Tax evasion: equivalence of fictitious invoices and fictitious operations for statutory tipicity

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Asupra recursului în casaţie;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 28/2021 din data de 1 martie 2021 pronunţată de Tribunalul Satu Mare s-au hotărât următoarele:

S-a stabilit ca lege penală mai favorabilă, dispoziţiile C. pen. din 1968.

I. În baza art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A., director la S.C. B. S.R.L. Trip, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în modalitatea evidenţierii în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la baza operaţiuni reale ori evidenţa altor operaţiuni fictive, la pedeapsa de: 4 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. potrivit art. 65 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. s-a fost interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe durata executării pedepsei.

În baza art. 861 C. pen. raportat la dispoziţiile art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale şi a pedepselor accesorii aplicate, stabilind potrivit art. 862 C. pen. 6 ani termen de încercare.

În baza art. 863 C. pen. s-a impus inculpatului să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la serviciul de probaţiune Satu Mare la datele fixate; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 864 C. pen. în sensul revocării suspendării sub supraveghere în cazul nerespectării obligaţiilor impuse de instanţă.

II. În baza art. 26 C. pen. raportat la disp. art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul C., director la S.C. D. S.R.L. Cluj Napoca, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în modalitatea evidenţierii în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, la pedeapsa de: 2 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. potrivit art. 65 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe durata executării pedepsei.

S-a constatat că fapta pentru care a fost cercetat în prezenta cauză este concurentă cu fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, prin Sentinţa penală nr. 155/13.12.2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2017.

În baza art. 85 C. pen. s-a anulat suspendarea pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 155/13.12.2017 a Tribunalului Satu Mare, dispunând potrivit art. 33 lit. a) şi 34 alin. (1) lit. b) C. pen. contopirea acestei pedepse cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. potrivit art. 65 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 C. pen. cu aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepselor accesorii stabilind potrivit art. 82 C. pen. 4 ani termen de încercare.

S-a atras atenţia inculpatului asupra revocării suspendării condiţionate în cazul săvârşirii de noi infracţiuni înăuntrul termenului de încercare stabilit.

III. În baza art. 26 C. pen. raportat la dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul E., administrator la S.C. F. S.R.L., pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în modalitatea evidenţierii în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, la pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. potrivit art. 65 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 C. pen. cu aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepselor accesorii stabilind potrivit art. 82 C. pen. 4 ani şi 3 luni termen de încercare.

S-a atras atenţia inculpatului asupra revocării suspendării condiţionate în cazul săvârşirii de noi infracţiuni înăuntrul termenului de încercare stabilit.

IV. În baza art. 26 C. pen. raportat la disp. art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul G., pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în modalitatea evidenţierii în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. potrivit art. 65 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 C. pen. cu aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepselor accesorii stabilind potrivit art. 82 C. pen. 5 ani termen de încercare.

S-a atras atenţia inculpatului asupra revocării suspendării condiţionate în cazul săvârşirii de noi infracţiuni înăuntrul termenului de încercare stabilit.

V. În baza art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a fost achitată inculpata H., de sub acuzaţia complicităţii la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. şi ped. de art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen.

VI. În baza art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul I., de sub acuzaţia complicităţii la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. şi ped. de art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen.

VII. În baza art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul J., administrator la S.C. K. S.R.L. Satu Mare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în modalitatea evidenţierii în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. potrivit art. 65 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 C. pen. cu aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepselor accesorii stabilind potrivit art. 82 C. pen. 3 ani şi 4 luni termen de încercare.

S-a atras atenţia inculpatului asupra revocării suspendării condiţionate în cazul săvârşirii de noi infracţiuni înăuntrul termenului de încercare stabilit.

VIII. În baza art. 26 C. pen. raportat la disp. art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul L., administrator la S.C. M. S.R.L. Roşiori, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în modalitatea evidenţierii în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. potrivit art. 65 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 C. pen. cu aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepselor accesorii stabilind potrivit art. 82 C. pen. 4 ani şi 6 luni termen de încercare.

S-a atras atenţia inculpatului asupra revocării suspendării condiţionate în cazul săvârşirii de noi infracţiuni înăuntrul termenului de încercare stabilit.

S-a admis acţiunea civilă formulată de ANAF pentru Statul Român, obligând inculpatul A. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. B. S.R.L. Trip şi cu coinculpaţii, la plata sumei de 640.171 RON, cu accesoriile aferente calculate de la data scadentei la data plătii, cu titlu juridic despăgubiri civile, după cum urmează: suma de 31.325 RON în solidar şi cu inculpatul C.; suma de 72.725 RON în solidar cu inculpatul E.; suma de 117.074 şi 207.487 RON în solidar cu inculpatul G.; suma de 34.533 RON în solidar cu inculpatul J. şi suma de 56.746 RON în solidar cu inculpatul Rus, urmând ca diferenţa de 120.281 RON rămasă până la valoarea totală stabilită drept prejudiciu să fie suportată exclusiv de inculpat şi partea responsabilă civilmente.

S-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituită prin Ordonanţa procurorului din data de 28.04.2015, cu privire la imobilul situat în localitatea Bixad, înscris în CF x, sub număr cadastral x, în suprafaţă de 1.115 mp; casă de locuit în suprafaţă de 195 mp, construită în anul 1992; anexe gospodăreşti în suprafaţă de 59 mp; teren intravilan în suprafaţă de 9800 mp; teren în suprafaţă de 500 mp-livadă; precum şi pe bunurile mobile indicate în ordonanţa aflată la fila x a vol. I al dosarului de urmărire penală.

În baza art. 272 C. proc. pen. s-a dispus virarea din contul Ministerului Justiţiei în contul Baroului Satu Mare a sumelor reprezentând plata onorariilor pentru apărători din oficiu, după cum urmează: 520 RON pe seama d-nei avocat N., conf. deleg. nr. 29/2018 şi 520 RON pe seama d-nei av. O., conf. deleg. nr. 1493/2018.

În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de 13.500 RON cheltuieli judiciare către stat, după cum urmează: inculpatul A.-5000 RON, în solidar cu partea civilmente responsabilă S.C. B. S.R.L. Trip; inculpaţii C., E., G. şi Rus câte 2000 RON, iar inculpatul J., 500 RON.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea cauzei privind pe inculpaţii H. şi I. au rămas în sarcina statului.

Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că fapta inculpatului A., care în calitatea sa de administrator faptic al S.C. B. S.R.L. Trip, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, în perioada mai 2010 - decembrie 2012, a dispus înregistrarea în contabilitatea societăţii a unui număr de 19 facturi fiscale în care sunt consemnate operaţiuni comerciale fictive, facturi care au fost obţine de la 9 societăţi comerciale, înregistrare realizată în vederea diminuării bazei impozabile, cu consecinţa prejudicierii bugetului de stat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, realizată în forma prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005. Prejudiciul total comis prin această activitate infracţională de inculpatul A., însumează 646.650 RON, reprezentând 236.113 RON impozit pe profit şi 410.537 RON TVA, sumă pentru care ANAF a formulat constituire de parte civilă în cauză.

Fapta inculpatului C., care în calitatea sa de administrator al S.C. P. S.R.L. Bucureşti, la data de 30 mai 2010 a pus la dispoziţia inculpatului A. o factură fiscală reprezentând achiziţii fictive, în scopul diminuării bazei impozabile a S.C. B. S.R.L. Trip, s-a reţinut că întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. şi ped. de art. 26 raportat la disp. art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

De asemenea, fapta inculpatului E., care în calitatea sa de administrator al S.C. F. S.R.L. Bucureşti, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 16 septembrie 2010 - 21 decembrie 2010, cu ştiinţă a pus la dispoziţia inculpatului A. un număr de 3 facturi fiscale, facturi cu conţinut nereal, în scopul diminuării bazei impozabile a S.C. B. S.R.L. Trip, s-a reţinut că întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. şi ped. de art. 26 raportat la disp. art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005.

Fapta inculpatului G., care în calitatea sa de administrator al S.C. Q. S.R.L. Baia Mare şi S.C. T. S.R.L. Satu Mare, care în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale a pus la dispoziţia inculpatului A., în perioada 22.09.2010 - 10.10.2011, un număr de 7 facturi fiscale reprezentând achiziţii fictive, în scopul diminuării bazei impozabile a S.C. B. S.R.L. Trip, s-a reţinut că întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. şi ped. de art. 26 raportat la disp. art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

De asemenea, fapta inculpatului J., care în calitatea sa de administrator faptic la S.C. K. S.R.L. Negreşti Oaş, la data de 23 mai 2011, a pus la dispoziţia inculpatului A., o factură fiscală reprezentând achiziţii fictive, cu scopul diminuării bazei impozabile a S.C. B. S.R.L. Trip, s-a reţinut că întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. şi ped. de art. 26 raportat la disp. art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Fapta inculpatului L., care în calitatea sa de administrator al S.C. M. S.R.L. Roşiori, în perioada 28.09.2012 - 15.12.2012, cu ştiinţă a pus la dispoziţia inculpatului A., un număr de 4 facturi fiscale cu conţinut fictiv, în scopul diminuării bazei impozabile a S.C. B. S.R.L. Trip, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. şi ped. de art. 26 raportat la disp. art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare şi inculpaţii A., C., E. şi G.

Prin Decizia penală nr. 291/A din 24 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018 în baza art. 415 alin. (1) C. proc. pen. s-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul C. împotriva Sentinţei penale nr. 28/01.03.2021 pronunţată de Tribunalul Satu Mare.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii A., G. şi E. împotriva Sentinţei penale nr. 28/01.03.2021 pronunţată de Tribunalul Satu Mare.

În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, împotriva Sentinţei penale nr. 28/01.03.2021 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, a desfiinţat în parte, hotărârea atacată şi rejudecând cauza a înlăturat pedeapsa complementară aplicată inculpatului J. constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor hotărârii atacate care nu contravin deciziei.

Împotriva hotărârii instanţei de apel la data de 27 iunie 2022, data poştei a formulat cerere de recurs în casaţie, inculpatul A., prin avocat R. care a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

A solicitat, admiterea recursului în casaţie declarat împotriva Deciziei penale nr. 291/A/24.05.2022, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, în Dosarul nr. x/2018, casarea hotărârii atacate şi, în consecinţă, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achitarea recurentului A. în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi a art. 5 C. pen.

În temeiul art. 448 alin. (3) C. proc. pen. a solicitat desfiinţarea şi a Sentinţei penale nr. 28/01.03.2021, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, aceasta conţinând aceleaşi încălcări ale legii ca şi decizia recurată.

În temeiul art. 441 alin. (1) C. proc. pen. a solicitat suspendarea executării hotărârii.

A considerat că soluţia dispusă de Curtea de Apel Oradea este nelegală, întrucât fapta pentru care s-a dispus condamnarea sa nu este prevăzută de legea penală, având în vedere că nu există identitate, pe de o parte, între o operaţiune fictivă şi o factură fictivă, iar pe de altă parte, între o cheltuială nedeductibilă şi o cheltuială (operaţiune) fictivă.

A arătat că pentru a fi reţinute condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de evaziune fiscală este necesară raportarea la noţiunea de operaţiune fictivă, aceasta fiind definită în art. 2 lit. f) din aceeaşi lege ca fiind "disimularea realităţii prin crearea aparenţei existenţei unei operaţiuni care în fapt nu există". De esenţă pentru reţinerea infracţiunii este ca evidenţierea să privească operaţiuni fictive şi care, din punct de vedere faptic, material, nu există. Constatarea tipicităţii, în speţă, priveşte exclusiv existenţa operaţiunilor comerciale, şi numai în situaţia în care documentele contabile evidenţiază operaţiuni care nu aveau nici un corespondent în realitate erau întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, respectiv în situaţia în care în documente erau înregistrate achiziţii care nu au avut loc. În hotărârea atacată nu se reţine, aşadar, fictivitatea operaţiunilor de aprovizionare cu materiale, lucrări şi servicii, de către recurentul A., în numele societăţii pe care o administra, S.C. B. S.R.L., ci fictivitatea facturilor, or, aceasta nu se circumscrie tipicităţii infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, iar în absenţa tipicităţii formei de bază a infracţiunii evident că nu subzistă nici agravanta prevăzută de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

Astfel, a susţinut că, fapta pentru care a fost condamnat nu este prevăzută de legea penală, lipsindu-i atât cerinţa esenţială ataşată elementului material, respectiv ca evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, să privească cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale ori cheltuieli care au la bază operaţiuni fictive, cât şi cerinţa esenţială ataşată elementului material al laturii obiective a infracţiunii, ca fapta să se comită în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Prin urmare, din starea de fapt şi probaţiunea reţinute de instanţa de apel rezultă lipsa laturii obiective a infracţiunii pentru care s-a dispus condamnarea sa.

Prin încheierea de admitere în principiu din 12 octombrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018 a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 291/A din 24 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018.

Prin aceeaşi încheiere a fost respinsă cererea de suspendare a executării deciziei penale atacate formulată de recurentul inculpat A.

Examinând recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din data de 12 octombrie 2022, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prealabil, constată că potrivit C. proc. pen., recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat şi care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din acelaşi cod, pe calea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat şi excede cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Aşadar, recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Pe cale de consecinţă, recursul în casaţie nu are în vedere elementele de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, aşa încât, Înalta Curte nu poate să reevalueze materialul probator şi să stabilească o situaţie de fapt diferită de cea menţionată în hotărârile atacate.

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casaţie a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicţie, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date şi dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casaţie reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităţilor şi nu are ca obiect rezolvarea unei acţiuni penale, ci desfiinţarea sentinţelor şi deciziilor care sunt contrare legii.

În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecăţii în faţa primei instanţe ori în apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri şi condiţii expres prevăzute de lege.

Recursul în casaţie nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal - şi un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut în dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., se notează că acesta este incident dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În jurisprudenţa instanţei supreme s-a reţinut că "dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie modificarea situaţiei de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel, sunt prevăzute ca infracţiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului" (Decizia nr. 350/RC/2015, ÎCCJ, secţia penală, www.x.ro).

Ca atare, în temeiul cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate analiza exclusiv dacă faptele, astfel cum au fost reţinute prin decizia recurată, corespund tiparului obiectiv de incriminare a faptelor pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului fără posibilitatea de a reaprecia probatoriul administrat sau de a statua asupra situaţiei de fapt reţinute.

În aceste coordonate de principiu, în limitele criticilor formulate de recurentul inculpatul A. în cadrul cererii de recurs în casaţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 442 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că, prin decizia recurată s-a notat că instanţa de fond a stabilit o situaţie de fapt corectă prin raportare la probele administrate în cauză care susţin dincolo de orice îndoială rezonabilă comiterea de către inculpatul A. a infracţiunii de evaziune fiscală, sub forma autoratului reţinând, în esenţă, că inculpatul A., în calitate de administrator de fapt al S.C. B. S.R.L. Trip (societate înfiinţată de inculpat şi fiul său, acesta din urmă deţinând şi calitatea de administrator de drept), în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, în perioada mai 2010 - decembrie 2012, a dispus înregistrarea în contabilitatea societăţii a facturilor fiscale enumerate în actul de sesizare, în care erau consemnate operaţiuni comerciale fictive, scopul urmărit fiind diminuarea sumelor datorate bugetului de stat. Procedându-se astfel, s-a prejudiciat bugetul statului cu suma de 646.650 RON, reprezentând 236.113 RON impozit pe profit şi 410.537 RON TVA, la care au fost calculate accesoriile fiscale - fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, în modalitatea evidenţierii în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la baza operaţiuni reale ori evidenţa altor operaţiuni fictive prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen.

Instanţa de apel a mai constatat că, săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală de către inculpatul A., în calitate de autor, s-a realizat fie cu complicitatea coinculpaţilor (cu care inculpatul era în relaţii apropiate - fiind vecini, consăteni, prieteni) sau cu complicitatea altor persoane (cazul facturilor emise de S.C. S. S.R.L. şi S.C. T. SRL), care au emis, în numele societăţilor, facturi fiscale care consemnau raporturi comerciale fictive, cunoscând scopul urmărit, fie prin emiterea, de către inculpatul A. însuşi, în acelaşi scop, pe numele altei societăţi pe care o deţinea a unei astfel de facturi.

Or, raportat la această bază factuală, instanţa de recurs în casaţie constată că recurentul inculpat A. a indicat în argumentarea cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., o situaţie de fapt diferită de cea reţinută, cu caracter definitiv, de instanţa de apel, susţinând, în esenţă, că fapta pentru care s-a dispus condamnarea sa nu este prevăzută de legea penală, având în vedere că nu există identitate, pe de o parte, între o operaţiune fictivă şi o factură fictivă, iar pe de altă parte, între o cheltuială nedeductibilă şi o cheltuială (operaţiune) fictivă.

Însă, aşa cum s-a arătat în cele ce preced, prin decizia din apel, recurentului i se impută, în esenţă, caracterul fictiv al serviciilor consemnate în cuprinsul facturilor fiscale emise de societăţile în cauză şi înregistrate în evidenţele contabile ale S.C. B. S.R.L., scopul urmărit şi realizat fiind acela ca, procedându-se în acest mod, să fie denaturate obligaţiile fiscale ale S.C. B. S.R.L., infracţiunea de evaziune fiscală nefiind reţinută sub aspectul neefectuării lucrărilor asumate de către S.C. B. S.R.L. în baza contractelor încheiate.

Curtea a mai reţinut că modalitatea de efectuare a respectivelor lucrări este evidenţiată inclusiv în actele întocmite de organele fiscale, acte care nu neagă efectuarea respectivelor lucrări, ci reţine realizarea acestora de către S.C. B. S.R.L. cu personal pentru care nu s-au întocmit forme legale, neapreciindu-se în sensul arătat de către apărare, respectiv existenţa unor facturi fictive cu caracter nereal.

Potrivit art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2004, constituie infracţiunea de evaziune fiscală evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Faţă de aceste date factuale reţinute de instanţa de apel şi elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) alin. (2) din Legea nr. 241/2005, motivele invocate de recurentul inculpat A., apar ca o critică adusă analizei şi interpretării probelor efectuate de instanţa de fond şi de apel, prin care inculpatul tinde la modificarea situaţiei de fapt reţinută cu titlu definitiv în cauză.

Din modul de descriere a faptei prin decizia recurată rezultă că există o corespondenţă între baza factuală şi elementele de tipicitate ale infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, inclusiv sub aspectul elementului material al infracţiunii şi a existenţei prejudiciului cauzat bugetului consolidat al statului, fiind stabilită starea de fapt, cu caracter definitiv, în sensul că paguba adusă bugetului de stat, prin infracţiunea de evaziune fiscală ce a format obiectul judecăţii în cauză, a fost creată prin înregistrarea, cu ştiinţă, în contabilitatea societăţii, cheltuieli care nu au avut la bază operaţiuni reale şi operaţiuni comerciale fictive, au fost denaturate obligaţiile fiscale ale S.C. B. S.R.L., în detrimentul bugetului de stat.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că, prin criticile aduse hotărârii definitive, recurentul inculpat nu a evidenţiat elemente de nelegalitate care să conducă la concluzia că fapta pentru care a fost condamnat nu este prevăzută de legea penală, fiind neîntemeiată cererea de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., pentru infracţiunea de evaziune fiscală.

De asemenea, prin Decizia nr. 21/06.11.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată într-un recurs în interesul legii s-a stabilit că fapta de evidenţiere în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, prin folosirea de facturi şi chitanţe fiscale falsificate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, constituie infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.

În acest sens, se reţine că infracţiunea de evaziune fiscală este o formă specială a falsului, iar interpretarea instanţei de apel referitoare la natura situaţiilor de lucrări false folosite prin prezentarea acestora organelor fiscale este una corectă, în mod judicios reţinându-se că trimiterea la cele două categorii de documente justificative (facturi şi chitanţe fiscale) este doar cu titlul exemplificativ, acestea fiind cele mai uzitate în practica comercială, raţiunea reţinerii caracterului complex al infracţiunii de evaziune fiscală subzistând în cazul falsificării oricărui document legal evidenţiabil în scop fiscal. Mai mult, caracterul de document legal al situaţiilor de lucrări se justifică pe deplin prin natura acestora de a reflecta verificarea lucrărilor executate, subscrise de părţile interesate şi însoţind factura fiscală aferentă, în cauză acestea fiind prezentate tocmai în acest scop chiar în faţa organelor fiscale.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, constatând că în cauză nu este incident cazul de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 291/A din 24 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi H., C., I., G., L., E. şi J., în sumă de câte 680 RON va rămâne în sarcina statului.

În ceea ce priveşte solicitarea intimaţilor inculpaţi C., G., J., dat fiind respingerea recursul în casaţie formulat de inculpatul A. nu se mai impune examinarea cererii de recurs în casaţie prin prisma dispoziţiilor art. 443 C. proc. pen. în ceea ce priveşte efectul extensiv al recursului în casaţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 291/A din 24 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi H., C., I., G., L., E. şi J., în sumă de câte 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 noiembrie 2022.

GGC - NN