Execution contestation inadmissible under res judicata where claims to void suspension revocation duplicate prior litigated penalty mitigation grounds

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 135/F din data de 14 septembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de persoana condamnată A. împotriva Sentinţei penale nr. 44/P/23.02.2018 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 216/A/20.06.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală (Mandat de executare a pedepsei închisorii nr. 43/P din 24.06.2019 emis de Curtea de Apel Constanţa).

În esenţă, pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că persoana condamnată A. a solicitat, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., corectarea sentinţei penale atacate în ceea ce priveşte revocarea suspendării sub supraveghere dispuse prin Sentinţa penală nr. 178/01.04.2008 a Tribunalului Constanţa, pronunţată în Dosarul nr. x/2007, având în vedere că raportat la data pronunţării Deciziei penale nr. 4187/17.12.2008, termenul de încercare stabilit de către Tribunalului Constanţa s-a împlinit la data de 17.06.2014, astfel încât pedeapsa de 3 ani şi 6 luni aplicată prin decizia respectivă a fost considerată ca executată începând cu data de 18.06.2014. Cu privire la momentul descoperirii faptelor ce au făcut obiectul Dosarului de urmărire penală nr. c/P/2016 a precizat că cercetările au fost începute ca urmare a denunţului formulat în data de 03.12.2015. A mai susţinut că organele judiciare nu aveau cunoştinţă de existenţa faptei penale până la momentul denunţului său, respectiv 03.12.2015, dată ulterioară datei executării pedepsei aplicate prin Sentinţa penală nr. 178/01.04.2008. Până la data de 03.12.2015 (data denunţului), organele judiciare nu au descoperit faptele de corupţie, obiect al cercetărilor în Dosarul de urmărire penală x/P/2016 şi al Dosarului de instanţă nr. x/2016

Referitor la admisibilitatea contestaţiei la executare, contestatorul a indicat că a invocat anterior faptul că pedeapsa pe care o execută a fost deja executată (contestaţiile la executare anterioare formulate de acesta fiind întemeiate pe art. 598 alin. (1) lit. d) noul C. proc. pen.., însă invocând alte motive şi apărări, respectiv prescripţia executării pedepsei, precum şi faptul că nu s-a reţinut cauza de nepedepsire prevăzută de art. 292 alin. (2) C. pen. sau cauza de reducere a pedepsei aplicate cu limita de 1/3 prevăzută de art. 396 alin. (10) C. proc. pen.).

A mai reţinut prima instanţă că prin contestaţia formulată apărarea a arătat că prin Sentinţa penală nr. 44/23.02.2018, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 216/A/20.06.2019, s-a dispus, în mod nelegal, revocarea suspendării şi executarea pedepsei stabilite iniţial, însă deja executată, alături de pedeapsa stabilită ulterior şi având în vedere că până la expirarea termenului de încercare stabilit prin prima hotărâre penală definitivă nu a fost descoperită nicio infracţiune săvârşită de către acesta, în opinia contestatorului pedeapsa de 3 ani şi 6 luni pentru infracţiunea de înşelăciune este considerată ca executată.

Examinând cauza în raport cu lucrările dosarului şi motivele invocate în contestaţia la executare, Curtea de Apel Bucureşti a constatat în esenţă următoarele:

1. Prin Sentinţa penală nr. 44/P/23.02.2018 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 216/A/20.06.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, printre altele, s-a dispus în baza art. 292 C. pen., în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 C. pen., 43 C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (2) C. pen., condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă principală de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă.

S-a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 178/01.04.2008 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul penal nr. x/2007, definitivă prin Decizia penală nr. 4187 din data de 17.12.2008 şi s-a dispus executarea în întregime a pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare, alăturat pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză.

S-a dispus ca, în final, inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 6 (şase) ani şi 6 (şase) luni închisoare, în regim de detenţie, conform art. 60 C. pen.

La data rămânerii definitive, a fost emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 43/P din 24.06.2019 de către Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. x/2016

2. a. S-a avut în vedere că, în prezent, persoana condamnată A. a formulat contestaţie la executare împotriva modalităţii de punere în executare a Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 43/P din 24.06.2019 emis în baza Sentinţei penale nr. 44/P/23.02.2018 a Curţii de Apel Constanţa pronunţată în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 216/A/20.06.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocându-se cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

S-a reţinut că persoana condamnată A. susţine, în esenţă, că în mod greşit s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 178/01.04.2008 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul penal nr. x/2007, definitivă prin Decizia penală nr. 4187 din data de 17.12.2008 şi s-a dispus executarea în întregime a pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare, alăturat pedepsei de 3 ani închisoare, întrucât actele materiale ale infracţiunii de cumpărare de influenţă (din datele de 10.02.2012 şi 05.03.2012) ar fi fost descoperite ca urmare a denunţului său formulat în data de 03.12.2015, ulterior împlinirii termenului de încercare de 5 ani şi 6 luni.

Curtea de Apel Bucureşti a constatat că situaţia juridică a persoanei condamnate, sub toate aspectele învederate în prezenta cerere, a fost analizată atât prin Sentinţa penală nr. 44/P/23.02.2018 a Curţii de Apel Constanţa, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 216/A/20.06.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cât şi prin Sentinţa penală nr. 158/P din data de 10 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. x/2020, definitivă prin Decizia penală nr. 31/19.01.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

b.1. Astfel, s-a reţinut că în cuprinsul Sentinţei penale nr. 44/P/23.02.2018 a Curţii de Apel Constanţa, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, instanţa de fond a reţinut referitor la problema revocării suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare s-a reţinut că "deşi parchetul a solicitat anularea suspendării sub supraveghere cu privire la pedeapsa aplicată anterior inculpatului A. prin Sentinţa penală nr. 178/01.04.2008 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul penal nr. x/2007, definitivă prin Decizia penală nr. 4187 din data de 17.12.2008, Curtea a constatat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 187/2012 privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere întrucât fapta imputată inculpatului în prezenta cauză a fost săvârşită înlăuntrul termenului de supraveghere, noua infracţiune fiind descoperită până la împlinirea acestui termen şi pentru care s-a pronunţat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen. Ori, dispoziţiile privind anularea suspendării sub supraveghere sunt aplicabile numai dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârşise o infracţiune până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea pentru care s-a aplicat pedeapsa închisorii, chiar după expirarea termenului de încercare, ceea ce nu este cazul în cauza de faţă."

Persoana condamnată A., deşi a formulat apel în cauză, nu a adus critici modalităţii în care s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 178/01.04.2008 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul penal nr. x/2007

b.2. Critica mecanismului de revocare a suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 178/01.04.2008 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul penal nr. x/2007 a fost realizată de către persoana condamnată pe calea contestaţiei la executare.

Prin Sentinţa penală nr. 158/P din data de 10 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2020, definitivă prin Decizia penală nr. 31/19.01.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 597 C. proc. pen. în referire la art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a respins contestaţia la executare formulată de petentul-condamnat A., ca nefondată.

În motivarea contestaţiei la executare formulată s-a susţinut că este incident cazul de contestaţie prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. şi s-a solicitat "înlăturarea din cuprinsul Sentinţei penale nr. 44/P/23.02 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul penal nr. x/2016 a tuturor efectelor Sentinţei penale nr. 178/01.04.2008 a Tribunalului Constanţa, definitivă prin Decizia penală nr. 4187/17.12.2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul penal nr. x/2007".

Astfel, s-a susţinut că există o cauză de stingere a pedepsei, respectiv s-a prescris executarea pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 178/01.04.2008 a Tribunalului Constanţa, definitivă prin Decizia penală nr. 4187/17.12.2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul penal nr. x/2007.

În opinia petentului-condamnat A., potrivit art. 162 C. pen., ar fi intervenit prescripţia executării pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare, ca urmare a faptului că "s-a împlinit termenul de încercare a executării pedepsei sub supraveghere de 8 ani şi 6 luni închisoare, potrivit 861 C. pen. 1968, calculat de la data de 17.12.2008, data rămânerii definitive a Sentinţei penale nr. 178/01.04.2008 a Tribunalului Constanţa, prin Decizia penală nr. 4187/17.12.2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul penal nr. x/2007".

Prin urmare, în opinia petentului, la data pronunţării Sentinţei penale nr. 44/P/23.02 2018 era prescrisă executarea pedepsei cu suspendarea sub supraveghere aplicată anterior, şi astfel "nu mai erau incidente dispoziţiile privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei".

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că "ceea ce se invocă, în realitate, este faptul că, la data pronunţării Sentinţei penale nr. 44/P/23.02.2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul penal nr. x/2016 se împlinise, în opinia petentului, termenul de încercare al suspendării executării pedepsei sub supraveghere, de 8 ani şi 6 luni, stabilit conform art. 862 C. pen., calculat de la data rămânerii definitive a Sentinţei penale nr. 178/01.04.2008 a Tribunalului Constanţa, prin Decizia penală nr. 4187/17.12.2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul penal nr. x/2007, respectiv acesta era împlinit din data de 17.06.2017.

Prin prisma dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., Curtea a constatat că "aspectele invocate nu reprezintă o cauză de stingere sau de micşorare a pedepsei, neputând fi înlăturate consecinţele revocării pedepsei de 3 ani şi 6 luni aplicată în condiţiile art. 861 C. pen.

Astfel, prin Decizia nr. 11/2016, publicată în M.Of. nr. 468 din 23 iunie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a stabilit că "În aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen., conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265/2014, în cazul pluralităţii de infracţiuni constând într-o infracţiune pentru care, potrivit C. pen. anterior, a fost aplicată printr-o hotărâre definitivă o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, potrivit art. 861 din C. pen. anterior, şi o infracţiune săvârşită în termenul de încercare, pentru care legea mai favorabilă este considerată legea nouă, stabilirea şi executarea pedepsei rezultante în urma revocării suspendării sub supraveghere se realizează conform art. 96 alin. (4) şi (5) C. pen..".

Iar potrivit art. 96 alin. (4) C. pen. "Dacă pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a săvârşit o infracţiune, descoperită până la împlinirea termenului şi pentru care s-a pronunţat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei".

Ori, faptele pentru care a fost condamnat inculpatul A., prin Sentinţa penală nr. 44/P/23.02 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul penal nr. x/2016, au fost comise în datele de 10.02.2012 şi 05.03.2012, aşadar înlăuntrul termenului de încercare de 8 ani şi 6 luni, calculat de la data rămânerii definitive a Sentinţei penale nr. 178/01.04.2008 a Tribunalului Constanţa, prin Decizia penală nr. 4187/17.12.2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul penal nr. x/2007, şi astfel, în baza art. 16 din Legea nr. 187/2012 s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, noua infracţiune fiind descoperită până la împlinirea acestui termen (termen de încercare de 8 ani şi 6 luni) şi pentru care s-a pronunţat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen".

În contestaţie, Înalta Curte a constatat că "în cauză nu este incident cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât aspectele invocate de contestatar nu reprezintă o cauză de stingere sau de micşorare a pedepsei, neputând fi înlăturate consecinţele revocării suspendării executării pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare, în condiţiile în care acestea reprezintă aspecte de fond care au fost analizate de către instanţele de fond şi de apel la momentul soluţionării cauzei, având autoritate de lucru judecat".

b.3. Prin Sentinţa penală nr. 61/F din data de 18 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 793/28.09.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, s-a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A., ca inadmisibilă, reţinându-se incidenţa dispoziţiilor art. 599 alin. (5) din C. proc. pen.

S-a reţinut că prin această sentinţă instanţa a apreciat că, în cauză, condiţia privind identitatea de persoană este îndeplinită, respectiv după ce a formulat contestaţia la executare care a format obiectul Dosarului nr. x/2020, contestatorul condamnat A. a formulat o nouă contestaţie la executare, iar în privinţa temeiului legal, s-a constatat că atât în Dosarul nr. x/2020, cât şi în prezenta cauză, contestatorul a invocat dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., respectiv incidenţa prescripţiei executării pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare, dispusă prin Sentinţa penală nr. 178/01.04.2008 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în Dosarul nr. x/2007, definitivă prin Decizia penală nr. 4187/17.12.2008.

În acest sens, Curtea a apreciat că, în concret, motivele şi apărările prezentate în prezenta cauză sunt identice cu cele expuse în cadrul contestaţiei la executare ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2020, solicitându-se înlăturarea din cuprinsul Sentinţei penale nr. 44/P/23.02 2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul penal nr. x/2016 a tuturor efectelor Sentinţei penale nr. 178/01.04.2008 a Tribunalului Constanţa, definitivă prin Decizia penală nr. 4187/17.12.2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul penal nr. x/2007, contestatorul apreciind că există o cauză de stingere a pedepsei, în ambele dosare temeiurile legale fiind astfel identice.

Curtea a reţinut că toate motivele şi apărările invocate prin prezenta contestaţie i-au fost analizate contestatorului prin Sentinţa penală nr. 158/P/10.11.2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, definitivă prin Decizia penală nr. 31/19.01.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

3. a. A mai menţionat prima instanţă că pe calea contestaţiei la executare nu se poate pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea şi nu se poate ajunge la modificarea hotărârii rămasă definitivă, instanţa fiind abilitată să verifice doar aspectele indicate de textul legal şi nu modul de soluţionare a cauzei.

Practic, prin intermediul acestei instituţii de drept procesual penal, legea prevede mijloacele prin care se asigură aplicarea legii în executarea hotărârii şi, totodată, exclude posibilitatea ca pe această cale să fie afectată autoritatea de lucru judecat.

b. În primul rând, Curtea de Apel Bucureşti a observat că argumentele pentru care persoana condamnată a formulat prezenta contestaţie reprezintă, în realitate, critici ale modalităţii de soluţionare cauzei în care acesta a fost condamnat, aspecte care reprezintă dezlegarea dată unor probleme de drept cu care instanţele care au soluţionat Cauza nr. 348/36/2016 au fost învestite.

S-a considerat că, deşi prin prezenta cerere formulată, contestatorul a solicitat să se constate o cauză de micşorare a pedepsei, în realitate se face o analiză a legalităţii Sentinţei penale nr. 44/P/23.02.2018 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, solicitându-se implicit cenzurarea acesteia de către instanţa penală cu prilejul judecăţii contestaţiei la executare.

S-a apreciat că argumentele prezentate de persoana condamnată ca motive în sprijinul admiterii demersului procedural, nu reprezintă temeiuri concrete de contestaţie la executare, ci denotă faptul că acesta nu este acord cu Sentinţa penală nr. 44/P/23.02.2018 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, care este definitivă, iar acest dezacord nu poate servi temei de înlăturare a soluţiei de revocare a suspendării condamnării sub supraveghere.

S-a considerat că acestea reprezintă argumente formale, care nu au suport legal şi nu se încadrează în temeiul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., şi, în orice caz, nu reprezintă elemente care ar putea să atragă o nerespectare a principiului res judicata, adică principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti, acest principiu cere ca nicio parte să nu aibă dreptul să solicite înlăturarea unei hotărâri definitive şi obligatorii, doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei.

S-a mai menţionat că procedând în maniera solicitată de persoana condamnată, cu consecinţa constatării că în mod greşit ar fi fost dispusă revocarea suspendării sub supraveghere, ar presupune modificarea Sentinţei nr. 44/P/23.02.2018 a Curţii de Apel Constanţa, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, hotărâre definitivă şi intrată în puterea lucrului judecat, admiţând astfel o cale de atac neprevăzută de lege. Or, în speţă, în aprecierea persoanei condamnate tocmai o astfel de eroare ar fi conţinută de hotărârea judecătorească definitivă ce se bucură de autoritatea lucrului judecat.

În al doilea rând, s-a arătat că potrivit art. 599 alin. (5) C. proc. pen., cererile ulterioare de contestaţie la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive şi de apărări.

Instanţa a menţionat că pentru reţinerea identităţii de temei legal nu prezintă relevanţă temeiurile invocate formal de către contestator în cererea scrisă, ci, prin raportare la temeiurile factuale învederate, respectiv temeiurile de drept care sunt identificate de instanţă ca fiind incidente în cauză dintre cele prevăzute strict şi limitativ de art. 598 alin. (1) C. proc. pen.

Or, criticile invocate în prezenta cauză - greşita aplicare a dispoziţiilor referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere - pe lângă faptul că nu poate fi interpretat ca un motiv de reducere a pedepsei în sensul cazului de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 lit. d) C. proc. pen., astfel cum acesta a solicitat, au fost analizate şi înlăturate motivat, fără a fi valorificate de instanţe, prin Sentinţa penală nr. 158/P din data de 10 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2020 definitivă prin Decizia penală nr. 31/19.01.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În consecinţă, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca inadmisibilă contestaţia la executare formulată de persoana condamnată A.

Împotriva Sentinţei penale nr. 135/F din data de 14.09.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a formulat contestaţie condamnatul A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 22.09.2022, fiind stabilit termen de judecată la data de 18.10.2022, ocazie cu care au fost luate concluziile contestatorului şi ale reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind consemnate pe larg în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Examinând contestaţia formulată, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În speţă, obiectul prezentei cauze este constituit de cererea de contestaţie la executare formulată în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. de contestatorul condamnat A. împotriva executării Sentinţei penale nr. 44/23.02.2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. x/2016, prin care acesta a solicitat să se constate existenţa unei cauze de micşorare a pedepsei de 6 ani şi 6 luni închisoare, în a cărei executare se află, aplicată contestatorului prin hotărârea anterior menţionată, ca urmare a revocării suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin Sentinţa penală nr. 178/01.04.2008 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul penal nr. x/2007.

În concret, din conţinutul prezentei contestaţii la executare rezultă că ceea ce se solicită prin intermediul acestui mijloc procesual este reducerea pedepsei de la 6 ani şi 6 luni închisoare la 3 ani închisoare, întrucât în opinia contestatorului pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin Sentinţa penală nr. 178/01.04.2008 a Tribunalului Constanţa se consideră executată prin împlinirea termenului de încercare stabilit prin sentinţa penală din 2008, ceea ce conduce la eliminarea acestei pedepse din pedeapsa rezultantă ce i-a fost aplicată prin Sentinţa penală nr. 44/23.02.2018 a Curţii de Apel Constanţa.

În opinia apărării contestatorului nu se impunea executarea pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare, alăturat pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 44/2018, în condiţiile în care pedeapsa aplicată prin sentinţa pronunţată în 2008 se consideră executată înainte de descoperirea celei de-a doua infracţiuni care a format obiectul sentinţei pronunţate în 2018, susţinându-se de către apărare că acest aspect se încadrează la "orice cauză de micşorare a pedepsei", conform art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Prin hotărârea contestată în prezenta cauză, în mod corect Curtea de Apel Bucureşti a respins ca inadmisibilă contestaţia la executare formulată de persoana condamnată A. împotriva Sentinţei penale nr. 44/P/23.02.2018 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 216/A/20.06.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Similar judecătorului primei instanţe, Înalta Curte constată că aspectele invocate pe calea prezentei contestaţii la executare (ce vizează în realitate împrejurarea că, în opinia apărării, în mod greşit s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 178/01.04.2008 pronunţată de Tribunalul Constanţa şi dispunerea executării în întregime a acestei pedepse, alăturat pedepsei de 3 ani închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 44/P/23.02.2018 a Curţii de Apel Constanţa), pe de o parte, au fost deja analizate printr-o contestaţie la executare formulată de contestatorul A. ce a format obiectul Dosarului nr. x/2020, iar pe de altă parte, că aceste aspecte nu reprezintă o cauză de micşorare a pedepsei în accepţiunea dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., în realitate criticându-se legalitatea Sentinţei penale nr. 44/P/23.02.2018 a Curţii de Apel Constanţa, definitivă prin Decizia penală nr. 216/A/20.06.2019 a instanţei supreme.

Înalta Curte constată că prin Sentinţa penală nr. 158/P din data de 10 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2020, definitivă prin Decizia penală nr. 31 din 19.01.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, a fost respinsă ca nefondată contestaţia la executare formulată de petentul-condamnat A., reţinându-se în esenţă că prin cererea formulată se invocă, în realitate, faptul că la data pronunţării Sentinţei penale nr. 44/P/23.02.2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul penal nr. x/2016 se împlinise, în opinia petentului, termenul de încercare al suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi astfel, conform susţinerilor contestatorului, la data pronunţării Sentinţei penale nr. 44/P/23.02 2018 era prescrisă executarea pedepsei cu suspendarea sub supraveghere aplicată anterior, sens în care "nu mai erau incidente dispoziţiile privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei".

Astfel, în soluţionarea contestaţiei la executare formulată de contestatorul A. ce a format obiectul Dosarului nr. x/2020, instanţa a concluzionat cu titlu definitiv că "în cauză nu este incident cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât aspectele invocate de contestatar nu reprezintă o cauză de stingere sau de micşorare a pedepsei, neputând fi înlăturate consecinţele revocării suspendării executării pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare, în condiţiile în care acestea reprezintă aspecte de fond care au fost analizate de către instanţele de fond şi de apel la momentul soluţionării cauzei, având autoritate de lucru judecat".

Totodată, se reţine că prin Sentinţa penală nr. 61/F din data de 18 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 793/28.09.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, s-a respins ca inadmisibilă contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A., constatându-se incidenţa dispoziţiilor art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., potrivit cărora cererile ulterioare de contestaţie la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive şi de apărări.

Şi prin această sentinţă s-a constat că, după ce a formulat contestaţia la executare care a constituit obiectul Dosarului nr. x/2020, contestatorul condamnat A. a formulat o nouă contestaţie la executare, invocând dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. şi s-a constatat că, în concret, motivele şi apărările prezentate sunt identice cu cele expuse în cadrul contestaţiei la executare ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2020, contestatorul solicitând înlăturarea din cuprinsul Sentinţei penale nr. 44/P/23.02 2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul penal nr. x/2016 a tuturor efectelor Sentinţei penale nr. 178/01.04.2008 a Tribunalului Constanţa, respectiv incidenţa prescripţiei executării pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare.

Contrar susţinerilor contestatorului, Înalta Curte constată că aspectele invocate de acesta prin intermediul celei de-a treia contestaţii la executare ce formează obiectul cauzei de faţă, deşi formulate sub o altă exprimare (ce vizează în realitate cenzurarea hotărârii definitive de condamnare în ceea ce priveşte revocarea suspendării sub supraveghere şi executarea pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare alături de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 44/P/23.02.2018), sunt aceleaşi motive invocate în cadrul contestaţiei la executare soluţionate prin Sentinţa penală nr. 158/P din data de 10 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în Dosarul nr. x/2020, definitivă prin Decizia penală nr. 31 din 19.01.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, deopotrivă aceleaşi motive invocate de contestator şi prin contestaţia la executare respinsă în consecinţă ca inadmisibilă prin Sentinţa penală nr. 61/F din data de 18 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. x/2020, definitivă prin Decizia penală nr. 793/28.09.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Or, potrivit art. 599 alin. (5) C. proc. pen., cererile ulterioare de contestaţie la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive şi de apărări.

În concluzie, faţă de cele anterior reţinute, Înalta Curte constată că în mod judicios prin hotărârea atacată, instanţa de fond a conchis că motivele invocate în prezenta cauză - greşita aplicare a dispoziţiilor referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere - pe lângă faptul că nu poate fi interpretat ca un motiv de reducere a pedepsei în sensul cazului de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 lit. d) C. proc. pen., astfel cum s-a solicitat de către apărarea contestatorului, acestea au fost analizate cu autoritate de lucru judecat prin Sentinţa penală nr. 158/P din data de 10 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2020, definitivă prin Decizia penală nr. 31/19.01.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.

Prin urmare, Înalta Curte constată că hotărârea contestată în cauză prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de contestaţie la executare în conformitate cu dispoziţiile art. 599 alin. (5) C. proc. pen. este legală şi temeinică, iar contestaţia de faţă este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 135/F din data de 14 septembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca nefondată.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 135/F din data de 14 septembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 octombrie 2022.

GGC - NN