Recognition of French penal judgment: exclusion of conditional sentence reduction credit from time served deduction

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 76/PI din 07 septembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a respins cererea formulată de autorităţile judiciare din Franţa de executare a mandatului european de arestare având referinţa dosarului nr. x din data de 05 mai 2022 emis de Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Lille - Franţa, faţă de persoana solicitată A.

În baza art. 99 alin. (3) raportat la art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus recunoaşterea şi punerea în executare a sentinţei contradictorii din 13 octombrie 2021 pronunţată de Tribunalul Judiciar din Lille - Franţa, având referinţa nr. x, menţinută prin sentinţa penală din 11 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel din Douai - Franţa, având referinţa dosarului nr. x, rămasă definitivă la data de 16 mai 2022, prin care s-a dispus condamnarea persoanei solicitate A., la o pedeapsă de 3 ani închisoare în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunii de intermediere a intrării, a transportului sau a sejurului, ilegale, a unui străin pe teritoriul Franţei sau într-un Stat care face parte din Convenţia Schengen, în grup organizat, faptă prevăzută de articolele: L.622-1 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3); L.622-5 10 din Codul pentru intrări şi sejur al persoanelor străine şi al dreptului de azil şi pedepsită de articolele: L.622-3; L.622-5; L.622-6 şi L.622-7 din Codul pentru intrări şi sejur al persoanelor străine şi al dreptului de azil, având ca şi corespondent în legea română în infracţiunea de trafic de migranţi, prev. de art. 263 alin. (2) lit. a) C. pen.

A dispus executarea de către persoana solicitată A. pe teritoriul României a pedepsei de 3 ani închisoare, în regim de detenţie.

În baza art. 242 alin. (1) din C. proc. pen. a revocat măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de persoana solicitată A., prin Încheierea penală nr. 28/IP/2022 din 09 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea.

A dedus din pedeapsă perioada executată în Franţa din data de 18 decembrie 2019 până la data de 27 mai 2020, respectiv 159 de zile, durata reţinerii de 24 de ore începând cu data de 10 mai 2022, dispusă prin ordonanţa de reţinere din 10 mai 2022 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2022, precum şi durata arestării provizorii începând cu data de 10 mai 2022, până la data de 10 iunie 2022 inclusiv, astfel cum s-a dispus prin încheierea penală nr. 22/IP/2022 din 10 mai 2022 şi menţinută prin Încheierea penală nr. 24/IP/2022 din 16 mai 2022, ambele pronunţate de Curtea de Apel Oradea.

În baza art. 99 alin. (3) teza ultimă raportat la art. 109 din Legea nr. 302/2004 republicată, cu referire la art. 555 din C. proc. pen. a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data pronunţării prezentei sentinţe, respectiv 07 septembrie 2022.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Oradea a reţinut că potrivit art. 1 alin. (2) din Decizia-cadru 2002/584/JAI A Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, transpusă în legislaţia naţională prin Titlul III al Legii nr. 302/2004, statele membre trebuie să execute orice mandat european de arestare pe baza principiului recunoaşterii reciproce şi în conformitate cu dispoziţiile acestei decizii-cadru, în art. 4 fiind prevăzute motivele de neexecutare facultativă a mandatului european de arestare.

Unul dintre motivele de neexecutare facultativă este cel prevăzut de art. 4 punctul 6 din decizia-cadru, care prevede că, în cazul în care mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse, atunci când persoana căutată rămâne în statul membru de executare, este resortisant sau rezident al acestuia, iar acest stat se angajează să execute această pedeapsă în conformitate cu dreptul său intern.

Acest motiv facultativ de neexecutare de regăseşte în art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată, potrivit căruia autoritatea română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când acesta a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea, atunci când persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi acesta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent.

De asemenea, potrivit art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, recunoaşterea şi executarea hotărârii străine este supusă îndeplinirii condiţiilor ca hotărârea să fie definitivă şi executorie, fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa să constituie infracţiune şi în cazul în care ar fi săvârşită pe teritoriul României, iar autorul ar fi sancţionabil, persoana condamnată are cetăţenie română, persoana este de acord să execute pedeapsa în România şi să nu fie incident unul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzut la art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Având în vedere poziţia exprimată de persoana solicitată A., la solicitarea instanţei, autorităţile judiciare franceze au comunicat copia certificată a hotărârii prin care s-a dispus condamnarea persoanei solicitate şi a certificatului prevăzut în Anexa 1 la Decizia-cadru nr. 909/2008/JAI.

În fapt, s-a reţinut că, o reţea structurată de traficanţi operând din Marea Britanie, Belgia, Franţa şi România, de unde sunt originari ansamblul transportatorilor, a fost descoperită în anul 2018. Astfel au fost descoperiţi 259 de pasageri, dintre care 167 au reuşit să ajungă la destinaţie, iar 327 persoane trecute ilegal în Marea Britanie erau originare din Iran, Irak, Kurdistan, Eritreea şi Afganistan. În cadrul acestei organizaţii, ascultările telefonice au demonstrat faptul că persoana solicitată A. a avut rolul de şofer, realizând 10 treceri ilegale de persoane în perioada 01 iunie 2018 şi 31 martie 2019 împreună cu B. şi C.. Persoana solicitată A. a recunoscut că a acţionat la ordinele lui D. şi că a lucrat pentru societatea E. şi a lui F.. Supravegherile poliţiei au confirmat faptul că prelua imigranţi la bordul camionului său, pe care îi ascundea, iar cu ajutorul pudrei de insecte, motorinei şi sprayului au evitat să fie găsiţi de câini. Persoana solicitată A. a fost controlată la Calais, Veurne şi Douvres având la bordul camionului său imigranţi ascunşi printre încărcătură şi a evaluat că a câştigat pentru aceste treceri ilegale de persoane suma de 35.000 lire sterline.

Curtea a mai reţinut că din certificatul emis de autorităţile judiciare franceze rezultă că persoana solicitată A. mai are de executat din pedeapsa de 3 ani închisoare ce i-a fost aplicată, 2 ani, 6 luni şi 22 zile.

De asemenea, a constatat că din adresa emisă la data de 08 august 2022 de Curtea de Apel din Douai rezultă că persoana solicitată A. a fost încarcerat în Franţa în perioada 18 decembrie 2019 până în 27 mai 2020, respectiv 159 de zile.

În raport de cele mai sus arătate, curtea a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată:

- hotărârea de condamnare a persoanei solicitate A. este definitivă şi executorie,

- infracţiunea (din cuprinsul dispoziţiilor legislaţiei franceze, depuse în extras la dosarul curţii, rezultând că persoana solicitată a fost condamnată pentru o infracţiune, săvârşirea faptei într-un grup organizat reprezentând o forma agravată a acesteia şi nu o infracţiune de sine stătătoare) pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 3 ani închisoare ar fi constituit infracţiune şi dacă ar fi fost comisă în România, având ca şi corespondent în legea română în infracţiunea de trafic de migranţi, prev. de art. 263 alin. (2) lit. a) C. pen.,

- persoana solicitată este de acord să execute pedeapsa în România,

- nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată.

În raport de conţinutul hotărârii judecătoreşti pronunţate de autorităţile judiciare franceze şi având în vedere că persoana solicitată este cetăţean român şi are domiciliul în România, a considerat ca fiind justificată executarea pedepsei în România atât în raport de situaţia socială şi familială a persoanei solicitate, cât şi în vederea asigurării perspectivelor de reintegrare în societate a acesteia.

În ceea ce priveşte cererea persoanei solicitate de a-i fi dedusă din durata pedepsei de 3 ani închisoare ce urmează a fi recunoscută şi a perioadei reprezentând, potrivit legislaţiei franceze, "credit de reducere a pedepsei", curtea a apreciat că este nefondată.

În acest sens, Curtea a reţinut că din cuprinsul înscrisurilor şi datelor comunicate de autorităţile franceze rezultă neechivoc că pedeapsa aplicată (şi care urmează a fi recunoscută) este cea de 3 ani închisoare şi că trebuie dedusă doar perioada efectiv executată în Franţa, respectiv cele 159 de zile la care se face referire.

În privinţa perioadei reprezentând, potrivit legislaţiei franceze, "credit de reducere a pedepsei", aceasta reprezintă un beneficiu condiţionat acordat, în timpul executării unei pedepse definitive la închisoare, fiind vorba de un credit de reducere a pedepsei de 3 luni pentru primul an şi de 2 luni pentru fiecare an suplimentar. Potrivit datelor comunicate de autorităţile franceze, acest credit poate fi retras în cazul unui comportament necorespunzător în timpul detenţiei.

"Creditul de reducere a pedepsei" fiind deci o instituţie ţinând de faza de executare, aplicată condiţionat (în funcţie de comportamentul persoanei condamnate în timpul detenţie) şi retractabilă (în funcţie de acelaşi comportament), instituţie care are trăsături asemănătoare liberării condiţionate din dreptul intern, o astfel de perioadă nu intră în categoria celor care se impun a fi deduse în procedura recunoaşterii hotărârii penale străine.

Împotriva acestei sentinţe penale, contestatorul A. a formulat contestaţie, solicitând admiterea acesteia, desfiinţarea în parte a Sentinţei penale nr. 76 din data de 07 septembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea şi rejudecând, să se dispună, având în vedere dispoziţiile art. 142 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, deducerea din pedeapsă a acelui credit de reducere a pedepsei de 210 zile menţionat de autorităţile franceze, având în vedere şi aplicabilitatea principiului recunoaşterii reciproce în materia executării hotărârilor penale privative de libertate în cadrul Uniunii Europene.

Examinând contestaţia formulată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, în esenţă, contestatorul A. critică sentinţa penală atacată sub două aspecte: pe de o parte, instanţa de fond nu a dedus din pedeapsă "creditul de reducere" de 210 de zile acordat de autorităţile franceze, iar pe de altă parte, în mod greşit a dedus din pedeapsă 159 de zile, în loc de 162 de zile, perioada executată în Franţa din data de 18 decembrie 2019 până la data de 27 mai 2020.

Cu titlu prealabil, referitor la situaţia juridică a persoanei solicitate A., Înalta Curte reţine că pe numele acesteia s-a emis un mandat european de arestare de către autorităţile judiciare din Franţa în vederea executării unei pedepse restante de 2 ani 6 luni şi 22 zile închisoare, astfel cum a fost condamnat prin sentinţa contradictorie din 13 octombrie 2021 pronunţată de Tribunalul Judiciar din Lille - Franţa, având Referinţa nr. x şi menţinută prin sentinţa penală din 11 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel din Douai - Franţa, având referinţa Dosarului nr. x, rămasă definitivă la data de 16 mai 2022, pentru săvârşirea infracţiunii de intermediere a intrării, a transportului sau a sejurului, ilegale, a unui străin pe teritoriul Franţei sau într-un Stat care face parte din Convenţia Schengen, în grup organizat, faptă prevăzută de articolele: L.622-1 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3); L.622-5 10 din Codul pentru intrări şi sejur al persoanelor străine şi al dreptului de azil şi pedepsită de articolele: L.622-3; L.622-5; L.622-6 şi L.622-7 din Codul pentru intrări şi sejur al persoanelor străine şi al dreptului de azil.

În cauză, persoana solicitată a fost reţinută pe o durată de 24 de ore începând cu data de 10 mai 2022, prin ordonanţa de reţinere din 10 mai 2022 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2022, prin Încheierea penală nr. 22/IP/2022 din data de 10 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A. pe o durată de 15 zile, începând cu data de 10 mai 2022 până la data de 24 mai 2022 inclusiv, prin Încheierea penală nr. 24/IP/2022 din data de 16 mai 2022 s-a dispus menţinerea măsurii arestării provizorii, iar prin Încheierea penală nr. 28/IP/2022 din data de 09 iunie 2022 s-a dispus înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura controlului judiciar pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 09 iunie 2022 şi până la data de 08 iulie 2022 inclusiv, măsură menţinută prin Decizia penală nr. 440/2022 din 07 iulie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin Încheierile penale nr. 41/IP/2022 din 02 august 2022 şi respectiv nr. 47/IP/2022 din 01 septembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Oradea.

Din certificatul emis de autorităţile judiciare franceze rezultă că persoana solicitată A. mai are de executat din pedeapsa de 3 ani închisoare ce i-a fost aplicată, 2 ani, 6 luni şi 22 zile.

Din adresa emisă la data de 08 august 2022 de Curtea de Apel din Douai rezultă că persoana solicitată A. a fost încarcerat în Franţa în perioada 18 decembrie 2019 până în 27 mai 2020, respectiv 159 de zile.

Sub un prim aspect, Înalta Curte reţine, similar instanţei de fond că în privinţa perioadei reprezentând, potrivit legislaţiei franceze, "credit de reducere a pedepsei", aceasta reprezintă un beneficiu condiţionat acordat, în timpul executării unei pedepse definitive la închisoare, fiind vorba de un credit de reducere a pedepsei de 3 luni pentru primul an şi de 2 luni pentru fiecare an suplimentar. Potrivit datelor comunicate de autorităţile franceze, acest credit poate fi retras în cazul unui comportament necorespunzător în timpul detenţiei.

Aşadar, se poate aprecia că această instituţie a "creditului de reducere a pedepsei" din legislaţia franceză îşi găseşte corespondent, sub aspectul efectelor pe care le produce asupra pedepsei aplicate, în instituţia liberării condiţionate din legislaţia naţională şi reprezintă o vocaţie la care poate accede persoana condamnată dacă sunt îndeplinite anumite condiţii şi nu un drept recunoscut acesteia de a i se reduce pedeapsa aplicată.

Sub un al doilea aspect, în ceea ce priveşte solicitarea contestatorului în sensul deducerii perioadei executate în Franţa din data de 18 decembrie 2019 până la data de 27 mai 2020, Înalta Curte apreciază că această solicitare este fondată.

În acest sens, Înalta Curte reţine că din adresa emisă la data de 08 august 2022 de Curtea de Apel din Douai rezultă că persoana solicitată A. a fost încarcerată în Franţa în perioada 18 decembrie 2019 până în 27 mai 2020, respectiv 159 de zile, iar prin adresa înaintată de Penitenciarul Aiud, la data de 13 septembrie 2022, s-a precizat că totalul zilelor executate în Franţa este de 162 de zile şi nu 159 de zile, astfel cum apare în Mandatul de executare nr. 80/2022.

Astfel, în temeiul dispoziţiilor art. 113 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora "în toate cazurile, în momentul predării, autorităţile române comunică autorităţilor statului emitent care asigură preluarea persoanei predate durata arestului efectuat de către aceasta în executarea mandatului european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura privativă de libertate care se va aplica" Înalta Curte constată că se impune deducerea perioadei executate de contestatorul A. în Franţa, din data de 18 decembrie 2019 până la data de 27 mai 2020.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 76/PI din 07 septembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2022, numai în ceea ce priveşte deducerea din pedeapsă a perioadei executate în Franţa.

Va desfiinţa, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând,

Va deduce din pedeapsă perioada executată în Franţa din data de 18 decembrie 2019 până la data de 27 mai 2020, durata reţinerii de 24 de ore începând cu data de 10 mai 2022, dispusă prin ordonanţa de reţinere din 10 mai 2022 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2022, precum şi durata arestării provizorii începând cu data de 10 mai 2022, până la data de 10 iunie 2022 inclusiv, astfel cum s-a dispus prin Încheierea penală nr. 22/IP/2022 din 10 mai 2022 şi menţinută prin Încheierea penală nr. 24/IP/2022 din 16 mai 2022, ambele pronunţate de Curtea de Apel Oradea.

Va anula formele de executare emise în baza Sentinţei penale nr. 76/PI din 07 septembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2022 şi dispune emiterea unor noi forme de executare în baza prezentei decizii.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate care nu contravin prezentei decizii.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 de RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 76/PI din 07 septembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2022, numai în ceea ce priveşte deducerea din pedeapsă a perioadei executate în Franţa.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând,

Deduce din pedeapsă perioada executată în Franţa din data de 18 decembrie 2019 până la data de 27 mai 2020, durata reţinerii de 24 de ore începând cu data de 10 mai 2022, dispusă prin ordonanţa de reţinere din 10 mai 2022 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2022, precum şi durata arestării provizorii începând cu data de 10 mai 2022, până la data de 10 iunie 2022 inclusiv, astfel cum s-a dispus prin Încheierea penală nr. 22/IP/2022 din 10 mai 2022 şi menţinută prin Încheierea penală nr. 24/IP/2022 din 16 mai 2022, ambele pronunţate de Curtea de Apel Oradea.

Anulează formele de executare emise în baza Sentinţei penale nr. 76/PI din 07 septembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2022 şi dispune emiterea unor noi forme de executare în baza prezentei decizii.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate care nu contravin prezentei decizii.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 septembrie 2022.

GGC - NN