptă săvârşită la data de 18.11.2010);

- 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 501/25.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1283/10.12.2012 a Curţii de Apel Alba Iulia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b) din C. pen. din 1969 (faptă săvârşită la data de 18.11.2010);

- 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 501/25.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1283/10.12.2012 a Curţii de Apel Alba Iulia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b) din C. pen. din 1969 (faptă săvârşită la data de 18.11.2010);

- 4 ani închisoare, obţinută în urma contopirii pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 511/27.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1315/18.12.2012 a Curţii de Apel Alba Iulia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 37 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 (faptă epuizată în toamna anului 2009) cu restul de 1278 zile închisoare;

- 1278 zile închisoare, obţinută urma contopirii pedepsei de 2 ani închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 511/27.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1315/18.12.2012 a Curţii de Apel Alba Iulia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 37 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 (faptă epuizată în toamna anului 2009) cu restul de 1278 zile închisoare.

În baza art. 396 alin. (6), raportat la 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. coroborat cu art. 122 alin. (1) lit. d), alin. (2) şi art. 124 din C. pen. din 1969, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, prevăzută de art. 194 alin. (1) din C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. (persoană vătămată B.), ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 36 alin. (1), (34) alin. (1) lit. b), art. 35 din C. pen. din 1969 s-au contopit pedepsele de:

- 5 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) din C. pen. din 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. a) teza I şi lit. b) pct. 4 şi 5 din aceeaşi lege cu aplicarea art. 37 lit. b) din C. pen. din 1969;

- 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 400/10.09.2014 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la 30.09.2014, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 41 din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

- 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 400/10.09.2014 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2014, definitivă prin neapelare la 30.09.2014, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 337 din C. pen. cu aplicarea art. 41 din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

- 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 512/27.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 1203/13.11.2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 (faptă săvârşită la data de 11.02.2011);

- 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 512/27.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 1203/13.11.2012 a Curţii de Apel Alba Iulia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 (faptă săvârşită la data de 11.02.2011);

- 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 512/27.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 1203/13.11.2012 a Curţii de Apel Alba Iulia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 (faptă săvârşită la data de 21.07.2011);

- 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 512/27.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 1203/13.11.2012 a Curţii de Apel Alba Iulia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 (faptă săvârşită la data de 21.07.2011);

- 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 501/25.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1283/10.12.2012 a Curţii de Apel Alba Iulia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 184 alin. (1) şi (3) din C. pen. din 1969 (faptă săvârşită la data de 18.11.2010);

- 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 501/25.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1283/10.12.2012 a Curţii de Apel Alba Iulia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 184 alin. (2) şi (4) din C. pen. din 1969 (faptă săvârşită la data de 18.11.2010);

- 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 501/25.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1283/10.12.2012 a Curţii de Apel Alba Iulia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b) din C. pen. din 1969 (faptă săvârşită la data de 18.11.2010);

- 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 501/25.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1283/10.12.2012 a Curţii de Apel Alba Iulia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b) din C. pen. din 1969 (faptă săvârşită la data de 18.11.2010);

- 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 501/25.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1283/10.12.2012 a Curţii de Apel Alba Iulia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b) din C. pen. din 1969 (faptă săvârşită la data de 18.11.2010);

- 4 ani închisoare, obţinută în urma contopirii pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 511/27.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1315/18.12.2012 a Curţii de Apel Alba Iulia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.. din 1968, art. 37 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 (faptă epuizată în toamna anului 2009) cu restul de 1278 zile închisoare;

- 1278 zile închisoare, obţinută urma contopirii pedepsei de 2 ani închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 511/27.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 1315/18.12.2012 a Curţii de Apel Alba Iulia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968, art. 37 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 (faptă epuizată în toamna anului 2009) cu restul de 1278 zile închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, care a fost sporită cu 10 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 5 ani şi 10 luni închisoare şi 1 an interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) din C. pen. din 1969.

La data de 10.08.2022 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, sub nr. x/2022, cererea intitulată "Contestaţie în anulare la mandatul de executare nr. 396/57/2013" formulată de condamnatul A.

În cuprinsul cererii, condamnatul A. a invocat dispoziţiile art. 595 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 6 alin. (1) din C. pen., cu referire la intervenirea unei legi penale noi ca lege penală mai favorabilă după judecarea definitivă a cauzei, solicitând în acest context aplicarea noilor dispoziţii ale art. 155 alin. (1) din C. pen. privind întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale în acord cu decizia nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale, anterioare formei modificate prin O.U.G. nr. 71/2022.

S-a menţionat că, raportat la data săvârşirii faptei, anul 2008, până la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, 02.05.2022, a intervenit prescripţia răspunderii penale, impunându-se anularea mandatului de 5 ani şi 10 luni închisoare.

La termenul de judecată din data de 13.09.2022 condamnatul A. şi-a precizat cererea ca fiind una întemeiată pe prevederile art. 595 din C. proc. pen.

S-a reţinut şi faptul că, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la termenul din 27.09.2022, condamnatul A. a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, sub nr. x/2022, o altă cerere având ca obiect contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 89/A din 2 mai 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-au soluţionat apelurile declarate împotriva sentinţei penale nr. 93/2017 din data de 04.10.2017 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/2013.

Deliberând asupra cererii privind aplicarea prevederilor art. 595 din C. proc. pen. formulată de condamnatul A. privind condamnarea la pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 10 luni prin sentinţa penală nr. 93/2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2013, instanţa a constatat că aceasta este nefondată.

Conform art. 6 din C. pen. (Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei), "(1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acest maxim.

(2) Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la detenţiune pe viaţă şi până la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeaşi faptă numai pedeapsa închisorii, pedeapsa detenţiunii pe viaţă se înlocuieşte cu maximul închisorii prevăzut pentru acea infracţiune.

(3) Dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicată se înlocuieşte cu amenda, fără a se putea depăşi maximul special prevăzut în legea nouă. Ţinându-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii, se poate înlătura în totul sau în parte executarea amenzii.

(4) Măsurile educative neexecutate şi neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de aceasta, dacă este mai favorabilă.

(5) Când legea nouă este mai favorabilă în condiţiile alin. (1)-(4), pedepsele complementare şi măsurile de siguranţă neexecutate şi neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de aceasta.

(6) Dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranţă, acestea se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de legea nouă.

(7) Când o dispoziţie din legea nouă se referă la pedepse definitiv aplicate, se ţine seama, în cazul pedepselor executate până la data intrării în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusă sau înlocuită potrivit dispoziţiilor alin. (1)-(6)".

Conform art. 595 alin. (1) din C. proc. pen., invocat expres şi precizat drept temei al cererii formulate de condamnatul A. şi care reglementează procedura specială a înlăturării sau modificării pedepsei aplicate printr-o hotărâre penală definitivă "(1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracţiune fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai uşoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanţa ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispoziţiilor art. 4 şi 6 din C. pen.."

Din analiza acestor dispoziţii legale rezultă, pe de o parte, că procedura prevăzută de art. 595 din C. proc. pen. este incidentă în cazul în care, pe parcursul executării unei pedepse, indiferent de natura acesteia, sau a unei măsuri educative, intervine o lege care fie dezincriminează fapta pentru care s-a dispus sancţiunea penală, în condiţiile art. 4 din C. pen. (ce se completează cu dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.), fie este mai favorabilă, în condiţiile art. 6 din C. pen., respectiv intervine o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară decât cea care se execută sau urmează a se executa, fiind stabilită în aceste ipoteze obligaţia instanţei de a lua măsuri, din oficiu, pentru aplicarea dispoziţiilor legii noi.

Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că cererea contestatorului se întemeiază pe ipoteza intervenirii după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, deci pe parcursul executării pedepsei, a unei legi penale mai favorabile, în condiţiile art. 6 din C. pen., solicitându-se, în concret, aplicarea ca lege penală mai favorabilă a art. 155 alin. (1) din C. pen. privind întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale în forma în vigoare până la apariţia O.U.G. nr. 71/2022, condamnatul apreciind că, în acord cu decizia nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale, raportat la data săvârşirii faptei (2008), până la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare (02.05.2022) a intervenit prescripţia răspunderii penale, impunându-se anularea mandatului de executare a pedepsei de 5 ani şi 10 luni închisoare.

Pe de altă parte, Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut că aplicarea legii penale mai favorabile, cu valoare de principiu, este consacrată prin art. 15 alin. (2) din Constituţia României, care prevede că legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile. Din perspectiva clarificării scopului urmărit prin reglementarea art. 6 din C. pen., în care se regăseşte principiul constituţional privind aplicarea legii penale mai favorabile atunci când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, situaţie în care sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acest maxim, relevante sunt în aprecierea Curţii de Apel Alba Iulia considerentele Deciziei nr. 1/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 13 mai 2014), unde se arată că acesta "(...) este de a oferi suport legal unei pedepse definitive în raport cu noua lege şi până la încetarea oricăror efecte ale condamnării ce vor interveni prin reabilitare. Aşadar, principiul legalităţii pedepselor impune ca pedeapsa să aibă susţinere legală şi după aplicarea ei, nefiind admisă executarea unei pedepse mai mari decât cea prevăzută în legea nouă mai favorabilă. Mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile, în cazul pedepselor definitive, este limitat la asigurarea legalităţii pedepsei aplicate prin hotărârea definitivă de condamnare conform legii penale anterioare, în raport cu legea penală nouă. Acest mecanism implică eliminarea plusului de pedeapsă care avea temei legal în C. pen. anterior, dar care, prin intrarea în vigoare a noului C. pen., rămâne lipsit de temei legal, asigurându-se astfel legalitatea pedepsei aplicate prin hotărârea definitivă de condamnare, după intrarea în vigoare a legii penale noi (...)".

Din această perspectivă, dat fiind caracterul obligatoriu al dispoziţiilor art. 6 din C. pen., situaţia prevăzută la art. 595 alin. (1) teza a II-a din C. proc. pen. se interpretează în sensul obligaţiei instanţei de a lua măsuri pentru ducerea la îndeplinire a dispoziţiilor art. 6 din C. pen. când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai uşoară decât cea care se execută sau urmează a se executa, reieşind cu evidenţă că raţiunea dispoziţiilor art. 6 din C. pen. nu este aceea de a repune în discuţie criteriile de stabilire şi individualizare a sancţiunii, de a-l aduce pe condamnat în aceeaşi situaţie în care s-ar fi aflat dacă succesiunea de legi ar fi intervenit în cursul procesului, ci doar de a înlătura de la executare partea din sancţiune care depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă, cu scopul de a asigura respectarea principiului legalităţii pedepsei în raport cu dispoziţia legală în vigoare, în acelaşi sens statuându-se prin considerentele Deciziei nr. 62/2015 a Curţii Constituţionale (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 7 aprilie 2015), în timp ce în doctrină s-a subliniat că:

"în cazul când legea nouă intervine înainte de judecarea definitivă a cauzei, criteriile pentru determinarea caracterului mai favorabil sunt multiple: cuantumul sau conţinutul pedepselor, condiţiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influenţa circumstanţelor atenuante şi de agravare, tentativă şi recidivă etc. Atunci, însă, când legea nouă intervine după judecarea definitivă a cauzei, pentru determinarea caracterului mai favorabil se are în vedere numai cuantumul sau conţinutul pedepsei - mitior poena".

Aşa fiind, Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut că, atunci când în temeiul art. 595 din C. proc. pen. se invocă, potrivit art. 6 din C. pen., intervenirea unei legi penale noi după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, cum este cazul în speţă, în concret se urmăreşte modificarea (iar nu stingerea) sancţiunii definitiv aplicate, având în vedere că textul de lege analizat face trimitere expresă la intervenirea unei legi care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai uşoară decât cea care se execută, incidenţa acestei reglementări vizând exclusiv comparaţia dintre cuantumul pedepsei aplicate şi maximul prevăzut de legea nouă, modificarea (reducerea) pedepsei urmând să opereze numai când cuantumul pedepsei aplicate este superior maximului prevăzut de legea nouă, în toate situaţiile numai la maximul nou, niciodată la o limită inferioară acestui maxim, pentru a se asigura conformitatea cu legea penală nouă mai favorabilă.

În plus, Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut considerentele deciziei nr. 8/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 27 iunie 2014), prin care, analizându-se dispoziţiile art. 6 din C. pen. în raport cu principiul autorităţii de lucru judecat, s-a stabilit că:

"(...) art. 6 din C. pen. realizează echilibrul dintre principiul autorităţii de lucru judecat şi aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive. Dispoziţia menţionată justifică limitarea autorităţii de lucru judecat exclusiv prin necesitatea asigurării efectivităţii principiului legalităţii pedepsei (aceasta trebuind să aibă un suport legal atât în momentul pronunţării sale, cât şi în cel al executării). Prin urmare, privitor la pedepsele definitive, prin aplicarea legii penale mai favorabile, legiuitorul nu a înţeles să repună în discuţie criteriile de stabilire şi individualizare a sancţiunii, ci numai să înlăture de la executare acea parte din sancţiune care excede maximului prevăzut de legea nouă, respectiv acea sancţiune mai grea care nu mai este prevăzută de legea nouă", reieşind că singurul criteriu pe care legiuitorul îl pune la dispoziţia judecătorului chemat să aprecieze dacă se impune înfrângerea autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri cu privire la cuantumul pedepsei aplicate definitiv este acela al celei mai grele situaţii la care s-ar putea ajunge, în abstract, potrivit legii noi.

Având în vedere toate aceste aspecte, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că solicitarea condamnatului A. de aplicare a legii penale mai favorabile în temeiul art. 595 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 6 din C. pen. este neîntemeiată, cazul concret invocat de condamnat (intervenirea prescripţiei răspunderii penale ca efect al aplicării, ca lege penală mai favorabilă, a noului C. pen. în forma existentă ulterior deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale şi până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 71/2022, care a modificat art. 155 alin. (1) din C. pen., întrucât acesta, în intervalul menţionat, nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale, astfel cum a statuat instanţa de control constituţional în decizia nr. 358/2022 evocată, prin raportare la data săvârşirii faptei, fiind aşadar împlinit termenul general de prescripţie) nefiind circumscris acestei reglementări, aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei fiind limitată expres de legiuitor numai la cuantumul sau conţinutul pedepsei definitive - mitior poena -, astfel cum s-a arătat deja, invocarea prescripţiei răspunderii penale ca urmare a intervenirii unei legi penale mai favorabile nefiind aptă să producă efecte în faza de executare a pedepsei.

Dincolo de argumentele expuse, Curtea de Apel Alba Iulia a mai arătat că art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. reglementează contestaţia la executare pentru ipoteza în care se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, dar şi în această situaţie legiuitorul a considerat că o astfel de procedură se referă la executarea pedepsei, şi nu la fondul cauzei (fiind vorba de prescripţia executării pedepsei şi nu de prescripţia răspunderii penale), reglementând-o în cadrul fazei de executare a hotărârii penale definitive şi nu în capitolul privitor la căile de atac extraordinare, condamnatul din prezenta cauză de altfel având posibilitatea exercitării, în condiţiile legii, a căii de atac a contestaţiei în anulare, pe care a şi formulat-o în cauza înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia sub nr. x/2022.

Împotriva sentinţei penale nr. 61 din 28 septembrie 2022 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022, a formulat contestaţie condamnatul A.

În susţinerea căii de atac, în esenţă, contestatorul A. a solicitat să se constate că a intervenit prescripţia răspunderii penale, motiv pentru care se impune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii de 5 ani şi 10 luni închisoare.

Astfel, invocând dispoziţiile art. 595 alin. (1) din C. proc. pen. cu referire la art. 6 alin. (1) din C. pen., privind intervenirea unei legi penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, contestatorul a solicitat aplicarea noilor dispoziţii ale art. 155 alin. (1) din C. pen. privind întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale în acord cu decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, urmând să se constate că a intervenit prescripţia răspunderii penale.

Analizând hotărârea contestată, în raport cu susţinerile contestatorului condamnat A. şi cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine următoarele:

În cauză, prin sentinţa penală nr. 93/2017 din 04.10.2017 a Curţii de Apel Alba Iulia, pronunţată în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia penală nr. 89/A din 02 mai 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, contestatorul A. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani şi 10 luni închisoare şi 1 an interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) din C. pen. din 1969, astfel cum s-a redat pe larg în partea introductivă a prezentelor considerente.

Conform prevederilor art. 595 alin. (1) din C. proc. pen., invocate de contestator "(1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracţiune fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai uşoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanţa ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispoziţiilor art. 4 şi 6 din C. pen..".

Pentru a fi aplicabile aceste prevederi este necesar să intervină o lege penală de dezincriminare ori o lege penală mai favorabilă, respectiv o lege ce nu mai prevede ca infracţiune fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară decât cea care se execută ori urmează a se executa.

Contestatorul A. a invocat dispoziţiile art. 595 alin. (1) din C. proc. pen. cu referire la art. 6 alin. (1) din C. pen., privind intervenirea unei legi penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, susţinând că este incidentă prescripţia răspunderii penale ca efect al aplicării, ca lege penală mai favorabilă, a noului C. pen. în forma existentă ulterior deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale şi până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 71/2022, care a modificat art. 155 alin. (1) din C. pen., întrucât legea invocată ca fiind mai favorabilă, în perioada indicată, nu conţine un caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale, prin raportare la cele reţinute de instanţa de contencios constituţional în decizia nr. 358/2022.

Înalta Curte constată că aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă cauzei este reglementată în art. 6 din C. pen.

Când se examinează aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, nu se mai pot analiza toate criteriile care se au în vedere în situaţia în care cauza este în curs de judecată, dispoziţiile art. 6 din C. pen. referindu-se doar la cuantumul pedepselor, la conţinutul şi limitele măsurilor educative şi ale măsurilor de siguranţă. Aşadar, analiza este limitată la regimul sancţionator prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea comisă, fără a putea fi puse în discuţie celelalte aspecte ce ţin de existenţa faptei, condiţiile de incriminare, încadrarea juridică sau tragerea la răspundere penală care au intrat deja în puterea lucrului judecat.

Modificarea hotărârii definitive se realizează atunci când se încălca principiul legalităţii incriminării (în cazul condamnării definitive pentru infracţiuni dezincriminate de legea nouă) sau principiul legalităţii sancţiunii (aceeaşi infracţiune este pedepsită în legea nouă cu un alt tip de pedeapsă, mai uşoară, respectiv, deşi este posibilă aplicarea aceluiaşi tip de pedeapsă, cuantumul maxim aplicabil conform legii noi este mai mic decât pedeapsa efectiv aplicată sub imperiul vechii legi).

Raţiunea prevederilor art. 6 din C. pen. nu este aceea de a-l aduce pe condamnat în aceeaşi situaţie în care s-ar fi aflat dacă succesiunea de legi ar fi intervenit în cursul procesului, ci doar de a garanta respectarea principiului legalităţii, înlăturându-se partea din pedeapsă care depăşeşte maximul aplicabil sub legea nouă. Pentru aplicarea dispoziţiilor art. 6 din C. pen. prezintă relevanţă doar modificările limitelor de pedeapsă, nu şi modificarea altor condiţii de care depinde sancţionarea infractorului.

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că în mod just s-a constatat că este neîntemeiată solicitarea condamnatului A. de aplicare a legii penale mai favorabile în temeiul art. 595 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 6 din C. pen., având în vedere că aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei este limitată expres de legiuitor numai la cuantumul sau conţinutul pedepsei definitive (mitior poena), invocarea prescripţiei răspunderii penale ca urmare a intervenirii unei legi penale mai favorabile nefiind aptă să producă efecte în faza de executare a pedepsei.

Această apărare nu poate fi analizată nici prin prisma cazului de contestaţie la executare reglementat de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.. În acest sens, trebuie subliniat că, prin intermediul contestaţiei la executare nu se poate schimba sau modifica soluţia care a căpătat autoritate de lucru judecat. Acest mijloc procesual, cu caracter jurisdicţional, poate fi folosit înainte de punerea în executare a hotărârii penale definitive, dacă s-a ivit un incident prevăzut de lege până în acest moment, în cursul executării pedepsei, dacă incidentul s-a ivit în perioada executării şi chiar după ce s-a executat pedeapsa, dar în legătură cu executarea ei. Este un mijloc procesual de a se asigura punerea în executare şi executarea propriu-zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziţii de drept penal şi de drept procesual penal care se referă la executarea unei condamnări penale. Datorită acestei naturi juridice, legea prevede mijloacele prin care se asigură aplicarea legii în executarea condamnării, dar exclude posibilitatea ca pe această cale să fie afectată autoritatea de lucru judecat.

Prin intermediul cazului de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. se poate invoca prescripţia executării pedepsei (art. 161 din C. pen.), nu şi prescripţia răspunderii penale, incidenţa acesteia din urmă putând fi analizată doar în cadrul unei căi extraordinare de atac (contestaţia în anulare).

Oricum, referitor la această din urmă cale extraordinară de atac, se observă că A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 89/A/2.05.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul penal nr. x/2013, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia sub nr. x/2022.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 61 din 28 septembrie 2022 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 61 din 28 septembrie 2022 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 06 decembrie 2022.