Execution of foreign criminal judgments; res judicata bar on identical subsequent execution objections

Asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 181/PI din data de 03 august 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, în temeiul dispoziţiilor art. 599 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnatul A., în prezent deţinut în Penitenciarul Timişoara.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că prin cererea sa, petentul condamnat A. a formulat o contestaţie la executare cu privire la Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 160/PI/2021 din 13.07.2021 emis de Curtea de Apel Timişoara în baza Sentinţei penale nr. 151/PI/2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/2021, rămasă definitivă prin Decizia nr. 191/A/13.07.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, din motivele contestaţiei rezultând că a fost arestat 2 ani 4 luni şi 9 zile de autorităţile italiene, din care a fost eliberat, fiind ulterior reîncarcerat de autorităţile române, pentru aceeaşi pedeapsă pe care a executat-o în Italia.

Curtea a arătat că prin Sentinţa penală nr. 1644/07.06.2022, Judecătoria Timişoara a admis excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei cu privire la soluţionarea contestaţiei la executare, invocată din oficiu şi, în temeiul art. 50 din C. proc. pen., a declinat competenţa soluţionării prezentei cauze în favoarea Curţii de Apel Timişoara.

Analizând contestaţia la executare formulată, curtea a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 151/PI/2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/2021, rămasă definitivă prin Decizia nr. 191/A/13.07.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 172 alin. (3) rap. la art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Republica Italia, de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti străine şi executare a pedepsei închisorii într-un penitenciar din România privind persoana condamnată A.

Au fost recunoscute următoarele hotărâri penale de condamnare:

- Sentinţa penală nr. 19063/12 R.G. Dib. - 20408/12 sent. a Tribunalului Ordinar din Roma, pronunţată la data de 27.11.2012, rămasă definitivă la data de 19.12.2012, prin care s-a dispus condamnarea la o pedeapsă de 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "tentativă la infracţiune de furt calificat în coautorat, incriminată în legislaţia penală din România de dispoziţiile art. 228 - 229 alin. (1) din C. pen.

- Sentinţa penală nr. 14/2017 R.G. - 64/2017 sent. a Curţii de Apel cu Juri din Roma, pronunţată la data de 06.12.2017, rămasă definitivă la data de 07.11.2018, prin care s-a dispus condamnarea la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "exploatare sexuală a copiilor în formă continuată, în coautorat", conform C. pen. italian, incriminată în legislaţia penală din România de dispoziţiile art. 213 alin. (1), (2), (31), lit. a) din C. pen.

Prin măsura de contopire a pedepselor pentru infracţiuni concurente nr. 1752/2018 a Parchetului general al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Roma, s-a stabilit pedeapsa rămasă de executat de executat de 1081 zile (2 ani, 11 luni şi 21 zile) închisoare.

În continuare, s-a reţinut că, din certificat, rezultă că persoana condamnată a executat 859 zile (2 ani, 4 luni şi 9 zile) de arestare preventivă de la data de 29.07.2015 până la 06.12.2017, care au fost scăzute din pedeapsa de 5 ani şi 4 luni închisoare, rămânând de executat 1081 zile (2 ani, 11 luni şi 21 zile) închisoare, astfel că la data de 06.12.2017 persoana condamnată a fost pusă în libertate de autorităţile italiene de sub efectul mandatului de arestare preventivă, iar nu din executarea unei pedepse cu închisoarea.

Totodată, s-a dispus executarea restului de pedeapsă de 1081 zile (2 ani, 11 luni şi 21 zile) închisoare, de către persoana condamnată într-un penitenciar din România.

În baza art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a scăzut din pedeapsa de 1081 zile (2 ani, 11 luni şi 21 zile) închisoare, durata reţinerii de 24 de ore, din perioada 21 - 22.04.2020.

În privinţa motivelor contestaţiei la executare invocate de către contestator, care susţine că n-ar mai avea niciun rest de pedeapsă de executat, Curtea de Apel Timişoara a observat că petentului i-au fost aplicate două pedepse: una de 4 luni, iar cealaltă de 5 ani, de autorităţile italiene ce au fost contopite în pedeapsa de 5 ani şi 4 luni. De asemenea curtea a reţinut că persoana condamnată a executat 859 zile (2 ani, 4 luni şi 9 zile) de arestare preventivă de la data de 29.07.2015 până la 06.12.2017, care au fost scăzute din pedeapsa de 5 ani şi 4 luni închisoare, rămânând de executat 1081 zile (2 ani, 11 luni şi 21 zile) închisoare. Totodată, se reţine că cele 1081 zile rămase de executat care au fost stabilite prin măsura de contopire a pedepselor pentru infracţiuni concurente nr. 1752/2018 a Parchetului general al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Roma, a fost recunoscută prin Sentinţa penală nr. 151/PI/2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/2021 rămasă definitivă prin Decizia nr. 191/A/13.07.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând cererea formulată de petent, Curtea de Apel Timişoara a constatat că obiectul acesteia şi motivele invocate în scris de către persoana condamnată, respectiv cele referitoare la cuantumul pedepsei pe care o are de executat, sunt identice cu cele care au făcut obiectul Dosarului penal nr. x/2021 al Judecătoriei Timişoara, iar după ce a fost declinat la curtea de apel, a fost soluţionat prin Sentinţa penală nr. 11 din 19.01.2022 rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 181/22.03.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a respins contestaţia la executare.

În aceste condiţii, curtea a constatat că devin incidente dispoziţiile art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., potrivit cărora:

"Cererile ulterioare de contestaţie la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive şi de apărări", iar pronunţarea unei alte hotărâri cu privire la acelaşi obiect ar lipsi de efecte hotărârile menţionate mai sus, hotărâri care au intrat în autoritate de lucru judecat.

Totodată, curtea a observat că persoana condamnată nu a invocat nicio nelămurire cu privire la hotărârea care se execută şi nici vreo altă împiedicare la executare.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere că petentul a mai formulat o contestaţie la executare, pe acelaşi temei şi indicând acelaşi motive ce a fost soluţionată prin Sentinţa penală nr. 11 din 19.01.2022 rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 181/22.03.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 599 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) din Codul de de procedură penală, curtea a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnatul A., în prezent deţinut în Penitenciarul Timişoara.

Împotriva Sentinţei penale nr. 181/PI din 03 august 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, a declarat contestaţie contestatorul A.

Analizând calea de atac exercitată de contestatorul A., Înalta Curte constată că este nefondată din următoarele considerente:

Prin Sentinţa penală nr. 181/PI din 03 august 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, contestată de petent, a fost respinsă, ca nefondată, în temeiul dispoziţiilor art. 599 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. contestaţia la executarea Sentinţei penale nr. 151/PI/2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/2021, rămasă definitivă prin Decizia nr. 191/A/13.07.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În cauză, Înalta Curte constată că petentul a mai formulat anterior o cerere de contestaţie la executare cu privire la aceeaşi sentinţă şi pentru aceleaşi motive, Curtea de Apel Timişoara, prin Sentinţa penală nr. 11 din 19.01.2022, respingând solicitarea contestatorului A. referitoare la cuantumul pedepsei pe care o are de executat.

Constatând aşadar, legalitatea şi temeinicia hotărârii primei instanţe, Înalta Curte, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. rap.la art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 181/PI din 03 august 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 181/PI din 03 august 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 septembrie 2022.

GGC - NN