Seizure Enforcement Challenge After Final Conviction Held Inadmissible; Civil Courts Alone Have Jurisdiction
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Criminal Section) dismissed as inadmissible a contestation filed by the appellant (A.) against the manner of enforcing precautionary measures (seizure) imposed on property formerly held in common with her ex-husband (B.), which had been upheld by a final criminal ruling; the court also ordered the appellant to pay 200 RON in judicial costs. The appellant, relying on Article 250(8) of the Criminal Procedure Code, sought to challenge the enforcement of seizure measures ordered in a criminal investigation and maintained by final criminal judgments. The court held that, because the criminal proceedings had concluded with a final decision, any contestation regarding the execution of the precautionary measure falls exclusively within the jurisdiction of the civil courts under civil law (Article 250(8) C. proc. pen., interpreted in light of the High Court's decision in the interest of the law No. 19/2017, and Article 957(1) C. proc. civ.), and therefore the criminal court lacks jurisdiction, making the appeal inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 250 alin. (8) din C. proc. pen, art. 250 alin. (1) din C. proc. pen, art. 957 alin. (1) din C. proc. civ, art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen, art. 275 alin. (2) din C. proc. pen, Art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen; Seizure Enforcement Challenge After Final Conviction Held Inadmissible; Civil Courts Alone Have Jurisdiction: The appellant, relying on Article 250(8) of the Criminal Procedure Code, sought to challenge the enforcement of seizure measures ordered in a criminal investigation and maintained by final criminal judgments. The court held that, because the criminal proceedings had concluded with a final decision, any contestation regarding the execution of the precautionary measure falls exclusively within the jurisdiction of the civil courts under civil law (Article 250(8) C. proc. pen., interpreted in light of the High Court's decision in the interest of the law No. 19/2017, and Article 957(1) C. proc. civ.), and therefore the criminal court lacks jurisdiction, making the appeal inadmissible.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for dismissing the appeal as inadmissible.
Used to order the appellant to pay judicial costs.
Full text
Asupra cauzei penale de faţă,
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
La data de 29.12.2022 a fost înregistrată la Înalta Curte contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva modalităţii de aducere la îndeplinire a dispoziţiilor cuprinse în Ordonanţa nr. 151/D/P/2005 din data de 21 februarie 2021, respectiv din 05 mai 2011, dispusă de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi menţinută prin Sentinţa penală nr. 300/31 martie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 66/29 februarie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători.
În acest sens în cuprinsul contestaţiei s-a menţionat, în esenţă, că măsura asigurătorie a fost dispusă în dosarul menţionat mai sus faţă de soţul contestatoarei, B., că între cei doi în anul 2021 a intervenit o hotărâre de partaj, în urma căreia acesteia i-ar fi revenit în proprietate exclusivă anumite bunuri care sunt însă afectate de măsurile asigurătorii.
În drept, şi-a întemeiat cererea pe art. 250 alin. (8) din C. proc. pen.
La termenul din data de 03.01.2023, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei formulate.
Examinând contestaţia formulată, în raport, cu excepţia invocată, Înalta Curte constată:
Prealabil, Înalta Curte reţine că potrivit art. 250 alin. (1) din C. proc. pen. orice persoană interesată poate face contestaţie împotriva modalităţii de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii, prin urmare este îndeplinită cerinţa textului legal, contestatoarea A. fiind fosta soţie a numitului B., măsura asigurătorie fiind instituită asupra bunurilor comune ale soţilor.
În acest sens, se reţine că prin Ordonanţa nr. 151/D/P/2005 din data de 21 februarie 2021, respectiv din 05 mai 2011, dispusă de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism s-a instituit faţă de inculpatul B. a măsurii asigurătorii asupra următoarelor bunuri şi sume de bani din conturi bancare:
- apartament situat în Bucureşti, Calea x, cu o valoare de impozitare de 204.155,64 RON.
- casă cu suprafaţă desfăşurată de 556,44 m.p. şi anexa cu suprafaţă desfăşurată de 54 m.p. cu valoare de impunere de 1.745.973 lei, teren curţi construcţii- 6.900 mp., teren arabil 2.200 m.p., vie - 1000 m.p. şi livadă 2.700 mp situate în Slatina, strada x nr. 19, judeţul Olt;
- imobil format din teren în suprafaţă de 1221 m.p. şi o clădire situată pe acest teren, compusă din parter şi etaj, situate în Breaza, strada x nr. 6, judeţul Prahova cu o valoare de aproximativ 70.000 euro;
- autoturism marca x serie motor x având o valoare de aproximativ 50.000 euro.
- autoturismul marca x serie motor x, serie şasiu x;
- 49.216,92 RON şi 3.070,68 euro în conturile de la C. S.A. - Sucursala Slatina;
- 585,08 EURO, 780,63 dolari SUA, 1.408.559,92 RON în conturile de la D. S.A.
Prin Sentinţa penală nr. 300/31 martie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 66/29 februarie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători au fost menţinute măsurile asigurătorii.
Cu privire la excepţia tardivităţii formulării contestaţie invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată că ordinea de soluţionare a excepţiilor oferă prevalenţă excepţiei inadmisibilităţii căii de atac, astfel că excepţia de tardivitate nu va mai fi analizată.
Art. 250 alin. (8) din C. proc. pen. prevede că: "După rămânerea definitivă a hotărârii, se poate face contestaţie potrivit legii civile numai asupra modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii."
Totodată, în Decizia nr. 19 din 16 octombrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în recursul în interesul legii s-a precizat:
"Că art. 250 alin. (8) din C. proc. pen. menţionează expres că o eventuală contestaţie formulată după rămânerea definitivă a hotărârii de instituire a unei măsuri asigurătorii mai poate privi doar maniera de aducere la îndeplinire a măsurii, mai exact, executarea măsurii, legea care guvernează o atare contestaţie la executare fiind legea civilă".
Având în vedere că procesul penal în care s-a dispus instituirea sechestrului s-a încheiat prin pronunţarea unei hotărâri definitive, contestaţia fiind formulată după acest moment, competenta funcţională de soluţionare (doar în ceea ce priveşte modul de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii) revine instanţei civile.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 957 alin. (1) din C. proc. civ.:
"Dacă debitorul va da, în toate cazurile, o garanţie îndestulătoare, instanţa va putea ridica, la cererea debitorului, sechestrul asigurător".
Prin urmare, Înalta Curte constată că, în cauză, nu se regăseşte niciuna dintre ipotezele care ar atribui competenţa de soluţionare instanţei penale, cererea privind modul de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii putând fi în acest caz soluţionată exclusiv de instanţa civilă potrivit legii civile.
Pentru aceste motive, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva modalităţii de aducere la îndeplinire a dispoziţiilor cuprinse în Ordonanţa nr. 151/D/P/2005 din data de 21 februarie 2021, respectiv din 05 mai 2011, dispusă de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi menţinută prin Sentinţa penală nr. 300/31 martie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 66/29 februarie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători.
În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva modalităţii de aducere la îndeplinire a dispoziţiilor cuprinse în Ordonanţa nr. 151/D/P/2005 din data de 21 februarie 2021, respectiv din 05 mai 2011, dispusă de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi menţinută prin Sentinţa penală nr. 300/31 martie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 66/29 februarie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 ianuarie 2023.
GGC - NN