Provisional detention during European Arrest Warrant execution to prevent escape

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea F/DL din 12 septembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

În baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 a dispus arestarea provizorie în vederea predării a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 15 zile, de la data de 12.09.2022 până la data de 26.09.2022, inclusiv.

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel a reţinut sub un prim aspect, că persoana solicitată nu a avut obiecţiuni cu privire la identitatea sa, aşa cum a declarat în faţa procurorului şi a instanţei.

Din analiza actelor dosarului a rezultat că la data de 24.08.2022 procurorul B. a emis un mandat european de arestare, persoana solicitată este urmărită pentru un număr de două fapte, comise în perioada 28.11.2016 - 14.12.2016, în timpul unui transport de poliţie de la Folkungagatan la Spitalul Sankt Goran din Stockholm, Suedia.

În fapt, s-a arătat că: persoana solicitată a fost acuzată că la data de 28 noiembrie 2016, în timpul unui transport de poliţie de la Folkungagatan la Spitalul Sankt Goran din Stockholm, Suedia a agresat, prin ameninţare cu violenţă, reclamanţii în exerciţiul lor de autorităţi publice prin declaraţii în sensul că ar fi ucişi şi/sau răniţi. La data de 14 decembrie 2016, la Spitalul Sankt Goran din Vardvagen din Stockholm, Suedia, în urma unei decizii privind grija psihiatrică obligatorie, A. a agresat-o, prin ameninţare cu violenţă, pe reclamantă în exerciţiul ie de autoritate publică făcând declaraţii în sensul că va fi ucisă şi/sau rănită. Ameninţările au fost exprimate de către o altă persoană care a comunicat declaraţiile către reclamant, ceea ce A. ar fi trebuit să realizeze că se va întâmpla.

Constatând că în cauză sunt îndeplinite condiţiile cerute de Legea nr. 302/2004, republicată, pentru a se asigura posibilitatea punerii în executare a mandatului european de arestare în sensul de a se preîntâmpina sustragerea persoanei solicitate şi a asigura buna desfăşurare a procedurii, luând în considerare modalitatea de săvârşire a faptelor şi circumstanţele personale ale persoanei solicitate, Curtea a apreciat necesară luarea măsurii arestării provizorii pe o durată de 15 zile.

În acest sens, Curtea a avut în vedere că persoana solicitată A. este cercetată pentru comiterea a două infracţiuni de ameninţare împotriva unui funcţionar public în datele de 28.11.2016 şi 14.12.2016 săvârşite în Stockholm/Suedia.

De asemenea, Curtea a reţinut că persoana solicitată a fugit din Instituţia de îngrijire psihică criminalistică la data de 10.08.2022, motiv pentru care autorităţile suedeze au emis un mandat european de arestare la data de 24.08.2022 precum şi faptul că, la data depistării sale se afla în tranzit pe teritoriul României, cu intenţia declarată de a ajunge în Iran(stat terţ faţă de care nu este aplicabilă procedura mandatului european de arestare). Curtea mai subliniază faptul că persoana solicitată s-a sustras de la executarea unei măsuri de siguranţă privative de libertate, este cetăţean suedez, nu cunoaşte limba română şi nu are niciun fel de legături cu România astfel încât există riscul ca aceasta să se sustragă prezentei proceduri ori să săvârşească alte infracţiuni.

Prin urmare, în raport de elementele expuse mai sus, pentru a asigura punerea în executare în bune condiţii a mandatului european de arestare şi a asigura buna desfăşurare a procedurii, Curtea a considerat că este necesară şi proporţională luarea măsurii arestării provizorii, nefiind suficientă luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate.

Împotriva acestei încheieri, persoana solicitată A. a formulat contestaţie.

În esenţă, a solicitat admiterea contestaţiei şi înlocuirea măsurii arestării provizorii cu o măsură preventivă mai uşoară.

Examinând contestaţia formulată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeaşi lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

În cauză, predarea şi arestarea persoanei solicitate se întemeiază pe existenţa unui mandat european de arestare emis de autorităţile judiciare din Suedia la data de 24.08.2022 împotriva numitului A., cetăţean suedez, urmărit pentru săvârşirea a două infracţiuni de ameninţare împotriva unui funcţionar public, în perioada 28.11.-2016 - 14.12.2016 săvârşite în Stockholm/Suedia, prevăzute de cap. 17, secţiunea 1, primul paragraf din C. pen. Suedez. Persoana solicitată a fost acuzată că la data de 28 noiembrie 2016, în timpul unui transport de poliţie de la Folkungagatan la Spitalul Sankt Goran din Stockholm, Suedia a agresat, prin ameninţare cu violenţă, reclamanţii în exerciţiul lor de autorităţi publice prin declaraţii în sensul că ar fi ucişi şi/sau răniţi. La data de 14 decembrie 2016, la Spitalul Sankt Goran din Vardvagen din Stockholm, Suedia, în urma unei decizii privind grija psihiatrică obligatorie, A. a agresat-o, prin ameninţare cu violenţă, pe reclamantă în exerciţiul ie de autoritate publică făcând declaraţii în sensul că va fi ucisă şi/sau rănită. Ameninţările au fost exprimate de către o altă persoană care a comunicat declaraţiile către reclamant, ceea ce A. ar fi trebuit să realizeze că se va întâmpla.

Faţă de natura infracţiunilor menţionate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate de autorităţile din Stockholm/Suedia, având în vedere şi durata pedepsei ce ar putea fi aplicată persoanei solicitate, Înalta Curte apreciază că măsura arestării persoanei solicitate se impune pentru buna desfăşurare a procedurii de executare şi recunoaştere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. 190/1 din 18 iulie 2002.

Astfel, pentru a împiedica sustragerea persoanei solicitate de la această procedură, Înalta Curte, similar Curţii de Apel, constată că în raport de circumstanţele personale ale persoanei solicitate, precum şi de faza în care se află cooperarea judiciară nu se impune luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate, aceasta nefiind în măsură a oferi o garanţie fermă a desfăşurării în condiţii optime a procesului penal.

Mai mult, Înalta Curte reţine că persoana solicitată a fugit din Instituţia de îngrijire psihică criminalistică la data de 10.08.2022, că la data depistării sale se afla în tranzit pe teritoriul României, cu intenţia declarată de a ajunge în Iran (stat terţ faţă de care nu este aplicabilă procedura mandatului european de arestare), precum şi faptul că persoana solicitată s-a sustras de la executarea unei măsuri de siguranţă privative de libertate, este cetăţean suedez, nu cunoaşte limba română şi nu are niciun fel de legături cu România astfel încât există riscul ca aceasta să se sustragă prezentei proceduri.

O măsură mai puţin coercitivă, precum măsura preventivă a controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, în contextul celor de mai sus, nu ar fi suficientă pentru a se realiza o analiză adecvată a cererii de executare a mandatului european de arestare. În condiţiile în care aceasta ar fi considerată întemeiată, punerea sa efectivă în aplicare, prin predarea persoanei solicitate autorităţii emitente a mandatului nu ar fi asigurată cât timp persoana solicitată nu prezintă garanţii suficiente în sensul respectării obligaţiilor impuse.

Înalta Curte constată că măsura arestării provizorii a fost luată cu respectarea prevederilor legale şi nu se impune a fi înlocuită cu o altă măsură mai puţin coercitivă, respectiv măsura controlului judiciar, aşa cum a solicitat contestatorul, întrucât o altă măsură nu ar fi suficientă pentru realizarea scopului măsurii avut în vedere la luarea acesteia, având în vedere modalitatea şi împrejurările de comitere, activitatea infracţională desfăşurată în concret de persoana extrădabilă, amploarea acesteia, urmarea produsă, precum şi sentimentul de insecuritate pe care acest gen de fapte îl generează în societate.

Pentru aceste considerente, va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii F/DL din 12 septembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2022.

Va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 de RON, va rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit interpretului de limba engleză se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii F/DL din 12 septembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 de RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit interpretului de limba engleză se plăteşte din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 septembrie 2022.

GGC - NN