Refusal of European Arrest Warrant execution due to statute of limitations and unreasonable delay in issuance

Asupra contestaţiei de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 84 din 24 august 2022 pronunţată în Dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a hotărât următoarele:

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, a admis cererea formulată de Tribunalul Regional din Cracovia - Divizia Criminală III, în dosarul cu nr. de referinţă III Kop 99/19, privind executarea mandatului european de arestare, emis la data de 03.10.2019 de autorităţile judiciare din Polonia, în dosarul de referinţă nr. 79/2019, împotriva persoanei solicitate A., cetăţean român cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie de bani şi alte mijloace legale de plată sau mijloace de schimb false, prevăzută de art. 310 alin. (2) din C. pen. polonez, cu corespondent în legea penală română respectiv art. 313, cu aplicarea art. 5 C. pen. (art. 284 vechiul C. pen. în referire la art. 282 alin. (2) C. pen.) şi s-a dispus predarea persoanei solicitate autorităţilor judiciare din Polonia.

În baza art. 104 alin. (6) şi 10 din Legea nr. 302/2004, a fost dispusă arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autorităţile poloneze, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 112 din Legea nr. 302/2004, pentru o durată de 30 de zile, începând cu data de 24.08.2022 şi până la data de 22.09.2022 inclusiv.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.

În conformitate cu prevederile art. 109 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus comunicarea hotărârii de executare a mandatului european de arestare autorităţii judiciare italiene emitente, Ministerului Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi tratate şi Ministerului Administraţiei şi Internelor - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională.

În baza art. 14 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, traducerea (prezentei hotărâri, a procesului-verbal de consimţire la predare şi a adresei de comunicare a hotărârii) în limba oficială a statului solicitant sau în una dintre limbile engleză ori franceză este facultativă.

În baza art. 88 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a reţinut următoarele:

Prin Adresa de înaintare nr. x/2022 din 23.08.2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău la data de 23.08.2022, sub nr. x/2022, a fost sesizată Curtea de Apel Bacău, în temeiul art. 100 - 104 din Legea nr. 302/2004 republicată, cu mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare din Polonia, privind executarea mandatului european de arestare emis la data de 03.10.2019 de autorităţile judiciare din Polonia, respectiv de Tribunalul Regional din Cracovia - Divizia Criminală III.

Se arată că în conformitate cu dispoziţiile art. 101 din Legea nr. 302/2004 republicată împotriva persoanei solicitate prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nr. 6372/II/5/2022 din 23.08.2022, s-a luat măsura reţinerii pentru o durată de 24 ore, începând cu data 23.08.2022, orele 13:30 până la 24.08.2022 orele 13:30.

De asemenea, s-a dispus sesizarea aceleiaşi instanţe şi cu propunerea de luare a măsurii arestării în vederea predării persoanei solicitate A., în baza mandatului european de arestare tradus în limba română, emis împotriva persoanei solicitate, astfel că s-a solicită executarea mandatului european de arestare.

Autorităţile judiciare din Polonia, respectiv de Tribunalul Regional din Cracovia - Divizia Criminală III, în dosarul de referinţă nr. III Kop 99/19, au emis mandatul european de arestare la data de 03.10.2019 pe numele persoanei solicitate A., fiind suspectat de săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie de bani şi alte mijloace legale de plată sau mijloace de schimb false, prevăzută de art. 310 alin. (2) din C. pen. polonez, constând în aceea că, sus-numitul, acţionând împreună şi în complicitate cu B. şi C., folosind un vehicul ... cu nr. de înregistrare x, a transportat pe teritoriul Republicii Poloneze bancnote contrafăcute cu o denominaţie de 100 (o sută) euro în număr de 400 de bucăţi, dar nu a îndeplinit scopul propus, de a primi bancnotele contrafăcute, datorită detenţiei lui B. şi C. de către Ofiţerii Biroului Central de Investigaţii al Inspectoratului Naţional al Poliţiei, având asupra lor bancnotele contrafăcute menţionate.

Din informaţiile puse la dispoziţie de autorităţile judiciare din Polonia, a rezultat că pentru infracţiunea prev. de art. 310 alin. (2) C. pen. polonez, pedeapsa este de zece ani de privare de libertate şi în 21.04.2009 Tribunalul Districtual din Krakovia - la cererea Procuraturii publice regionale din Krakovia care desfăşura cercetări în Dosarul penal nr. x/90/S, a dispus măsura arestului preventiv faţă de persoana solicitată - mandatul naţional de arestare emis în 27 mai 2008 neputând fi pus în executare.

S-a constatat că infracţiunea precizată în mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare din Polonia are corespondent în legislaţia penală română, fiind incriminată de C. pen. ca infracţiunea de punere în circulaţie de valori falsificate, prev. de art. 313, cu aplicarea art. 5 C. pen. (art. 284 vechiul C. pen. în referire la art. 282 alin. (2) C. pen.), cu pedeapsa prevăzută de lege de închisoare între trei şi zece ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. Infracţiunile pentru care este cercetată persoana solicitată fac parte dintre infracţiunile prevăzute de art. 96 din Legea nr. 302/2004.

În conformitate cu prevederile art. 103 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată a fost prezentată instanţei şi i s-a adus la cunoştinţă despre existenţa mandatului european de arestare, asupra conţinutului acestuia, a posibilităţii de a consimţi la predare către statul solicitant şi de a renunţa la regula specialităţii.

Persoana solicitată, după ce i s-au pus în vedere consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia, a declarat că nu este de acord cu predarea sa către autoritatea solicitantă.

De asemenea, Curtea i-a dus la cunoştinţă persoanei solicitate prevederile art. 115 din Legea nr. 302/2004 şi aceasta a declarat că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii, nefiind de acord să fie urmărită, judecată sau deţinută în vederea executării unei pedepse sau măsuri de siguranţă, ori supusă oricărei alte restricţii a libertăţii, pentru fapte comise anterior predării în baza prezentului mandat european de arestare.

În temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată, Curtea a procedat la ascultarea persoanei solicitate - care arată că nu are obiecţiuni asupra identităţii, însă consideră că nu este vinovată de săvârşirea presupuselor fapte penale menţionate în mandatul european de arestare.

Cu privire la aceste aspecte, s-a reţinut că instanţa investită cu soluţionarea unei cereri de executare a unui mandat european de arestare este datoare să verifice doar dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penale, precum şi cele din Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din data de 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, inclusiv cele referitoare la motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, atât cele obligatorii, cât şi cele opţionale, prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004 şi nicidecum să se pronunţe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuate de autorităţile judiciare poloneze şi a luării împotriva persoanei solicitate a măsurii arestării.

De asemenea, s-a arătat că nu este posibil ca organele judiciare ale unui stat membru al Uniunii Europene să cenzureze legalitatea urmăririi penale şi a luării măsurii preventive a arestării preventive a persoanei împotriva căreia s-a emis un mandat european de arestare. Legalitatea desfăşurării cercetării penale şi luării măsurii arestului preventiv de autorităţile britanice poate fi verificată potrivit dreptului procesual din Polonia. În conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 302/2004, Curtea ca instanţă de executare a mandatului european de arestare, nu este competentă să se pronunţe nici asupra oportunităţii emiterii unui asemenea mandat.

La aprecierea statului în care să fie executată o eventuală pedeapsă privativă de libertate aplicată după emiterea unui mandat european de arestare, instanţa de executare a mandatului trebuie să aibă în vedere prevederile art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, precum şi care sunt posibilităţile cele mai bune de reintegrare socială a persoanei solicitate, în raport şi de locul unde se află familia sa şi legăturile acesteia cu familia, cu limba şi cultura statului de executare a pedepsei, etc. Faptul că infracţiunea a fost săvârşită pe teritoriul unui anumit stat european nu exclude executarea pedepsei în statul al cărui cetăţean este persoana solicitată, cu deosebire atunci când posibilităţile de reintegrare socială sunt mai bune în statul de origine şi al cărui cetăţean este. Pentru aceste motive, Curtea, apreciind că o mai bună reintegrare socială a persoanei solicitate se poate realiza prin executarea eventualei pedepse în România, a apreciat că se impune predarea acesteia autorităţilor judiciare din Polonia sub condiţia prevăzută de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, în sensul că dacă se va pronunţa împotriva persoanei solicitate o pedeapsă privativă de libertate, aceasta să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

Referitor la motivul invocat de refuz facultativ prevăzut în art. 98 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, Curtea de apel a reţinut că raportat la situaţia de fapt expusă în mandatul european de arestare, activitatea pretins infracţională, cu privire la care se reţine complicitatea persoanei solicitate, s-a desfăşurat în octombrie 2008, astfel că, potrivit legii române, a intervenit prescripţia răspunderii penale. În acest sens s-a avut în vedere că:

- în cauză sunt aplicabile prevederile art. 9 alin. (2) C. pen., fapta fiind săvârşită în afara teritoriului ţării, de către un cetăţean român şi este prevăzută ca infracţiune atât de legea penală a Poloniei, cât şi de legea penală română;

- presupusa faptă a fost săvârşită la data de 09.10.2008 şi, conform art. 124 din vechiul C. pen., prescripţia înlătură răspunderea penală, oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut la art. 122 (8 ani în prezenta cauză) este depăşit cu încă jumătate, de unde rezultă că termenul de prescripţie special s-a împlinit la data de 09.10.2020. De asemenea, dacă s-ar aplica dispoziţiile Noului C. pen. ca lege penală mai favorabilă - raportat la Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, - s-a împlinit şi termenul general de prescripţie a răspunderii penale, care este de 8 ani, cf. art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen., astfel că este incident motivul opţional de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004 republicată, conform căruia răspunderea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-a prescris dacă faptele ar fi fost de competenţa autorităţilor române.

Cu toate acestea, s-a considerat că refuzul executării mandatului ar fi fost, însă, nejustificat faţă de următoarele considerente:

- deoarece în mandatul european de arestare la pct. f se menţionează că potrivit legii penale poloneze "răspunderea penală pentru fapta comisă se încheie după 9 octombrie 2033."

- din perspectiva celorlalte prevederi ale legii privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, dar şi a raţiunii recurgerii la instituţia mandatului european de arestare. Astfel Capitolul III1 intitulat "Dispoziţii pentru punerea în aplicare a unor instrumente juridice în materie de extrădare adoptate la nivelul Uniunii Europene", introdus în sistemul Legii nr. 302/2004 prin Legea nr. 224/2006 urmăreşte simplificarea procedurii de extrădare în relaţia cu acele state membre ale Uniunii Europene care au formulat declaraţii în sensul neaplicării deciziei-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre ale Uniunii Europene, astfel că pentru se a da eficienţă cooperării judiciare între statele membre ale Uniunii Europene şi a se asigura o ripostă rapidă infracţionalităţii transfrontaliere, instanţele de judecată trebuie să manifeste prudenţă în a refuza executarea mandatului european de arestare.

- în cauză, se reţin a fi săvârşite infracţiuni deosebit de grave de către persoana solicitată A., acesta fiind acuzat că sus-numitul, acţionând împreună şi în complicitate cu B. şi C., folosind un vehicul ... cu nr. de înregistrare x, în data de 09.10.2008 a transportat pe teritoriul Republicii Poloneze bancnote contrafăcute cu o denominaţie de 100 (o sută) euro în număr de 400 de bucăţi, dar nu a îndeplinit scopul propus, de a primi bancnotele contrafăcute, datorită detenţiei lui B. şi C. de către Ofiţerii Biroului Central de Investigaţii al Inspectoratului Naţional al Poliţiei, având asupra lor bancnotele contrafăcute menţionate.

Astfel, s-a apreciat că faptele imputate, regimul sancţionator al acestora şi amploarea fenomenului criminalităţii transfrontaliere impun cooperarea judiciară a autorităţilor tuturor statelor implicate. Din aceste considerente, şi în situaţia în care fapta persoanei solicitate s-ar circumscrie dispoziţiilor legii penale române ca stat de executare, şi ar fi intervenit prescripţia generală sau specială potrivit legii penale române, refuzul executării mandatului european de arestare a fost considerat ca fiind nejustificat.

Împotriva Sentinţei penale nr. 84 din 24 august 2022 pronunţate în Dosarul nr. x/2022, de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a formulat contestaţie, în termen legal, persoana solicitată A.

Cauza a fost repartizată Completului nr. 2, cu termen de judecată la data de 06.09.2022, când s-a dispus amânarea cauzei faţă de imposibilitatea de prezentare a apărătorului ales al persoanei solicitate, pentru termenul de judecată din data de 20.09.2022, la care a fost administrată proba cu înscrisuri solicitată de către acesta, în susţinerea motivelor de contestaţie.

Contestaţia a fost motivată, fiind invocate, în esenţă, aspecte ce ţin motivele opţionale de refuz prevăzute de art. 98 alin. (2) lit. g) şi lit. e) din Legea nr. 302/2004, dar şi de temeinicia acuzaţiei.

Examinând contestaţia formulată, în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este fondată, în considerarea celor ce succed:

Conform art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeaşi lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

În cauză, arestarea şi predarea persoanei solicitate se întemeiază pe existenţa unui mandat european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Polonia la data de 03.10.2019 pe numele persoanei solicitate A., suspectate de săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie de bani şi alte mijloace legale de plată sau mijloace de schimb false, prevăzută de art. 310 alin. (2) din C. pen. polonez, constând în aceea că, sus-numitul, acţionând împreună şi în complicitate cu B. şi C., folosind un vehicul ... cu nr. de înregistrare x, de a transportat pe teritoriul Republicii Poloneze bancnote contrafăcute cu o denominaţie de 100 (o sută) euro în număr de 400 de bucăţi, dar nu a îndeplinit scopul propus, de a primi bancnotele contrafăcute, datorită detenţiei lui B. şi C. de către Ofiţerii Biroului Central de Investigaţii al Inspectoratului Naţional al Poliţiei, având asupra lor bancnotele contrafăcute menţionate.

Înalta Curte constată că fapta pentru care se solicită predarea şi face obiectul mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Polonia, este cuprinsă în cele enumerate de dispoziţiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, care dau loc la predare, necondiţionat de existenţa dublei incriminări.

Din economia dispoziţiilor art. 84 şi următoarele din Legea nr. 302/2004 rezultă că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la stabilirea incidenţei motivelor de refuz ale predării.

În acest sens, instanţa de control judiciar constată că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate cuprinde toate informaţiile impuse de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, suficiente pentru a aprecia asupra întrunirii condiţiilor imperative impuse de lege.

De asemenea, se constată că nu este incident în cauză niciunul dintre cazurile obligatorii de refuz al predării persoanei solicitate, astfel cum sunt prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Referitor la motivul de refuz facultativ invocat de către apărare, prevăzut în art. 98 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte reţine că, în raport cu situaţia de fapt expusă în mandatul european de arestare, activitatea pretins infracţională, cu privire la care se reţine complicitatea persoanei solicitate, s-a desfăşurat în data de 09.10.2008, astfel că se pune problema intervenirii prescripţiei răspunderii penale, potrivit legii penale române (faţă de menţiunile din mandatul european de arestare, prescripţia răspunderii penale, potrivit legii penale poloneze, ar interveni în anul 2033).

Ca prim aspect, Înalta Curtea constată că este greşită concluzia primei instanţe potrivit căreia termenul de prescripţie incident ar fi cel prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. c) din vechiul C. pen., de 8 ani, termen faţă de care, în raport de prev. art. 124 în forma în vigoare anterior modificării prin Legea nr. 63/2012, prescripţia specială a răspunderii penale s-ar fi împlinit la data de 09.10.2020. Înalta Curte are în vedere că infracţiunea prevăzută de art. 284 rap la art. 282 alin. (1) şi (2) din vechiul C. pen. se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi şi nu cu închisoarea de la 3 la 10 ani, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 313 alin. (1) rap. la art. 310 alin. (1) Noul C. pen.. În atare situaţie, potrivit vechiul C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 10 ani, iar cel al prescripţiei speciale, de 15 ani, care s-ar împlini la data de 09.10.2023.

Din actele aflate la dosarul cauzei, se observă că la data de 27.05.2009 a fost emis mandatul de arestare preventivă de către Tribunalul Districtual din Krakovia, iar la data de 03.10.2019 Tribunalul Regional din Cracovia - Divizia Criminală III a emis mandatul european de arestare, în dosarul de referinţă nr. III Kop 99/19.

Considerând că legea penală mai favorabilă este legea veche, se observă că potrivit art. 124 vechiul C. pen., "prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut în art. 122 este depăşit cu încă jumătate."

Totodată, conform art. 123 vechiul C. pen., "cursul termenului prescripţiei prevăzute în art. 122 se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfăşurarea procesului penal. După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie."

Din menţiunile mandatului european de arestare, care se regăsesc la lit. D) pct. 2 lit. e), rezultă că persoanei solicitate nu i-a fost înmânată personal decizia, însă ar urma să fie înmânată fără întârziere după predare. Astfel, se poate considera că termenul prescripţie, care a început să curgă de la data săvârşirii faptei, respectiv 09.10.2008, a fost întrerupt prin îndeplinirea respectivului act, care, potrivit legislaţiei române, trebuie să fie comunicat (hotărârea de arestare emisă în data de 27.05.2009 de Tribunalul Districtual din Krakovia), începând, aşadar, să curgă un nou termen de prescripţie.

În continuare, se constată că până la data de 03.10.2019, când Tribunalul Regional din Cracovia - Divizia Criminală III a emis mandatul european de arestare, nu au mai fost îndeplinite alte acte care, potrivit legii penale române, ar fi trebuit comunicate persoanei solicitate în desfăşurarea procesului penal.

Aşadar, în perioada 27.05.2009 - 03.10.2019 nemaiexistând o întrerupere a termenului de prescripţie, Înalta Curte apreciază că răspunderea penală pentru fapta pentru care se solicită predarea persoanei solicitate, s-a prescris la data de 26.05.2019 (potrivit art. 154 din vechiul C. pen.), anterior emiterii mandatului european de arestare.

Deşi incidenţa acestui motiv nu obligă instanţa română să refuze predarea, Înalta Curte va decide în acest sens, în raport cu situaţia persoanei solicitate, circumstanţele cauzei şi participaţia, aparent redusă a persoanei solicitate. Astfel, acest motiv facultativ de refuz al predării impune analiza oportunităţii executării mandatului european de arestare în raport cu scopul mandatului, respectiv buna desfăşurarea a cercetărilor, care, în opinia instanţei de control judiciar, poate fi atins şi fără predarea persoanei în cauză statului solicitant.

Astfel, se are în vedere cu precădere participaţia persoanei solicitate, aşa cum a fost reţinută în cuprinsul mandatului european de arestare, care poate conduce la concluzia că activitatea infracţională imputată acesteia este una redusă. Totodată, fără a neglija gradul de pericol ridicat al infracţiunii, Înalta Curte reţine că scopul de a primi bancnotele contrafăcute nu a fost atins din cauza privării de libertate a numiţilor B. şi C. de către Ofiţerii Biroului Central de Investigaţii al Inspectoratului Naţional al Poliţiei, care aveau asupra lor bancnotele contrafăcute.

Într-adevăr, în acord cu prima instanţă, prevederile din Capitolul III intitulat "Dispoziţii pentru punerea în aplicare a unor instrumente juridice în materie de extrădare adoptate la nivelul Uniunii Europene", introdus în sistemul Legii nr. 302/2004 prin Legea nr. 224/2006, urmăresc simplificarea procedurii de extrădare în relaţia cu acele state membre ale Uniunii Europene care au formulat declaraţii în sensul neaplicării deciziei-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre ale Uniunii Europene, tocmai pentru a se a da eficienţă cooperării judiciare între statele membre ale Uniunii Europene şi a se asigura o ripostă rapidă infracţionalităţii transfrontaliere, instanţele de judecată trebuind, în atare condiţii, să manifeste prudenţă în a refuza executarea mandatului european de arestare.

Cu toate acestea, Înalta Curte constată că perioada de timp scursă de la momentul săvârşirii faptei, respectiv de la momentul emiterii hotărârii de arestare preventivă şi până la momentul emiterii mandatului european de arestare şi chiar la cel al sesizării autorităţilor judiciare române cu cererea de executare a mandatului european de arestare, este una care afectează principiul dreptului la un proces echitabil, desfăşurat într-un termen rezonabil, care îşi are principala reglementare în art. 6 din CEDO. Riposta faţă de infracţionalitatea transfrontalieră trebuie să fie una rapidă, însă perioada de inactivitate a organelor judiciare din Republica Polonia în ceea ce priveşte identificarea persoanei solicitate, de mai mult de 10 ani până la emiterea mandatului european de arestare, deşi se cunoşteau identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate încă de la momentul emiterii mandatului de arestare preventivă din data de 27.05.2009, constituie o reacţie mult prea întârziată pentru a da curs cererii formulate de autorităţile judiciare poloneze în condiţiile intervenirii prescripţiei răspunderii penale potrivit legislaţiei române.

La aprecierea oportunităţii executării mandatului european de arestare, se are în vedere şi faptul că faţă de persoana solicitată consecinţele ar fi mai degrabă negative, având în vedere lipsa antecedentelor penale, din care rezultă că în toată această perioadă a avut un comportament onest, are un loc de muncă pe teritoriul României, nu s-a ascuns şi nu şi-a atribuit vreo altă identitate pentru a evita identificarea şi prezentarea în faţa autorităţilor poloneze (aşa cum rezultă din înscrisurile încuviinţate la termenul de judecată din data de 20.09.2022).

În ceea ce priveşte motivul facultativ de refuz prev. de art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004, invocat de către persoana solicitată, Înalta Curte constată că acesta nu este incident, având în vedere că apărarea, în concret, critică încadrarea juridică şi situaţia de fapt reţinute în mandatul european de arestare, avansând presupuneri în sensul că activitatea infracţională ar fi început pe teritoriul României, prin transportul de bancnote contrafăcute. Instanţa de control judiciar subliniază faptul că aspectele care privesc temeinicia acuzaţiei nu pot face obiectul analizei prezentei cauze.

Faţă de considerentele de mai sus, Înalta Curte va admite contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 84 din data de 24 august 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022.

Va desfiinţa sentinţa contestată şi, rejudecând, va respinge cererea formulată de Tribunalul Regional din Cracovia - Divizia Criminală III, în dosarul cu nr. de referinţă III Kop 99/19, privind executarea mandatului european de arestare, emis la data de 03.10.2019 de autorităţile judiciare din Polonia, în dosarul cu nr. de referinţă 79/2019, emis la data de 11.03.2020, împotriva persoanei solicitate A., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie de bani şi alte mijloace legale de plată sau mijloace de schimb false, prevăzută de art. 310 alin. (2) din C. pen. polonez, cu corespondent în legea penală română respectiv art. 313, cu aplicarea art. 5 C. pen. (art. 284 vechiul C. pen. în referire la art. 282 alin. (2) C. pen.).

Va dispune punerea de îndată în libertate a contestatorului persoană solicitată A., dacă nu este arestat sau reţinut în altă cauză.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 80 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 84 din data de 24 august 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2022.

Desfiinţează sentinţa contestată şi, rejudecând, respinge cererea formulată de Tribunalul Regional din Cracovia - Divizia Criminală III, în dosarul cu nr. de referinţă III Kop 99/19, privind executarea mandatului european de arestare, emis la data de 03.10.2019 de autorităţile judiciare din Polonia, în dosarul cu nr. de referinţă x/2019, emis la data de 11.03.2020, împotriva persoanei solicitate A., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie de bani şi alte mijloace legale de plată sau mijloace de schimb false, prevăzută de art. 310 alin. (2) din C. pen. polonez, cu corespondent în legea penală română respectiv art. 313, cu aplicarea art. 5 C. pen. (art. 284 vechiul C. pen. în referire la art. 282 alin. (2) C. pen.).

Dispune punerea de îndată în libertate a contestatorului persoană solicitată A., dacă nu este arestat sau reţinut în altă cauză.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 80 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 septembrie 2022.

GGC - NN