Scope of execution appeal versus substantive re-litigation of cumulative sentence and recidivism classification

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 136 din data de 14 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, s-a respins excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la executare.

S-a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de petentul condamnat A. referitoare la Sentinţa penală nr. 127/F/09 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosar nr. x/2020.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:

La data de 5 aprilie 2022, condamnatul A. a formulat contestaţie la executare împotriva executării Sentinţei penale definitive nr. 127/F/09.07.2020 pronunţate de către Curtea de Apel Bucureşti, în Dosarul nr. x/2020, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., apreciind că hotărârea este vădit nelegală, întrucât au fost greşit aplicate dispoziţiile de drept penal material, prin aceea că nu s-au avut în vedere toate hotărârile definitive de condamnare şi nu s-au dedus toate perioadele executate şi astfel, s-a ajuns la o pedeapsă rezultantă mult mai mare decât cea legală şi pe care trebuie să o execute, solicitând, în final, a se aprecia că există o cauză de micşorare a pedepsei rezultante.

Astfel, s-a arătat că obiectul Dosarului penal nr. x/2020 al Curţii de Apel Bucureşti l-a format cererea condamnatului A. de contopire a pedepselor definitiv aplicate, întemeiată pe dispoziţiile art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., în urma admiterii căreia s-a stabilit o pedeapsă rezultantă de 16 ani 6 luni şi 23 zile închisoare, în executarea căreia se află acum condamnatul.

La momentul formulării celei de-a doua cerere de contopire în Dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Bucureşti, condamnatul A. a solicitat recalcularea pedepsei pe care o are de executat, pornindu-se de la următoarele hotărâri penale definitive:

- Sentinţa penală nr. 224/F/07.12.2016 pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti., în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 253/08.03.2017 a ICCJ - prin care s-a soluţionat prima contopirea a pedepselor cu închisoarea stabilite în mod definitiv şi cu autoritate de lucru judecat (expusă la pct. 8 din prezenta);

- Sentinţa penală nr. 1107/07.06.2018 pronunţată de către Judecătoria Braşov în Dosarul penal nr. x/2017, definitivă prin Decizia penală nr. 191/07.03.2019 a Curţii de Apel Braşov, în care s-a stabilit o pedeapsă rezultantă de 14 ani 2 luni şi 15 zile (expusă la pct. 9 din prezenta);

- Sentinţa penală nr. 247/F/20.12.2019 a Curţii de Apel Bucureşti pronunţată în Dosar nr. x/2019, definitivă prin neapelare, prin care s-a recunoscut parţial Sentinţa penală nr. 1660 din data de 28 februarie 2012 a Tribunalului Corecţional din Lyon -Camera 16, Franţa, definitivă prin neapelare în 2018 (hotărâre străină de condamnare pentru infracţiuni săvârşite în perioada 2004 - 2004), în baza prevederilor Legii nr. 302/2004, modificată, care vizează fapte săvârşite în perioada 2004 - 2006 pentru care A. a fost condamnat Ia o pedeapsă de 6 ani închisoare (redată la pct. 10 din prezenta);

- Sentinţa penală nr. 127/11.06.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul penal nr. x/2018 prin care s-a reţinut, în baza dispoziţiile art. 551 din Legea nr. 254/2013, că A. beneficiază de un număr de 112 zile compensatorii pentru perioada executată (redată la pct. 11 din prezenta);

Cu titlu preliminar, contestatorul a expus situaţia sa juridică actuală, astfel cum aceasta a rezultat ca urmare a condamnărilor succesive pentru o pluralitate de infracţiuni, prin următoarele hotărâri penale naţionale şi internaţionale, redate în ordinea datelor rămânerii definitive a soluţiilor de condamnare, însă şi cu indicarea momentului/perioadei de săvârşire a fiecărei infracţiuni, precum şi a menţiunilor referitoare la sancţionarea recidivei/concursului - ce ar fi trebuit respectate prin valorificarea autorităţii de lucru judecat a hotărârilor penale definitive, respectiv:

1. Prin Sentinţa penală din 11.09.2002, pronunţată în Dosarul nr. x 43/02 de către Tribunalul Regional din Grodzisk Mazowiecki, Polonia, A. a fost condamnat la 11 luni închisoare, pentru săvârşirea la data de 31.10.2001, în localitatea Zyrardow din Polonia, a infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 286 par. 1 coroborat cu art. 12 C. pen. din Polonia, care corespunde în legea română cu infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., respectiv art. 215 alin. (1) din C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen.

Această hotărâre a fost recunoscută în România, pe cale incidentală, în baza art. 1411 din Legea nr. 302/2004 privind cooperare judiciară internaţională în materie penală, în Dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Iaşi, în care condamnatul A. a fost judecat şi condamnat pentru infracţiunea de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen. (despre care se face vorbire la pct. 6 din prezenta).

În adresa emisă de către Tribunalul Regional Grodzisk Mazowiecki, Polonia, din data de 25.02.2016 (ce reprezintă filele x - 247 ale dosarului x/2015 al Judecătoriei Iaşi) se arată că numitul A. a fost efectiv privat de libertate în perioada 31.10.2001 - 25.09.2002, râmând un rest de executat de 4 zile închisoare din pedeapsa aplicată de 11 luni închisoare. Tribunalul Districtual din Varşovia, prin procedura din data de 30.07.2012, în Dosarul nr. x 1787/12, a acordat scutirea din executarea restului de pedeapsă, iar între timp s-a finalizat perioada de probă până la data de 30.07.2012.

Având în vedere data săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen., respectiv 04.11.2011, şi data la care se consideră executată pedeapsa cu închisoarea de 11 luni stabilită prin sentinţa penală din data de 11.09.2002 pronunţată de către statul polonez, şi anume 30.06.2012, precum şi durata acestei pedepse, Judecătoria Iaşi a constatat, prin Sentinţa penală nr. 925/30.03.2016 pronunţată în Dosarul penal nr. x/2015, că inculpatul a săvârşit infracţiunea de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe în stare de pluralitate intermediară - potrivit art. 44 alin. (1) din C. pen., respectiv în stare de recidivă postcondamnatorie - potrivit art. 37 alin. (1) lit. a) din C. pen. de la 1969.

Reţinând în Dosarul penal nr. x/2015 că judecata se face potrivit C. pen. de la 1969, care este legea mai favorabilă aplicabilă inculpatului, Judecătoria Iaşi a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 1401 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, recunoaşterea, pe cale incidentală, pe teritoriul României, a sentinţei penale din data de 11.09.2002 pronunţată în Dosarul nr. x 43/02 de către Tribunalul Regional din Grodzisk Mazowiecki, Polonia, prin care condamnatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 11 luni închisoare.

2. În Dosarul penal nr. x/2007, Tribunalul Iaşi a pronunţat Sentinţa penală nr. 266/29.06.2012, menţinută prin Decizia penală nr. 130/28.06.2013 a Curţii de Apel Iaşi şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2004/12.06.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală. Prin această hotărâre penală definitivă s-a dispus condamnarea inculpatului A. (pct. 4 din dispozitiv) pentru activitatea infracţională desfăşurată în perioada anilor 2003 - 2006, pe teritoriul Franţei (oraşele Lyon şi Paris) şi al României (Municipiul Iaşi), la următoarele pedepse cu închisoarea:

- 2 ani şi 6 luni închisoare-pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui astfel de grup, prevăzută de art. 7 alin. (1) cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003;

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi art. 13 din C. pen. de la 1969;

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea faptei de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin, (1) - (4) Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 din C. pen. de la 1969;

în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) din C. pen. de la 1969, Tribunalul Iaşi a dispus ca A. să execute o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare, din care s-a scăzut durata reţinerii şi arestării preventive de la 04.10.2006 - 22.10.2007 şi de la 13.10.2010 - 06.11.2010, fiind emis Mandatul de executare nr. 375/12.06.2014.

3. În Dosarul penal nr. x/2013 al Judecătoriei Iaşi s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 550/24.03.2014, modificată şi definitivă prin Decizia penală nr. 750/25.11.2014 a Curţii de Apel Iaşi, prin care A. a fost condamnat pentru două infracţiuni săvârşite în concurs real la data de 24/25.11.2012 la următoarele pedepse cu închisoarea:

- 1 an închisoare pentru tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 321 din C. pen. de la 1969;

- 7 luni închisoare pentru port fără drept, în locurile şi împrejurările în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică, a cuţitului, pumnalului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecţionate anume pentru tăiere, împungere sau lovire de arme albe, prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 Legea nr. 61/1991, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. de la 1969.

S-a constatat că aceste două infracţiuni sunt săvârşite în concurs real cu faptele pentru care condamnatul A. a fost judecat în Dosarul penal nr. x/2007, drept pentru care a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani aplicată prin Sentinţa penală nr. 266/29.06.2012 a Tribunalului Iaşi (despre care se face vorbire la pct. 2 din prezenta) în pedepsele componente (respectiv, de 2 ani şi 6 luni, 5 ani şi 5 ani) şi s-au aplicat dispoziţiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) din C. pen. de la 1969, urmând ca inculpatul să execute pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare.

Totodată, a fost anulat Mandatul de executare nr. 375/12.06.2014 şi s-a dispus emiterea unui nou mandat cu nr. 573/26.11.2014.

În Dosarul penal nr. x/2013 al Judecătoriei Sector 2 Bucureşti s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 538/18.06.2014, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1419/12.11.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, pentru 6 infracţiuni concurente săvârşite în aceeaşi zi de 04.01.2013, astfel:

- 3 ani închisoare pentru înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi 3 din C. pen. de la 1969 (în dauna părţii vătămate S.C. B. S.R.L.), cu aplicarea art. 5 din C. pen.

- 3 ani închisoare pentru înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi 3 din C. pen. de la 1969 (în dauna părţii vătămate S.C. C. S.R.L.), cu aplicarea art. 5 din C. pen.

- 6 luni închisoare pentru uz de fals, prev. de art. 291 din C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

- 6 luni închisoare pentru uz de fals, prev. de art. 291 din C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

- 6 luni închisoare pentru conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având suspendai dreptul de a conduce, prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

- 6 luni închisoare pentru conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având suspendat dreptul de a conduce, prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) din C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5 din C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsă cea mai grea de 3 ani închisoare, iar în baza art. 861 din C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5 noul C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 6 ani ce constituie termen de încercare, potrivit art. 86 indice 2 alin. (1) C. pen. de la 1969.

5. În Dosarul penal nr. x/2015 al Judecătoriei Urziceni s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 51/23.02.2016, definitivă prin Decizia penală nr. 716/2.1.04.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care condamnatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârşirea la data de 09.06.2014 a infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul fără permis de conducere (având suspendată exercitarea dreptului de a conduce), art. 335 alin. (2) din C. pen., fapta fiind săvârşită după intrarea în vigoare a C. pen. şi înainte ca inculpatul să fie condamnat definitiv printr-o altă hotărâre (datele hotărârilor definitive privitoare la acest inculpat fiind 12.06.2014, 25.11.2014 şi 12.11.2014).

Totodată, s-a constatat că infracţiunea dedusă judecăţii în Dosarul penal nr. x/2015 este concurentă cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţele penale nr. 266/29.06.2012 a Tribunalului Iaşi definitivă la data de 12.06.2014 (expusă la pct. 2 din prezenta), nr. 550/24.03.2014 a Judecătoriei Iaşi definitivă la data de 25.11.2014 (expusă la pct. 3 din prezenta) şi nr. 538/18.06.2014 a Judecătoriei Sectorul 2 Bucureşti definitivă la data de 12.11.2014 (expusă la pct. 4 din prezenta), drept pentru care pedepsele anterioare au fost descontopite şi repuse în individualitatea lor (respectiv: 2 ani şi 6 luni; 5 ani; 5 ani; 1 an; 7 luni; 3 ani; 3 ani; 6 luni; 6 luni; 6 luni; 6 luni), a fost revocată suspendarea sub supraveghere stabilită de către Judecătoria Sectorul 2 Bucureşti şi aplicate dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 187/2012, coroborate cu cele ale art. 18 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 40. alin. (1) şi (2) din C. pen., cu consecinţa aplicării pedepsei celei mai grele de 5 ani şi a sporului fix şi obligatoriu de 1/3 din toate celelalte pedepse. În acest fel s-a ajuns la pedeapsa rezultantă de 10 ani şi 10 luni închisoare, din care se va deduse durata reţinerii, arestări preventive şi a pedepsei executate de la 04.10.2006 la 22.10.2007, de la 13.10.2010 la 06.11.2010, de la 27.11.2012 la 28.11.2012, de la 23.01.2013 la 04.09.2013, de la 12.06.2014 la zi.

Au fost anulate Mandatele de executare nr. 375/12.06.2014 (emis de Tribunalul Iaşi ca urmare a Sentinţei penale nr. 266/29.06.2012 definitivă la data de 12.06.2014) şi nr. 573/26.11.2014 (emis de Judecătoria Iaşi ca urmare a Sentinţei penale nr. 550/24.03.2014 definitivă la data de 25.11.2014) şi emiterea unui nou Mandat de executare nr. 59/26.04.2016.

6. În Dosarul penal nr. x/2016 al Judecătoriei Iaşi s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 925/30.03.2016, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 519/04.07.2016 a Curţii de Apel Iaşi, prin care condamnatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea la data de 04.11.2011 a infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 87 alin. (1) O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 alin. (1) C. pen. de la 1969 şi 5 alin. (1) noul C. pen., precum şi cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., cu referire la art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În acest dosar, a solicitat condamnatul A. recunoaşterea, pe cale incidentală, pe teritoriul României, a sentinţei penale din data de 11.09.2002 pronunţată în Dosarul nr. x 43/02 de către Tribunalul Regional din Grodzisk Mazowiecki, Polonia, prin care fusese condamnat la pedeapsă de 11 luni închisoare în regim de executare, fiind privat de libertate în perioada 31.10.2001 - 25.09.2002 (cu un rest de executat de 4 zile, faţă de care, prin procedura din data de 30.07.2012 în Dosarul nr. x/12, Tribunalul Districtual din Varşovia a acordat scutirea din executarea restului de pedeapsă), iar la data de 30.07.2014 s-a finalizat perioada de probă.

Judecătoria Iaşi a constatat că pedeapsă cu închisoarea de 11 luni se consideră executată din momentul liberării condiţionate, respectiv la data de 30.07.2012.

Totodată, Judecătoria Iaşi a constatat că condamnatul A. a săvârşit fapta pentru care este judecat în Dosarul penal nr. x/2016 în concurs cu infracţiunile pentru care inculpatul fusese condamnat prin Sentinţa penală nr. 550/24.03.2014 a Judecătoriei Iaşi (expusă la pct. 3 din prezenta), prin Sentinţa penală nr. 266/29.06.2012 a Tribunalului Iaşi (expusă la pct. 2 din prezenta) şi prin Sentinţa penală nr. 538/18.06.2014 a Judecătoriei Sectorul 2 Bucureşti (expusă la pct. 4 din prezenta), prin raportare la data săvârşirii infracţiunii în cauză, respectiv 04.11.2011, care este anterioară rămânerii definitive a fiecăreia dintre cele 3 sentinţe penale. Ca urmare, Judecătoria Iaşi a descontopit pedepsele aplicate inculpatului prin aceste 3 sentinţe, le-a repus în individualitatea lor (respectiv: 1 an; 7 luni; 2 ani şi 6 luni; 5 ani; 5 ani; 3 ani; 3 ani; 6 luni; 6 luni; 6 luni; 6 luni), iar în baza dispoziţiilor art. 36, art. 33 şi art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5 din C. pen., a contopit pedeapsa 8 luni cu aceste pedepse, a aplicat pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 6 luni.

În continuare, Judecătoria Iaşi a aplicat dispoziţiile art. 39 alin. (2) şi ale art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. de la 1969 şi art. 5 din C. pen. şi a contopit pedeapsă de 5 ani şi 6 luni închisoare cu restul de 4 zile rămas neexecutat din pedeapsă de 11 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală din 11.09.2002, pronunţată în Dosarul nr. x 43/02 de către Tribunalul Regional din Grodzisk Mazowiecki, Polonia, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa totală de 5 ani şi 6 luni închisoare, din care urmează a fi depusă perioada reţinerii şi arestării preventive de la 04.10.2006 la 22.10.2007, de la 13.10.2010 la 06.11.2010, de la 27.11.2012 la 28.11.2012, de la 23.01.2013 la 04.09.2013 şi perioada executată începând cu data de 12.06.2014 la zi.

S-a retras Mandatul de executare nr. 573/26.11.2014 emis în baza Sentinţei penale nr. 550/2014 a Judecătoriei Iaşi şi s-a dispus emiterea unui nou mandat. Prin Decizia penală nr. 519/04.07.2016 Curtea de Apel Iaşi a respins apelul inculpatului şi a dispus emiterea Mandatului de executare nr. 975/04.07.2016.

7. În Dosarul penal nr. x/2015 al Curţii de Apel Iaşi, inculpatul A. a fost judecat pentru două infracţiuni săvârşite la data de 27.04.2015 în stare de recidivă postcondamnatorie. Prin sentinţa penală 7/25.01.2016, menţinută pentru inculpat şi definitivă prin decizia penală 359/A/23.09.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-au dispus următoarele (punctul II din dispozitivul sentinţei pronunţate pe fondul cauzei, filele x):

- condamnarea la pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (3) şi 41 din C. pen.

- condamnarea la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la introducere în mod ilicit de telefoane mobile şi alte mijloace de comunicare la distanţă, cartele SIM, dispozitive de tip GPS, modem de internet, medii de stocare a datelor şi alcool într-un penitenciar, centru de reţinere şi arestare preventivă, centru de arestare preventivă, centru educativ şi centru de detenţie, în scopul folosirii lor de către deţinuţi - faptă prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 185 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de către organele judiciare în cursul procesului penal, cu aplicarea art. 41 din C. pen.

pe care le-a contopit potrivit dispoziţiilor C. pen. (art. 43 alin. (2), art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen.), urmând să fie executată pedeapsă cea mai grea de 3 ani şi 8 luni închisoare la care adaugă sporul de 1/3 din pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, ce constituie al doilea termen al recidivei postcondamnatorii.

S-a constatat că cele două infracţiuni au fost comise de către inculpatul A. în concurs real şi respectiv în timpul executării pedepsei de 5 ani, conform Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 573/2014 emis în baza Sentinţei penale nr. 550/24.03.2014 a Judecătoriei Iaşi (expusă la pct. 3 din prezenta).

S-a constatat că faptele pentru care inculpatul A. a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 266/29.06.2012 a Tribunalului Iaşi, definitivă la data de 12.06.2014 (expusă la pct. 2 din prezenta), prin Sentinţa penală nr. 550/24.03.2014 a Judecătoriei Iaşi definitivă la data de 25.11.2014 (expusă la pct. 3 din prezenta) şi, respectiv prin Sentinţa penală nr. 538/18.06.2014 a Judecătoriei Sectorul 2 Bucureşti definitivă la data de 12.11.2014 (expusă ia pct. 4 din prezenta) au fost comise în concurs real motiv pentru care s-au descontopit toate pedepsele rezultante la care a fost condamnat prin aceste hotărâri penale definitive, s-au repus în individualitatea lor şi, în baza dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 35 alin. (3) şi art. 36 din C. pen. de la 1969, s-au contopit toate aceste pedepse şi s-a stabilit o pedeapsă rezultantă de 5 ani, din care s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive de la 04.10.2006 la 22.10.2007, de la 13.10.2010 la 06.11.2010, de la 27.11.2012 la 28.11.2012, de la 23.01.2013 la 04.09.2013 şi perioada executată începând cu data de 12.06.2014 la data de 27.04.2015 (data comiterii ultimului act material al infracţiunii de dare de mită în formă continuată pentru care s-a dispus condamnarea prin prezenta sentinţă).

S-a constatat că, la data de 27.04.2015, din pedeapsa de 5 ani în executarea căreia se afla, inculpatul mai avea de executat un rest neexecutat de 871 zile de închisoare (ce constituie prim termen al recidivei postcondamnatorii), la care s-a adăugat pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare stabilită în cauză, urmând ca condamnatul A. să execute în total 4 ani 6 luni şi 871 zile de închisoare, din care urmează a se deduce perioada arestului preventiv şi cea executată de la data de 27.04.2015, la zi.

Totodată, Curtea de Apel Iaşi a dispus retragerea Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 573/2014 emis în baza Sentinţei penale nr. 550/24.03.2014 a Judecătoriei Iaşi şi emiterea unui nou mandatat de executare la data rămânerii definitive. Hotărârea instanţei de fond a fost menţinută integral faţă de condamnatul A. prin Decizia penală nr. 359/A/23.09.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în baza căreia s-a emis Mandatul de executare nr. 8/23.09.2016.

8. La data de 08.08.2016, condamnatul A. a formulat cerere de contopire pedepse aplicate prin Sentinţa penală nr. 51/23.02.2016 a Judecătoriei Urziceni şi prin Sentinţa penală nr. 925/30.03.2016 a Judecătoriei Iaşi, cerere declinată Curţii de Apel Bucureşti şi înregistrată sub nr. x/2016. Această cerere a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 585 din C. proc. pen. şi a fost modificată prin solicitarea de contopire şi a pedepselor dispuse prin Sentinţa penală nr. 7/25.01.2016 dispusă de către Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. x/2015, faţă de care se pronunţase definitiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia penală nr. 359/A/23.09.2016.

Prin Sentinţa penală nr. 224/F/07.12.2016, pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 253/08.03.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, au fost contopite pedepsele aplicate prin:

- Sentinţa penală nr. 51/23.02.2016 pronunţată de către Judecătoria Urziceni în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 716/21.04.2016 a Curţii de Apel Bucureşti (ale cărei dispoziţii au fost redate la pct. 5 din prezenta);

- Sentinţa penală nr. 925/30.03.2016 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 519/04.07.2016 a Curţii de Apel Iaşi, pronunţate în Dosarul nr. x/2016 (ale cărei dispoziţii au fost redate la pct. 5 din prezenta);

- Sentinţa penală nr. 7/25.01.2016 a Curţii de Apel Iaşi pronunţată în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 359/A/23.09.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, ajungându-se la o pedeapsă totală de 4 ani 10 luni şi 881 zile închisoare, din care se va deduce perioada executată începând cu data de 27.04.2015 la zi.

Prin Sentinţa de contopire nr. 224/F/07.12.2016 pronunţată în Dosarul nr. x/2016 de către Curtea de Apel Bucureşti, menţinută în totalitate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia penală nr. 253/08.03.2017 au fost reţinute, cu autoritate de lucru judecat pentru situaţia juridică a condamnatului A. privitoare la pluralitatea de infracţiuni ce constituie antecedenţa sa penală şi pentru care a fost definitiv condamnat, următoarele dispoziţii:

"Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 7/25.01.2016 a Curţii de Apel Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 359A/23.09.2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, respectiv:

- pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare, aplicată pentru infracţiunea de dare de mită prev. de art. 290 alin. (l C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (l C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen.

- pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată pentru infracţiunea de instigare la introducerea în mod ilicit de telefoane mobile şi alte mijloace de comunicare la distanţă, prev. de art. 47 rap. la art. 185 alin. (1), (2) din Legea 254/2013 cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen.

Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată prin Sentinţa penală nr. 51/23.02.2016 pronunţată de Judecătoria Urziceni, definitivă prin Decizia nr. 716/21.04.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, în:

- pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 335 alin. (2) C. pen.

- pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 266/29.06.2012 a Tribunalului Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 2044/12.06.2014 a ÎCCJ

- pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 550/24.03.2014 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 750/25.11.2014 a Curţii de Apel Iaşi (contopite cu pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 266/29.06.2012 a Tribunalului Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 2044/12.06.2014 a ÎCCJ)

- pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 538/18.06.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1419/12.11.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia 1 penală.

Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată prin Sentinţa penală nr. 925/30.03.2016 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 519/04.07.2016 a Curţii de Apel Iaşi, în:

- pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, săvârşită în stare de recidivă postcondamnatorie (contopită cu restul neexecutat de 4 zile din pedeapsa de 11 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală de la 11.09.2002 pronunţată de Tribunalul Regional din Grodzisk Mazowiecki, Polonia, recunoscută prin Sentinţa penală nr. 925/30.03.2016 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 519/04.07.2016 a Curţii de Apel Iaşi);

- pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 550/24.03.2014 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 750/25.11.2014 a Curţii de Apel Iaşi (contopite cu pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 266/29.06.2012 a Tribunalului Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 2044/12.06.2014 a ÎCCJ);

- pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 538/18.06.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1419/12.11.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Constată că pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 550 noul C. proc. pen../24.03.2014 a Judecătoriei Iaşi, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 750 din 25.11.2014 a Curţii de Apel Iaşi pronunţată în Dosarul nr. x/2013 (contopite cu pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 266/29.06.2012 a Tribunalului Iaşi. definitivă prin Decizia penală nr. 2044/12.06.2014 a ÎCCJ) şi cele aplicate prin Sentinţa penală nr. 538 din 18.06.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1419 din 12.11.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, au fost contopite prin Sentinţa penală nr. 7/25.01.2016 a Curţii de Apel Iaşi, rezultând pedeapsa de 5 ani închisoare ce constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii pentru faptele săvârşite la data de 23.04.2015 şi pentru care s-a dispus condamnarea petentului prin Sentinţa penală nr. 7/25.01.2016 a Curţii de Apel Iaşi.

Constată că faptele pentru care petentul a fost condamnat la pedepsele de 3 ani şi 8 luni închisoare, respectiv 2 ani şi 6 luni închisoare prin Sentinţa penală nr. 7/25.01.2016 a Curţii de Apel Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 359A/23.09.2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt concurente cu faptele pentru care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 5 luni închisoare prin Sentinţa penală nr. 51/23.02.2016 pronunţată de Judecătoria Urziceni, definitivă prin decizia - Curţii de Apel Bucureşti şi pedeapsa de 8 luni închisoare pentru care petentul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 925/30.03.2016 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 519/04.07.2016 a Curţii de Apel Iaşi.

În baza art. 43 alin. (2) C. pen., art. 10 din Legea 187/2012 şi art. 39 C. pen. contopeşte pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 7/25.01.2016 a Curţii de Apel Iaşi repuse în individualitatea lor cu pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 51/23.02.2016 pronunţată de Judecătoria Urziceni, definitivă prin Decizia nr. 716/21.04.2016 a Curţii de Apel Bucureşti şi pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 925/30.03.2016 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 519/04.07.2016 a Curţii de Apel Iaşi, urmând ca petentul condamnat să execute pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare, la care se adaugă sporul de o treime din celelalte pedepse, de 1 an, 2 luni şi 10 zile închisoare, urmând să execute 4 ani, 10 luni şi 10 zile, la care se adaugă restul rămas neexecutat din pedeapsa ce constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii, respectiv restul de 871 de zile închisoare, în final condamnatul urmând să execute 4 ani, 10 luni şi 881 de zile de închisoare."

9. În Dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Braşov s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 1107/07.06.2018, prin care inculpatul A. a fost condamnat pentru 2 infracţiuni de înşelăciune şi două infracţiuni de uz de fals astfel:

- 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea la data de 02.08.2012 a infracţiunii de înşelăciune, faptă prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., în dauna persoanei vătămate D.;

- 6 luni închisoare, pentru săvârşirea la data de 02.08.2012 a infracţiunii de uz de fals, faptă prevăzută de art. 323 teza întâi din C. pen.

- 1 an şi 5 luni închisoare, pentru săvârşirea la data de 25.10.2012 a infracţiunii de înşelăciune, faptă prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., în dauna persoanei vătămate E.;

- 6 luni închisoare, pentru săvârşirea la data de 25.10.2012 a infracţiunii de uz de fals -faptă prevăzută de art. 323 teza întâi din C. pen.

desfiinţată sub aspectul soluţiei privind pluralitatea de infracţiuni prin Decizia penală nr. 191/07.03.2019 a Curţii de Apel Braşov, care a dispus astfel:

"Cu privire la pluralitatea de infracţiuni pentru care inculpatul a fost condamnat prin hotărâri definitive distincte, Curtea reţine că acesta a suferit o multitudine de condamnări, unele dintre fapte aflându-se în concurs, care apar însă comise şi în stare de recidivă faţă de altele, context în care regimurile juridice ale celor două instituţii se întrepătrund reciproc necesitând o soluţionare unitară, într-o astfel de ipoteză, devine aplicabilă Decizia nr. 42/2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, conform căreia, "sfera concursului de infracţiuni, cu pluralitate infracţională, s-a închis prin rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru una dintre infracţiunile-concurente şi, ca atare, tot ce precedă, alcătuieşte-concursul, iar tot ce urmează constituie - recidivă", instanţa a procedat la contopirea pedepselor aplicate pentru infracţiunile considerate concurente, luând ca reper în acest sens cea dintâi hotărâre rămasă definitivă, după care pedeapsa rezultantă astfel determinată va constitui un prim termen al recidivei postcondamnatorii, al cărei regim juridic se va aplica doar prin raportare la infracţiunile reţinute în această stare de recidivă.

În cauză, cea dintâi hotărâre de condamnare până la care toate faptele comise se vor considera în concurs este Sentinţa penală nr. 266/29.06.2012 a Tribunalului Iaşi, definitivă prin decizia penală 2004/12.06.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a căror pedeapsă rezultantă va constitui prim termen al recidivei postcondamnatorii pentru faptele comise ulterior, respectiv cele săvârşite la data de 27.04.2015, pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 7/25.01.2016 a Curţii de Apel Iaşi definitivă, prin Decizia penală nr. 359/A/23.09.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, urmând ca restul de pedeapsă să fie astfel calculat prin raportare la această dată de 27.04.2015 (data comiterii ultimului act material al infracţiunii de dare de mită în formă continuată pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin Sentinţa penală nr. 7/25.01.2016 a Curţii de Apel Iaşi); în cadrul concursului fiind reţinute fapte comise în perioada ulterioară datei de 01.02.2014 a intrării în vigoare a noului C. pen., devin aplicabile întregii pluralităţi dispoziţiile acestuia din urmă, conform art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a noului C. pen..".

Curtea de Apel Braşov a constatat că faptele pentru care inculpatul A. a fost condamnat prin sentinţa apelată la pedepsele de 1 an şi 6 luni închisoare, 1 an şi 5 luni închisoare, 6 luni închisoare şi 6 luni închisoare sunt concurente cu toate pedepsele pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv anterior datei de 27.04.2016 şi că acest concurs constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii. Acest prim termen este format din pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa de 7 ani, 4 luni şi 10 zile închisoare, reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate (1/3 din 2 ani şi 6 luni închisoare + 5 ani închisoare + 1 an închisoare + 7 luni închisoare + 3 ani închisoare + 3 ani închisoare + 6 luni închisoare + 6 luni închisoare + 6 luni închisoare + 6 luni închisoare + 8 luni închisoare + 5 luni închisoare + 1 an şi 6 luni închisoare + 1 an şi 5 luni închisoare + 6 luni închisoare + 6 luni închisoare), pedeapsa principală rezultantă stabilită pentru inculpatul A. fiind astfel de 12 ani 4 luni şi 10 zile închisoare.

"Va constata că faptele pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin Sentinţa penală nr. 7/25.01.2016 a Curţii de Apel Iaşi definitivă, prin Decizia penală nr. 359/A/25.09.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de celelalte fapte aflate în concurs şi a căror rezultantă constituie prim termen al recidivei.

Va constata că până la data de 27.04.2015 (data comiterii ultimului act material al infracţiunii de dare de mită în formă continuată pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin Sentinţa nr. 7/25.01.2016 a Curţii de Apel Iaşi), inculpatul a executat un număr de 955 de zile (2 ani, 7 luni şi 25 de zile).

În baza art. 43 alin. (2) C. pen. rap. la art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1), lit. b) C. pen., va contopi pedepsele de 3 ani şi 8 luni închisoare şi pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicate prin sentinţa penală 7/25.01.2016 a Curţii de Apel Iaşi, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 8 luni închisoare, la care va adaugă un spor de 10 luni închisoare (1/3 din cealaltă pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare), rezultând o pedeapsă de 4 ani şi 6 tuni închisoare, pe care o adaugă la restul de 9 ani, 8 - luni şi 15 zile, rămas neexecutat din pedeapsa închisorii - 12 ani, 4 luni şi 10 zile - închisoare - după scăderea perioadei de 2 ani, 7 luni şi 25 de zile, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 14 ani 2 luni şi 15 zile, din care se va scădea perioada de la 27.04.2015 la zi."

10. Prin Sentinţa penală nr. 1660/28.02.2012 a Tribunalului Corecţional din Lyon - Camera 16, Franţa, definitivă prin neapelare în anul 2018, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane şi participare la grup criminal organizat, fapte săvârşite în perioada 2004 - noiembrie 2005. Această hotărâre penală străină a fost parţial recunoscută prin Sentinţa penală nr. 247/F/20.12.2019 a Curţii de Apel Bucureşti pronunţată în Dosarul nr. x/2019, al cărui dispozitiv a fost redat în continuare:

"În temeiul art. 172 alin. (3) - (4) şi alin. (7) rap. la art. 167 alin. (1), art. 166 alin. (6) lit. a) şi alin. (9) şi art. 163 alin. (1) lit. a teza a II-a din Legea nr. 302/2004 (republicată), admite sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, cu privire la condamnatul A. (...), în prezent încarcerat în Penitenciarul Bucureşti - Rahova.

Dispune recunoaşterea parţială, cu acordul statului emitent (Franţa), a Sentinţei penale nr. 1660 din data de 28 februarie 2012 a Tribunalului Corecţional din Lyon - Camera 16 (rectificată prin sentinţa penală clin data de 24 septembrie 2019 a aceleiaşi instanţe), referitoare la condamnatul A., cu excepţia faptei privind pe victima F., pentru care acesta a fost condamnat în România, prin Sentinţa penală nr. 266 din data de 29 iunie 2012, pronunţată de Tribunalul Iaşi în Dosarul nr. x/2007, (rămasă definitivă la data de 12 iunie 2014).

Dispune executarea de către condamnat, într-un penitenciar din România, a pedepsei de 6 ani închisoare (calculată de autoritatea franceză emitentă a certificatului la 2.190 zile închisoare), aplicată prin sentinţa penală anterior menţionată şi nesupusă modificării ca efect al recunoaşterii parţiale.

Constată că, în Franţa, condamnatul nu a fost supus niciunei măsuri privative de libertate în cursul procedurii judiciare care a condus la condamnarea sa:

Deduce din pedeapsa de 6 ani închisoare perioadele de reţinere şi arestare din România, în vederea predării, în baza unor mandate europene de arestare, şi anume 29 ianuarie 2007 - 27 februarie 2007, 07 decembrie 2010 şi 18 iunie 2014 - 17 iulie 2014 şi constată că predarea condamnatului către autorităţile franceze nu a mai avut loc.

Dispune emiterea mandatului de executare, cu privire la pedeapsa de 6 ani închisoare, la data rămânerii definitive a acestei sentinţe."

11. În Dosarul nr. x/2018 s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 127/11.06.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin care s-a reţinut, la cererea condamnatului A. întemeiată pe dispoziţiile art. 55 indice 1 din Legea nr. 254/2013, că acesta beneficiază de un număr de 112 zile compensatorii pentru perioada executată, al cărui dispozitiv a fost redat în continuare:

"Constată că, contestatorul condamnat A. beneficiază, pentru un număr de 560 de zile executate în condiţii necorespunzătoare (în perioadele 27.11.2012 la 28.11.2012, 23.01.2013 la 04.09.2013 şi de la 12.06.2014 la 27.04.2015), de un număr de 112 zile compensatorii, conform art. 551 din Legea nr. 254/23.1.3, modificată prin Legea nr. 169/2017.

Reduce din restul de pedeapsă rămas neexecutat de 871 zile închisoare, rest adăugat la pedeapsa de 4 ani, 10 luni şi 10 zile închisoare un număr de 112 zile şi, pe cale de consecinţă, reduce pedeapsa rezultantă de 4 ani, 10 luni şi 881 de zile de închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 224/F/07.12.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 253/08.03.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, cu 112 zile, petentul executând pedeapsa rezultantă de 4 ani. 10 luni şi 769 de zile de închisoare".

12. În urma recunoaşterii pe teritoriul României a hotărârii de condamnare din Franţa (hotărârea de recunoaştere fiind redată la pct. 10 din prezenta), precum şi a Deciziei definitive nr. 191/07.03.2019 pronunţate de către Curţii de Apel Braşov privitoare la ultimele fapte pentru care condamnatul A. a fost trimis în judecată şi condamnat la o pedeapsă rezultantă de 14 ani 2 luni şi 15 zile (expusă la pct. 9 din prezenta), cât şi a faptului că s-a stabilit un beneficiu de 112 zile compensatorii ce urmau a fi scăzute din pedeapsa ce constituie primul termen al recidivei, astfel cum s-a calculat prin Decizia nr. 224/F/2016 a Curţii de Apel Bucureşti (hotărâri penale expuse la pct. 8 şi la pct. 11 din prezenta), condamnatul a formulat o nouă cerere de contopire pedepse, în temeiul dispoziţiilor art. 585 din C. proc. pen., ce a format obiectul Dosarului nr. x/2020 al Curţii de Apel Bucureşti, soluţionat prin Sentinţa penală nr. 127/09.07.2020, menţinută de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În urma aplicării dispoziţiilor din C. pen. referitoare la concurs şi recidivă postcondamnatorie s-a ajuns la o pedeapsă totală de 16 ani 6 luni şi 23 de zile închisoare, din care urmează a fi scăzută perioada de executare începând cu data de 27.04.2015 la zi.

În cauza pendinte s-au invocat dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., în temeiul cărora a solicitat a se constata că există o cauză de micşorare a pedepsei rezultante de 16 ani 6 luni şi 23 de zile în executarea căreia se află condamnatul petent A., rezultată din aplicarea în mod legal a dispoziţiilor privitoare la forma continuată a infracţiunilor şi pentru pluralitatea de infracţiuni (recidivă postcondamnatorie şi concurs) săvârşite în ţară şi străinătate de către acesta, în perioada 31.10.2001 - 27.04.2015, precum şi din deducerea tuturor perioadelor executate în ţară şi străinătate.

Contestatorul a invocat faptul că este necesar să se constate că instanţele naţionale au aplicat diferit normele de drept material privitoare la sancţionarea pluralităţii de infracţiuni faţă de condamnatul A. - împrejurare care se observă cu certitudine din modalitatea în care aceeaşi instanţă de judecată - Curtea de Apel Bucureşti urmează a se pronunţat asupra celor două cereri de contopire pedepse formulate de către condamnat şi care au format obiectul Dosarelor penale nr. x/2016 (despre care se face vorbire la pct. 1.8 mai sus expus) şi nr. x/2/2020 (despre care se face vorbire la pct. 1.12 mai sus expus).

Potrivit primei Sentinţe definitive de contopire a pedepsei, şi anume Sentinţa penală nr. 224/F/07.12.2016, Curtea de Apel Bucureşti a stabilit un prim termen al recidivei postcondamnatorii format dintr-un concurs de infracţiuni a cărui pedeapsă rezultantă este calculată în baza dispoziţiilor C. pen. de la 1969 (întrucât toate faptele ce intră în componenţa concursului de infracţiuni sunt săvârşite anterior intrării în vigoare a C. pen.), prin raportare la prima condamnare definitivă suferită de condamnatul A. în Polonia (respectiv prin sentinţa penală din data de 11.09.2002, pronunţată în Dosarul nr. x 43/02 de către Tribunalul Regional din Grodzisk Mazowiecki, Polonia, la pedeapsa de 11 luni închisoare, considerată executată la data de 30.07.2012), recunoscută în România prin Sentinţa penală nr. 925/30.03.2016 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 519/04.07.2016 a Curţii de Apel Iaşi prin care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, săvârşită la data de 04.11.2011, pedeapsă unică şi indivizibilă stabilită ca urmare a reţinerii stării de recidivă.

În aceeaşi sentinţă de primă contopire, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că faptele pentru care petentul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 51/23.06.2016 pronunţată de către Judecătoria Urziceni, definitivă prin Decizia penală nr. 716/21.04.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, prin Sentinţa penală nr. 925/30.03.2016 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin Decizia nr. 519/04.07.2016 a Curţii de Apel Iaşi şi prin Sentinţa penală nr. 7/25.01.2016 a Curţii de Apel Iaşi, definitivă prin Decizia nr. 359/23.09.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sunt concurente. Sub acest aspect s-a invocat autoritatea de lucru judecat, încălcată prin a doua hotărâre de contopire.

Totodată, s-a reţinut că, atât fapta din data de 04.11.2011 pentru care petentul a fost condamnat la 8 luni închisoare prin Sentinţa penală nr. 925/30.03.2016 a Judecătoriei Iaşi, cât şi fapta din data de 09.06.2014 pentru care petentul a fost condamnat la 5 luni închisoare prin Sentinţa penală nr. 51/23.02.2016 pronunţată de către Judecătoria Urziceni, ambele infracţiuni fiind atât în concurs cu faptele pentru care condamnatul A. a fost deja condamnat definitiv (în Dosarul penal nr. x/2007 al Tribunalului Iaşi, hotărâre penală definitivă la data de 12.06.2014), cât şi în concurs cu faptele săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie (săvârşite la data de 27.04.2015 şi pentru care a fost condamnat definitive la data de 23.09.2016 în Dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Iaşi), nu pot constitui prim termen al recidivei postcondamnatorii, nefiind îndeplinite condiţiile legale în acest sens (respectiv, cuantumul pedepsei aplicate fiind sub un an închisoare, iar hotărârile judecătoreşti definitive de condamnare fiind pronunţate ulterior săvârşirii faptelor din data de 27.04.2015 în stare de recidivă postcondamnatorie), fiind necesar a fi reţinute în componenta celui de-al doilea termen al recidivei postcondamnatorii, pentru care stabilirea pedepsei rezultante urmează a se face potrivit dispoziţiilor din C. pen., întrucât conţine infracţiuni săvârşite şi după data intrării în vigoare a C. pen., şi anume la data de 01.02.2014, în conformitate cu prevederile art. 43 alin. (2) din C. pen., art. 10 din Legea nr. 187/2012 şi art. 39 din C. pen.

În conformitate cu acest raţionament logico-juridic legal de sancţionare a pluralităţii de infracţiuni săvârşite de către petent, Curtea de Apel Bucureşti, în baza dispoziţiilor mai sus expuse, a contopit pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 7/25.01.2016 a Curţii de Apel Iaşi repuse în individualitatea lor (3 ani şi 8 luni; 2 ani şi 6 luni) cu pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 51/23.02.2016 pronunţată de Judecătoria Urziceni, definitivă prin Decizia nr. 716/21.04.2016 a Curţii de Apel Bucureşti şi cu pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 925/30.03.2016 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 519/04.07.2016 a Curţii de Apel Iaşi, stabilind ca petentul condamnat să execute pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare, la care a adăugat sporul de o treime din celelalte pedepse (respectiv sporul de 1 an, 2 luni şi 10 zile închisoare), rezultând o pedeapsă de 4 ani, 10 luni şi 10 zile închisoare (adică al doilea termen al recidivei postcondamnatorii), la care s-a adăugat restul rămas neexecutat din pedeapsa ce constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii (stabilit de către Curtea de Apel Iaşi în Dosarul penal nr. x/2015, unde se sancţionează recidiva postcondamnatorie, respectiv restul de 871 de zile închisoare, prin luarea în considerare a pedepselor definitive stabilite în Dosarele penale nr. x/2013 al Judecătoriei Iaşi, nr. x/99/2007* al Tribunalului Iaşi şi nr. 19163/300/2013 al Judecătoriei Sector 2 Bucureşti), în final, condamnatul urmând să execute 4 ani, 10 luni şi 881 de zile de închisoare."

Total diferit de acest calcul al pedepsei rezultante de executat ca urmare a săvârşirii unei pluralităţi de infracţiuni în stare de recidivă postcondamnatorie, tot Curtea de Apel Bucureşti, în cea de-a doua cerere de contopire pedepse formulată de către condamnatul A. şi care a format obiectul Dosarului penal nr. x/2020, a stabilit o altă pedeapsă rezultantă ce ar constitui prim termen al recidivei postcondamnatorii (format dintr-un concurs de infracţiuni faţă de care pedeapsa rezultantă este calculată potrivit dispoziţiilor din C. pen.), prin raportare la prima hotărâre definitivă de condamnare a petentului în România (Dosar nr. x/2007 al Tribunalului Iaşi, soluţionat definitiv la data de 12.06.2014), încălcând autoritatea de lucru judecat a tuturor hotărârilor penale de condamnare anterioare ale aceluiaşi petent (inclusiv pe cea din prima contopire de pedepse), în sensul modificării cuantumului pedepsei ce constituie prim termen al recidivei postcondamnatorii, fără observarea datei când fiecare condamnare devine definitivă sau a întinderii pedepsei cu închisoarea definitive, precum şi a legii mai favorabile aplicabile concursului de infracţiuni ce intră în componenţa fiecărui termen al recidivei postcondamnatorii.

Prin pierderea din vedere a condamnării din Polonia a petentului, recunoscută în România, pe cale incidentală, în Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Iaşi (soluţionat definitiv prin Decizia penală nr. 519/04.07.2016 a Curţii de Apel Iaşi), hotărâre care nu a fost depusă la Dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Bucureşti, precum şi prin modificarea componenţei structurii primului termen al recidivei postcondamnatorii, cu ignorarea datelor când infracţiunile au fost săvârşite, forma de pluralitate în care au fost săvârşite şi datelor când condamnările au devenit definitive, precum şi a autorităţii de lucru judecat consfinţite prin Deciziile penale nr. 359/A/23.09.2016 şi nr. 253/08.03.2017 pronunţate de către instanţa supremă în Dosarele penale nr. x/2015 şi nr. y/2016, s-a ajuns la stabilirea unei pedepse nelegale de 16 ani 6 luni şi 23 de zile, ca fiind rezultanta recidivei postcondamnatorii pe care petentul o are de executat.

De asemenea, a solicitat a se constata că pluralităţii de infracţiuni săvârşite de către petentul condamnat în perioada 31.10.2001 - 27.04.2015 nu i se pot, în mod legal, aplica dispoziţiile din C. pen. pentru calcularea fiecăreia dintre pedepsele rezultante ce constituie primul termen şi al doilea termen al recidivei postcondamnatorii, în condiţiile în care sub imperiul C. pen. au fost săvârşite doar infracţiunile din data de 09.06.2014 (Dosar penal nr. x/2015 al Judecătoriei Urziceni) şi din data de 27.04.2015 (Dosar penal nr. x/2015 al Curţii de Apel Iaşi), faţă de care, prin două decizii diferite (respectiv nr. 359/A/23.09.2016 pronunţată în Dosarul penal nr. x/2015 şi nr. x/08.03.2017 pronunţată în Dosarul penal nr. x/2016), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât, cu autoritate de lucru judecat, că sunt concurente şi că intră împreună în calculul pedepsei rezultante al celui de-al doilea termen al recidivei postcondamnatorii (concurs calculat potrivit C. pen.).

Continuând acest raţionament logico-juridic de aplicarea a dispoziţiilor C. pen. infracţiunilor săvârşite de către petentul A. în stare de recidivă postcondamnatorie, toate pedepsele stabilite prin hotărâri definitive pronunţate ulterior datei de 27.04.2015, când s-a născut al doilea termen al recidivei postcondamnatorii, indiferent de data când infracţiunile au fost efectiv săvârşite, intră în componenţa celui de-al doilea termen al recidivei postcondamnatorii şi se impune a fi calculată pedeapsa rezultantă (corespunzătoare acestui al doilea termen al recidivei) în conformitate cu dispoziţiile C. pen.

În aceste condiţii, pedepsele stabilite de către Judecătoria Braşov în Dosarul penal nr. x/2017 pentru cele 4 infracţiuni (două fapte de înşelăciune şi două fapte de uz de fals săvârşite la datele de 02.08.2012 şi 25.10.2012, faţă de care s-a pronunţat definitiv Curtea de Apel Braşov prin Decizia penală nr. 191/07.03.2019 prin condamnarea petentului la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni, o pedeapsă de 1 an şi 5 luni şi la două pedepse de câte 6 luni, în temeiul C. pen. apreciat ca fiind lege mai favorabilă pentru inculpatul A.) urmau să intre în componenţa concursului de infracţiuni ce constituie cel de-al doilea termen al recidivei postcondamnatorii şi nu în componenţa primului termen, aşa cum greşit s-a stabilit.

Având în vedere pedepsele stabilite prin hotărârile penale definitive supuse verificării în Dosarul penal nr. x/2020 al Curţii de Apel Bucureşti, respectiv:

- 1 an şi 6 luni, 1 an şi 5 luni, 6 luni, 6 luni, Sentinţa penală nr. 1107/07.06.2018 pronunţată de către Judecătoria Braşov în Dosarul penal nr. x/2017, definitivă prin Decizia penală nr. 191/07.03.2019 a Curţii de Apel Braşov;

- 6 ani închisoare, Sentinţa penală nr. 1660 din data de 28 februarie 2012 a Tribunalului Corecţional din Lyon - Camera 16, Franţa, recunoscută în România prin Sentinţa penală nr. 247/F/20.12.2019 a Curţii de Apel Bucureşti pronunţată în Dosar nr. x/2019, definitivă prin neapelare;

- precum şi cele 112 zile compensatorii acordate condamnatului prin Sentinţa penală nr. 127/11.06.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul penal nr. x/2018, în temeiul dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013, se susţine că în aplicarea, în mod legal, a normelor de drept material penal pluralităţii de infracţiuni săvârşite de către petent atât sub imperiul C. pen. de la 1969, cât şi sub imperiul C. pen. se impunea a se porni, pentru calcularea celui de-al doilea termen al recidivei postcondamnatorii, de la pedeapsa cea mai grea de 6 ani, la care să fie adăugat sporul obligatoriu şi fix de 1/3 din toate celelalte pedepse ce intră în componenţa acestui termen (respectiv 1/3 din 3 ani şi 8 luni + 2 ani şi 6 luni + 8 luni + 5 luni + 1 an şi 6 luni + 1 an şi 5 luni + 6 luni + 6 luni = 1/3 din 11 ani şi 2 luni = 3 ani 8 luni şi 20 de zile), ajungându-se la o pedeapsă rezultantă de 9 ani 8 luni şi 20 de zile . Această pedeapsă urma să fie adăugată la restul rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani ce constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii, adică la cele 871 de zile, din care se scad cele 112 zile compensatorii (stabilite prin Sentinţa penală nr. 127/2019 din 11.06.2019 a Curţii de Apel Bucureşti), rezultând o pedeapsă totală de 9 ani 8 luni şi 779 zile pentru întreaga recidivă.

Pe de altă parte, dacă s-a considerat că toate pedepsele aplicate sunt concurente, iar din structura primului termen al recidivei născute la data de (27.04.2015) face parte şi pedeapsa aplicată de către statul polonez şi recunoscută, pe cale incidentală în Dosarul penal nr. x/2016 al Judecătoriei Iaşi se impunea deducerea şi a perioadei de 11 luni executate de condamnat în Polonia, precum şi a deducerea, în totalitate a perioadelor executate în România, de la 04.10.2006 la 22.10.2007, de la 13.10.2010 la 06.11.2010, 07.12.2010, de la 27.11.2012 la 28.11.2012, de la 23.01.2013 la 04.09.2013 şi de la 12.06.2014 la zi.

Sub un alt aspect, s-a impus a se observa că faptele săvârşite de către condamnatul A. pe teritoriul statului francez în perioada anilor 2004 - 2005 (şi pentru care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 1660/28.02.2012 a Tribunalului Corecţional din Lyon - Camera 16, Franţa, recunoscută în România în anul 2019) reprezintă acţiuni/acte materiale ce intră în componenţa aceloraşi infracţiuni săvârşite pe teritoriul României şi Franţei în perioada 2003 - 2006 şi reţinute în Dosarul penal nr. x/2007 al Tribunalului Iaşi ca fiind săvârşite în formă continuată (şi pentru care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 266/29.06.2012, menţinută prin decizia penală 130/28.06.2013 a Curţii de Apel Iaşi şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2004/12.06.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).

S-a mai reţinut că deşi sunt acţiuni ce aparţin aceloraşi infracţiuni săvârşite în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi în aceleaşi condiţii de timp şi loc, pedepsele aplicate acestui condamnat pentru infracţiunile continuate unice (unitate legală de infracţiuni) sunt cumulate după regulile aplicabile concursului de infracţiuni potrivit art. 39 noul C. pen., deşi sunt săvârşite cu 7 ani anterior intrării în vigoare a C. pen.

Având în vedere Decizia nr. 11/28 iunie 2021 pronunţată în Dosarul nr. x/2021 prin care a fost admis recursul în interesul legii formulat de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi s-a stabilit de către instanţa supremă că interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor ari. 37 din C. pen., în ipoteza în care constată existenţa unei condamnări definitive pentru o infracţiune continuată, instanţa învestită cu judecarea unor acţiuni sau inacţiuni care intră în conţinutul constitutiv al aceleiaşi infracţiuni, va proceda la recalcularea pedepsei ţinând seama de infracţiunea săvârşită în întregul ei, va stabili o pedeapsă unică ce nu poate fi mai mică decât cea pronunţată anterior şi va dispune anularea formelor de executare, emise urmare a condamnării anterioare şi emiterea unora noi în conformitate cu hotărârea pronunţată sau, după caz, va constata executată pedeapsa:", s-ar fi impus ca pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată petentului de către statul francez să facă parte din structura primului termen al recidivei postcondamnatorii, aşa cum face parte şi pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru infracţiunile continuate aplicată de către Tribunalul Iaşi (Dosar penal nr. x/2007), din conţinutul cărora fac parte acţiunile infracţionale săvârşite pe teritoriul statului francez.

Se consideră că Decizia nr. 11/28 iunie 2021 trebuie aplicată şi în situaţia în care se analizează infracţiuni şi pedepse aferente aplicate prin hotărâri definitive pronunţate de către state diferite pentru aceeaşi infracţiune continuată, cum este cazul condamnatului A.

Reţinerea unei astfel de situaţii juridice presupune ca primul termen al recidivei postcondamnatorii să fie format din pedeapsa de 6 ani închisoare (adică 2190 zile), din care să fie scăzută pedeapsa executată până la data de 27.04.2015 (adică 955 zile, deci un rest de executat de 1235 zile), precum şi cele 112 zile compensatorii (deci un rest de executat de 3123 zile), iar al doilea termen al recidivei postcondamnatorii să fie format din pedeapsa de 6 ani şi 2 luni (calculată astfel: stabilirea pedepsei cea mai grea de 3 ani şi 8 luni la care să se adauge sporul obligatoriu şi fix de 1/3 din suma celorlalte pedepse, respectiv din 2 ani şi 6 luni + 8 luni + 5 luni + 1 an şi 6 luni + 1 an şi 5 luni + 6 luni + 6 luni = 1/3 din 6 ani şi 18 luni = 2 ani şi 6 luni), adică 6 ani şi 2 luni, pedeapsă rezultantă ce constituie al doilea termen al recidivei postcondamnatorii, care să-i fie alăturată rezultantei ce reprezintă primul termen, iar în final pedeapsa pentru recidivă să fie de 6 ani 2 luni şi 1123 zile, adică un total de 9 ani 2 luni şi 23 de zile.

S-a apreciat că doar în acest fel (adică prin calculul mai sus expus) nu s-ar ajunge la sancţionarea petentului A., pentru săvârşirea aceloraşi infracţiuni în formă continuată (respectiv, aderare/constituire grup infracţional organizat, trafic de persoane, trafic de minori = unitate legală de infracţiuni), pe teritoriile statelor român şi francez, în aceeaşi perioadă de timp 2003 - 2006, ca şi cum ar fi săvârşite în concurs real (pluralitate de infracţiuni) în prezent, potrivit deciziei pronunţate în Dosarul nr. x/2020, pedepsele dispuse, în mod definitiv, pentru aceste infracţiuni fac parte din structura primului termen al recidivei postcondamnatorii, însă calculul pedepsei rezultante s-a făcut prin aplicarea dispoziţiilor din C. pen. referitoare la concursul real de infracţiuni.

În vederea soluţionării cauzei s-a dispus acvirarea Dosarului nr. x/2020 al Curţii de Apel Bucureşti care a fost înaintat în data de 25 mai 2022.

În data de 18 mai 2022, pe rolul Curţii de Apel Cluj a fost înregistrat Dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Bucureşti ca urmare a dispoziţiei de declinare a competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de către condamnatul A., prin Sentinţa penală nr. 77/F/09 mai 2022.

La termenul de judecată din data de 15 iunie 2022 s-a prezentat apărătorul ales al condamnatului şi s-a pus în discuţie conexarea celor două dosare.

Preliminar, Curtea a solicitat apărătorului condamnatului precizări în legătură cu temeiul de drept pe care şi-a întemeiat cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, respectiv art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. şi/sau art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen.

Curtea a constatat conţinutul identic al celor două cereri înregistrate pe rolul Curţii de Apel Cluj şi al Curţii de Apel Bucureşti cu singura diferenţă că, în cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti a fost menţionat şi cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., care ar fi atras competenţa acestei din urmă instanţe, fiind vorba de instanţa care a pronunţat hotărârea în privinţa căreia se invoca existenţa unei nelămuriri.

Apărătoarea condamnatului a arătat că ambele contestaţii au ca temei de drept dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., respectiv existenţa unei cauze de micşorare a pedepsei, pentru motivele indicate în scris.

Prin încheierea din data de 15 iunie 2022 s-a dispus reunirea Dosarului nr. x/2022 al Curţii de Apel Bucureşti la Dosar nr. x/2022 al Curţii de Apel Cluj.

Raportat la conţinutul identic al cererii înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, nu s-a mai procedat la redarea acestuia în considerentele prezentei hotărâri.

Examinând contestaţia la executare formulată prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel Cluj a constatat următoarele:

Reprezentanta Parchetului a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la executare, apreciind că, în realitate, contestatorul este nemulţumit de modalitatea în care s-au realizat operaţiunile de contopire şi că singura cale de atac pe care o putea exercita este contestaţia împotriva acelei hotărâri. S-a apreciat că, la acest moment, nu se mai poate analiza pe fond dacă vreo instanţă a contopit în mod corect pedepsele.

Curtea a constatat că, în contestaţia formulată a fost invocat cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., analiza circumscrierii împrejurărilor invocate de către condamnat acestui caz de contestaţie urmând a fi efectuată cu ocazia analizei pe fond a contestaţiei la executare. Condamnatul a invocat, pe de o parte, că în urma efectuării operaţiunilor de contopire nu i-au fost deduse toate perioadele executate, ceea ce în ipoteza în care ar fi real ar putea fi corectat pe calea contestaţie la executare întemeiate pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.. Tot în această categorie a cauzelor de reducere a pedepsei contestatorul a inclus şi modalitatea concretă în care a fost aplicat tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni, urmând a se analiza în ce măsură aceasta constituie o cauză de micşorare a pedepsei în sensul prevăzut de textul de lege menţionat.

Din aceste motive, Curtea a respins excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la executare.

Cu privire la analiza pe fond a contestaţiei la executare, Curtea a constatat că singurul aspect din cele invocate de către condamnatul A. care ar putea face obiectul discuţiei prin prisma dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., este cel referitor la deducerea perioadelor executate din pedeapsa rezultantă de 16 ani 6 luni şi 23 zile închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 127/F/09.07.2020 pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. x/2020.

În această privinţă, contestatorul a susţinut că, în mod nelegal, nu i s-a dedus perioada executată în Polonia, respectiv perioada 31.10.2001 - 25.09.2002, aferentă condamnării la o pedeapsă de 11 luni închisoare prin sentinţa penală din 11.09.2002, pronunţată în Dosarul nr. x 43/02 de către Tribunalul Regional din Grodzisk Mazowiecki, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 286 parag. 1 coroborat cu art. 12 C. pen. din Polonia.

Contestatorul a arătat că această pedeapsă a fost recunoscută pe cale incidentală, în baza art. 1411 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, prin Sentinţa penală nr. 925/30.03.2016 pronunţată de Judecătoria Iaşi în Dosarul penal nr. x/2015 Prin această sentinţă, contestatorul a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru infracţiunea de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe - art. 336 alin. (1) din C. pen.

Contestatorul a învederat că Judecătoria Iaşi a constatat că raportat la data săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen., respectiv 04.11.2011 şi data la care se consideră executată pedeapsa cu închisoarea de 11 luni stabilită prin sentinţa penală din data de 11.09.2002 pronunţată de către statul polonez, şi anume 30.06.2012, precum şi durata acestei pedepse, inculpatul a săvârşit infracţiunea de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe în stare de pluralitate intermediară - potrivit art. 44 alin. (1) din C. pen., respectiv în stare de recidivă postcondamnatorie - potrivit art. 37 alin. (1) lit. a) din C. pen. de la 1969.

Reţinând în Dosarul penal nr. x/2015 că judecata se face potrivit C. pen. de la 1969, care este legea mai favorabilă aplicabilă inculpatului, Judecătoria Iaşi a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 1401 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, recunoaşterea, pe cale incidentală, pe teritoriul României, a sentinţei penale din data de 11.09,2002 pronunţată în Dosarul nr. x 43/02 de către Tribunalul Regional din Grodzisk Mazowiecki, Polonia, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 11 luni închisoare.

Contestatorul a arătat la punctul 6 din contestaţia la executare că Judecătoria Iaşi a constatat că fapta pentru care este judecat în Dosarul penal nr. x/2016 a fost săvârşită în concurs cu infracţiunile pentru care inculpatul fusese condamnat prin Sentinţa penală nr. 550/24.03.2014 a Judecătoriei Iaşi (expusă la pct. 3 din prezenta), prin Sentinţa penală nr. 266/29.06.2012 a Tribunalului Iaşi (expusă la pct. 2 din prezenta) şi prin Sentinţa nr. 538/18.06.2014 a Judecătoriei Sectorul 2 Bucureşti (expusă la pct. 4 din prezenta), prin raportare la data săvârşirii infracţiunii în cauză, respectiv 04.11.2011, care este anterioară rămânerii definitive a fiecăreia dintre cele 3 sentinţe penale.

Ca urmare, Judecătoria Iaşi a descontopit pedepsele aplicate inculpatului prin aceste 3 sentinţe, le-a repus în individualitatea lor (respectiv: 1 an; 7 luni; 2 ani şi 6 luni; 5 ani; 5 ani; 3 ani; 3 ani; 6 luni; 6 luni; 6 luni; 6 luni), iar în baza dispoziţiilor art. 36, art. 33 şi art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5 din C. pen., a contopit pedeapsa 8 luni cu aceste pedepse, a aplicat pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 6 luni.

În continuare, Judecătoria Iaşi a aplicat dispoziţiile art. 39 alin. (2) şi ale art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. de la 1969 şi art. 5 din C. pen. şi a contopit pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare cu restul de 4 zile rămas neexecutat din pedeapsă de 11 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală din 11.09.2002, pronunţată în Dosarul nr. x 43/02 de către Tribunalul Regional din Grodzisk Mazowiecki, Polonia, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa totală de 5 ani şi 6 luni închisoare, din care urmează a fi dedusă perioada reţinerii şi arestării preventive de la 04.10.2006 la 22.10.2007, de la 13.10.2010 la 06.11.2010, de la 27.11.2012 la 28.11.2012, de la 23.01.2013 la 04.09.2013 şi perioada executată începând cu data de 12.06.2014 la zi.

S-a reţinut că susţinerile contestatorului sunt corecte, în Dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Bucureşti, filele x fiind depus în copie mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza Sentinţei penale nr. 975/30 martie 2016 de Judecătoria Iaşi, în care au fost redate operaţiunile de contopire astfel cum au fost redate în contestaţia la executare, precum şi perioadele executate deduse din pedeapsa rezultantă.

Din cele menţionate anterior, Curtea a constatat că Judecătoria Iaşi a aplicat în raport de condamnarea din Polonia tratamentul sancţionator al recidivei postcondamnatorii prevăzut de art. 39 alin. (2) din C. pen. din 1969, contopind pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 6 luni închisoare, cu restul rămas neexecutat de 4 zile din pedeapsa de 11 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală din 11.09.2002, pronunţată în Dosarul nr. x 43/02 de către Tribunalul Regional din Grodzisk Mazowiecki, Polonia. Realizând contopirea cu restul rămas neexecutat, nu s-a impus deducerea perioadei executate de către condamnat în Polonia, relaţia dintre infracţiunea care a făcut obiectul Dosarului nr. x/2015 al Judecătoriei Iaşi şi infracţiunea pentru care a fost condamnat în Polonia, nefiind aceea a concursului de infracţiuni pentru a opera deducerea perioadei executate, astfel cum prevedeau dispoziţiile art. 36 alin. (3) din C. pen. din 1969.

Acesta a fost şi motivul pentru care Judecătoria Iaşi nu a dedus perioada executată de contestator în Polonia, respectiv perioada cuprinsă între 31.10.2001 - 25.09.2002. În mod evident nici Curtea de Apel Bucureşti nu a procedat la deducerea acestei perioade, deşi a inclus în operaţiunea de contopire pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 925/30.03.2016 pronunţată de Judecătoria Iaşi în Dosarul penal nr. x/2015

Pe cale de consecinţă, s-a reţinut că solicitarea contestatorului de deducere a perioadei menţionate pe calea contestaţiei la executare este nefondată.

Curtea a constatat că restul motivelor învederate de contestator nu se circumscriu vreunei cauze de micşorare a pedepsei în sensul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., pentru a putea fi analizate şi valorificate în sensul dorit de acesta.

În realitate, contestatorul este nemulţumit de modalitatea în care Curtea de Apel Bucureşti a realizat operaţiunea de contopire a pedepselor care i-au fost aplicate prin hotărâri de condamnare pronunţate în România şi în străinătate. Pe calea contestaţiei la executare nu se pot reface operaţiunile de contopire în modalitatea în care doreşte condamnatul. Susţinerile acestuia se circumscriu unor veritabile critici la adresa Sentinţei penale nr. 127/F/09.07.2020 pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. x/2020, care nu puteau fi invocate decât în calea de atac exercitată împotriva acestei hotărâri. De altfel, condamnatul a formulat contestaţie împotriva hotărârii menţionate, care a fost respinsă prin Decizia penală nr. 549/17 septembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Din aceste motive, Curtea nu a mai procedat la analizarea temeiniciei susţinerilor condamnatului cu privire la modalitatea de contopire a pedepselor sau cu privire la posibila incidenţă în cauză a Deciziei nr. 11/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 37 din C. pen., acestea excedând cadrului permis de dispoziţiile art. 598 din C. proc. pen.

Raportat la cele de mai sus, în baza art. 599 alin. (1) din C. proc. pen., raportat la art. 597 alin. (4) din C. proc. pen., art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., Curtea a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de petentul condamnat A. referitoare la Sentinţa penală nr. 127/F/09 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosar nr. x/2020.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestaţie condamnatul A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 29.07.2022, sub nr. x/2022.

La termenul fixat în cauză, 04 octombrie 2022, s-a luat concluziile apărătorului ales al contestatorului şi cele ale reprezentantului Ministerului Public fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

Evaluând contestaţia de faţă prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile în materie, Înalta Curte constată că este nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Contestaţia la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicţional prin intermediul căruia se soluţionează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătoreşti, fără însă a se putea schimba sau modifica soluţia care se bucură de autoritate de lucru judecat.

În sistemul de drept procesual românesc se poate formula contestaţie la executare în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen. este incident atunci când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei şi trebuie să cuprindă situaţiile intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare în care, fie pedepsele nu se mai execută (în caz de amnistie, prescripţia executării pedepsei, graţierea, decesul persoanei condamnate), fie intervin modificări în sensul micşorării cuantumului pedepselor ce urmează a fi puse în executare sau care se execută.

În cauză, prin Sentinţa penală nr. 127/F din 09 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 21 iulie 2020 pronunţată de aceeaşi instanţă, în baza art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a fost admisă cererea de modificare a pedepsei formulată de petentul condamnat A.

S-a constatat că fapta pentru care inculpatul A. a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 1660 din 28.02.2012 a Tribunalului Corecţional din Lyon Camera 16, rectificată prin sentinţa penală din 24.09.2019 a aceleiaşi instanţe, recunoscută parţial prin Sentinţa penală nr. 247/F din 20.12.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin neapelare, este concurentă cu faptele pentru care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 1107 din 07.06.2018 a Judecătoriei Braşov definitivă prin Decizia penală nr. 191/AP din 07.03.2019 a Curţii de Apel Braşov dar şi cu faptele pentru care a fost condamnat prin următoarele sentinţe penale:

- Sentinţa penală nr. 266 din 29.06.2012 a Tribunalului Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 2004 din 12.06.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

- Sentinţa penală nr. 550 din 24.03.2014 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 750 din 25.11.2014 a Curţii de Apel Iaşi;

- Sentinţa penală nr. 538 din 18.06.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1419 din 12.11.2014 a Curţii de Apel Bucureşti;

- Sentinţa penală nr. 925 din 30.03.2016 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 519 din 04.07.2016 a Curţii de Apel Iaşi;

- Sentinţa penală nr. 51 din 23.02.2016 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin Decizia penală nr. 716/A din 21.04.2016 a Curţii de Apel Bucureşti;

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 14 ani, 2 luni şi 15 zile stabilită prin Decizia penală nr. 191/AP din 07.03.2019 a Curţii de Apel Braşov, în pedepsele componente, respectiv:

- pedepsele de 1 an şi 6 luni închisoare, 1 an şi 5 luni închisoare, 6 luni închisoare şi 6 luni închisoare, aplicate pentru faptele deduse judecăţii;

- pedepsele de 2 ani şi 6 luni închisoare, 5 ani închisoare şi 5 ani închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 266 din 29.06.2012 a Tribunalului Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 2004/12.06.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

- pedepsele de 1 an închisoare şi 7 luni închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 550 din 24.03.2014 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 750/25.11.2014 a Curţii de Apel Iaşi;

- pedepsele de 3 ani închisoare, 3 ani închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, aplicate prin Sentinţa penală nr. 538 din 18.06.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1419 din 12.11.2014 a Curţii de Apel Bucureşti;

- pedeapsa de 8 luni închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 925 din 30.03.2016 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 519/04.07.2016 a Curţii de Apel Iaşi, pentru săvârşirea în stare de recidivă postcondamnatorie a infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002;

- pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 51 din 23.02.2016 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin Decizia penală nr. 716/A din 21.04.2016 a Curţii de Apel Bucureşti;

- 7 ani, 4 luni şi 10 zile închisoare spor de pedeapsă (1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate);

- pedepsele de 3 ani şi 8 luni închisoare, 2 ani şi 6 luni aplicate prin Sentinţa penală nr. 7 din 25.01.2016 a Curţii de Apel Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 359/A/23.09.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

- restul de 9 ani, 8 luni şi 15 zile, rămas neexecutat.

S-a constatat că faptele pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin Sentinţa nr. 7/25.01.2016 a Curţii de Apel Iaşi definitivă, prin Decizia penală nr. 359/A/23.09.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de celelalte fapte aflate în concurs şi a căror rezultantă constituie prim termen al recidivei, fiind înlăturat sporul de 7 ani, 4 luni şi 10 zile închisoare.

În baza art. 39 alin. (1), lit. b) din C. pen., cu referire la art. 10 din Legea nr. 187/2012 au fost contopite:

- pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1660 din 28.02.2012 a Tribunalului Corecţional din Lyon Camera 16, rectificată prin sentinţa penală din data de 24.09.2019 a aceleiaşi instanţe, recunoscută parţial prin Sentinţa penală nr. 247 din 20.12.2019 a Curţii de Apel Bucureşti definitivă prin neapelare cu pedepsele de 1 an şi 6 luni închisoare, 1 an şi 5 luni închisoare, 6 luni închisoare şi 6 luni închisoare, aplicate prin Sentinţa nr. 1107 din 07.06.2018 a Judecătoriei Braşov definitivă prin Decizia penală nr. 191/AP din 07.03.2019 a Curţii de Apel Braşov, dar şi cu:

- pedepsele de 2 ani şi 6 luni închisoare, 5 ani închisoare şi 5 ani închisoare aplicate prin sentinţa penală 266/29.06.2012 a Tribunalului Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 2004/12.06.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

- pedepsele de 1 an închisoare şi 7 luni închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 550/24.03.2014 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 750/25.11.2014 a Curţii de Apel Iaşi;

- pedepsele de 3 ani închisoare, 3 ani închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, aplicate prin Sentinţa penală nr. 538/18.06.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1419/12.11.2014 a Curţii de Apel Bucureşti;

- pedeapsa de 8 luni închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 925/30.03.2016 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 519/04.07.2016 a Curţii de Apel Iaşi, pentru săvârşirea în stare de recidivă postcondamnatorie a infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002;

- pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 51/23.02.2016 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin decizia penală 716/A/21.04.2016 a Curţii de Apel Bucureşti şi aplicată pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 6 ani închisoare la care se adaugă sporul fix, reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate, respectiv 1/3 din 27 de ani şi 1 lună, (adică 9 ani şi 10 zile), pedeapsa rezultantă stabilită pentru inculpatul A. fiind astfel de 15 ani şi 10 zile închisoare.

S-a constatat că prin Sentinţa penală nr. 127 din 11.06.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a reţinut că inculpatul beneficiază de un număr de 112 zile compensatorii pentru perioada executată între 27 - 28.11.2012, 23.01.2013 la 04.09.2013 şi de la 12.05.2014 la 27.04.2015.

S-a constatat că până la data de 27.04.2015 (data comiterii ultimului act material al infracţiunii de dare de mită în formă continuată pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin Sentinţa nr. 7/25.01.2016 a Curţii de Apel Iaşi), inculpatul a executat un număr de 955 de zile (2 ani, 7 luni şi 25 de zile) şi 112 zile compensatorii.

În baza art. 43 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1), lit. b) din C. pen. au fost contopite pedepsele de 3 ani şi 8 luni închisoare şi pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicate prin Sentinţa penală nr. 7 din 25.01.2016 a Curţii de Apel Iaşi, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 8 luni închisoare, la care adaugă un spor de 10 luni închisoare (1/3 din cealaltă pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare), rezultând o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare, care a fost adăugată la restul de 12 ani şi 23 zile, rămas neexecutat din pedeapsa închisorii 15 ani şi 10 zile închisoare după scăderea perioadei de 2 ani, 11 luni şi 17 de zile, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa rezultantă de 16 ani, 6 luni şi 23 zile închisoare.

S-a scăzut din durata pedepsei de 16 ani, 6 luni şi 23 zile, perioada reţinerii, arestării preventive şi executată, respectiv perioada de la data de 27.04.2015 la zi.

S-a dedus din pedeapsa principală şi perioadele de reţinere şi arestare preventivă din România în vederea predării în baza unor mandate europene de arestare, şi anume: 29.01.2007 - 27.02.2007, 07.12.2010 şi 18.06.2014 - 17.07.2017.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a stabilit ca alături de pedeapsa rezultantă principală a închisorii de 16 ani, 6 luni şi 23 zile, condamnatul A. să execute pedeapsa complementară cea mai grea, aplicată prin Sentinţa penală nr. 7 din 25.01.2016 a Curţii de Apel Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 359/A din 23.09.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) din C. pen., pentru o durată de 3 ani, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a comunica cu persoanele cu care a comis infracţiunea, respectiv cu G. şi H. ori de a se apropia de acestea, pedeapsă care se va executa de către inculpatul A., conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., respectiv după executarea pedepsei principale rezultante, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza dispoziţiilor art. 45 alin. (5) din C. pen., s-a stabilit ca inculpatul A. să execute pedeapsa accesorie cea mai grea, aplicată prin Sentinţa penală nr. 7 din 25.01.2016 a Curţii de Apel Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 359/A din 23.09.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a comunica cu persoanele cu care a comis infracţiunea, respectiv cu G. şi H. ori de a se apropia de acestea, urmând a fi executată în condiţiile art. 65 alin. (3) din C. pen., respectiv din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală rezultantă finală a fost executată sau considerată ca executată zi.

Au fost menţinute dispoziţiile privind măsura de siguranţă a confiscării speciale dispuse prin Sentinţa penală nr. 7 din 25.01.2016 a Curţii de Apel Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 359/A din 23.09.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A fost anulat Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1489 din 07.03.2019 emis pe numele condamnatului în baza Deciziei penale nr. 191/AP din 07.03.2019 a Curţii de Apel Braşov şi s-a dispus emiterea unui nou mandat corespunzător pedepsei stabilite prin prezenta hotărâre.

Prin încheierea din 21 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 278 din C. proc. pen., a fost admisă sesizarea Penitenciarului Galaţi şi s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în cuprinsul minutei Sentinţei penale nr. 127/F din 09.07.2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în sensul că s-a consemnat, în mod corect, perioada reţinerii şi arestării preventive în vederea predării inculpatului A., în baza unor mandate europene de arestare, care s-a dedus din pedeapsa principală, respectiv 29.01.2007 - 27.02.2007, 07.12.2010 şi 18.06.2014 - 17.07.2014 şi nu 29.01.2007 - 27.02.2007, 07.12.2010 şi 18.06.2014 - 17.07.2017, cum din eroare s-a redactat.

S-a consemnat în mod corect paragraful privind anularea mandatelor de executare ale pedepselor anterioare, respectiv:

Anulează M.E.P.I. nr. 1489/07.03.2019 emis pe numele condamnatului în baza Deciziei penale nr. 191/AP din 07.03.2019 a Curţii de Apel Braşov, MEPI nr. 150/19.06.2019 emis în baza Sentinţei penale nr. 127/F/11.06.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a penală şi MEPI nr. 387/21.01.2020 emis în baza Sentinţei penale nr. 247/20.12.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală şi dispune emiterea unui nou mandat corespunzător pedepsei stabilite prin prezenta hotărâre şi, nu anulează Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1489/07.03.2019 emis pe numele condamnatului în baza Deciziei penale nr. 191/AP din 07.03.2019 a Curţii de Apel Braşov şi s-a dispus emiterea unui nou mandat corespunzător pedepsei stabilite prin prezenta hotărâre, cum din eroare s-a redactat.

Ulterior, prin Decizia penală nr. 549 din data de 17 septembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, a fost respinsă contestaţia formulată de condamnat împotriva sentinţei penale mai sus amintite.

În acest context, în acord cu judecătorul instanţei de fond, Înalta Curte constată că prezentul demers judiciar al condamnatului A. tinde la recontopirea aceloraşi pedepse aplicate prin hotărâri definitive, în maniera detaliată în scris, deşi prin sentinţa definitivă anterior menţionată o atare operaţiune a fost deja realizată.

Practic, nemulţumit fiind de modalitatea de contopire a pedepselor dispusă prin Sentinţa penală nr. 127/F din data de 09 iulie 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2020 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, condamnatul A. a formulat o nouă cerere de contopire a aceloraşi pedepse, urmărind, în acest fel, să valorifice, în procedura prev. de art. 598 din C. proc. pen. criticile aduse hotărârii definitive anterior menţionate, demers, în mod evident, nepermis de lege.

Or, pe calea contestaţiei la executare nu se poate modifica Sentinţa penală nr. 127/F din data de 09 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2020, definitivă prin Decizia nr. 549 din data de 17 septembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, prin care s-a stabilit cu putere de lucru judecat că fapta pentru care contestatorul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 1660 din 28.02.2012 a Tribunalului Corecţional din Lyon Camera 16, rectificată prin sentinţa penală din 24.09.2019 a aceleiaşi instanţe, recunoscută parţial prin Sentinţa penală nr. 247/F din 20.12.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin neapelare, este concurentă cu cele care au făcut obiectul condamnării prin sentinţele penale: nr. 1107 din 07.06.2018 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin Decizia penală nr. 191/AP din 07.03.2019 a Curţii de Apel Braşov, nr. 266 din 29.06.2012 a Tribunalului Iaşi, definitivă prin Decizia nr. 2004 din 12.06.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nr. 550 din 24.03.2014 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin Decizia nr. 750 din 25.11.2014 a Curţii de Apel Iaşi, nr. 538 din 18.06.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1419 din 12.11.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, nr. 925 din 30.03.2016 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 519 din 04.07.2016 a Curţii de Apel Iaşi, nr. 51 din 23.02.2016 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin Decizia penală nr. 716/A din 21.04.2016 a Curţii de Apel Bucureşti.

Deopotrivă, s-a reţinut că Sentinţa penală nr. 266 din 29.06.2012 a Tribunalului Iaşi (definitivă prin Decizia nr. 2004 din 12.06.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) este identificată ca fiind prima hotărâre definitivă de condamnare până la care toate faptele comise se vor considera în concurs şi a căror pedeapsă rezultantă va constitui prim termen al recidivei postcondamnatorii pentru faptele comise ulterior.

Totodată, s-a observat că, faptele săvârşite ulterior, ce au făcut obiectul condamnării contestatorului prin Sentinţa penală nr. 7 din 25.01.2016 a Curţii de Apel Iaşi, definitivă prin Decizia nr. 359/A din 23.09.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de restul faptelor aflate în concurs şi a căror rezultantă constituie primul termen al recidivei.

Ca urmare, în procedura contestaţiei la executare, care nu are natura juridică a unei căi de atac, se pot invoca numai aspecte care privesc exclusiv executarea hotărârilor, fără ca pe această cale să se poată pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea şi fără a se modifica pe fond o hotărâre rămasă definitivă, respectiv nu se poate proceda la o reindividualizare a pedepsei, întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat.

În raport cu toate aceste argumente, constatând că hotărârea atacată este temeinică şi legală, Înalta Curte, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 136 din data de 14 iulie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 85 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 136 din data de 14 iulie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 85 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 octombrie 2022.

GGC - NN