Conflict between foreign conditional release order and domestic transfer execution mandate; applicability of Article 166(16) Law No. 302/2004 to post-transfer judicial decisions.

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 66/F din data de 11 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 43 alin. (3) C. proc. pen.., s-a dispus conexarea dosarului înregistrat sub nr. x/2022 la Dosarul nr. x/2022 având ca obiect contestaţie la executare formulată de contestatorul persoană condamnată A., cu privire la Sentinţa penală nr. 91/F din 17 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2021.

În baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen.., s-a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul persoană condamnată A., cu privire la Sentinţa penală nr. 91/F din 17 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2021.

Onorariul parţial al avocatului din oficiu desemnat pentru persoana condamnată în cuantum de 250 RON, s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei şi a rămas în sarcina statului.

A fost obligat contestatorul la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 143 din 15.02.2022, pronunţată de Judecătoria Aiud, în temeiul art. 50 alin. (1) din C. proc. pen., cu referire la art. 598 alin. (2) rap. la art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a şi art. 597 alin. (6) din C. proc. pen., s-a declinat competenţa materială de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de către petentul A., deţinut în Penitenciarul Aiud, în ceea ce priveşte executarea pedepsei de 3 ani şi 10 luni de închisoare, dispusă prin Sentinţa penală nr. 91/2021 a Curţii de Apel Piteşti, în favoarea Curţii de Apel Piteşti.

În temeiul art. 275 alin. (3) şi (6) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 150 de RON, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

S-a reţinut de către Judecătoria Aiud că prin cererea înregistrată la data de 25.01.2022, contestatorul condamnat A. a formulat contestaţie la executare.

În motivarea contestaţiei, petentul-contestator a învederat faptul că după transferarea sa din Germania, în vederea continuării executării pedepsei într-o unitate de detenţie din România, statul german a pronunţat o hotărâre de suspendare condiţionată în ceea ce priveşte pedeapsa pe care o execută în prezent.

Astfel, a susţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., deoarece s-a ivit o împiedicare la executare, constând în Decizia din 13.12.2021 pronunţată de Tribunalul Regional Augsburg, dar şi dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., deoarece pronunţarea deciziei anterior menţionate, prin care s-a dispus liberarea condiţionată a contestatorului, reprezintă cauza de stingere a pedepsei cu închisoarea, solicitându-se de altfel şi recunoaşterea deciziei.

De asemenea, s-a solicitat să se constate suspendată perioada rămasă din pedeapsa de 3 ani şi 10 luni (1400 zile) stabilită prin Sentinţa nr. 9 KLs 740 Js 469/19 din data de 21.07.2020, pronunţată de Tribunalul Augsburg, precum şi recunoaşterea şi acordarea beneficiului suspendării sub supraveghere a pedepsei rămase.

Totodată, contestatorul a solicitat anularea Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 118/28.10.2021 emis în baza Sentinţei penale nr. 91/17.09.2021 a Curţii de Apel Piteşti, ridicarea semnalării din baza de date Sirene-Interpol, punerea sa în liberare, precum şi a se constata ca stinsă pedeapsa.

În probaţiune, la solicitarea instanţei, s-a depus la dosarul cauzei de către Penitenciarul Aiud, situaţia juridică a contestatorului, copia Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 118/2021 din data de 28.10.2021, emis de Curtea de Apel Piteşti şi hotărârea aferentă, iar de către Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Vâlcea s-a depus fişa de cazier judiciar a contestatorului.

Analizând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Aiud, prin prisma dispoziţiilor legale incidente, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 9 KLs 740 Js 469/19/21.07.2020, pronunţată de Tribunalul Regional din Augsburg - Germania, petentul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani şi 10 luni de închisoare.

După executarea unei părţi din pedeapsă în Germania, prin Sentinţa penală nr. 91/17.09.2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în Dosarul nr. x/2021, petentul a fost transferat într-o unitate de detenţie din România, ca urmare a recunoaşterii hotărârii din Germania.

După dispunerea transferului, dar înainte de transferarea efectivă, printr-o hotărâre judecătorească pronunţată de Tribunalul Regional din Augsburg - Germania, în data de 11 ianuarie 2022, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării restului de pedeapsă, începând cu data de 17.01.2022.

Prin cererea care face obiectul acestei cauze, petentul a solicitat recunoaşterea acestei din urmă hotărâri, constatarea ivirii unei cauze de împiedicare a executării pedepsei de 3 ani şi 10 luni de închisoare, cu consecinţa punerii sale în libertate.

Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Alin. (2) al aceluiaşi text de lege prevede că în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Potrivit art. 597 alin. (1) din C. proc. pen., când rezolvarea situaţiilor reglementate în prezentul titlu este dată în competenţa instanţei de executare, preşedintele completului de judecată dispune citarea părţilor interesate şi, în cazurile prevăzute la art. 90, ia măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu. La judecarea cazurilor de întrerupere a executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă se citează şi administraţia penitenciarului în care execută pedeapsa condamnatul.

Conform alin. (6) al respectivului text de lege, dispoziţiile alin. (1) - (5) se aplică şi în cazul în care rezolvarea uneia dintre situaţiile reglementate în prezentul titlu este dată în competenţa instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere. În acest caz, soluţia se comunică instanţei de executare.

De asemenea, s-a arătat că Judecătoria Aiud a reţinut, tot din perspectiva competenţei, că sunt relevante şi dispoziţiile art. 166 alin. (16) din C. proc. pen., conform cărora, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător.

Din punct de vedere material, relativ la împrejurarea că petentul se află în executarea unei pedepse dispuse de Curtea de Apel Piteşti, pentru comiterea unei infracţiuni de fraudă informatică, ca urmare a recunoaşterii Sentinţei penale nr. 9 KLs 740 Js 469/19 din data de 21.07.2020, pronunţată de Tribunalul Augsburg, prin raportare la dispoziţiile art. 553 alin. (1) din C. proc. pen. şi art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, competenţa exclusivă de soluţionare revine Curţii de Apel Piteşti.

Prin urmare, în temeiul art. 50 alin. (1) din C. proc. pen., cu referire la art. 598 alin. (2) rap. la art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a şi art. 597 alin. (6) din C. proc. pen., s-a declinat competenţa materială de soluţionare a contestaţiei la executare, formulată de către condamnatul A., în ceea ce priveşte executarea pedepsei de 3 ani şi 10 luni de închisoare, dispusă prin Sentinţa penală nr. 91/2021 a Curţii de Apel Piteşti, în favoarea Curţii de Apel Piteşti.

Pe rolul Curţii de Apel Piteşti a fost, de asemenea, înregistrată la data de 16.02.2022 sub nr. x/2022, contestaţia la executare formulată de către petentul A., deţinut în Penitenciarul Aiud, în ceea ce priveşte executarea pedepsei de 3 ani şi 10 luni de închisoare, dispusă prin Sentinţa penală nr. 91/2021 a Curţii de Apel Piteşti.

În motivare, petentul A. a arătat ca prin Sentinţa penală nr. 9 KLs 740 Js 469/19/21.07.2020, pronunţată de Tribunalul Regional din Augsburg - Germania, a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani şi 10 luni de închisoare. Prin Sentinţa penală nr. 91/17.09.2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în Dosarul nr. x/2021, a fost recunoscută sentinţa pronunţată de Tribunalul Regional din Augsburg - Germania şi s-a dispus transferarea sa într-un loc de detenţie din România în vederea executării restului de pedeapsă.

A mai susţinut petentul că înainte de transferarea efectivă, prin hotărârea pronunţată în data de 11 ianuarie 2022 de Tribunalul Regional din Augsburg - Germania s-a dispus suspendarea condiţionată a executării restului de pedeapsă, începând cu data de 17.01.2022 şi, în consecinţă, petentul a solicitat recunoaşterea hotărârii.

În aprecierea petentului, privarea sa de libertate după data de 17.01.2022 este nelegală şi a solicitat să se constate ivită o cauză de împiedicare a executării pedepsei de 3 ani şi 10 luni de închisoare, cu consecinţa punerii sale în libertate. În subsidiar, a solicitat să se dispună liberarea sa condiţionată conform legislaţiei române.

S-a impus, în temeiul dispoziţiilor art. 43 alin. (3) C. proc. pen., reunirea Dosarelor nr. x/2022 şi sub nr. x/2022, având în vedere că au acelaşi obiect - contestaţie la executare, întemeiată pe aceleaşi dispoziţii legale - art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., ambele contestaţii privesc Sentinţa penală nr. 91/F din 17 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2021 şi formulate de aceeaşi persoană condamnată.

Examinând contestaţia la executare formulată, Curtea a reţinut următoarele:

Petentul A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 10 luni închisoare (1400 zile) prin Sentinţa nr. 9 KLs 740 Js 469/19 din data de 21.07.2020, pronunţată de Tribunalul Augsburg - Germania.

Prin Sentinţa penală nr. 91/F din 17 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. x/2021, s-a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Germania, înaintată prin Adresa nr. x/2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.

În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a recunoscut Sentinţa nr. 9 KLs 740 Js 469/19 din data de 21.07.2020, pronunţată de Tribunalul Augsburg - Germania, prin care a fost condamnat numitul A., la pedeapsa de 3 ani şi 10 luni închisoare (1400 zile) pentru săvârşirea infracţiunilor de participare la un grup criminal organizat, înşelăciune şi fapte legate de criminalitate informatică, prev. de art. 263 alin. (1), alin. (2), alin. (3) fraza 2 nr. 1, nr. 2, 22, 23, 53, din C. pen. german, fapte care sunt incriminate şi în legea penală română prin dispoziţiile art. 367, art. 244 şi art. 249 din C. pen.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un loc de detenţie din România, în vederea executării restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 10 luni închisoare, conform C. proc. pen. român.

S-a dedus din pedeapsă perioada executată începând cu data de 15.07.2019, la zi.

Din durata pedepsei s-a scăzut, în conformitate cu legea germană un număr de 15 de zile având în vedere condiţiile de detenţie în cadrul arestului în vederea extrădării, recunoscute în baza art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana condamnată, în sumă de 964 RON, inclusiv celelalte cheltuieli judiciare s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea a reţinut următoarele:

La data de 30 iunie 2021, Curtea de Apel Piteşti a fost sesizată cu soluţionarea cererii formulate de autorităţile judiciare din Germania, având ca obiect recunoaşterea efectelor Sentinţei de condamnare nr. 9 KLs 740 Js 469/19 din data de 21.07.2020, pronunţată de Tribunalul Augsburg - Germania, privind persoana condamnată A., pentru pedeapsa de 3 ani şi 10 luni închisoare (1400 zile).

Totodată, s-a solicitat transferarea persoanei condamnate A., deţinute, dintr-un penitenciar din Germania, într-un penitenciar din România, în vederea executării restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 10 luni închisoare (1400 zile).

Din cuprinsul sentinţei pronunţate de Tribunalul Augsburg - Germania la data de 21.07.2020, a rezultat că cetăţeanul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani şi 10 luni închisoare (1400 zile) pentru săvârşirea infracţiunilor de participare la un grup criminal organizat, înşelăciune şi fapte legate de criminalitate informatică, prev. de art. 263 alin. (1), alin. (2), alin. (3) fraza 2 nr. 1, nr. 2, 22, 23, 53, din C. pen. german, fapte care sunt incriminate şi în legea penală română prin dispoziţiile art. 367, art. 244 şi art. 249 din C. pen.

Din înscrisurile şi informaţiile transmise de autorităţile judiciare din Germania a rezultat că pedeapsa de 3 ani şi 10 luni (1400 zile) închisoare va fi executată complet până la data de 29.04.2023.

În sesizarea făcută de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, în temeiul art. 154 din Legea nr. 302/2004, s-a arătat că faptele săvârşite au corespondent în legislaţia României în infracţiunile prevăzute de art. 367, art. 244 şi art. 249 din C. pen., fiind îndeplinite toate cerinţele în vederea admiterii cererii formulate de autorităţile judiciare din Germania.

În urma verificărilor în baza de date Ecris Global Persons Search, s-a reţinut că până în prezent persoana condamnată A. nu a mai fost condamnată anterior în România pentru aceleaşi fapte penale pentru care a fost condamnată de autorităţile judiciare din Germania, nu a mai fost cercetată penal în vreo cauză de către autorităţile judiciare române şi nici pentru alte infracţiuni decât cele pentru care a fost pronunţată hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea a considerat că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, cu consecinţa recunoaşterii efectelor sentinţei de condamnare sus-menţionate, dar şi a transferării persoanei condamnate pentru executarea restului de pedeapsă rămas neexecutat din sancţiunea (pedeapsa de 3 ani şi 10 luni închisoare) aplicată pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sentinţa rămasă definitivă şi certificatul ataşate cauzei.

Din perspectiva arătată, Curtea a constatat că prin sentinţa pronunţată de Tribunalul Augsburg - Germania, la data de 21.07.2020, a fost condamnat numitul A. la pedeapsa de 3 ani şi 10 luni închisoare (1400 zile).

În cuprinsul sentinţei, ca temei al condamnării s-a reţinut că persoana condamnată a săvârşit infracţiuni de participare la un grup criminal organizat, înşelăciune şi fapte legate de criminalitate informatică, prev. de art. 263 alin. (1), alin. (2), alin. (3) fraza 2 nr. 1, nr. 2, 22, 23, 53, din C. pen. german, respectiv vânzări frauduloase de autovehicule prin intermediul unor platforme online în detrimentul unor cetăţeni germani în perioada 18.08.2016 - 24.06.2019.

Curtea a reţinut că persoana condamnată A. nu a consimţit la executarea restului de pedeapsă rămas neexecutat într-un penitenciar din România, aşa cum rezultă din cererea aflată la dosarului.

În conformitate cu dispoziţiile art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România.

Având în vedere că nu s-a identificat niciunul dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004 şi ţinând seama de toate considerentele precizate anterior, Curtea a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Germania şi a hotărât conform dispozitivului sentinţei redat mai sus.

În baza Sentinţei penale nr. 91/F din 17 septembrie 2021 a fost emis MEPI 118/28.10.2021 de către Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. x/2021.

Împotriva Sentinţei penale nr. 91/F din 17 septembrie 2021 a formulat contestaţie la executare persoana condamnată A., pentru motive ce se circumscriu unui caz de împiedicare la executarea pedepsei (art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen..).

Potrivit relaţiilor înaintate de Penitenciarul Bucureşti - Rahova prin adresa din 21.01.2022, înmatricularea persoanei condamnate a fost efectuată la 13.01.2022 în baza MEPI nr. 118/28.10.2021, fiind arestată de Interpol la data de 13.01.2022, cu menţiunea că pedeapsa începe la 15.07.2019, expiră la data de 29.04.2023, se adaugă 0 zile, se scad 15 zile.

Potrivit relaţiilor înaintate la data de 22.02.2022 de Penitenciarul Aiud prin adresa din 21.01.2022, persoana condamnată a fost pusă în libertate condiţionată la data de 22.02.2022 ca urmare a Sentinţei penale nr. 142 din 15.02.2022 a Judecătoriei Aiud definitivă prin necontestare la data de 22.02.2022 (ataşată la filele x din Dosarul nr. 126/46/2022).

Împiedicarea la executare invocată de persoana condamnată este dată de pronunţarea deciziei penale de către Tribunalul Regional Augsburg la data de 13.12.2021 prin care s-a dispus "suspendarea condiţionată a executării pedepsei rămase începând cu data de 17.01.2022" - adică liberarea condiţionată (ataşată la filele x din Dosarul nr. 126/46/2022), contestatorul solicitând şi recunoaşterea acestei decizii.

Curtea a apreciat neîntemeiată contestaţia la executare şi, în consecinţă, a arătat că nu se impune nici recunoaşterea pe cale incidentală a deciziei penale pronunţate la data de 13.12.2021 de Tribunalul Regional Augsburg Germania în Dosarul nr. x StVK 146/21, întrucât perioada executată în detenţie a fost dedusă în mod corect, iar liberarea condiţionată a persoanei condamnate a fost dispusă în mod legal de autorităţile române, ulterior dispunerii transferului în România.

S-a observat, din datele sus-menţionate, că Tribunalul din Ausburg a pronunţat hotărârea de liberare condiţionată la data de 13.12.2021, după ce Curtea de Apel Piteşti recunoscuse la data de 28.10.2021 transferul persoanei condamnate, emiţând mandatul în baza căruia s-a executat pedeapsa.

Curtea a constatat că, ulterior dispunerii transferului în România, instanţa germană a pus în discuţie situaţia persoanei solicitate, fără ca această instanţă să verifice situaţia concretă a inculpatului, având în vedere că autoritatea străină a fost cea care a iniţiat procedura de recunoaştere şi transfer în România.

Instanţa a mai constatat că autorităţile române şi-au îndeplinit obligaţia de a încunoştinţa Biroul Procurorului General din Germania, potrivit adreselor din care rezultă că toate datele referitoare la persoana solicitată au fost trimise în Germania la data de 29.10.2021, prin intermediul Ministerului Justiţiei German. Prin urmare, s-a apreciat că era necesar ca autorităţile germane să facă demersuri pentru a afla stadiul procedurii iniţiate chiar de ei, înainte de a dispune liberarea condiţionată. Aceasta întrucât, după ce a fost recunoscută hotărârea de condamnare şi a fost emis mandatul de executare a pedepsei de către autorităţile române, petentul se supunea legii române în ceea ce priveşte liberarea condiţionată.

În consecinţă, privarea de libertate a contestatorului după data de 17.01.2022 nu este nelegală, iar contestaţia la executare nu este întemeiată, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004. Conform acestor dispoziţii, "în cazul în care ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de Curtea de apel care a pronunţat hotărârea prev. de alin. (6)."

Or, în speţa de faţă, statul german nu a acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării condamnatului în România, ci dimpotrivă, a dispus liberarea condiţionată ulterior dispunerii transferării în România (chiar dacă transferul efectiv s-a realizat la 13.01.2022).

Autorităţile germane ar fi trebuit să se intereseze de stadiul procedurii de recunoaştere şi transfer în România şi ar fi avut posibilitatea conferită de legislaţia în materia cooperării judiciare internaţionale, să îşi retragă cererea de recunoaştere şi transfer în vederea executării pedepsei, să îşi retragă certificatul, să recunoască perioada considerată ca executată de persoana solicitată şi să procedeze la punerea sa în libertate.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat contestaţie contestatorul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. x/2022.

În motivele scrise de contestaţie depuse de contestatorul A., prin apărător ales, în şedinţa din 2.11.2022, a solicitat în temeiul art. 425 indice 1 alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., admiterea contestaţiei şi desfiinţarea hotărârii atacate, precizând că prin decizia Tribunalului din Augsburg din 13 decembrie 2021, s-a dispus liberarea sa, începând cu data de 17 ianuarie 2022, iar detenţia după această dată a fost una nelegală. S-a arătat că între momentul dispunerii transferului şi momentul transferului efectiv în România a avut loc pronunţarea deciziei Tribunalului Augsburg, de liberare condiţionată, din 13 decembrie 2021.

Examinând contestaţia de faţă prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale aplicabile în materie, Înalta Curte constată că este nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Contestaţia la executare reprezintă o procedură jurisdicţională de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii definitive, iar pe această cale se pot invoca numai aspecte care privesc exclusiv executarea hotărârilor.

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Conform art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004:

"în cazul în care ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de Curtea de apel care a pronunţat hotărârea prev. de alin. (6)."

Raportând aceste consideraţii teoretice la speţa de faţă, Înalta Curte constată că, în fapt, prin Sentinţa penală nr. 91/17.09.2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în Dosarul nr. x/2021, definitivă prin Decizia nr. 262/A din 27.10.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost recunoscută Sentinţa penală nr. 9 KLs 740 Js 469/19/21.07.2020, pronunţată de Tribunalul Regional din Augsburg - Germania, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 10 luni de închisoare (1400 zile) pentru săvârşirea infracţiunilor de participare la un grup criminal organizat, înşelăciune şi fapte legate de criminalitate informatică, prev. de art. 263 alin. (1), alin. (2), alin. (3) fraza 2 nr. 1, nr. 2, 22, 23, 53, din C. pen. german şi s-a dispus transferarea sa într-un loc de detenţie din România în vederea executării restului de pedeapsă. În speţă, contestatorul a solicitat, prin intermediul acestui mijloc procesual, să se constate că înainte de transferarea efectivă, a avut loc pronunţarea deciziei Tribunalului Augsburg de liberare condiţionată din 13 decembrie 2021, solicitând recunoaşterea şi acestei hotărâri.

În aprecierea contestatorului, privarea sa de libertate după data de 17.01.2022 este nelegală şi a solicitat să se constate ivită o cauză de împiedicare a executării pedepsei de 3 ani şi 10 luni de închisoare, conform art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., ca urmare a pronunţării deciziei penale de către Tribunalul Regional Augsburg la data de 13.12.2021 prin care s-a dispus "suspendarea condiţionată a executării pedepsei rămase începând cu data de 17.01.2022".

Or, aşa cum just a reţinut instanţa de fond, Tribunalul din Ausburg a pronunţat hotărârea de liberare condiţionată la data de 13.12.2021, ulterior dispunerii transferului în România a persoanei condamnate, la data de 28.10.2021, chiar dacă transferul efectiv s-a realizat la 13.01.2022, conform relaţiilor comunicate prin adresa din 21.01.2022, privind înmatricularea persoanei condamnate în cadrul Penitenciarului Bucureşti - Rahova, în baza MEPI nr. 118/28.10.2021.

În acest context, în acord cu judecătorul instanţei de fond, Înalta Curte constată că autorităţile germane nu au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării persoanei condamnate în România, ci dimpotrivă, a dispus liberarea condiţionată a acesteia ulterior dispunerii transferării sale în România ca urmare a cererii formulate, la data de 30 iunie 2021, de autorităţile judiciare din Germania, având ca obiect recunoaşterea efectelor sentinţei de condamnare nr. 9 KLs 740 Js 469/19 din data de 21.07.2020, pronunţate de Tribunalul Augsburg - Germania, privind persoana condamnată A., pentru pedeapsa de 3 ani şi 10 luni închisoare (1400 zile).

Prin urmare, Înalta Curte constată că nu se impunea recunoaşterea hotărârii străine de liberare condiţionată, întrucât, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, persoana condamnată, ulterior recunoaşterii şi dispunerii transferului în România, se supunea legii române în ceea ce priveşte liberarea condiţionată, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004.

Astfel, se constată că, persoana condamnată a fost pusă în libertate condiţionată, de autorităţile române, la data de 22.02.2022, de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 118/2021 al Curţii de Apel Piteşti, în conformitate cu Sentinţa penală nr. 142 din 15.02.2022 a Judecătoriei Aiud, definitivă prin necontestare la data de 22.02.2022, prin care s-a admis cererea de liberare condiţionată formulată de condamnatul A., din executarea pedepsei de 3 ani şi 10 luni de închisoare.

Sub acest aspect, prezentul demers judiciar al contestatorului nu se încadrează în cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., nefiind relevate aspecte care să determine vreo împiedicare la executare.

Pentru aceste considerente, constatând că hotărârea atacată este temeinică şi legală, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) raportat la art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 66/F din data de 11 iulie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Ca urmare, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 66/F din data de 11 iulie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 02 noiembrie 2022.

GGC - NN