Decizia nr. 14/A/2022 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 64/18 martie 2022 a Curţii de Apel Craiova, în temeiul art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, ce se va executa de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, ce se va executa de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 295 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, ce se va executa de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, ce se va executa de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 326 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, ce se va executa de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, ce se va executa de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 322 din C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 238 din C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.

În temeiul art. 238 din C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.

S-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente cu faptele penale ce au format obiectul acţiunii penale soluţionate prin Sentinţa penală nr. 6 din 11.02.2021 a Judecătoriei Râmnicu Sărat, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 492 din 21 aprilie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 2 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 6 din 11.02.2021 a Judecătoriei Râmnicu Sărat, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 492 din 21 aprilie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, în pedepsele componente ce au fost repuse în individualitatea lor, astfel:

- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 310 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 310 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

- 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 314 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 310 din C. pen.

- 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 75 alin. (1) lit. d) din C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus, aplicându-se pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (14 pedepse însumând 17 ani şi 2 luni închisoare), respectiv sporul de 5 ani, 8 luni şi 20 zile, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani, 8 luni şi 20 de zile, în regim de detenţie.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., cu reţinerea art. 66 alin. (1) şi (2) din C. pen., s-au contopit pedepsele complementare aplicate inculpatului şi s-a interzis în final inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-au contopit pedepsele accesorii aplicate inculpatului şi s-a interzis în final inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii care se execută în condiţiile art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. şi art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului durata arestului preventiv de la 11.12.2019, la zi.

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestului preventiv a inculpatul A.

S-a dispus anularea următoarelor acte false, respectiv promisiunile bilaterale de vânzare-cumpărare autentificate: nr. x/2017 de notar public B., între inculpat şi partea civilă C.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă D.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă E.; nr. x/2018 la notar public F., între inculpat şi partea civilă G.; nr. x/2016 la notar public B., între inculpat şi partea civilă H.; nr. x/2017 la notar public B., între inculpat şi partea civilă I.; nr. x/2017 la notar public B., între inculpat şi partea civilă J.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă K.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă L.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă M.; nr. x/2017 la notar public B., între inculpat şi partea civilă N.; x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă O.; nr. x/2017 la notar public B., între inculpat şi partea civilă P.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi părţile civile Q.

şi R.; nr. x/2017 la notar public B., între inculpat şi partea civilă P.; nr. x/2017 la notar public B., între inculpat şi partea civilă S.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă T.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă U.; nr. x/2017 la notar public B., între inculpat şi partea civilă V.; x/2017 la notar public B., între inculpat şi partea civilă P.; x/2017 la notar public B., între inculpat şi partea civilă W.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă X.; x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă Y.; nr. x/2016 la notar public B., între inculpat şi partea civilă Z.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă AA.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă T.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă BB.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă CC.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă DD.; x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă EE.; x/2016 la notar public B., între inculpat şi părţile civile FF.

şi GG.; cinci chitanţe, fiecare pentru suma de 5000 RON, eliberate de inculpatul A. în numele HH., respectiv: Chitanţele nr. x/2018; nr. x/2018; x şi x/2018 şi x/2018, întocmite de inculpat în aceeaşi zi şi cu aceeaşi ocazie.

S-au respins cererile formulate de părţile civile BB., II., G., JJ. şi S.C. KK. S.R.L., de chemare în judecată a S.C. LL. S.A. în calitate de parte responsabilă civilmente, ca tardiv formulate.

S-a admis cererea formulată de petentul MM. şi s-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător, asupra imobilului, notat sub C4 asupra A.1, A1.1 din Cartea funciară x a UAT Craiova, imobilul fiind situat în Craiova, strada x nr. 34.

S-a menţinut măsura sechestrului asigurător asupra imobilului situat în Craiova, strada x nr. 120, judeţul Dolj (fost T22,P4) judeţul Dolj, compus din teren intravilan în suprafaţă de 347 mp, dobândit conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 6.09.2007 a BNP NN., înscris în CF nr. x a localităţii Craiova, cu o valoare estimată la suma de 61.242 euro.

I. S-au admis acţiunile civile formulate de părţile civile OO., PP., QQ., RR., SS., TT., II., JJ., UU., VV., WW., XX., împotriva inculpatului A.

S-au admis în parte acţiunile civile formulate de părţile civile YY. şi ZZ. împotriva inculpatului.

A fost obligat inculpatul la plata următoarelor sume, cu titlu de prejudiciu: 175.000 RON către partea civilă OO.; 175.362 RON către partea civilă PP.; 176.000 RON la care se adaugă suma, reprezentând echivalentul în RON la data plăţii a sumei de 32.000 euro, către părţile civile QQ. şi RR.; 192.296 RON către partea civilă SS.; 148.800 RON către partea civilă TT.; suma reprezentând echivalentul în RON la data plăţii sumei de 44.000 euro, către partea civilă II.; 196.720 RON către partea civilă JJ.; suma reprezentând echivalentul în RON a sumei de 53.000 euro la data plăţii către partea civilă UU.; suma de 268.540 RON către partea civilă VV.; 236.642 RON către partea civilă YY.; 158.900 RON ce va fi reactualizată la data plăţii, către partea civilă WW.; suma reprezentând echivalentul în RON la data plăţii a sumei de 67.000 euro către partea civilă XX. şi suma de 238.820 RON către partea civilă ZZ.

II. S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de BEJ AAA. împotriva inculpatului.

A fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 397.789 RON, către partea civilă BEJ AAA.

S-a respins acţiunea civilă formulată de BBB. împotriva inculpatului, ca inadmisibilă.

III. S-au admis acţiunile civile formulate de părţile civile C., D., G., J., N., O., Q., S., T., U., X., BB. şi DD.

S-au admis în parte acţiunile civile formulate de părţile civile G., K., CCC., W., Y., CC., Z.

A fost obligat inculpatul la plata sumelor de: 273.635 RON către partea civilă C.; 122.500 RON către partea civilă D.; echivalentul în RON la data plăţii de 58.000 euro către partea civilă G.; 182.000 RON către partea civilă J.; echivalentul în RON a sumei de 38.000 euro către partea civilă K.; echivalentul în RON la data plăţii a sumei de 58.000 euro către partea civilă N.; echivalentul în RON a sumei de 105.000 euro, către partea civilă O.; 33.533 RON către partea civilă Q.; 273.635 RON către S.; echivalentul în RON la data plăţii a sumei de 90.850 euro către partea civilă T.; echivalentul în RON la data plăţii a sumei de 51.800 euro către partea civilă U.; echivalentul în RON la data plăţii, a sumei de 65.000 euro către partea civilă W.; 156.999 RON către partea civilă X. şi echivalentul în RON la data plăţii a sumei de 31.300 euro către partea civilă Y.; la plata sumei reprezentând echivalentul în RON la zi, a sumei de 30.000 euro către partea civilă Z.; la plata sumei de 220.000 RON către partea civilă BB.; la plata sumei reprezentând echivalentul în RON, la zi, a sumei de 48.750 euro către partea civilă CC.; la plata sumei reprezentând echivalentul în RON, la zi, a sumei de 45.000 euro, către partea civilă DD.

S-au respins acţiunile civile formulate de martorii M., AA. şi E. şi S.C. KK. S.R.L., ca inadmisibile.

IV şi VI. S-au admis acţiunile civile formulate de părţile civile DDD., EEE. şi FFF., împotriva inculpatului A.

A fost obligat inculpatul la plata sumelor de 75.500 RON către partea civilă DDD.; la plata echivalentului în RON, la zi, a sumei de 80.000 euro către partea civilă EEE. şi la plata sumei de 793.480 RON către partea civilă FFF.

V. S-au admis acţiunile civile formulate de părţile civile YY., SS., împotriva inculpatului A.

A fost obligat inculpatul la plata sumelor de: echivalentul în RON la data plăţii, a sumei de 7000 euro către partea civilă YY. şi la 25.400 RON către partea civilă SS.

VII. S-au admis acţiunile civile formulate de părţile civile S.C. GGG. S.A. şi S.C. HHH. S.A., împotriva inculpatului A.

A fost obligat inculpatul la plata sumelor de: echivalentul în RON la data plăţii, a sumei de 12.346,05 euro şi la 8.017,31 RON către partea civilă S.C. GGG. S.A.; la echivalentul în RON la data plăţii, a sumei de 13.5677,52 euro şi 15.227,55 RON către partea civilă S.C. HHH. S.A.

S-a respins cererea de acordare a cheltuielilor judiciare formulată de S.C. LL. S.A.

Prin Rechizitoriul nr. x/2018 din data de 30.01.2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul A., pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

- o infracţiune de abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în privinţa persoanelor vătămate WW., XX., OO., QQ./RR., TT./III., UU., JJ., PP., VV., SS., II., YY., raportat la actele ilegale de executare îndeplinite de executorul A. în cadrul Dosarelor de executare nr. x/E/2013, nr. x/E/2014 nr. x/E/2014, nr. x/E/2016 (nr. x/E/2013);

- o infracţiune de abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în privinţa persoanei vătămate ZZ., raportat la actele ilegale de executare îndeplinite de executorul A. în cadrul Dosarelor de executare nr. x/2013 şi nr. x/2014;

- o infracţiune de delapidare în formă continuată prevăzută de art. 295 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., raportat la însuşirea de către A. din conturile de consemnare ale A. a sumelor de bani încasate în baza Dosarelor de executare silită nr. x/2013, nr. y/2014, nr. z/2014, nr. w/2016, nr. t/2013, nr. s/2018;

- o infracţiune de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în dauna persoanelor vătămate G., C., D., J., K., N., O., Q./R., S., T., JJJ., V., W., X., Y., Z., BB., CC. şi DD., raportat la promisiunile bilaterale notariale de vânzare cumpărare imobiliară încheiate de A. cu fiecare dintre aceste persoane;

- o infracţiune de fals în declaraţii în formă continuată prevăzută de art. 326 din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., raportat la declaraţiile pe proprie răspundere date de A. în faţa notarilor publici cu ocazia întocmirii promisiunilor bilaterale de vânzare cumpărare;

- o infracţiune de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în dauna persoanelor vătămate DDD., EEE., FFF., raportat la înţelegerile verbale dintre acesta şi numitul A. privind vânzarea cumpărarea unor imobile;

- o infracţiune de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în dauna persoanelor vătămate YY. şi SS. - raportat la înţelegerile verbale dintre acesta şi numitul A. privind vânzarea cumpărarea unor bunuri mobile (autoturisme);

- o infracţiune de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., în dauna persoanei vătămate FFF., raportat la înţelegerea verbală dintre aceasta şi A. privind circuitul real al unor sume de bani;

- o infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 din C. pen., raportat la cele 5 chitanţe eliberate în aceeaşi zi, în luna mai 2018, persoanei vătămate FFF. de către A. în numele HH.;

- 2 infracţiuni de abuz de încredere prevăzute de art. 238 din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., în dauna persoanelor vătămate HHH. S.A. şi GGG. S.A., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

În actul de sesizare a fost descrisă pe larg starea de fapt.

Prima instanţă, după efectuarea cercetării judecătoreşti în cauză, a reţinut, în esenţă, următoarele:

Faptele inculpatului A. care, în perioada mai 2017 - septembrie 2018, în calitate de executor judecătoresc, a întocmit în cadrul unor dosare de executare lăsate în nelucrare de mai mulţi ani [Dosarele de executare silită nr. x/2013, y/2014, z/2014, w/2016 (72/E/2013)], acte nelegale de executare cu nerespectarea prevederilor art. 656, 704, 754, 756, 826, 836 - 857 din C. proc. civ., art. 53, 54 din Legea nr. 188/2000, respectiv procese-verbale prin care atestă că anumite persoane fizice au depus în numerar/prin virament bancar, anumite sume de bani, cu titlu de preţ/avansa pentru cumpărarea unor imobile aflate în procedura de executare/procese-verbale de licitaţie publică/acte de adjudecare/alte acte prin care atestă că anumite imobile au fost vândute unor persoane fizice care au achitat integral preţul stabilit, fără însă a îndeplini formalităţile legale necesare, anterioare şi ulterioare acestor operaţiuni/licitaţii şi fără a distribui creditorilor din dosarul de executare sumele de bani încasate, ceea ce a condus la imposibilitatea ofertanţilor/cumpărătorilor, de a obţine recunoaşterea legală a dreptului lor de proprietate şi prejudicierea în acelaşi timp a drepturilor creditorilor, reţinându-se că unul şi acelaşi imobil ce făcea obiectul executării silite a fost înstrăinat mai multor persoane vătămate, respectiv părţilor civile WW., XX., OO., QQ./RR., TT., III., UU., JJ., PP., VV., SS., II. şi YY., aceste părţi civile suferind un prejudiciu total de 2.627.175 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., faptele fiind descrise la punctele: I.1.1., I.1.2, I.1.3, I.1.4, I.2.1, I.2.2, I.2.3, I.3.1, I.3.2, I.3.3, I.3.4, I.4.1, I.4.3.

De asemenea, faptele aceluiaşi inculpat, care în perioada ianuarie-mai 2015, în calitate de executor judecătoresc a întocmit în cadrul Dosarelor de executare silită nr. x/2013 şi y/2014, acte nelegale de executare, cu nerespectarea prevederilor art. 656,704, 754.756, 826, 836-857 din C. proc. civ., art. 53, 54 din Legea nr. 188/2000, respectiv oferte de cumpărare, înregistrate în calitatea sa de executor judecătoresc şi chitanţe de plată a preţului, semnate şi ştampilate de inculpat în calitate de executor judecătoresc, prin care atestă că partea civilă ZZ. a depus, în numerar, anumite sume de bani cu titlu de preţ pentru cumpărarea unor imobile aflate în procedura de executare, fără însă a îndeplini formalităţile legale necesare anterioare şi ulterioare acestor operaţiuni şi fără a distribui creditorului din dosarele de executare sumele de bani încasate, ceea ce a condus la imposibilitatea ofertantului cumpărător de a obţine recunoaşterea legală a dreptului său de proprietate şi la prejudicierea în acelaşi timp a drepturilor creditorilor, cauzând în acest fel un prejudiciu de 238.820 RON părţii civile ZZ., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Faptele inculpatului care, în calitate de executor judecătoresc, cu nerespectarea prevederilor art. 670, 671, 864, 869, 879, 880 din C. proc. civ., art. 46 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti şi art. 58 din regulamentul de aplicare a acestei legi, art. 65, 651 - 6511 din Statutul Uniunii Naţionale a Executorilor judecătoreşti, şi-a însuşit din conturile de consemnare ale A., pe care le gestiona, prin viramente în conturile curente ale acestui birou şi în conturile personale, prin retrageri în numerar, sume importante de bani încasate de la debitorii din dosarele de executare (SC KK. SRL) sau de la terţe persoane participante la procedurile de licitaţie publică reale (KKK.), întruneşte elemente constitutive ale infracţiunii de delapidare în formă continuată prevăzută de art. 295 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., prejudiciul produs părţii civile fiind de 429.038 RON (alcătuit din sumele încasate în Dosarul nr. x/2013 - 208.786 RON şi în Dosarul nr. x/2018 - 220.252 RON).

Instanţa de fond a apreciat că singurele acte materiale ce permit încadrarea în infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 295 C. pen. sunt însuşirile banilor de către inculpat cu prilejul executării reale efectuate în Dosarul nr. x/2013, precum şi încasările realizate în Dosarul nr. x/2018, dosar în care, în procedura de executare silită, inculpatul prin efectuarea defectuoasă a demersurilor în procedura de executare silită, încasează suma de bani achitată de debitoare.

Infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 295 C. pen. priveşte relaţiile sociale în legătură cu serviciul, a căror formare şi desfăşurare implică corecta gestionare şi administrare a bunurilor mobile din patrimoniul persoanei fizice autorizate să exercite un serviciu public.

Însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar public a banilor, cu privire la care are obligaţia de a-i menţine ca atare în cont, respectiv de a-i gestiona, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen.

În cauză, inculpatul şi-a însuşit sume de bani rezultate în baza îndeplinirii sarcinilor de serviciu, în temeiul cărora încasează sume de bani - săvârşirea actelor de executare silită specifice funcţiei îndeplinite - dar, totodată, încasează şi sume de bani prin inducerea în eroare sub aparenţa îndeplinirii acestor sarcini.

Pentru a constitui obiect material al infracţiunii de delapidare, banii trebuie să fie în gestiunea făptuitorului ca urmare a îndeplinirii îndatoririlor de serviciu, banii din gestiune trebuie să intre licit în gestiunea sa.

Situaţia premisă cerută de infracţiunea delapidare este situaţia banilor aflaţi în gestiunea biroului executorului judecătoresc la momentul sustragerii acestora de către funcţionar.

Or, nu se poate vorbi despre bun în patrimoniul BEJ decât despre bunul deţinut în conformitate cu legea, rezultat al activităţii îndeplinite conform legii, reglementată riguros de dispoziţiile Legii nr. 188/2000, expuse pe larg atunci când am analizat abuzul în serviciu.

De aceea, banii aflaţi în posesia inculpatului, nu ca urmare a îndeplinirii îndatoririlor de serviciu, ci în virtutea operaţiunilor de inducere în eroare a persoanelor fizice, prin care creează aparenţa îndeplinirii sarcinilor de serviciu fără ca acestea să fie îndeplinite în mod real, nu pot constitui decât obiect al infracţiunii de abuz în serviciu şi nu delapidare.

Astfel, s-a reţinut de către instanţa de fond că doar faptele inculpatului care, în calitate de executor judecătoresc, cu nerespectarea prevederilor art. 670, 671, 864, 869, 879, 880 din C. proc. civ., art. 46 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti şi art. 58 din Regulamentul de aplicare a acestei legi, art. 65, 651 - 6511 din Statutul Uniunii Naţionale a Executorilor judecătoreşti, care şi-a însuşit din conturile de consemnare ale A., pe care le gestiona, prin viramente în conturile curente ale acestui birou şi în conturile personale, prin retrageri în numerar, sume importante de bani încasate de la debitorii din dosarele de executare (SC KK. SRL) sau de la terţe persoane participante la procedurile de licitaţie publică reale(KKK.), întrunesc elemente constitutive ale infracţiunii de delapidare în formă continuată prevăzută de art. 295 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., prejudiciul produs părţii civile fiind de 429.038 RON (alcătuit din sumele încasate în Dosarul nr. x/2013 - 208.786 RON şi în Dosarul nr. x/2018 - 220.252 RON); prin rechizitoriu reţinu-se o infracţiune de delapidare în formă continuată prevăzută de art. 295 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., raportat la însuşirea de către A. din conturile de consemnare ale A. a sumelor de bani încasate în baza Dosarelor de executare silită nr. x/2013, nr. y/2014, nr. z/2014, nr. w/2016 (menţionat eronat Dosar nr. x/2013), nr. x/2013, nr. x/2018.

În drept, faptele inculpatului A. care, în perioada 2016-2018, în calitate de persoană fizică, dar folosindu-se de calitatea sa de executor judecătoresc şi fost procuror, a încheiat cu diverse persoane fizice, promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare prin care promitea să le vândă cel mai târziu până în anul 2018, imobile situate în municipiul Craiova, asupra cărora el însuşi urma să dobândească dreptul de proprietate cel mai târziu în anul 2031, în baza unor alte promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare, încheiate de acesta cu proprietarul S.C. LLL., menţionând că unul şi acelaşi imobil a fost promis de inculpat mai multor persoane, încasând totodată şi preţul total sau parţial, al acestuia de la fiecare dintre aceste persoane, fără însă a efectua vreun demers care să arate intenţia lui reală de a dobândi de la S.C. LLL., în viitorul apropiat, proprietate asupra bunurilor respective pentru a le putea revinde, pe mai departe, promitenţilor cumpărători, cauzând astfel un prejudiciu în valoare de 1.888.898 RON şi 538,200 euro persoanelor vătămate C. (fapta descrisă la punctul III.1.1.), G. (fapta descrisă la punctul III.1.4), D. (fapta descrisă la punctul III.1.2), J. (fapta descrisă la punctul III.2.3), K. (fapta descrisă la punctul III.2.4), N. (fapta descrisă la punctul III.3.1), O. (fapta descrisă la punctul III.3.2), Q. şi R. (fapta descrisă la punctul III.4.2), S. (fapta descrisă la punctul III.5.2), T. (fapta descrisă la punctele III.5.3 şi III.7.3.), JJJ. (fapta descrisă la punctul III.5.5), V. (fapta descrisă la punctul III.6.1), W. (fapta descrisă la punctul III.6.3), X. (fapta descrisă la punctul III.6.4), Y. (fapta descrisă la punctul III.6.5), Z. (fapta descrisă la punctul III.7.1), BB. (fapta descrisă la punctul III.7.4.), CC. (fapta descrisă la punctul III.7.5) şi DD. (fapta descrisă la punctul III.8.1), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Din descrierea promisiunilor de vânzare-cumpărare de la punctul III, a reieşit că, în cuprinsul celor 21 de promisiuni bilaterale notariale încheiate, s-a declarat în mod nereal, în faţa notarilor publici, date cu privire la imobilele ce făceau obiectul acestor promisiuni, în sensul că nu au fost încheiate anterior şi alte promisiuni de vânzare-cumpărare, astfel încât s-a constatat că aceste menţiuni, inserate de inculpat în cuprinsul actelor materiale, sunt false.

În drept, faptele inculpatului care în perioada 2016-2018, în cuprinsul celor 21 de promisiuni bilaterale notariale încheiate cu persoanele vătămate D., G., J., K., O., Q. şi R., S., T. (2 promisiuni), U. şi JJJ., W., X., Y., BB., CC., precum şi cu martorii E., I., L., M., P., AA., a declarat în mod nereal, în faţa notarilor publici, în privinţa imobilelor ce făceau obiectul acestor promisiuni, că nu au fost încheiate anterior şi alte promisiuni de vânzare-cumpărare în favoarea altor persoane, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii în formă continuată prevăzută de art. 326 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., înscrisurile fiind anulate în procedura prevăzută de art. 580 din C. proc. pen.

Faptele inculpatului A. care, în perioada septembrie 2016 - 2017 în calitate de persoană fizică, dar folosindu-se de calitatea sa de executor judecătoresc, a creat convingerea unor persoane că deţine informaţii reale cu privire la imobile aflate în procedura de executare, astfel încât le poate transfera dreptul de proprietate asupra acestor imobile, în schimbul unui preţ avantajos în raport cu preţul pieţei, determinând aceste persoane să-i remită sume importante de bani cu titlu de preţ/avans, fără a efectua vreun demers pentru concretizarea acestor tranzacţii, cauzând în acest fel un prejudiciu în sumă de 1.237.574 RON persoanelor vătămate DDD., EEE. şi FFF., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În drept, faptele inculpatului A. care, în perioada iulie 2017 - mai 2018, în calitate de persoană fizică, dar folosindu-se de calitatea sa de executor judecătoresc, a determinat unele persoane vătămate să-i remită sume importante de bani cu titlu de preţ/avans pentru bunuri mobile (autoturisme) fără ca în realitate să aibă intenţia reală de a le transfera dreptul de proprietate asupra acestora (persoane vătămate pe care anterior A. le convinsese, prin diverse manopere ilicite, să-i remită şi alte sume importante de bani şi cu titlu de preţ pentru anumite imobile), cauzând în acest fel un prejudiciu de 35.400 RON persoanelor vătămate YY. şi SS., respectiv (7.000 euro partea civilă YY. şi 25.400 RON partea civilă SS.) întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În drept, faptele inculpatului A. care, în luna mai 2018, folosindu-se de calitatea sa de membru fondator al HH., utilizând fără drept ştampila acestei asociaţii, a convins persoana vătămată FFF. să depună suma de 25.000 RON pe numele asociaţiei, în schimbul promisiunii că va beneficia rapid de un împrumut avantajos, iar pentru suma încasată personal de el, A. a eliberat 5 chitanţe care nu corespund cu formularul de chitanţe folosit în cadrul HH., banii respectivi neintrând în contul asociaţiei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiuni de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. şi art. 322 din C. pen.

În drept, faptele inculpatului A. care, în calitate de reprezentant legal al A., în perioada 2014-2018 a achiziţionat în numele biroului de executor, în sistem de leasing financiar, autoturismele marca x şi marca x de la firmele GGG. S.A., şi S.C. HHH. S.A., însă nu a achitat ratele de leasing şi şi-a însuşit aceste autoturisme, cauzând în acest fel un prejudiciu total de 25.923,57 euro şi 23.244,86 RON firmelor de leasing, întrunesc elementele constitutive a două infracţiuni de abuz de încredere prevăzute de art. 238 din C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

Reţinând starea de fapt şi de drept, astfel cum a fost expusă, în aplicarea regimului sancţionator, prima instanţă a avut în vedere că s-a invocat de către inculpat incidenţa dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 pentru protecţia martorilor, în condiţiile în care el a formulat un denunţ cu privire la participanţii la săvârşirea unor infracţiuni grave.

Din adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova, înaintată sub nr. 878D/II - 6/2020, a reieşit că la data de 4.02.2020, inculpatul a formulat un denunţ, în cauză dispunându-se începerea urmăririi penale in rem cu privire la infracţiunea de spălare a banilor prevăzută de art. 49 din Legea nr. 129/2019.

În aceeaşi adresă s-a menţionat că inculpatul a fost audiat ca martor denunţător, cercetările penale sunt în curs de desfăşurare, fără ca procurorul să poată stabili o finalitate pentru cauza penală.

Cererea formulată de inculpat privind incidenţa dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, în ceea ce-l priveşte, a fost apreciată de către prima instanţă ca neîntemeiată, în condiţiile în care, în cauza în care inculpatul a formulat denunţ, nu s-a dispus continuarea urmăririi penale in personam, declanşându-se numai urmărirea in rem în cauză la denunţul inculpatului, aşa cum a rezultat din adresa organului de urmărire penală.

Or, prima instanţă a reţinut că dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 sunt interpretate de Decizia nr. 79 din 18 noiembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în sensul că aplicarea beneficiului dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 6782/2002 faţă de inculpatul care are calitatea de denunţător într-o cauză penală, este condiţionată de continuarea urmăririi penale in personam în cauza în care acesta are calitatea de martor denunţător, condiţie necesară, dar nu suficientă, instanţa urmând a evalua întrunirea cumulativă a condiţiilor de aplicare a textului.

S-a arătat de către inculpat că faptele ce formează obiectul dosarului de faţă sunt concurente cu faptele ce au format obiectul acţiunii penale declanşate împotriva sa, soluţionată prin Sentinţa penală nr. 6 din 11.01.2021 a Judecătoriei Râmnicu Sărat, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 492 din 21.04.2021 a Curţii de Apel Ploieşti.

Prima instanţă a observat că prin Sentinţa penală nr. 6/2021 a Judecătoriei Râmnicu Sărat, pentru fapte săvârşite în perioada 17.09.2019 - 11.12.2019, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare de monedă în formă continuată, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 310 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie de valori falsificate în formă continuată, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 313 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 310 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de instrumente în vederea falsificării de valori, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 314 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 310 alin. (1) din C. pen. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată faptă prevăzută şi pedepsită de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 75 alin. (1) lit. d) din C. pen., în urma concursului realizat în temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 2 luni închisoare în regim de detenţie; totodată s-a dedus durata arestului preventiv de la 11.12.2019 la zi.

Apelul declarat de inculpat împotriva acestei hotărâri, a fost respins de către Curtea de Apel Ploieşti prin Decizia penală nr. 492 din 21 aprilie 2021, fiind dedusă din pedeapsa aplicată, durata arestului preventiv de la 11.12.2019, la zi.

În operaţiunea de individualizare judiciară, prima instanţă a făcut aplicarea art. 74 şi următoarele din C. pen., circumstanţele reale ale faptelor săvârşite de inculpat, perioada de timp în care s-au derulat, numărul persoanelor vătămate şi valoarea prejudiciului.

Prima instanţă a considerat că starea de pericol creată pentru valorile ocrotite de lege a rezultat din limitele speciale de pedeapsă prevăzute, dar şi din elementele, atributele specifice funcţiei publice îndeplinite de inculpat, încrederea de care aceasta se bucură, precum şi buna credinţă a participanţilor la raporturile juridice în care inculpatul este iniţiator şi făptuitor, gradul de pregătire profesională al inculpatului presupus a fi un bun cunoscător al legii, în aplicarea căreia şi-a exercitat profesiile, pregătire deturnată de la scopul firesc, aşteptat de societate, la unul contrar, susţinut mai mult sau mai puţin de acţiunile victimelor.

De asemenea, s-a avut în vedere situaţia familială a inculpatului, starea de sănătate a acestuia, vârsta (48 ani), lipsa antecedentelor penale, conduita acestuia în cursul procesului penal.

În raport de toate aceste circumstanţe, prima instanţă s-a orientat spre aplicarea unor pedepse apreciate ca fiind apte să-şi îndeplinească scopul sancţiunilor penale, astfel:

Inculpatul A. a fost condamnat la pedepsele de 4 ani închisoare, respectiv 2 ani închisoare pentru săvârşirea celor două infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prevăzute de art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., iar în baza art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, ce se va executa de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prevăzută de art. 295 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, iar pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, precum şi la pedeapsa complementară şi pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 67 alin. (1) şi (2) din C. pen., respectiv art. 65 alin. (1) din C. pen.

A fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii în formă continuată, prevăzută de art. 326 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi la trei pedepse de câte 1 an închisoare pentru săvârşirea a trei infracţiuni de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen.

De asemenea, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen., precum şi pedeapsa accesorie în cazul celor două infracţiuni de înşelăciune pentru care inculpatul s-a folosit de calitatea sa de executor judecătoresc.

Pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 din C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, iar pentru săvârşirea celor două infracţiuni de abuz de încredere prevăzută de art. 238 din C. pen., inculpatul a fost condamnat la două pedepse de câte 4 luni închisoare pentru fiecare infracţiune.

S-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente cu faptele penale ce au format obiectul acţiunii penale soluţionate prin Sentinţa penală nr. 6 din 11.02.2021 a Judecătoriei Râmnicu Sărat, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 492 din 21 aprilie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 2 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 6 din 11.02.2021 a Judecătoriei Râmnicu Sărat, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 492 din 21 aprilie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, în pedepsele componente, repuse în individualitatea lor, astfel:

- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 310 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 310 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.. 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 314 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 310 din C. pen. şi 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 75 alin. (1) lit. d) din C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus, aplicându-se pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (14 pedepse însumând 17 ani şi 2 luni închisoare), respectiv sporul de 5 ani, 8 luni şi 20 zile, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani, 8 luni şi 20 de zile, în regim de detenţie.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., cu reţinerea art. 66 alin. (1) şi (2) din C. pen., s-au contopit pedepsele complementare aplicate inculpatului şi s-a interzis în final inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-au contopit pedepsele accesorii aplicate inculpatului şi s-a interzis în final inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii care se execută în condiţiile art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. şi art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului durata arestului preventiv de la 11.12.2019, la zi.

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestului preventiv a inculpatului A.

În cauză, încă din faza de urmărire penală, în vederea recuperării prejudiciului cauzat prin săvârşirea infracţiunilor, prin ordonanţa procurorului din data de 17.12.2018, s-a dispus luarea măsurii asigurătorii, constând în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru până la concurenţa sumei reprezentând prejudiciul produs prin infracţiuni, asupra bunurilor imobile aflate în proprietatea inculpatului A.: imobil situat în Craiova, strada x nr. 34 (fost nr. 22) judeţul Dolj, compus din casă de locuit (cu antreu, hol şi două camere) şi teren intravilan în suprafaţă de 100 mp, dobândit conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 11.11.2004 de BNP MMM., înscris în CF nr. x a localităţii Craiova cu o valoarea estimată de 13.000 euro şi asupra imobilului situat în Craiova, strada x nr. 120, judeţul Dolj (fost T22,P4), compus din teren intravilan în suprafaţă de 346 mp, dobândit conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 6.09.2007 de BNP NN., înscris în CF nr. x a localităţii Craiova, cu o valoare estimată de 61.242 euro.

În ceea ce priveşte primul imobil, s-a constatat că acesta a fost adjudecat la data de 17.022.2021 de către petentul NNN., în cadrul Dosarului de executare nr. x/E/2020 de Societatea civilă profesională a executorilor judecătoreşti OOO. şi PPP., imobilul fiind intabulat în cartea funciară, petentul formulând în cauza de faţă cerere de ridicare a sechestrului, în condiţiile în care a dobândit imobilul în procedura de executare silită.

Potrivit dispoziţiilor nr. 195 din Ordinul nr. 700/2014 pentru aprobarea regulamentului de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară măsura asiguratorie dispusă în condiţiile art. 249 din C. proc. pen. se va nota în cartea funciară în baza actului prin care a fost dispusă, respectiv ordonanţa emisă de procuror, hotărârea instanţei de judecată sau certificatul care cuprinde soluţia pronunţată, însoţit de procesul-verbal de sechestru. În cuprinsul notării se va menţiona scopul în vederea căruia a fost a fost dispusă măsura asiguratorie.

Radierea notării se efectuează în baza fie a ordonanţei emisă de procuror sau a hotărârii judecătoreşti care dispune ridicarea măsurii asigurătoare, fie a actului de adjudecare emis de executorul judecătoresc, fie a hotărârii judecătoreşti definitive, pronunţată într-o acţiune în rectificarea cărţii funciare, fie a certificatului emis de instanţa de judecată care să cuprindă soluţia cu privire la dispunerea radierii sechestrului, fie altor înscrisuri prevăzute de lege.

Aşa cum se arată în Decizia nr. 761 din 13.12.2016 a Curţii Constituţionale, prin care s-a respins ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (1) din C. proc. pen., normele procesual penale în materia măsurilor asigurătorii înfiinţate de organele penale - cu privire la cazul particular al desfiinţării (ridicării/încetării) măsurilor asigurătorii - se completează cu dispoziţiile procesual civile, în temeiul prevederilor art. 2 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora, "dispoziţiile prezentului cod se aplică şi în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziţii contrare".

Normele procesual civile, spre deosebite de normele procesual penale în materia măsurilor asigurătorii, reglementează atât desfiinţarea de drept a sechestrului asigurător, art. 955 din C. proc. civ. în caz de nedepunere a cauţiunii, în ipotezele reglementate de art. 953 alin. (1) şi (3) din acelaşi cod, precum şi instituţia ridicării sechestrului asigurător, prin art. 957 alin. (1) din C. proc. civ.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 9567 alin. (1) din C. proc. civ., dacă debitorul va da în toate cazurile o garanţie îndestulătoare, instanţa va putea ridica, la cererea debitorului, sechestrul asigurător, fiind suficientă depunerea unei garanţii reale sau personale îndestulătoare, caracterul îndestulător al garanţiei, cât şi modalitatea acesteia, reală sau personală, rămânând la aprecierea instanţei. În cauza de faţă, s-a apreciat că garanţia este tocmai plata preţului bunului imobil situat în Craiova, strada x nr. 34 (fost nr. 22) judeţul Dolj, compus din casă de locuit şi teren intravilan în suprafaţă de 100 mp, aşa cum rezultă din procesul-verbal de adjudecare încheiat la 17 februarie 2021 de Societatea profesională a executorilor judecătoreşti OOO. şi PPP., act înscris în cartea funciară conform Încheierii nr. 40377 din 19.02.2021, preţul imobilului fiind achitat integral, aşa cum rezultă din actul de adjudecare, respectiv suma de 144.000 RON.

S-a reţinut că, odată cu luarea măsurii asigurătorii în cauza de faţă, valoarea acestui imobil a fost estimată la 13.000 euro. În aceste condiţii s-a observat că preţul achitat de petentul MM., ca urmare a parcurgerii unei proceduri legale, respectiv vânzarea la licitaţie de către executorul judecătoresc în exercitarea atribuţiilor sale legale, preţ sensibil egal cu evaluarea făcută de organul de urmărire penală, reprezintă "o garanţie îndestulătoare" în sensul prevăzut de art. 957 alin. (1) din C. proc. civ., astfel încât, a fost admisă cererea formulată de petent, dispunându-se ridicarea măsurii sechestrului asigurător asupra acestui imobil, de sub C4 asupra A.1, A1.1 din Cartea funciară x UAT Craiova, imobilul situat în Craiova, strada x nr. 34.

Asupra imobilului situat în Craiova, strada x nr. 120, judeţul Dolj, au fost emise publicaţiile de vânzare în Dosarul nr. x/2019 al Biroului Executorului Judecătoresc QQQ., dosar pornit la cererea creditoarei BBB., împotriva debitorului ipotecar A., pentru recuperarea creditorului nerestituit, iar asupra celuilalt imobil au fost emise, de asemenea publicaţii de vânzare, de către Societatea civilă profesională a executorilor judecătoreşti OOO. şi PPP. în Dosarul nr. x/2020, dosar în care are calitatea de creditor RRR. S.A., iar inculpatul este debitor, temeiul titlului executoriu fiind contractul de credit nr. x din data de 4.06.2007, fără însă ca la dosar să existe act de adjudecare asupra acestui imobil, măsura sechestrului asigurător fiind menţinută pe mai departe.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, prima instanţă a constatat următoarele:

Reţinând faptele săvârşite de inculpat astfel cum au fost descrise şi vinovăţia inculpatului în săvârşirea acestora, acţiunile civile au fost admise, în limita dovedirii, în raport de dispoziţiile art. 19, 20, 25 din C. proc. pen. şi art. 1349, 1350 şi 1357 din C. civ., de principiul disponibilităţii ce guvernează acţiunea civilă, de raportul de constatare ştiinţifică efectuat în cauză la urmărirea penală şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, astfel:

I. Faptele descrise la punctul I au prejudiciat patrimoniul persoanelor fizice, victime ale abuzului în serviciu, săvârşit de inculpat.

I.1.1. Partea civilă OO. a solicitat despăgubiri civile în cuantum de 175.000 RON, plătită ca preţ pentru achiziţionarea apartamentului, sumă la care a fost obligat inculpatul către partea civilă;

I.1.2. Partea civilă PP. a solicitat despăgubirile civile, în faza de urmărire penală în cuantum de 175.362 RON, sumă menţionată şi în cererea depusă la instanţa de judecată. Considerând întemeiată cererea, prima instanţă a obligat inculpatul la plata acestei sume cu titlu de prejudiciu.

I.1.3. şi I.2.1. S-au constituit părţi civile în cauză QQ. şi RR., în faza de urmărire penală cu suma de 324.868 RON, în faza de judecată precizând acţiunea în sensul obligării inculpatului la plata sumei de 176.000 RON, plătit pentru un imobil, la care se adaugă şi suma de 32.000 euro pentru cel de-al doilea imobil. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 176.000 RON şi la plata sumei, în echivalent RON, la data plăţii, a sumei de 32.000 euro, astfel cum a rezultat din probele cauzei.

I.1.4. Partea civilă SS., a solicitat despăgubiri civile în cuantum de 192.296 RON, prejudiciu dovedit în cauză, astfel încât inculpatul a fost obligat la plata acestei sume.

I.2.2. Partea civilă TT. a solicitat, în faza de urmărire penală, despăgubiri civile în cuantum de 148.800 RON, sumă la care a fost obligat inculpatul către partea civilă.

I.2.3. Partea civilă II. a solicitat despăgubiri în cuantum de 44.000 euro, în faza de urmărire penală, cerere menţinută în faza de cercetarea judecătorească. Inculpatul a fost obligat la plata sumei reprezentând echivalentul în RON a sumei de 44.000 euro, la data plăţii.

I.3.1. Partea civilă JJ. a solicitat în faza de urmărire penală, despăgubiri civile în cuantum de 196.720 RON, solicitare menţinută şi în faţa instanţei, astfel încât inculpatul a fost obligat la plata sumei arătate.

I.3.2. Partea civilă UU. a solicitat în faza de urmărire penală despăgubiri civile în cuantum de 53.000 euro, astfel încât în condiţiile în care probele cauzei fac dovada întinderii prejudiciului solicitat de partea civilă, inculpatul a fost obligat la plata sumei, reprezentând echivalentul în RON la data plăţii sumei de 53.000 euro.

I.3.3. Partea civilă VV. a solicitat suma de 268.540 RON, în faza de urmărire penală, suma achitată pentru achiziţionarea unui imobil, astfel încât a fost obligat inculpatul la plata acestei sume, cu titlu de despăgubiri civile.

I.3.4. Partea civilă YY. s-a constituit parte civilă cu suma de 236.642 RON, cu titlu de despăgubiri civile, valoarea imobilului din dosarul de executare silită, sumă la care a fost obligat inculpatul către partea civilă.

I.4.1. Partea civilă WW. a solicitat despăgubiri civile în cuantum de 158.900 RON, aferent apartamentului oferit spre vânzare de inculpat, cerere formulată în faza de urmărire penală şi la instanţă. Astfel inculpatul a fost obligat la plata sumei de 158.900 RON către partea civilă, sumă ce va fi reactualizată la data plăţii, conform precizării acţiunii civile.

I.4.2.3. S-a constituit parte civilă în cauză, în faza de urmărire penală XX. cu suma de 100.000 euro din care 67.000 euro despăgubiri materiale şi suma de 33.000 euro, cu titlu de daune morale. Prima instanţă a admis în parte acţiunile civile formulate de partea civilă, astfel încât a obligat inculpatul la plata sumei reprezentând echivalentul în RON a sumei de 67.000 euro la data plăţii, achitat de partea civilă pentru procurarea imobilelor în cadrul dosarului de executare.

S-a apreciat ca neîntemeiată cererea de acordare a daunelor morale, în măsura în care faptele inculpatului au prejudiciat patrimoniul părţii civile ca urmare a inducerii în eroare a victimei asupra termenilor unei convenţii, condiţii apte de a fi valorificate din punct de vedere al despăgubirilor materiale. S-a considerat că nu se impune acordarea daunelor morale în raport de prejudiciul efectiv suferit de victimă, căci aceasta nu poate reclama atingerea intereselor persoanei şi care se manifestă prin suferinţe fizice şi morale resimţite de victimă sau prin tulburările de ordin psihologic încercate de acestea, atâta timp cât faptele inculpatului au determinat pierderi materiale pentru partea civilă.

Paguba materială fie diminuează patrimoniul victimei, fie îl lipseşte de un beneficiu pecuniar viitor pe care aceasta l-ar fi realizat în mod neîndoielnic, pe când daunele morale nu aduc nicio pierdere de ordin pecuniar, fiind un prejudiciu extrapatrimonial, constând în atingerea adusă acelor valori ale individului care îi definesc personalitatea.

I.5. Partea civilă ZZ. a solicitat în faza de urmărire penală despăgubiri civile în cuantum de 238.820 RON, pentru ca în faza de judecată să solicite suma de 274.341 RON. Din declaraţiile părţii civile a rezultat că aceasta a participat la licitaţiile organizate în Dosarele nr. x/2014 şi nr. y/2013, pentru care a achitat sumele de 87.220 RON în Dosarul nr. x/2013 şi sumele de 97.500 RON şi 9.600 RON în Dosarul nr. x/2014, conform chitanţelor întocmite de inculpat, actelor încheiate şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit în faza de urmărire penală. Aşadar a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă ZZ., inculpatul fiind obligat la plata sumei probate în cauză, respectiv 238.820 RON, aceasta fiind prejudiciul efectiv rezultat în urma săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu de către inculpat.

II. La punctul II a fost descrisă infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 295 din C. pen., infracţiune de serviciu al cărei subiect pasiv este persoana juridică ce deţine patrimoniul fraudat de cel ce-i gestionează fondurile. Această calitate este îndeplinită de A., în conturile căruia sunt consemnate sumele de bani plătite de debitorii din dosarele de executare.

S-a reţinut că BEJ AAA., succesorul A. s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală cu suma de 1.624.256,41 RON, însuşită din conturile de consemnare de către inculpat, cerere susţinută şi în faza de judecată.

În raport de distincţiile arătate în ceea ce priveşte faptele inculpatului descrise la punctul II, caracterul fictiv al executărilor silite efectuate în Dosarele nr. x/2014, y/2014, z/2016, nr. w/2013, caracterul real al activităţii de executare efectuat în Dosarele nr. x/2018 şi nr. y/2013, prima instanţă a admis în parte acţiunea civilă, astfel încât partea civilă a fost despăgubită cu suma de (220.252,54 RON + 177.535,50 RON - sumă rezultată în urma scăderii cheltuielilor de executare), adică 397.789 RON de către inculpat, reprezentând prejudiciul adus părţii civile BEJ AAA., continuatoarea A., în dosarele de executare silită realizate în mod real de către inculpat.

În raport de infracţiunile săvârşite de inculpat, descrise la punctele I şi II, constatând calitatea de parte civilă privind infracţiunea de abuz în serviciu a participanţilor la licitaţie, iar în ceea ce priveşte infracţiunea de delapidare, calitatea de parte civilă a BEJ AAA., s-a respins acţiunea civilă formulată de BBB., ca inadmisibilă, aceasta neavând calitatea procesuală activă în cadrul acţiunii civile deduse judecăţii, fiind doar creditor în dosarul de executare silită, prejudiciul suportat de bancă nefiind în legătură cauzală cu infracţiunea de serviciu săvârşită de inculpat, infracţiunea de delapidare.

III.1.1. Partea civilă C. s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală cu suma de 273.635 RON achitată în baza promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, acţiunea formulată de partea civilă fiind întemeiată, inculpatul fiind obligat către partea civilă la plata acestei sume.

III.1.2. Partea civilă D. a solicitat despăgubiri civile în cuantum de 122.500 RON, achitaţi cu titlu de preţ în promisiunea bilaterală, în condiţiile în care suma totală plătită a fost de 202.500 RON, inculpatul restituindu-i 80.000 RON, astfel a fost obligat la plata către partea civilă a sumei de 122.500 RON.

III.1.3. Partea civilă G. s-a constituit în faza de urmărire penală, parte civilă cu suma de 58.000 euro pentru ca în faza de judecată să-şi majoreze pretenţiile la suma de 100.000 euro, din care 445.371,5 RON achitată de inculpat cu titlu de preţ pentru apartamentul promis şi suma de 10.000 RON daune morale. În raport de probele administrate în cauză, prima instanţă a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă, obligându-l pe inculpat la plata sumei reprezentând echivalentul în RON la data plăţii a sumei de 58.000 euro, preţul imobilului din promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare şi a respins cererea de acordare a daunelor morale, apreciind-o ca neîntemeiată pentru cele arătate la punctul I.4.2.3 din expunerea laturii civile a cauzei de faţă.

III.2.3. Partea civilă J. a solicitat despăgubiri civile în cuantum de 182.000 RON, în faza de urmărire penală, astfel încât s-a admis acţiunea civilă formulată, inculpatul fiind obligat la plata acestei sume.

III.2.4. Partea civilă K. a solicitat despăgubiri civile în cuantum de 186.215 RON, în faza de urmărire penală, pentru ca în faza de judecată partea civilă să-şi precizeze acţiunea în sensul obligării inculpatului la plata sumei de 33.000 euro, preţul apartamentului promis şi suma de 50.000 RON, cu titlu de daune morale. În condiţiile în care s-a probat în cauză plata de către partea civilă a preţului apartamentului, inculpatul a fost obligat la plata echivalentului în RON la data plăţii a sumei de 38.000 euro. Cererea de acordare a daunelor morale a fost respinsă pentru motivele arătate anterior, apreciind că în condiţiile prejudicierii patrimoniale a victimei, prin micşorarea bunurilor acesteia, nu putem vorbi de un prejudiciu moral, ce ţine de elementele ce privesc persoana umană şi personalitatea sa.

III.3.1. Partea civilă N. s-a constituit în faza de urmărire penală parte civilă cu suma de 58.000 euro. Faţă de probele administrate s-a considerat acţiunea întemeiată, astfel încât inculpatul a fost obligat la plata sumei reprezentând echivalentul în RON, la data plăţii, a sumei de 58.000 euro, către partea civilă.

III.3.2. Partea civilă O. a solicitat despăgubiri civile în cuantum de 105.000 euro, în faza de urmărire penală, sumă achitată de partea civilă şi consemnată în promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare. Apreciind ca întemeiată acţiunea formulată, inculpatul a fost obligat la echivalentul în RON, la data plăţii a sumei de 105.000 euro.

III.4.2. Părţile civile Q. şi R. s-au constituit părţi civile cu suma de 33.533 RON în faza de urmărire penală, solicitând recuperarea sumei achitate pentru imobilul promis de inculpat. Probele cauzei au arătat că preţul apartamentului a fost convenit la suma de 143.000 RON, din care la data autentificării actului notarial părţile civile au achitat suma de 71.500 RON (în numerar o parte şi virament bancar). Din suma avansată inculpatul a restituit suma de 37.947 prin transfer bancar, astfel încât partea civilă mai are de recuperat suma solicitată prin acţiunea civilă, respectiv 33.533 RON, sumă la care a fost obligat inculpatul.

III.5.2. Partea civilă S. s-a constituit parte civilă cu suma de 273.635 RON, în faza de urmărire penală, sumă achitată inculpatului cu titlu de preţ, acesta fiind obligat la restituirea sumei respective.

III.6.1. Partea civilă V. a solicitat despăgubiri civile în faza de urmărire penală în valoare de 3.575 RON, reprezentând ratele aferente promisiunii încheiate la care s-a adăugat suma de 5.000 RON - reprezentând investiţiile făcute de aceasta în garsonieră. Din probele dosarului a reieşi că între partea civilă şi inculpat s-a încheiat promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare a imobilului, autentificată sub nr. x/2017, termen de încheiere a vânzării-cumpărării fiind menţionat anul 2041, plata preţului urmând a se face în rate.

S-a reţinut în acest caz că promisiunea încheiată are o dată de dobândire a imobilului de către partea civilă anul 2041, cu mult după data menţionată în promisiunea inculpatului cu S.C. LLL., menţiunile din convenţia părţilor fiind adevărate sub acest aspect, mai puţin sub aspectul că imobilul nu a format obiectul altor promisiuni de vânzare-cumpărare, precum şi cu faptul că partea civilă a fost evacuată din imobil de către adevăratul proprietar S.C. LLL.. Pe cale de consecinţă, s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă, inculpatul fiind obligat la plata sumei de 3.575 RON, reprezentând parte din preţul achitat.

În ceea ce priveşte acordarea sumei reprezentând îmbunătăţirile făcute de partea civilă la imobil, s-a constatat că acestea nu sunt în legătură de cauzalitate cu faptele prejudiciabile ale inculpatului, respectivele pretenţii având un caracter pur civil, supus dispoziţiilor C. civ.

IV.6.3. Partea civilă W. s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală cu suma de 435.210 RON la care s-a adăugat suma de 7.000 euro. Din probele administrate a reieşit că partea civilă a achitat inculpatului suma de 435.210 RON convenită ca preţ pentru procurarea a trei apartamente, din care inculpatul a restituit suma de 30.300 RON, apartamente neincluse în promisiunea bilaterală. Pentru imobilul ce a constituit obiectul promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare s-a convenit ca preţul de 65.000 euro, să fie plătit astfel: suma de 58.000 euro să o reprezinte parte din banii achitaţi de partea civilă pentru procurarea celor trei apartamente şi diferenţa de 7.000 euro pe care partea civilă a achitat-o separat de aceşti bani. În raport de plăţile efectuate de partea civilă şi care reprezintă preţul imobilului din promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, s-a constatat că inculpatul poate fi obligat la restituirea acestui preţ pentru imobilul din promisiunea falsă.

III.5.3 şi III.7.3. Partea civilă T. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 90.850 euro, sumă achitată pentru cele două apartamente promise de inculpat (respectiv 47.900 euro şi 42.950 euro). Probele cauzei făcând dovada prejudicierii victimei, inculpatul a fost obligat la plata echivalentului în RON a sumei de 90.850 euro, la data plăţii.

III.5.5. U. s-a constituit parte civilă cu suma de 51.000 euro în faza de urmărire penală. Probele dosarului au arătat că partea civilă a depus în două date diferite suma de 35.000 euro şi 16.800 euro, în total suma de 58.000 euro. În faza de judecată, fratele părţii civile a formulat cerere de constituire parte civilă cu suma de 65.000 euro, din declaraţia sa rezultând că la cumpărarea imobilului a fost mandatat de partea civilă să cumpere imobilul, o parte din bani fiind ai săi. S-a reţinut că promisiunea bilaterală are în calitate de promitent-cumpărător pe U., acesta constituindu-se parte civilă în cauză. În ceea ce-l priveşte pe martorul JJJ., s-a constatat că acesta nu este parte în convenţia încheiată cu inculpatul, prejudiciul rezultat în urma săvârşirii faptei de către inculpat micşorând patrimoniul părţii civile, subiect pasiv al infracţiunii de abuz în serviciu, respectiv partea civilă U.. Prin urmare s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă U., inculpatul fiind obligat la plata sumei reprezentând echivalentul în RON a sumei de 51.000 euro, la data plăţii, respingându-se acţiunea civilă formulată de JJJ., ca inadmisibilă, acesta neavând calitate procesuală activă în acţiunea civilă dedusă judecăţii, restul sumelor acordate de inculpat, pentru cumpărarea unui alt apartament, nefiind în legătură cauzală cu faptele penale cercetate în cauza de faţă. Astfel, s-a admis în parte acţiunea formulată de partea civilă, inculpatul fiind obligat la plata sumei reprezentând echivalentul în RON a sumei de 65.000 euro la data plăţii.

III.6.4. Partea civilă X. s-a constituit în faza de urmărire penală, parte civilă cu suma de 156.600 RON, sumă menţionată şi în cererea formulată în faza de judecată. Pretenţiile fiind întemeiate inculpatul a fost obligat la plata acestei sume.

III.6.5. Partea civilă Y. a solicitat despăgubiri civile în cuantum de 31.300 euro în faza de urmărire penală, sumă majorată în faza de judecată la 51.300 euro. Actele şi probele dosarului au arătat că preţul imobilului din promisiune a fost convenit la suma de 51.300 euro, din care partea civilă a achitat suma de 41.300 euro, pentru ca ulterior inculpatul, ca urmare a nerespectării termenului de perfectare a convenţiei, să restituie părţii civile suma de 10.000 euro. Astfel, că partea civilă a fost prejudiciată cu suma de 31.300 euro, sumă ce apare şi în constituirea iniţială de parte civilă şi în extrasul de cont emis de SSS. S.A. Craiova. Pe cale de consecinţă, s-a admis în parte acţiunea părţii civile, inculpatul fiind obligat la echivalentul în RON a sumei de 31.300 euro la data plăţii.

III.7.1. Partea civilă Z. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 30.000 euro în faza de urmărire penală, pentru ca în faza de judecată, să solicite 38.500 euro. Din probele dosarului a reieşit că partea civilă a achitat inculpatului suma de 28.000 euro în contul inculpatului, din declaraţia acesteia rezultând că la data încheierii convenţiei a achitat 18.500 euro, iar ulterior, i-a achitat sume de bani prin transfer bancar. În raport de cele probate în cauză, s-a admis în parte acţiunea formulată de partea civilă, inculpatul fiind obligat la plata echivalentului în RON la data plăţii, a sumei de 28.000 euro, extrasul de cont fiind în acest sens.

III.7.4. Partea civilă BB. a solicitat despăgubiri în cuantum de 220.000 RON, sumă achitată de aceasta cu prilejul încheierii convenţiei cu inculpatul, astfel încât, inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile.

III.7.5. Partea civilă CC. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 48.750 euro, reprezentând preţul imobilului convenit în promisiunea de vânzare-cumpărare, precum şi cu suma de 11.250 euro, reprezentând lipsa de folosinţă a imobilului, în condiţiile în care adevăratul proprietar şi-a revendicat imobilul. Prima instanţă a apreciat întemeiată în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă CC., astfel încât l-a obligat pe inculpat la plata echivalentului în RON la zi a sumei de 48.750 euro, sumă depusă în contul inculpatului de către partea civilă.

În ceea ce priveşte lipsa de folosinţă a imobilului promis de către inculpat, prima instanţă a respins această cerere ca neîntemeiată, fapta penală dedusă judecăţii şi care prejudiciază partea civilă fiind infracţiunea de înşelăciune, ce are ca obiect promisiunea de vânzare-cumpărare asupra imobilului, partea civilă achitând preţul imobilului. S-a constatat că plata preţului de către partea civilă, în baza unei convenţii false, este cea care prejudiciază patrimoniul părţii civile, fiind în legătură cauzală şi cu faptele inculpatului, astfel încât, eventualele pretenţii ale acesteia din urmă, constând în lipsa de folosinţă asupra unui bun asupra căruia partea civilă spera să devină proprietar, nu intră în sfera ilicitului penal, ele urmând să-şi găsească concretizare în cadrul unui litigiu civil, în condiţiile în care partea civilă dispune să-l promoveze.

III.8.1. Partea civilă DD. a solicitat despăgubiri civile în cuantum de 45.000 euro în faza de urmărire penală, cerere susţinută şi la instanţa de judecată. În condiţiile în care înscrisurile bancare, convenţia încheiată între părţi, au făcut dovada achitării preţului de către partea civilă, inculpatul a fost obligat la plata echivalentului în RON, la zi, a sumei de 45.000 euro.

În ceea ce priveşte faptele descrise la punctul III, în cauză au formulat cereri de constituire parte civilă S.C. KK. S.R.L., cerere formulată în faza de urmărire penală, precum şi martorii M., E. şi AA.

Prejudiciul reclamat de S.C. KK. S.R.L. reprezintă suma achitată în cadrul dosarului de executare şi încasată de inculpat. Martorul M. a solicitat despăgubiri în cuantum de 400.000 RON, cu titlu de daune materiale pentru promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare a unui imobil pentru care promitentul-cumpărător, a achitat suma de 200.000 RON.

În condiţiile în care promisiunea nu s-a respectat, iar în convenţia încheiată cu inculpatul, exista clauza plata dublului sumei plătită cu titlu cu preţ, martorul a solicitat acest prejudiciu, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflaţie, precum şi dobânda legală, iar suma de 100.000 RON cu titlu de daune morale.

Martora E. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 350.000 RON cu titlu de prejudiciu, alcătuită din 350.000 RON cu titlu de prejudiciu şi 100.000 RON cu titlu de morale, arătând că a achitat inculpatului, din preţul convenit pentru imobil de 220.000 RON, suma de 175.000 RON, astfel încât solicită dublul acestei sume, precum şi prejudiciu de natură nepatrimonială.

Martorul AA. a solicitat despăgubiri civile în cuantum de 157.200 RON cu titlu de daune materiale, precum şi plata sumei de 100.000 RON cu titlu de daune morale. A arătat că în baza promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare a achitat inculpatului suma de 269.700 RON, iar în condiţiile în care nu s-a perfectat actul de vânzare-cumpărare, inculpatul i-a restituit parte din sumă, rămânând de achitat suma de 157.200 RON, sumă pe care partea civilă o solicită.

Prima instanţă a reţinut însă că pentru faptele descrise la punctele III.1.3. (promisiunea încheiată cu E.), III.2.6 (promisiunea încheiată cu M.), III.7.2. (promisiunea încheiată cu AA.) probele administrate în cauză au făcut dovada încheierii între inculpat şi cei trei martori a unor contracte de împrumut, în temeiul cărora inculpatul este împrumutat cu sumele de bani solicitate de martori, bani ce urmau a fi restituiţi de către inculpat la termenul stipulat, fără însă ca inculpatul să onoreze obligaţia de restituire, promisiunile de vânzare-cumpărare fiind asigurări date de inculpat, încuviinţate şi de către martori în vederea restituirii sumelor împrumutate.

De aceea, reţinându-se că în cazul acestor promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare, în realitate au fost remise sumele de bani de către martori, cu alt titlu, faptele inculpatului nu se circumscriu infracţiunii de înşelăciune, astfel încât, neavând legătură cauzală cu această infracţiune, prejudiciul nu poate fi reclamat de către martori, aceştia neavând calitatea procesuală activă în promovarea acţiunii civile deduse judecăţii.

Pe cale de consecinţă s-au respins acţiunile civile formulate de martorii M., AA. şi E., ca inadmisibile.

În ceea ce priveşte prejudiciul reclamat de S.C. KK. S.R.L., debitor în Dosarul de executare nr. x/E/2018 aflat pe rolul A., sumă achitată de debitoare în cadrul acestui dosar şi însuşită de inculpat, în condiţiile în care suma fusese consemnată în contul A. şi apoi transferată în contul personal al inculpatului, s-a constatat că fapta reţinută în sarcina inculpatului reprezintă unul din actele materiale ce formează conţinutul infracţiunii de delapidare reţinută în sarcina inculpatului, astfel cum a fost descrisă la punctul II din expunerea instanţei de fond. Or, infracţiunea de delapidare, infracţiune de prejudiciu, are ca subiect pasiv patrimoniul persoanei juridice ale cărei bunuri sunt delapidate. De aceea, reţinându-se calitatea de parte civilă pentru această infracţiune a BEJ AAA., continuatorul A., s-a constatat că debitoarea din cadrul dosarului de executare silită, şi ea victimă în cauză, nu are deschisă soluţionarea pretenţiilor sale pe latură penală, căci faptele penale ale inculpatului nu sunt în legătură cauzală cu prejudiciul în patrimoniul căruia se produce paguba, pretenţiile debitoarei urmând a fi recuperate în condiţiile legii civile, C. civ. şi a celui de procedură civilă ce privesc executarea silită a bunurilor. De aceea, s-a respins acţiunea civilă formulată de S.C. KK. S.R.L. ca inadmisibilă, aceasta neavând calitate procesuală activă în acţiunea civilă promovată.

IV. Partea civilă DDD. s-a constituit parte civilă cu suma de 75.500 RON, sumă achitată de partea civilă în vederea cumpărării unui apartament de către inculpat, acesta promiţând că va face demersurile necesare în vederea dobândirii unui imobil de către partea civilă, aceasta achitând preţul de 75.500 RON. Fiind reţinută în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, inculpatul acţionând cu intenţia de a înşela partea vătămată în vederea obţinerii de sume de bani, inculpatul a fost obligat la plata sumei solicitate de către partea civilă.

Partea civilă EEE. a achitat inculpatului suma de 80.000 euro, în vederea procurării a două apartamente de către inculpat, imobile aflate în procedura de executare silită, fiind eliberate chitanţe autentificate de către ştampila BEJ, precum şi semnătura inculpatului, iar prima instanţă a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă EEE., în sensul că inculpatul a fost obligat la plata echivalentului în RON la data plăţii, a sumei de 80.000 euro.

Partea civilă FFF. a remis sumele de 145.600 RON şi 622.880 RON, un total de 768.480 RON pentru ca inculpatul să cumpere pentru partea civilă două imobile aflate în piaţa de executare silită. Procedând în aceeaşi modalitate, prin folosirea abilităţilor proprii, întărite de calitatea de executor judecătoresc şi exploatată relaţia de prietenie cu partea civilă şi fratele acesteia, sumele de bani sunt date de partea civilă, inculpatului, potrivit chitanţelor eliberate de inculpat, iar acesta a fost obligat la plata sumei de 768.480 RON către partea civilă FFF.

V. Partea civilă YY., s-a constituit parte civilă cu suma de 7.000 euro în faza de urmărire penală, reprezentând preţul plătit pentru autoturismul promis de inculpat că îl va vinde. Potrivit chitanţelor eliberate de inculpat, a reieşit că banii avansaţi de partea civilă sunt în cuantum de 7.000 euro, înmânată în numerar inculpatului şi consemnată în factura emisă, astfel că s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă YY., inculpatul fiind obligat la plata echivalentului în RON, la zi, a sumei de 7.000 euro.

Partea civilă SS., s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de 192.296 RON, reprezentând preţul imobilului cumpărat în dosarul de executare silită (descris la punctul I.1.4.), precum şi cu suma de 25.400 RON, reprezentând preţul autoturismului. Cu privire la această din urmă constituire de parte civilă, probele cauzei au arătat că partea civilă a remis suma de 25.400 RON inculpatului pentru procurarea unui autovehicul, conform chitanţelor încheiate de către inculpat, în condiţiile în care, iniţial, s-a convenit ca pentru autoturism să fie stabilit preţul la 47.067 RON. În raport de actele existente, de sumele de bani ce rezultă din acte, plătite de către partea civilă, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 25.400 RON, sumă de altfel menţionată şi în cererea de constituire parte civilă formulată în faza de urmărire penală.

VI. Parte civilă FFF. a solicitat despăgubiri în cuantum de 25.000 RON de la inculpat, în condiţiile în care inculpatul, pretinzând că va depune banii la HH., partea civilă urma să obţină un împrumut în condiţii avantajoase. Fără ca banii să fie depuşi în contul CAR- ului, fără a se elibera chitanţe în conformitate cu cele folosite de persoana juridică, ci chitanţe proprii ale inculpatului, dar care poartă ştampila HH., inculpatul a încasat sumele de bani depuse de partea civilă pe care le-a folosit în interes personal şi a fost obligat la plata sumei de 25.550 RON către partea civilă FFF.

VII. Partea civilă S.C. GGG. S.A. a solicitat despăgubiri civile în cuantum de 12.346,05 euro şi 8.017,31 RON, reprezentând rate de leasing restante, rate de asigurare restante, dobândă capital nefacturat şi cheltuieli aferente închiderii contractului de leasing, pentru autovehiculul marca x, iar partea civilă S.C. HHH. S.A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 13.577,52 euro şi 15.227,55 RON, cu semnificaţia celor menţionate la prima parte civilă, însă pentru autovehiculul marca x. Fiind probate faptele, precum şi întinderea prejudiciului rezultat în urma folosirii abuzive de către inculpat a celor două autovehicule, contrar contractului încheiat de inculpat cu fiecare parte civilă, constatând întemeiate acţiunile civile formulate de cele două societăţi de leasing, inculpatul a fost obligat la plata prejudiciului solicitat de către acestea.

Prima instanţă a dispus anularea înscrisurilor falsificate, respectiv: promisiunile bilaterale de vânzare - cumpărare autentificate astfel: nr. x/2017 de notar public B., între inculpat şi partea civilă C.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă D.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă E.; nr. x/2018 la notar public F., între inculpat şi partea civilă G.; nr. x/2016 la notar public B., între inculpat şi partea civilă H.; nr. x/2017 la notar public B., între inculpat şi partea civilă I.; nr. x/2017 la notar public B., între inculpat şi partea civilă J.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă K.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă L.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă M.; nr. x/2017 la notar public B., între inculpat şi partea civilă N.; x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă O.; nr. x/2017 la notar public B., între inculpat şi partea civilă P.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi părţile civile Q.

şi R.; nr. x/2017 la notar public B., între inculpat şi partea civilă P.; nr. x/2017 la notar public B., între inculpat şi partea civilă S.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă T.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă U.; nr. x/2017 la notar public B., între inculpat şi partea civilă V.; x/2017 la notar public B., între inculpat şi partea civilă P.; x/2017 la notar public B., între inculpat şi partea civilă W.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă X.; x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă Y.; nr. x/2016 la notar public B., între inculpat şi partea civilă Z.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă AA.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă T.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă BB.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă CC.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă DD.; x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă EE.; x/2016 la notar public B., între inculpat şi părţile civile FF.

şi GG.; cinci chitanţe, fiecare pentru suma de 5000 RON, eliberate de inculpatul A. în numele HH., respectiv: chitanţele nr. x/2018; nr. x/2018; x şi x/2018 şi x/2018, întocmite de inculpat în aceeaşi zi şi cu aceeaşi ocazie.

S-a respins cererea de acordare a cheltuielilor judiciare formulată de S.C. LL. S.A., fiind apreciată ca neîntemeiată, în condiţiile în care aceasta nu este parte în cauza penală dedusă judecăţii.

Împotriva sentinţei au declarat apel inculpatul A., dar şi părţile civile BBB. S.A., G., S.C. KK. S.R.L., M., E. şi AA.

La primul termen de judecată din 24 mai 2022 inculpatul a precizat că îşi menţine declaraţiile date în cauză şi nu doreşte să fie audiat de către instanţa de apel.

În şedinţa din 21 iunie 2022, s-a admis cererea inculpatului şi s-a efectuat o adresă la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, pentru a se comunica dacă în dosarul în care inculpatul apelant A. a fost audiat ca martor denunţător, respectiv Dosarul nr. x/2020, s-au continuat cercetările penale şi, eventual, dacă s-a continuat urmărirea penală in personam faţă de persoanele denunţate de către acesta.

La termenul din 6 septembrie 2022 instanţa a pus în discuţia părţilor cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de delapidare în infracţiunea de abuz în serviciu.

Prin încheierea din 20 septembrie 2022, Înalta Curte, în temeiul art. 386 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 295 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. - astfel cum au fost eronat încadrate actele materiale comise în Dosarele de executare silită nr. x/2013 şi y/2018 - în infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, compusă din actele materiale reţinute ca fiind săvârşite în perioada mai 2017 - septembrie 2018, în calitate de executor judecătoresc, în Dosarele de executare silită nr. x/2013, y/2014, z/2014, w/2016 (x/E/2013), iar ca urmare a schimbării încadrării juridice şi în Dosarele de executare silită nr. x/2013 şi y/2018.

Pentru a dispune astfel, s-a constatat că actele materiale pretins săvârşite de către inculpat ca întrunind elementele de tipicitate ale infracţiunii de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 295 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. fac parte tot din conţinutul infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de dispoziţiile art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., fiindcă în ceea ce priveşte infracţiunea de delapidare, astfel cum aceasta a fost descrisă în actul de sesizare şi în sentinţa penală atacată, este îndeplinită doar condiţia elementului material a laturii obiective, nefiind întrunite celelalte elemente de tipicitate ale acestei infracţiuni.

Prin aceeaşi încheiere, examinând cererea de repunere în termenul de apel formulată de către părţile civile S.C. KK. S.R.L., M., E. şi AA., în raport cu motivele invocate şi actele medicale depuse în susţinerea acestei cereri, privind situaţia medicală a apărătorului ales, avocat TTT., Înalta Curte a constatat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 411 alin. (1) din C. proc. pen., potrivit cărora apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanţa de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la încetarea acesteia.

Având în vedere că în cauză nu s-a făcut dovada că întârzierea în exercitarea apelului a fost determinată de existenţa unei cauze temeinice de împiedicare privind pe apelanţii S.C. KK., M., E. şi AA., astfel cum prevăd dispoziţiile art. 411 din C. proc. pen., Înalta Curte a respins cererea acestora de repunere în termenul de apel.

În fine, la ultimul termen de judecată în apel din 4 octombrie 2022, inculpatul şi părţile au arătat că nu au alte cereri, iar după dezbateri cauza a rămas în pronunţare.

Inculpatul apelant A. a criticat sentinţa atât pentru nelegalitate, cât şi pentru netemeinicie.

Sub primul aspect, a invocat, în primul rând, nepronunţarea primei instanţe asupra actelor de delapidare, constând în însuşirea din contul de consemnare al biroului executorului judecătoresc A. a sumelor de bani încasate în baza Dosarelor de executare silită nr. x/2013, y/2014, z/2014 şi x/2016.

În al doilea rând, a susţinut că sentinţa este nemotivată, încălcându-se art. 403 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., deoarece susţinerile şi apărările sale nu au fost avute în vedere de către prima instanţă; de exemplu, nu s-a ţinut seama că a solicitat achitarea sa în raport de anumite infracţiuni, că a cerut aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., privind reducerea cu o treime a limitelor legale ale pedepsei închisorii şi restituirea lucrurilor personale aflate în dosarele de urmărire penală, ce nu au legătură cu faptele deduse judecăţii şi nici nu s-a argumentat raţiunea adoptării soluţiei pronunţate asupra laturii civile a cauzei; în aceeaşi ordine de idei, a mai arătat că judecătorul nu a indicat temeiul de drept al menţinerii sechestrului asigurător, al anulării înscrisurilor falsificate, al respingerii cererii de acordare a cheltuielilor judiciare formulate de societatea de asigurare, temeiul acordării onorariului apărătorului din oficiu şi nu a menţionat termenul de apel în care poate fi atacată sentinţa.

A mai precizat că, deşi a fost trimis în judecată pentru fals în declaraţii comis în 21 de promisiuni notariale de vânzare-cumpărare, în mod nelegal, judecătorul a anulat 31 de acte notariale.

A criticat ca nelegală neindividualizarea concretă nici în considerente, nici în dispozitivul sentinţei a celor două infracţiuni de abuz în serviciu şi de înşelăciune pentru care a fost condamnat, individualizare ce trebuia făcută fie în raport de persoanele vătămate, fie de starea de fapt.

Apelantul s-a referit la nemotivarea menţinerii arestării preventive şi la nepronunţarea asupra cererii de înlocuire a măsurii preventive.

A concluzionat că se impune admiterea apelului datorită motivelor de nelegalitate invocate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Sub cel de-al doilea aspect, cel al netemeiniciei, în esenţă, a criticat menţiunile greşite din considerente referitoare la conturile în care s-au depus banii cu ocazia executărilor silite, respectiv, contul de consemnare sau contul curent al Biroului executorului, titlul cu care au fost depuşi banii, respectiv garanţie de participare sau preţ de adjudecare, neindicarea în concret a actelor de publicitate sau de finalizare a executării silite şi nici a textelor legale care îl obligau să le efectueze.

În memoriul depus la dosar, apelantul a expus pe larg pe larg ordinea cronologică a desfăşurării licitaţiilor în fiecare dosar execuţional, concluzionând, în esenţă, că starea de fapt reţinută de instanţa de fond este greşită, fiindcă în realitate nu au fost organizate licitaţii multiple şi nici nu a încasat preţul adjudecării de mai multe ori de la persoane diferite pentru acelaşi imobil supus executării silite, ci fie adjudecatarii iniţiali s-au răzgândit şi nu au mai dorit să dobândească imobilul, fie nu au plătit diferenţa până la preţul integral în 30 de zile de la adjudecare, fie chiar au dobândit imobilul şi inculpatul le-a remis procesul-verbal de adjudecare, finalizând procedura de executare silită însă, de regulă, părţile civile au avut în dosarele execuţionale doar calitatea de ofertanţi în cadrul unei proceduri de vânzare directă, nu de licitaţie publică, alţi ofertanţi oferind un preţ mai mare, motiv pentru care doar aceştia din urmă au dobândit imobilele.

Aşadar, este eronată starea de fapt reţinută de către judecător cu privire la neîndeplinirea de către inculpat a atribuţiile legale în Dosarele execuţionale nr. x/2014, y/2013, z/2016 şi x/2014.

După analiza dosarelor execuţionale, apelantul a formulat critici detaliate a considerentelor potrivit cărora s-a reţinut că el ar fi întocmit acte - fără a se specifica ce fel de acte - prin care a atestat că imobilele ar fi fost vândute unor persoane care au achitat integral preţul, acte care nici măcar nu au fost descrise în reţinerea stării de fapt. În sens invers, a criticat constatarea din sentinţa atacată, potrivit căreia el ar fi întocmit acte de adjudecare, acte care însă nu există în materialitatea lor; chiar instanţa de fond a reţinut la punctul 1 din sentinţă că, de fapt, inculpatul nu a întocmit acte de adjudecare pentru părţile civile.

Pe de altă parte, apelantul a reluat critica, formulată iniţial sub aspectul nemotivării sentinţei, respectiv că instanţa nu a precizat care sunt formalităţile legale necesare anterioare şi ulterioare ce nu au fost îndeplinite de către inculpat, susţinând că, de fapt, înstrăinarea imobilelor din dosarele execuţionale a avut loc, prin vânzare directă, nicidecum prin licitaţie publică; în procedura vânzării directe a afirmat ca executorul nu poate din proprie iniţiativă să mai restituie sumele depuse de către ofertant, ci doar la cererea acestuia. În speţă ofertanţii nu au formulat şi o cerere scrise pentru restituirea sumelor, în consecinţa nu inculpatul a refuzat restituirea sumelor.

Apelantul a susţinut că nu corespunde realităţii că nu ar fi distribuit către creditori sumele de bani încasate în procedura executării silite, tocmai pentru că sumele încasate de la persoanele vătămate WW., QQ., RR., UU., SS., YY. şi ZZ., nu reprezintă sume rezultate din executarea silită, ci sume de bani depuse de persoanele vătămate prin formularea ofertelor de cumpărare; cum vânzarea nu a fost finalizată, sumele au rămas în gestiunea executorului, deci a inculpatului apelant.

În ceea ce priveşte celelalte persoane vătămate, acestea au depus preţul imobilelor adjudecate, sumele sunt la dispoziţia executorului judecătoresc şi urmează să fie eliberate sau distribuite creditorilor; faptul că nu le-a distribuit încă, nu înseamnă că inculpatul a acţionat cu intenţie de a prejudicia persoanele vătămate şi poate fi invocat pe calea contestaţiei la executare, de competenţa instanţei civile de executare, cale procesuală destinată sancţionării încălcării normelor procedurale cu ocazia desfăşurării executării silite.

Referitor la infracţiunea de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 295 din C. pen., constând în însuşirea din contul de consemnare al biroului executorului judecătoresc A. a sumelor încasate în baza Dosarelor execuţionale nr. x/2013, nr. x/2014, nr. y/2014, nr. x/2016 şi nr. y/2013, inculpatul şi-a menţinut poziţia de recunoaştere a faptelor. În schimb, a susţinut că nu corespunde realităţii că a transferat sumele achitate în Dosarele execuţionale nr. 3/2018 şi nr. 7/2013, în contul curent al biroului executorului judecătoresc A.. Aceste sume au fost virate de către debitori direct în contul curent al biroului executorului judecătoresc A., de unde apoi au fost virate în contul curent personal al inculpatului A.

Pe de altă parte, sumele achitate de către S.C. KK. S.R.L. au reprezentat cheltuieli de executare facturate, necontestate de către aceasta; ulterior facturile au fost stornate, dar sumele nu au mai fost restituite de către inculpat, din cauză că nu şi-a mai reluat activitatea după data de 17 septembrie 2018.

A precizat că sumele achitate de către S.C. KK. S.R.L. nu au mai fost depuse în contul de consemnare, ci în contul curent al biroului executorului judecătoresc A. de unde au fost virate direct în contul curent personal al inculpatului, deci nu corespunde realităţii că el ar fi retras în numerar sumele din contul de consemnare. De altfel, în general, apelantul nu şi-ar fi însuşit prin retragere în numerar sumele de bani din contul de consemnare al biroului executorului judecătoresc A., pentru că el nu a efectuat retrageri de numerar din contul de consemnare, ci din contul său personal.

Referitor la infracţiunea de înşelăciune, comisă prin încheierea promisiunilor bilaterale de vânzare-cumpărare, inculpatul a arătat că, deşi a recunoscut integral starea de fapt, totuşi instanţa nu a avut în vedere apărările şi susţinerile lui din concluziile scrise.

În toate aceste contracte s-a menţionat doar că inculpatul va dobândi dreptul de proprietate asupra imobilelor în baza unei alte promisiuni de vânzare-cumpărare pe care o încheiase anterior cu proprietarul imobilelor, S.C. LLL., prin urmare neîndeplinirea obligaţiilor asumate de către inculpat atrage numai rezoluţiunea de drept a contractelor.

Pe de altă parte, a susţinut că în mod greşit a fost acuzat penal că ar fi promis mai multor persoane unul şi acelaşi bun imobil, fiindcă legea civilă nu interzice vânzarea bunului altuia. Mai mult, fiind încheiate la date diferite, de fiecare dată noul contract s-a încheiat în condiţiile în care precedentul era rezoluţionat de plin drept, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor de plată a ratelor de către beneficiarul iniţial al promisiunii, deşi inculpatul şi-a îndeplinit toate obligaţiile în vederea achiziţionării imobilelor de la S.C. LLL.

Cu privire la infracţiunea de înşelăciune comisă în dauna părţilor civile YY. şi SS., constând în vânzarea aceluiaşi autoturism x al biroului executorului judecătoresc A., inculpatul a susţinut că a încasat avansul de 10.000 RON de la primul, care însă nu a achitat preţul integral de 7.000 euro, contrar susţinerilor cumpărătorului; de la cea de-a doua parte civilă a încasat preţul de 24.500 RON, urmând să îi vândă autoturismul, dacă primul cumpărător nu plătea integral preţul convenit. Împrejurarea că ulterior nu a mai restituit ultimei părţi civile suma de 24.500 RON a fost cauzată de nereluarea activităţii de executor de către inculpat.

Apelantul a mai criticat soluţia de condamnare pentru infracţiunea de abuz de încredere, comisă în dauna părţii civile S.C. UUU. S.A. privind autoturismul x, luat în leasing, afirmând că nu a comis fapta cu vinovăţia prevăzută de lege, dovadă că la data formulării plângerii penale, partea avea cunoştinţă că autoturismul se afla în posesia martorului VVV., societatea de leasing eliberând împuterniciri pentru autoturism pe numele membrilor familiei VVV. în perioada 2014 - 2018.

În finalul memoriului, inculpatul a criticat temeiul ridicării unei măsuri asigurătorii datorită plăţii preţului imobilului licitat, pe când, legal, sechestrul a rămas fără obiect ca urmare a adjudecării bunului sechestrat.

A solicitat aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. ce atrage reducerea cu o treime a limitelor legale ale pedepsei închisorii şi aplicarea cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002, ca urmare a unui denunţ formulat de către inculpat.

În apel, la ultimul termen de judecată, văzând corespondenţa purtată cu organul de urmărire penală din care rezultă că nu a fost dispusă continuarea urmăririi penale in personam, apelantul a renunţat la ultima cerere.

Partea civilă BBB. S.A. (denumită în continuare BBB.) a criticat sentinţa invocând greşita respingere ca inadmisibilă a acţiunii sale civile cu ignorarea calităţii de persoană vătămată pentru fapta inculpatului de a nu distribui sumele de bani ce trebuiau eliberate Băncii, întrucât fuseseră obţinute din valorificarea garanţiilor reale imobiliare puse în executare de către BBB.

Sub un alt aspect, a criticat greşita respingere a cererii sale de antrenare a răspunderii civile pentru prejudiciul generat de către inculpat în exercitarea activităţilor de executor judecătoresc pentru care a fost emisă de către LL. S.A. (în prezent WWW.) o poliţă de asigurare de răspundere pentru risc profesional, căreia îi incumbă obligaţia de a suporta prejudiciul.

Printr-un al doilea memoriu de apel, partea civilă a arătat că la termenul din 30 martie 2022 s-a constituit parte civilă cu suma de 412.000 RON cu dobânda legală aferentă, având în vedere că a avut calitatea de creditor ipotecar în două dosare execuţionale gestionate de biroul executorului judecătoresc A., respectiv nr. x/2013 şi nr. y/2013 în care nu i-au fost distribuite sumele încasate de executor.

Partea civilă a detaliat pe larg în cuprinsul memoriului de apel că în ambele dosare execuţionale inculpatul a vândut la licitaţie cele două imobile însă nu a distribuit băncii, în calitate de creditor ipotecar, preţul încasat; aşa cum prevede art. 1650 alin. (1) din C. civ. suma încasată cu titlu de preţ nu aparţinea biroului executorului judecătoresc şi nici cumpărătorului - cum greşit a reţinut prima instanţă, ci era a debitorului al cărui imobil a fost valorificat, deoarece reprezenta contravaloarea bunului debitorului, dovadă că art. 864 din C. proc. civ. prevede că suma rămasă după eliberarea sumei cuvenite creditorului urmăritor se predă debitorului.

Aşadar, nici executorul judecătoresc, nici biroul executorului judecătoresc nu devin proprietari ai sumelor încasate, ca atare nu biroul executorului judecătoresc este prejudiciat prin nedistribuirea lor către persoanele îndreptăţite, deci eronat judecătorul a considerat că biroul executorului judecătoresc are calitatea de parte civilă.

Partea civilă apelantă a concluzionat că în Dosarul nr. x/2013 prima instanţă a apreciat greşit că BBB. nu este parte civilă, ci biroul executorului judecătoresc AAA., care a preluat arhiva biroului executorului judecătoresc A., după suspendarea inculpatului din calitatea de executor judecătoresc, iar în cel de-al doilea dosar execuţional, nr. x/2013, a considerat eronat că nu BBB. este parte civilă, ci toţi terţii care au plătit suma de bani pentru a achiziţiona apartamentul executat silit la cererea creditorului BBB.

La concluziile scrise depuse la dosar partea civilă a ataşat anexa privind calculul sumelor cu care a fost prejudiciată de către inculpat în Dosarul execuţional nr. x/2013, precum şi încheierea din 31 martie 2022 a biroului executorului judecătoresc AAA. de încetare a executării silite în acest dosar, datorită constatării perimării executării şi de radiere a notării începerii urmăririi silite asupra imobilului supus executării la cererea creditorului BBB., pentru a dovedi prejudiciul cauzat prin încălcarea atribuţiilor de executor de către inculpat.

Partea civilă apelantă G. a atacat sentinţa doar sub aspectul laturii civile, criticând încheierea prin care i s-a respins ca tardivă cererea de introducere în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a asigurătorului de răspundere profesională a inculpatului, LL. S.A. Bucureşti.

În esenţă, a argumentat că cererea sa a fost formulată în termen, fiindcă nu a fost citat în procedura de cameră preliminară pentru a solicita atunci introducerea în proces a asigurătorului. A mai arătat că atât doctrina juridică, cât şi jurisprudenţa susţin teza sa, aceea că efectele Deciziei CCR nr. 2017/2017 - invocate pentru respingerea cererii ca tardivă ar trebui corelate cu dispoziţiile legale referitoare la momentul până la care persoana vătămată se poate constitui parte civilă şi să se constate că ea a cerut introducerea în proces a părţii responsabile civilmente odată cu constituirea de parte civilă, deci acesta trebuie obligat în solidar cu inculpatul la plata contravalorii prejudiciului corect stabilit de către prima instanţă.

Părţile civile S.C. KK. S.R.L., M., E. şi AA. au formulat apel cu depăşirea termenului legal de apel, solicitând repunerea în termenul de apel.

Cererea de repunere în termen a fost respinsă de către instanţa de apel, prin urmare în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., vor fi respinse ca tardive apelurile declarate de către părţi civile menţionate, iar în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., acestea vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.

Cu toate acestea, Înalta Curte va analiza posibilitatea extinderii apelului declarat de către partea civilă BBB. S.A., conform art. 419 din C. proc. pen.

Desfăşurarea cercetării judecătoreşti în apel

Prin încheierea din data de 10 mai 2022, instanţa de apel, în baza art. 420 alin. (11) raportat la art. 362 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 208 alin. (4) din C. proc. pen., a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului A.. În baza art. 208 alin. (3) şi (4) din C. proc. pen. raportat la art. 207 alin. (4) din C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului A.

La termenul de judecată din data de 24 mai 2022, instanţa de apel a încuviinţat cererile de amânare a judecării cauzei, formulate de apărătorul ales al apelantului parte civilă G., în vederea pregătirii apărării şi depunerii motivelor de apel şi de apărătorul ales al apelantei părţi civile BBB. S.A., pentru imposibilitate de prezentare. S-a luat act de poziţia procesuală a apelantului inculpat A., în sensul că îşi menţine declaraţiile date în cauză şi nu doreşte să dea declaraţii în faţa instanţei de apel. S-a luat act de faptul că intimata LL. S.A. şi-a schimbat denumirea în WWW. S.A.

Prin încheierea din data de 21 iunie 2022, instanţa de apel, în baza art. 420 alin. (11) raportat la art. 362 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 208 alin. (4) din C. proc. pen., a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului A.. În baza art. 208 alin. (3) şi (4) din C. proc. pen. raportat la art. 207 alin. (4) din C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului A.

Prin încheierea din data de 16 august 2022, instanţa de apel, în baza art. 420 alin. (11) raportat la art. 362 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 208 alin. (4) din C. proc. pen., a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului A.. În baza art. 208 alin. (3) şi (4) din C. proc. pen. raportat la art. 207 alin. (4) din C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului A.

La termenul de judecată din data de 06 septembrie 2022, s-a amânat pronunţarea cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice şi a cererii de repunere în termenul de apel la data de 20.09.2022.

Prin încheierea din data de 20 septembrie 2022, s-a admis cererea de schimbare de încadrare juridică formulată de către apelanta parte civilă BBB. S.A. şi s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 295 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, compusă din actele materiale reţinute ca fiind săvârşite în perioada mai 2017 - septembrie 2018, în calitate de executor judecătoresc, în Dosarele de executare silită nr. x/2013, y/2014, z/2014, w/2016 (72/E/2013) şi respectiv în Dosarele de executare silită nr. x/2013 şi y/2018. S-a respins cererea de repunere în termenul de apel formulată de S.C. KK., M., E. şi AA.

Prin încheierea din data de 04 octombrie 2022, instanţa de apel, în baza art. 420 alin. (11) raportat la art. 362 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 208 alin. (4) din C. proc. pen., a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului A.. În baza art. 208 alin. (3) şi (4) din C. proc. pen. raportat la art. 207 alin. (4) din C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului A.. Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepţii de invocat, Înalta Curte a constatat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.

La termenul de judecată din data de 29 noiembrie 2022, s-a amânat pronunţarea la data de 16 decembrie 2022. În baza art. 420 alin. (11) raportat la art. 362 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 208 alin. (4) din C. proc. pen., a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului A.. În baza art. 208 alin. (3) şi (4) din C. proc. pen. raportat la art. 207 alin. (4) din C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului A.

Prin încheierea din data de 16 decembrie 2022, s-a amânat pronunţarea la data de 17 ianuarie 2023.

Examinând sentinţa penală atacată, din perspectiva motivelor de apel invocate, precum şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte constată următoarele:

Pentru analiza criticilor formulate de către inculpat cu privire la temeinicia acuzaţiilor ce-i sunt aduse prin actul de sesizare a primei instanţe şi cu privire la considerentele primei instanţe, specificul acestei cauze - având ca obiect principal infracţiuni de serviciu - pretinde de la bun început stabilirea situaţiei premisă a acuzaţiilor aduse acestuia.

În esenţă, actele materiale de care este acuzat inculpatul că le-ar fi comis în calitate de executor judecătoresc sunt tipice infracţiunii continuate de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 din C. pen., acuzaţia constând, în esenţă, în aceea că în perioada mai 2017- septembrie 2018, inculpatul nu ar fi distribuit către creditori sumele încasate în mai multe dosare execuţionale pe care le-a avut în lucru şi în neîndeplinirea actelor prevăzute de lege pentru transferarea dreptului de proprietate către persoanele care au achitat preţul stabilit pentru bunurile urmărite, ceea ce a cauzat atât imposibilitatea recunoaşterii dreptului de proprietate pentru o parte din cumpărători, cât şi prejudicierea drepturilor creditorilor urmăritori.

Aşadar, situaţia premisă o constituie desfăşurarea activităţii de executor judecătoresc, al cărei cadru legal îl reprezintă Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti şi C. proc. civ.

Conform art. 2 din Legea nr. 188/2000 executorii judecătoreşti sunt investiţi de către stat să îndeplinească un serviciu de interes public, actele îndeplinite de aceştia fiind acte de autoritate publică.

Activitatea de executor judecătoresc se desfăşoară, după cum dispune art. 12 din actul normativ, în cadrul unui birou.

Prin urmare, răspunderea penală pentru actele nelegale revine executorului judecătoresc şi tot acestuia incumbă răspunderea civilă pentru cauzarea de prejudicii prin încălcarea obligaţilor sale, regulă prevăzută de art. 45 din actul normativ.

Cu toate că legea stabileşte în mod unitar cadrul legal de desfăşurare a activităţii de executor judecătoresc, încadrarea juridică a actelor materiale comise de către inculpat în dosarele execuţionale nu a fost unitară, o parte din acte fiind încadrate în infracţiunea continuată de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 din C. pen., iar o altă parte, în infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 295 din C. pen., critica părţii civile BBB. sub acest aspect fiind întemeiată şi având efect inclusiv asupra soluţionării laturii civile a cauzei.

Este adevărat că ambele incriminări fac parte din cuprinsul Titlului V - Infracţiuni de corupţie şi de serviciu al Părţii speciale a C. pen. şi au ca obiect juridic protejarea relaţiilor sociale ce se formează în legătură cu activităţile profesionale desfăşurate de funcţionarii publici, relaţii sociale ce sunt incompatibile cu săvârşirea de către aceştia a infracţiunilor de serviciu.

Infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 295 din C. pen. are însă ca obiect juridic special relaţiile sociale de serviciu a căror desfăşurare implică o corectă gestionare şi administrare a bunurilor mobile din patrimoniul unei persoane juridice, iar, ca obiect material, conform ipotezei normei de incriminare, bani, valori sau alte bunuri.

Sub acest aspect, intenţia legiuitorului a fost expres menţionată în Expunerea de motive a noului C. pen., justificându-se includerea delapidării în infracţiunile de serviciu, deoarece delapidarea are ca efect primar vătămarea relaţiilor de serviciu, şi doar ca în secundar atingerea adusă patrimoniului unei persoane juridice.

Or, acuzaţia adusă inculpatului constă în neîndeplinirea actelor de executare la care legea îl obliga, deci doar ca urmare a neîndeplinirii actelor având loc însuşirea sumelor, activităţi ce se circumscriu laturii obiective a infracţiunii de serviciu, şi nu infracţiunii de delapidare cum a apreciat prima instanţă.

Art. 671 din C. proc. civ. invocat chiar de către prima instanţa, ca fiind încălcat de către inculpatul-executor judecătoresc prevede că depunerea sau consemnarea oricărei sume, inclusiv preţul rezultat din vânzarea bunurilor urmărite se face la XXX. S.A., Trezoreria Statului sau la orice altă instituţie de credit care are în obiectul de activitate operaţiuni de consemnare la dispoziţia instanţei de executare sau a executorului judecătoresc. Ca atare, sumele nu intră în gestiunea biroului executorului judecătoresc, pentru a putea face obiectul delapidării.

Din corelarea textului anterior cu dispoziţiile art. 879 şi 880 din C. proc. civ., reţinute tot de către judecătorul fondului, dispoziţii conform cărora plata sumei rezultate din executare se dispune de către executor şi se efectuează de către unitatea la care a fost consemnată, iar suma rămasă se va elibera debitorului, rezultă cu puterea evidenţei că suma consemnată aparţine debitorului, dar fără a fi în gestiunea lui, deci nici de la acesta nu poate fi delapidată.

Prin urmare, actele materiale de neîndeplinire a actelor de executare reţinute în sarcina inculpatului sunt susceptibile să îndeplinească doar tipicitatea infracţiunii continuate de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) cu aplicarea art. 35 din C. pen., constând pur şi simplu în neîndeplinirea unui act - eliberarea sumei către creditor ori către debitor, şi efectuarea unui act contrar - retragerea sumelor, acte de încălcare evidentă a dispoziţiilor legale exprese.

Analizând în concret acte materiale greşit încadrate în infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 295 din C. pen., Înalta Curte constată că acestea sunt actele materiale vizate de apelul părţii civile BBB., la care, din oficiu, pentru identitate de raţiune, prin încheierea separată de schimbare a încadrării juridice din data de 20 septembrie 2022, s-au adăugat actele materiale din Dosarul nr. x/2018.

Odată stabilită încadrarea juridică unitară a faptelor de care este acuzat inculpatul, se vor analiza apelurile declarate în raport de aceasta.

A. Asupra apelului părţii civile BBB. S.A.:

Examinând apelul părţii civile BBB., Înalta Curte reţine, în acord cu prima instanţă, că Dosarul execuţional nr. x/2013 - deschis la cererea formulată în calitate de creditor urmăritor de apelanta parte civilă, avea ca obiect executarea silită a apartamentului din Craiova, bd. x bl. 35 ap. 10, aparţinând garanţilor ipotecari YYY. şi ZZZ., garanţi ai debitorului S.C. AAAA. S.R.L. Craiova.

La data de 31 iulie 2018, la sediul biroului executorului judecătoresc, partea civilă II. i-a dat inculpatului suma de 20.460 RON numerar şi a depus 182.820 RON în contul de consemnare al biroului executorului judecătoresc. Inculpatul i-a înmânat procesul-verbal de licitaţie, susţinând că formalităţile vor fie finalizate după trecerea celor 30 de zile necesare pentru soluţionarea eventualelor contestaţii, ceea ce însă nu s-a mai întâmplat.

Din actele de la dosar şi din raportul de constatare întocmit în cauză rezultă că, în data de 31.07.2018, II. a transferat din contul său personal de la RRR., în contul de consemnare al A. de la BBB., suma de 182.820 RON reprezentând contravaloarea apartamentului situat în Craiova, str. x adjudecat în urma licitaţiei din data de 31.07.2018, în cadrul Dosarului de executare nr. x/2013.

În aceeaşi zi, suma respectivă a fost transferată de inculpat din contul de consemnare în contul curent al A. deschis la BBB.- x, cu explicaţia de cheltuieli executare silită. Din această sumă, a fost transferată în contul personal al lui A. suma de 179.000 RON (20.000 RON în 31.07.2018 şi 159.000 RON o zi mai târziu), diferenţa fiind retrasă numerar cu cardul de la ATM ori fiind folosită pentru cheltuieli curente de către inculpat.

Ca atare, inculpatul a prejudiciat creditorul, fiindcă nu i-a eliberat din suma de 203.208 RON încasată în contul de consemnare, partea cuvenită după deducerea cheltuielilor de executare şi a onorariului, respectiv suma de 177.535 RON.

Actele materiale ale executorului judecătoresc au fost incluse corect de către prima instanţă în infracţiunea continuată de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 din C. pen., comisă în perioada mai 2017- septembrie 2018, constând în nedistribuirea către creditori a sumelor încasate şi în neîndeplinirea actelor prevăzute de lege pentru transferarea dreptului de proprietate către persoanele care au achitat preţul stabilit pentru bunurile urmărite în Dosarele execuţionale nr. x/2013, y/2014, z/2014, w/2014, t/2016(72/2013), ceea ce a cauzat atât imposibilitatea recunoaşterii dreptului de proprietate pentru o parte din cumpărători, cât şi prejudicierea drepturilor creditorilor urmăritori.

Deşi actele materiale comise în Dosarul execuţional nr. x/2013 au fost corect încadrate juridic, în apelul părţii civile BBB., Înalta Curte constată că la soluţionarea acţiunilor civile prima instanţă a acordat despăgubiri civile doar părţilor civile care au plătit sumele cu titlu de preţ al bunului urmărit la cererea BBB., deşi s-a reţinut că unul din actele materiale specifice abuzului în serviciu comis de către inculpat constă tocmai în nedistribuirea sumei către creditorul urmăritor, act ce a cauzat în mod direct păgubirea creditorului, iar pentru cauzarea de prejudicii prin încălcarea obligaţiilor sale, executorul judecătoresc răspunde civil în temeiul art. 45 din Legea nr. 188/2000.

Cu ignorarea acestui text legal prima instanţă a considerat nelegal că în raport de infracţiunile săvârşite de inculpat, descrise la punctele I şi II, constatând calitatea de parte civilă privind infracţiunea de abuz în serviciu a participanţilor la licitaţie, iar în ceea ce priveşte infracţiunea de delapidare, calitatea de parte civilă a BEJ AAA., se va respinge acţiunea civilă formulată de BBB., ca inadmisibilă, aceasta neavând calitatea procesuală activă în cadrul acţiunii civile deduse judecăţii, aceasta fiind creditor în dosarul de executare silită, prejudiciul suportat de bancă nefiind în legătură cauzală cu infracţiunea de serviciu săvârşită de inculpat, infracţiunea de delapidare.

Aşadar, suma încasată cu titlu de preţ al bunului urmărit la cererea creditoarei partea civilă BBB. se cuvine acesteia, în temeiul art. 864 din C. proc. civ., a cărui încălcare de către inculpat a fost, de altfel, reţinută de către prima instanţă ca realizând conţinutul infracţiunii de abuz în serviciu, comise de inculpat în desfăşurarea executării silite în Dosarul execuţional nr. x/2013.

Trecând mai departe, la analiza actelor inculpatului care au fost greşit încadrate de către prima instanţă în infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 295 din C. pen., Înalta Curte constată că acestea au fost comise în Dosarul nr. x/2013, deschis la cererea părţii civile apelante BBB., precum şi în Dosarul nr. x/2018 - dosare cu privire la care Înalta Curte a schimbat încadrarea juridică prin încheierea din 20 septembrie 2022 din delapidare incluzându-le în infracţiunea continuată de abuz în serviciu comisă în perioada 2016 - 2017 cu ocazia desfăşurării executării silite în mai multe dosare execuţionale.

Astfel, Dosarul execuţional nr. 7/2013, avea ca obiect executarea unui imobil din Craiova, Aleea x, al garanţilor ipotecari BBBB. şi Daniela, garanţi ai debitorului CCCC.; imobilul a fost adjudecat şi intabulat de către martorul KKK. care a achitat preţul de 208.786,50 RON - în urma scăderii cheltuielilor de executare rămânând 177.535,50 RON - în contul de consemnare al biroul executorului judecătoresc A., de unde suma a fost transferată de inculpat în contul curent al biroul executorului judecătoresc şi în contul său personal, după care a fost folosită pentru diverse plăţi.

Martorul nu s-a constituit parte civilă, deoarece a dobândit dreptul de proprietate asupra bunului adjudecat.

Prin actul de adjudecare încheiat în data de 10 iulie 2018 în cadrul dosarului de executare silită nr. x/2013 aflat pe rolul A. - act de adjudecare comunicat OCPI Dolj - s-a dispus adjudecarea imobilului de către KKK., fiind achitat integral preţul de 208.786,50 RON la data de 26 iunie 2018.

Astfel cum a rezultat din actele dosarului şi din raportul de constatare întocmit în cauză, numitul KKK. a plătit, prin transfer bancar, în contul de consemnare al A., deschis la BBB., suma de 177.535,50 RON, reprezentând contravaloarea achiziţiei un imobil din cadrul unui dosar de executare.

Suma de 177.535,50 RON în 26 iunie 2018 a fost transferată de inculpat, contrar legii, din contul de consemnare în contul curent al BEJ cu explicaţia cheltuieli de executare silită, iar tot în 26.06.2018 a fost transferată din contul curent al BEJ în contul personal al lui A.

Or, suma de 177.535,50 RON trebuia, potrivit art. 864 din C. proc. civ., să fie eliberată creditoarei care a deschis dosarul execuţional, partea civilă BBB.

În cadrul Dosarului execuţional nr. 3/2018, în care DDDD. avea calitatea de creditor, debitoarea S.C. KK. S.R.L. a achitat o parte din debit, respectiv suma de 220.252 RON, consemnată în contul biroului executorului, deşi S.C. KK. S.R.L. achitase anterior debitul către o altă societate comercială, cu care a derulat raporturi juridice, respectiv către S.C. EEEE. S.R.L., în condiţiile în care aceasta din urmă a încheiat un contract de factoring cu DDDD. S.A., în temeiul căruia cedase către această bancă dreptul asupra creanţelor avute de clienţii săi; banca însă nu a fost informată de plata datoriei dintre cele două societăţi comerciale şi a procedat la executarea silită asupra bunurilor deţinute de S.C. KK. S.R.L.

Inculpatul, deşi i-au fost puse la dispoziţie ordinele de plată şi facturile emise între cele două societăţi comerciale, nu a efectuat demersurile de încetare a executării, astfel încât dosarul de executare şi-a urmat cursul.

La iniţiativa inculpatului, sub pretextul că astfel debitoarea îşi va crea ocazia să ajungă la o înţelegere cu DDDD., reprezentantul S.C. KK. S.R.L. a fost de acord să achite o parte din datorii, astfel încât debitorul din dosarul de executare silită a depus suma de 220.252 RON, sumă care însă nu a ajuns la creditorul din dosarul de executare silită, inculpatul dispunând în nume personal de această sumă.

Prin încheierea din data de 10.09.2018 pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/2018 a fost admisă cererea de suspendare provizorie a executării silite în Dosarul nr. x/2018 aflat pe rolul A., formulată de contestatoarea S.C. KK. S.R.L. în contradictoriu cu DDDD. S.A., M. i-a solicitat executorului judecătoresc restituirea sumei de 220.252,41 RON, ocazie cu care A. i-a comunicat că va storna facturile şi îi va restitui suma până la data de 12.09.2018 însă acest lucru nu s-a întâmplat şi orice încercare ulterioară de a-l contacta a fost în zadar.

Din suma totală de 220.252,41 RON virată de debitor în contul curent al A., în contul său personal inculpatul a virat cu titlul de restituire contract de împrumut suma de 170.500 RON, iar apoi suma rămasă a fost retrasă în numerar.

Ca atare, nu poate fi reţinută apărarea inculpatului că sumele încasate de la partea civilă au reprezentat cheltuieli de executare facturate, necontestate şi că ulterior facturile au fost stornate, deşi nu au mai fost restituite de către inculpat.

Aşadar, fapta inculpatului de a nu înceta executarea silită, cum prevede art. 703 alin. (1) din C. proc. civ., când s-a realizat integral obligaţia prevăzută în titlul executoriu, mai mult, de a nu elibera debitorului suma încasată, ci, din contră, de a o retrage nelegal din cont prezintă evident trăsăturile de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen., nicidecum ale infracţiunii de delapidare, prevăzută de art. 295 din C. pen.

Eronat, instanţa de fond a apreciat că singurele acte materiale ce permit încadrarea în infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 295 din C. pen. sunt însuşirile banilor de către inculpat cu prilejul executării reale efectuate în Dosarul nr. x/2013, precum şi a încasărilor realizate în Dosarul nr. x/2018, dosar în care, în procedura de executare silită, inculpatul prin efectuarea defectuoasă a demersurilor în procedura de executare silită, încasează suma de bani achitată de debitoare.

Pentru a hotărî astfel, s-a considerat că infracţiunea de delapidare, prev. de art. 295 din C. pen. priveşte relaţiile sociale în legătură cu serviciul, a căror formare şi desfăşurare implică corecta gestionare şi administrare a bunurilor mobile din patrimoniul persoanei fizice autorizate să exercite un serviciu public şi că însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar public a banilor, cu privire la care are obligaţia de a-i menţine ca atare în cont, respectiv de a-i gestiona, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare prevăzută de art. 295 alin. (1) din C. pen.

Mai mult, prima instanţă a realizat o încadrare juridică mixtă, întemeiată pe neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu, dar specifică, în final, delapidării.

În acest sens, a reţinut că faptele inculpatului care, în calitate de executor judecătoresc, cu nerespectarea prevederilor art. 670, 671, 864, 869, 879, 880 din C. proc. civ., art. 46 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti şi art. 58 din regulamentul de aplicare a acestei legi, art. 65, 651 - 6511 din Statutul Uniunii Naţionale a Executorilor judecătoreşti, şi-a însuşit din conturile de consemnare ale A., pe care le gestiona, prin viramente în conturile curente ale acestui birou şi în conturile personale, prin retrageri în numerar, sume importante de bani încasate de la debitorii din dosarele de executare (SC KK. SRL) sau de la terţe persoane participante la procedurile de licitaţie publică reale(KKK.), întruneşte elemente constitutive ale infracţiunii de delapidare în formă continuată prevăzută de art. 295 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., prejudiciul produs părţii civile fiind de 429.038 RON (alcătuit din sumele încasate în Dosarul nr. x/2013 - 208.786 RON şi în Dosarul nr. x/2018 - 220.252 RON).

În această manieră, prima instanţă a concluzionat greşit că fapta inculpatului comisă în calitate de executor judecătoresc în procedura executării silite ce a făcut obiectul Dosarelor nr. x/2013 şi nr. y/2018 - cu privire la care Înalta Curte a schimbat încadrarea juridică prin încheierea din 20 septembrie 2022 - ar constitui o infracţiune de delapidare în dauna biroului executorului judecătoresc A., dispunând obligarea inculpatului la plata către biroul executorului judecătoresc AAA. a sumelor retrase, în calitate de continuator al biroului executorului judecătoresc A., şi pe cale de consecinţă respingând greşit ca inadmisibile acţiunile civile ale BBB. şi S.C. KK. S.R.L.

S-a motivat de către judecător că BBB. nu are calitatea procesuală activă în cadrul acţiunii civile deduse judecăţii, fiindcă este creditor în dosarul execuţional, deci prejudiciul suportat de creditor nu este în legătură de cauzalitate cu infracţiunea de delapidare comisă de către inculpat, ci parte civilă este BEJ AAA., care a preluat arhiva A.

Identic s-a motivat referitor la fapta comisă faţă de persoana vătămată S.C. KK. S.R.L., care, deşi plătise anterior debitul pentru care era executată silit de inculpat, iar acesta cunoştea acest aspect, totuşi inculpatul nu i-a eliberat suma achitată în dosarul execuţional 3/2018, fapta inculpatului constând inclusiv în încălcarea dispoziţiei art. 864 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată în apel că biroul executorului judecătoresc AAA. nu are calitatea de parte civilă, fiindcă faptele reţinute în sarcina inculpatului nu au cauzat vreun prejudiciu BEJ AAA., doar pentru că ultimul a preluat arhiva de executor judecătoresc a inculpatului.

Prin urmare, va înlătura obligarea inculpatului la plata despăgubirilor de 397.789 RON către BEJ AAA. şi va înlătura respingerea ca inadmisibile a acţiunilor civile formulate de către părţile civile BBB. şi S.C. KK. S.R.L., prin extinderea efectului apelului şi asupra părţii civile S.C. KK. S.R.L., dispunând repararea prejudiciului cauzat acestora de către inculpat prin neeliberarea sumelor creditoarei BBB., respectiv debitoarei S.C. KK. S.R.L.

Temeiul juridic al admiterii acţiunilor civile îl constituie dispoziţiile art. 864 din C. proc. civ. care dispune expres că, dacă există un singur creditor urmăritor, după reţinerea cheltuielilor de executare, suma de bani realizată prin urmărirea silită se eliberează acestuia până la acoperirea integrală a drepturilor sale, iar suma rămasă disponibilă se predă debitorului.

Mai mult, obligaţia incumbă inculpatului, în temeiul art. 45 din Legea nr. 188/2000, care dispune că este obligatorie antrenarea răspunderii civile a executorului judecătoresc către persoanele efectiv prejudiciate prin încălcarea obligaţiilor sale profesionale stabilite de lege, temei juridic incident referitor la toate părţile civile prejudiciate prin infracţiunea de abuz în serviciu, temei nemenţionat însă în sentinţa atacată.

În concluzie, în baza acestor temeiuri juridice, Înalta Curte va dispune: obligarea inculpatului la plata sumei de 220.252 RON către persoana vătămată S.C. KK. S.R.L., cu dobânda legală începând cu data de 12 septembrie 2018, termen până la care partea civilă a acceptat că inculpatul poate să-i restituie doar suma încasată fără dobândă, şi până la plata efectivă; obligarea inculpatului să plătească părţii civile BBB. S.A. suma de 177.535 RON aferentă dosarului execuţional 51/2013 cu dobânda legală de la data comiterii faptei, 31 iulie 2018, şi până la data plăţii efective, precum şi suma de 177.535,50 RON aferentă Dosarului nr. x/2018 cu dobânda legală de la data comiterii faptei, 26 iunie 2018, şi până la data plăţii efective.

B. Asupra apelului inculpatului:

Inculpatul apelant A. a criticat sentinţa atât pentru nelegalitate, cât şi pentru netemeinicie.

Înalta Curte va analiza prioritar motivele de apel ce tind la trimiterea cauzei spre rejudecare, prin care s-a criticat nepronunţarea primei instanţe asupra unor acte materiale şi nemotivarea sentinţei.

Aceste critici se impun a fi analizate raportat la dispoziţiile art. 421 alin. (2) din C. proc. pen., potrivit cărora rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată se decide atunci când instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare ori nu s-a pronunţat asupra acţiunii civile.

Astfel, apelantul a invocat nepronunţarea primei instanţe asupra actelor de delapidare, constând în însuşirea din contul de consemnare al biroului executorului judecătoresc A. a sumelor de bani încasate în baza Dosarelor de executare silită nr. x/2013, y/2014, z/2014 şi 9/2016.

Contrar acestui motiv de apel, din lecturarea sentinţei se observă că judecătorul fondului s-a pronunţat asupra acestora, apreciind că doar faptele inculpatului de însuşire din conturile de consemnare ale A., a sumelor încasate în Dosarul nr. x/2013 - 208.786 RON şi în Dosarul nr. x/2018 - 220.252 RON întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare în formă continuată prevăzută de art. 295 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. asupra restului actelor materiale, judecătorul s-a pronunţat însă sub o altă încadrare juridică, aceea de abuz în serviciu, arătând că banii aflaţi în posesia inculpatului, nu ca urmare a îndeplinirii îndatoririlor de serviciu, ci în virtutea operaţiunilor de inducere în eroare a persoanelor fizice, prin care creează aparenţa îndeplinirii sarcinilor de serviciu fără ca acestea să fie îndeplinite în mod real, nu pot constitui decât obiect al infracţiunii de abuz în serviciu şi nu delapidare.

Apelantul a susţinut că sentinţa este nemotivată, încălcându-se art. 403 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., deoarece susţinerile şi apărările sale nu au fost avute în vedere de către prima instanţă; de exemplu, nu s-a ţinut seama că a solicitat achitarea sa în raport de anumite infracţiuni şi că a cerut aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., privind reducerea cu o treime a limitelor legale ale pedepsei închisorii.

Nici această critică nu poate fi reţinută, fiindcă în cuprinsul sentinţei judecătorul arată că inculpatul a fost audiat la termenul din 23 iunie, când a precizat neconcordanţele existente, în opinia lui, între actul de sesizare şi actele materiale pe care el consideră că le-a comis. Înalta Curte constată că nerecunoaşterea faptelor, aşa cum acestea au fost descrise în rechizitoriu, fondat a atras respingerea cererii sale de a fi judecat în procedura simplificată a recunoaşterii învinuirii, prevăzută de art. 375 din C. proc. pen., deci implicit a cererii sale de reducere a limitelor legale ale pedepsei cu o treime, în temeiul art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Se observă că în sentinţă, contrar susţinerilor apelantului, judecătorul a prezentat apărările inculpatului referitoare la neconcordanţele actelor materiale comise, apoi le-a analizat punctual sub fiecare act material reţinut, inclusiv a actelor de inducere în eroare comise cu ocazia încheierii şi executării contractelor referitoare la apartamente şi autoturisme.

Sub aspectul nemotivării sentinţei atacate, s-a mai invocat de către inculpat, că nu s-a argumentat raţiunea adoptării soluţiei pronunţate asupra laturii civile a cauzei; mai mult, s-a mai criticat că judecătorul nu a indicat temeiul de drept al menţinerii sechestrului asigurător, al anulării înscrisurilor falsificate, al respingerii cererii de acordare a cheltuielilor judiciare formulate de societatea de asigurare, temeiul acordării onorariului apărătorului din oficiu şi nu a menţionat termenul de apel în care poate fi atacată sentinţa.

Înalta Curte constată că sentinţa cuprinde considerentele soluţionării laturii civile a cauzei, iar celelalte aspecte suplimentare nu sunt susceptibile să determine trimiterea cauzei spre rejudecare, fiind invocată doar lipsa indicării textului legal.

Pe de altă parte, invocarea nemotivării menţinerii arestării preventive ori nepronunţarea asupra cererii de înlocuire a măsurii preventive nu atrage legal admiterea apelului declarat împotriva soluţiei de condamnare şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, în temeiul de art. 421 alin. (2) din C. proc. pen., după cum nici nepronunţarea asupra restituirii lucrurilor personale aflate în dosarele de urmărire penală ori anularea a 31 de acte notariale, nu reprezintă motive legale de trimitere spre rejudecare, cum a solicitat apelantul.

Apelantul a mai criticat ca nelegală neindividualizarea concretă în considerente şi în dispozitivul sentinţei a celor două infracţiuni de abuz în serviciu şi de înşelăciune pentru care a fost condamnat; critica nu poate fi reţinută raportat la împrejurarea că judecătorul a indicat actele materiale din care este compus elementul material al laturii obiective a infracţiunilor continuate, cu precizarea persoanelor vătămate, iar dispozitivul respectă ordinea descrierii faptelor din considerente.

În consecinţă, Înalta Curte concluzionează că sunt nefondate motivele de apel invocate pentru trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Sub cel de-al doilea aspect, cel al netemeiniciei, în primul rând, apelantul a afirmat că, în calitate de executor judecătoresc, a respectat întru-totul dispoziţiile legale ce guvernează procedura executării silite, în dosarele execuţionale în care s-a reţinut de către judecătorul fondului comiterea infracţiunii de abuz în serviciu.

Astfel, a susţinut că este eronată starea de fapt reţinută de către judecător cu privire la neîndeplinirea de către inculpat a atribuţiile legale în Dosarele execuţionale nr. x/2014, y/2013, z/2016 şi 10/2014 criticând, în esenţă, ca fiind greşite menţiunile din considerente referitoare la conturile în care s-au depus banii cu ocazia executărilor silite, respectiv, contul de consemnare sau contul curent al Biroului executorului, titlul cu care au fost depuşi banii, respectiv, garanţie de participare sau preţ de adjudecare, neindicarea în concret a actelor de publicitate sau de finalizare a executării silite şi nici a textelor legale care îl obligau să le efectueze; apelantul a mai invocat că starea de fapt reţinută de instanţa de fond este greşită, şi din perspectiva faptului că în realitate nu a organizat licitaţii multiple şi nici nu a încasat preţul adjudecării de mai multe ori de la persoane diferite.

A mai susţinut că nu corespunde realităţii că nu ar fi distribuit către creditori sumele de bani încasate în procedura executării silite, tocmai pentru că sumele încasate de la persoanele vătămate WW., QQ., RR., UU., SS., YY. şi ZZ., nu reprezintă sume rezultate din executarea silită, ci sume de bani depuse de persoanele vătămate prin formularea ofertelor de cumpărare; cum vânzarea nu a fost finalizată, sumele au rămas în gestiunea executorului, deci a inculpatului apelant.

În ceea ce priveşte restul persoanelor vătămate, apelantul a precizat în motivarea apelului său, că acestea au depus preţul imobilelor adjudecate, sumele sunt la dispoziţia executorului judecătoresc şi urmează să fie eliberate sau distribuite creditorilor; faptul că nu le-a distribuit încă, nu înseamnă că inculpatul a acţionat cu intenţie de a prejudicia persoanele vătămate şi poate fi invocat pe calea contestaţiei la executare, de competenţa instanţei civile de executare, cale procesuală destinată sancţionării încălcării normelor procedurale cu ocazia desfăşurării executării silite.

Înalta Curte, analizând acest motiv de apel, referitor la nerespectarea de către inculpat a dispoziţiilor legale ce guvernează procedura executării silite, constată că acesta este nefondat, astfel cum reiese din starea de fapt concretă reţinută de către prima instanţă; de altfel, apelantul nu a invocat nicio probă în sprijinul susţinerilor sale, dovadă că acestea sunt simple afirmaţii subiective.

Prima instanţă, fondat şi legal a reţinut starea de fapt referitoare la acuzaţia de abuz în serviciu pe baza probelor administrate, necontestate de către apelant, respectiv înscrisurile din dosarele execuţionale, declaraţiile martorilor oculari la procedurile de licitaţie, ale angajaţilor biroului executorului judecătoresc, a contabilei acestuia şi a raportului de constatare a operaţiunilor de cont efectuate de inculpat.

Astfel, din probele administrate referitor la infracţiunea de abuz în serviciu comisă în perioada 2016 - 2018, Înalta Curte reţine că se desprinde următoarea stare de fapt:

I.1. În Dosarul execuţional nr. x/2014 creditorul FFFF. a cerut executarea silită a apartamentului din Craiova, str. x 24/ap. 59 al debitorilor GGGG. şi HHHH., pentru suma de 45.000 euro, în baza unui titlu executoriu constând într-un contract de împrumut autentificat. Inculpatul a vândut apartamentul persoanelor vătămate OO., PP., QQ./RR. şi SS.

I.1.1. În data de 5 iulie 2018, persoana vătămată OO. a depus suma de 175.000 RON în contul de consemnare, inculpatul urmând o procedură de executare silită cu încălcarea legii, respectiv a dispoziţiilor art. 829 - 856 din C. proc. civ. privind formalităţile aferente vânzării la licitaţie publică.

După cum a rezultat din declaraţiile persoanei vătămate OO. şi ale martorului IIII. inculpatul a chemat la sediul A. din oraşul Filiaşi pe cumpărător la data de 4 iulie 2018 unde a desfăşurat o licitaţie publică la care a fost desemnată câştigătoare OO. - în condiţiile în care dosarul de executare nr. 21/2014 era lăsat în nelucrare din anul 2015, fără a efectua formele de publicitate necesare în cazul unei licitaţii publice, în condiţiile în care pentru acelaşi apartament A. mai încasase preţul de la alte două persoane.

A., deşi în data de 5 iulie 2018 a încasat preţul de 175.000 RON în contul de consemnare al A. deschis la BBB. (RO07 BRDE ...), nu a întreprins nicio măsură pentru înscrierea dreptului de proprietate.

În dosarul de executare se află o încheiere din data de 20.06.2018 prin care inculpatul a constatat că nu s-a prezentat nici un licitator şi nu s-a depus nicio ofertă de cumpărare la data de 14.09.2015, dată stabilită pentru vânzarea la licitaţie publică, astfel încât a fixat un alt termen pentru vânzarea imobilului, la data de 4 iulie 2018 - fără a se dispune conform legii continuarea executării silite şi fără a fi îndeplinite celelalte formalităţi de vânzare silită.

Martorul IIII., s-a prezentat la OCPI Dolj unde a formulat o cerere de înscriere a dreptului de proprietate al soacrei sale OO. în cartea funciară, cerere la care a ataşat un exemplar al procesului-verbal de licitaţie, însă această cerere i-a fost respinsă întrucât nu fuseseră îndeplinite de executor formalităţile necesare. La OCPI Dolj a aflat că anterior mai fusese depusă o cerere similară cu privire la acelaşi imobil de o altă persoană pe nume PP.

Din actele dosarului de urmărire penală şi din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit în cauză a rezultat că OO. a depus în contul de consemnare al A., prin două operaţiuni, suma totală de 175.000 RON, reprezentând preţul unui imobil achiziţionat în cadrul procedurii de executare din Dosarul nr. x/2014.

I.1.2. În 10 septembrie 2018 persoana vătămată PP. a achitat pentru apartament în contul curent 175.362 RON în urma unei proceduri derulate de către inculpat cu încălcarea aceloraşi dispoziţii legale.

În data de 10 septembrie 2018, împreună cu naşul ei VV., s-a prezentat la biroul executorului A. situat pe strada x din Craiova, iar acesta avea deja întocmite procesele-verbale de licitaţie pe care ea şi naşul ei le-au semnat, fiindu-le înmânat un exemplar original fiecăruia dintre ei.

În cuprinsul proceselor-verbale de licitaţie erau trecute datele privind apartamentele respective, precum şi un cont în care urma să fie efectuat viramentul contravalorii preţului; inculpatul le-a comunicat că trebuie să efectueze plata în aceeaşi zi, 10.09.2018, urmând ca a doua zi să se întâlnească din nou pentru a fi continuate formalităţile de vânzare cumpărare a acelor apartamente.

A doua zi nu s-au mai întâlnit însă cu A., fiindcă a fugit din ţară.

Partea civilă s-a prezentat la OCPI Dolj şi a formulat cerere de înscriere în cartea funciară care i-a fost respinsă, nefiind formulată de executor, ocazie cu care a aflat că mai multe persoane au solicitat la rândul lor înscrierea ca proprietari ai aceluiaşi imobil.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit în cauză rezultă că PP. a plătit prin transfer bancar în contul curent de la BBB. al A. şi în contul de consemnare de la JJJJ. prin Internet Banking, suma totală de 175.362 RON.

I.1.3. În 18 mai 2018, părţile civile QQ. şi RR. i-au înmânat inculpatului 32.000 euro, echivalentul a 148.160 RON, cu titlu de avans preţ, iar inculpatul le-a spus că deocamdată nu pot fi evacuate persoanele care locuiau în acel moment în apartament.

Inculpatul a întocmit în Dosarul de executare nr. x/2014, un proces-verbal în care a atestat acest lucru, proces-verbal pe care l-a înmânat persoanei vătămate dar care nu fost regăsit la dosarul de executare.

I.1.4. În luna martie 2018, persoana vătămată SS. i-a achitat inculpatului 192.296 RON numerar, fiindu-i eliberate 4 chitanţe cu titlu de preţ pentru apartament.

La începutul anului 2018 s-a deplasat la sediul A. din strada x unde l-a găsit pe executorul A. iar acesta, aflând că era în căutarea unui apartament cu 3 camere, i-a prezentat mai multe variante. S-a decis să achiziţioneze un apartament cu trei camere, apartament cu privire la care i-au fost arătate schiţe cadastrale şi alte acte de la bancă, apartament ce fusese scos la licitaţie şi făcea obiectul unui dosar de executare.

Inculpatul i-a zis că de îndată ce va achita preţul acestui apartament, respectiv suma de 35.000 euro, va face demersurile necesare ca să intre în posesia lui; iniţial trebuia să achite un avans pentru a putea participa la licitaţia publică ce urma să fie organizată în acest scop, din spusele lui A. rezultând că la licitaţie urma să se prezinte şi o rudă apropiată, pentru a licita şi aceasta.

În următoarele zile a început să achite în tranşe preţul imobilului, de fiecare dată înmânând în numerar banii lui A. la sediul BEJ A. pe bază de chitanţe.

Partea civilă a achitat preţul imobilului, iar A. i-a comunicat că a avut loc licitaţia şi că el era câştigător, însă nu i-a dat vreun document în acest sens, rămânând să îl anunţe de îndată ce se vor finaliza formalităţile cu vânzarea, susţinând că după o lună va putea să folosească apartamentul.

Ulterior, A. a tergiversat procedura, spunându-i că sunt unele întârzieri cu actele însă se va rezolva totul şi îl va contacta el atunci, ceea ce nu s-a întâmplat.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit în cauză a rezultat că, în total, SS. a plătit către A., primind patru chitanţe eliberate în numele A., suma de 192.296 RON.

I.2. Apartamentul din Craiova str. x bl. 35 ap. 10 al soţilor YYY. şi ZZZ. a făcut obiectul a două dosare execuţionale deschise la cererea a doi creditori diferiţi:

- Dosarul execuţional nr. x/2014, deschis la cererea creditorului KKKK., ce deţinea un titlu executoriu constând într-un contract de împrumut;

- Dosarul execuţional nr. x/2013 deschis la cererea creditorului ipotecar BBB., în baza unui titlu executoriu reprezentat de un contract de credit.

Inculpatul a vândut în mod repetat apartamentul în Dosarul execuţional nr. x/2013 persoanelor vătămate QQ./RR., TT./III. şi II.

I.2.1. În 26 aprilie 2018 inculpatul a încasat 176.700 RON de la persoanele vătămate cu titlu de avans pentru cumpărarea apartamentului aflat în procedură de executare silită şi a întocmit, în data de 26 aprilie 2018, pe numărul dosarului de executare 51/2013, un proces-verbal în care a atestat acest lucru, proces-verbal pe care l-a înmânat persoanelor vătămate, dar care nu s-a regăsit la dosarul de executare.

Inculpatul a amânat ca persoanele vătămate să intre în posesia apartamentului, iar în luna septembrie 2018 le-a promis că le va restitui suma plătită cu titlu de avans însă ulterior nu a mai putut fi contactat.

I.2.2. În 26 iulie 2018, persoanele vătămate TT. şi III. i-au înmânat în numerar inculpatului 148.800 RON.

Astfel, ulterior primirii preţului imobilului de la persoanele vătămate QQ. şi RR., inculpatul A. a vândut acelaşi imobil, în dosarul de executare nr. 51/E/2013, persoanelor vătămate TT. şi III. în baza unui proces-verbal de licitaţie publică şi a unui act de adjudecare cu privire la care nu a îndeplinit formalităţile legale necesare.

Persoana vătămată TT. a declarat că în iulie 2018, s-a întâlnit întâmplător cu inculpatul A. pe care îl cunoştea prin intermediul unor prieteni, şi i-a relatat acestuia că a fost în căutarea unui apartament, dar nu deţine încă suma de bani necesară achiziţiei acestuia, iar acesta s-a oferit să o ajute, în sensul de a identifica un apartament mai ieftin.

Inculpatul, la sediul A. de pe strada x din Craiova, i-a prezentat dosarul de executare în care era scos la vânzare apartamentul nr. x situat în Craiova, Bd. x; cum partea civilă nu avea toată suma de bani, prietenul ei III. a obţinut un credit de la LLLL. şi i-a dat 12.000 euro.

Inculpatul A. i-a comunicat că urmează să aibă loc licitaţia publică a apartamentului şi că trebuie să se prezinte pe data de 26 iulie 2018 la sediul din strada x. S-au prezentat şi au declarat că doresc să cumpere împreună acel apartament, întrucât amândoi contribuiseră cu o anumită sumă de bani, inculpatul spunându-le că pot depune banii în numerar, pentru că îi va depune el ulterior în contul de consemnare, motiv pentru care i-au înmânat în ziua de 26 iulie 2018 întreaga sumă de bani, bani pe care i-a numărat în prezenţa lor şi le-a eliberat chitanţă.

Inculpatul le-a promis că în data de 16 august 2018 se vor rezolva formalităţile pentru adjudecarea imobilului însă când s-au prezentat acesta nu a mai fost de găsit, fugind din ţară.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică a rezultat că TT. şi III. au achitat către A. suma de 148.800 RON, conform chitanţei seria x nr. x/26.07.2018 şi au primit şi procesul-verbal de licitaţie publică imobiliară din data de 26.07.2018 întocmit de executorul judecătoresc.

I.2.3. În 31 iulie 2018 persoana vătămată II. a plătit suma totală de 203.208 RON, reprezentând preţul integral al apartamentului, inculpatul însuşindu-şi integral suma, fără a o elibera creditorului BBB.

Aceasta s-a prezentat la sediul A. din strada x, unde inculpatul i-a arătat Dosarul de executare silită nr. x/2013 şi i-a comunicat că în ziua de 31 iulie 2018 urmează să aibă loc licitaţia la sediul din strada x.

La A. se afla doar executorul care i-a comunicat că pentru participarea la licitaţie trebuie să depună o cauţiune de 10% din preţ, persoana vătămată depunând în numerar suma de 5000 euro pentru care A. i-a eliberat chitanţă, iar apoi l-a întrebat ce preţ oferă pentru apartament, el spunând că oferă suma de 44.000 euro.

Inculpatul A. l-a întrebat şi pe MMMM., adus de persoana vătămată pentru a licita de formă, care a oferit un preţ mai mic.

Inculpatul a comunicat părţii civile II. că este câştigător al licitaţiei şi a procedat de faţă cu aceştia la întocmirea procesului-verbal de licitaţie, proces-verbal pe care l-a semnat şi de pe care a înmânat un exemplar. Partea civilă a virat restul preţului - de 39.000 euro în contul de consemnare al BEJ A. în data de 31.01.2018.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică a rezultat că partea civilă II. a plătit către A. suma totală de 203.280 RON, reprezentând preţul de cumpărare a unui apartament, din care 20.460 RON au fost înmânaţi numerar lui A., iar diferenţa de 182.820 RON a fost transferată în contul de consemnare al A. de la BBB.

I.3. Dosarul execuţional nr. 9/2016 a fost deschis la cererea creditorului Asociaţia de Proprietari nr. 23 Calea x, în virtutea unui titlu executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 9755/2016 a Judecătoriei Craiova, iar bunul urmărit a fost apartamentul din Craiova, Calea x bl. 21 C ap. 21 al debitorilor NNNN. şi OOOO.; datele de identificare ale imobilului au fost folosite de către inculpat şi în Dosarul execuţional nr. x/2013-menţionat uneori 72/2014.

Acest apartament a fost vândut de către A. persoanelor vătămate JJ., UU., VV. şi YY.

I.3.1. În 19 iulie 2018 inculpatul a declarat adjudecatar la licitaţie publică persoana vătămată JJ.; acesta a plătit parţial preţul, achitând suma de 196.720 RON, astfel: 135.780 RON viraţi în 19 iulie 2018 în contul de consemnare, iar restul de 33.970 RON, cu titlu de diferenţă parţială de preţ, i-a dat numerar inculpatului.

I.3.2. Anterior, pentru acelaşi apartament aflat în executare silită, în 14 decembrie 2017 persoana vătămată UU. a depus cu titlu avans cumpărare apartament suma de 48.000 euro (echivalent RON 224.555), iar în 7 februarie a depus 20.000 RON;

I.3.3. În 10 septembrie 2018 persoana vătămată VV. a participat la licitaţia publică, după care a achitat integral preţul şi a depus în contul de consemnare 268.540 RON, dar inculpatul nu i-a eliberat actul de adjudecare;

I.3.4. Persoana vătămată YY., la iniţiativa inculpatului şi-a vândut apartamentul în care locuia cu soţia şi i-a dat banii inculpatului, respectiv 226.642 RON pentru a cumpăra un apartamentul cu privire la care inculpatul i-a prezentat dosarul de executare.

Pentru preţ, inculpatul A. i-a eliberat două chitanţe cu semnătura şi ştampila lui, spunându-i că este mai bine să-i dea lui banii direct, decât să-i depună în contul A. la bancă, întrucât are o înţelegere în acest sens cu banca respectivă şi va depune el banii în cont.

Inculpatul A. l-a asigurat că în 3-4 luni se vor putea încheia actele de vânzare-cumpărare şi va intra în posesia apartamentului.

Ulterior, după ce a expirat termenul în care trebuia să se încheie contractul de vânzare-cumpărare cu privire la imobil, A. a invocat complicaţii ivite în procedura de executare în sensul că nu reuşea să contacteze proprietarii.

I.4 În Dosarul execuţional nr. x/2014, bunul urmărit era casa din Craiova str. x a debitorului VVV., pe care inculpatul l-a vândut succesiv persoanelor vătămate WW. şi XX. şi numitei PPPP.

I.4.1. Persoana vătămată WW. a făcut un credit bancar pentru a achita preţul casei şi în 15 mai 2017 i-a înmânat inculpatului 35 000 euro(158.900 echivalent RON).

Persoana vătămată WW. a arătat că la începutul lunii mai 2017 A. l-a convins să obţină un credit de la LLLL. pentru a putea să achiziţioneze un imobil situat în Craiova, str. x, aflat în procedura de executare silită, astfel încât în aceeaşi lună i-a înmânat lui A. suma totală de 158.900 RON (35.000 euro), fiindu-i eliberată chitanţă de către A. care i-a promis finalizarea tranzacţiei. Deşi în luna august 2018 WW. i-a solicitat lui A. restituirea sumei de bani, informându-l că în caz contrar va formula plângere penală, iar A. i-a promis returnarea sumei de bani în maximum o săptămână, acest lucru nu s-a întâmplat, ulterior nemaiputând lua legătura cu executorul.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit în cauză rezultă că WW. a plătit către A. suma de 158.900 RON, cu titlu de avans imobil, fiindu-i eliberată chitanţa seria x nr. x din 15.05.2017.

I.4.2. PPPP. i-a achitat 77.000 euro numerar inculpatului, cu titlu de garanţie de participare la licitaţie şi diferenţă până la preţul integral; în urma unor procese civile a reuşit să-şi înscrie în cartea funciară dreptul de proprietate, dar cu debitorul locuind în continuare în casă, fiindcă inculpatul nu a efectuat actele de executare silită.

În concret, din declaraţiile aflate la dosar, reiese că inculpatul i-a prezentat casa din Craiova, str. x cu privire la care a informat-o că ar fi renunţat foştii proprietari la răscumpărare.

Persoana vătămată a achitat garanţia de participare la licitaţie de 10%, licitaţia a avut loc în vara anului 2018, fiindu-i înmânat un proces-verbal de licitaţie la sediul A. din strada x.

Cu privire la diferenţa de preţ inculpatul i-a comunicat că ar fi bine să o achite cât mai repede, deoarece de la această dată urmează să curgă termenul de o lună pentru posibilele contestaţii. Persoana vătămată a împrumutat suma necesară de la două persoane şi i-a înmânat în numerar 77.000 euro.

După o lună de zile l-a sunat pe A. pentru a cunoaşte stadiul formalităţilor de vânzare, respectiv dacă îi poate elibera actul de adjudecare, însă în final ultimul nu i-a mai răspuns la telefon.

I.4.3. În 10 iulie 2018 inculpatul a declarat câştigător la licitaţie persoana vătămată XX., care a achitat în total 312.220 RON, astfel: 50.000 RON numerar, iar 262.220 RON i-a virat în contul de consemnare, de unde inculpatul a transferat 254.700 RON în contul personal.

În concret, din declaraţia persoanei vătămate XX. a rezultat că, deşi executorul judecătoresc A. l-a declarat câştigător al licitaţiei publice din data de 10 iulie 2018, nu a emis actul de adjudecare în termenul de 30 de zile prevăzut de lege.

Mai mult, inculpatul i-a cerut iniţial să îi achite în numerar preţul, însă partea a decis să vireze în contul A. suma de bani care depăşeşte limita de 50.000 de RON. Astfel, i-a înmânat în numerar lui A. suma de 50.000 RON, iar restul sumei prin virament bancar în contul BEJ A. - în total, suma de 67.000 euro.

Inculpatul i-a spus că de îndată ce va achita preţul, el va demara formalităţile necesare şi după o lună - termen despre care i-a spus că a fost stabilit pentru formularea eventualelor contestaţii - va emite actul final de vânzare cumpărare.

Licitaţia a fost organizată la sediul din strada x al BEJ A., în data 10.07.2018, licitaţie la care s-a mai prezentat o persoană, iar XX. fiind declarat adjudecatar al imobilului.

Deşi actul de adjudecare urma să fie încheiat la începutul lunii august - potrivit celor spuse de inculpat - acest lucru nu s-a întâmplat.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit în cauză a rezultat că XX. a achitat către A. suma de 312.220 RON, din care 50.000 RON numerar (Chitanţa nr. x/09.07.2018 pentru suma de 31.222 RON şi Chitanţa nr. x/10.07.2018 pentru suma de 18.778 RON) şi 262.220 RON în contul de consemnare al A.. Această sumă a fost transferată în contul curent al BEJ de la BBB., cu explicaţia de cheltuieli de executare silită, ulterior suma de 254.700 RON fiind transferată în contul personal al lui A.

II. În perioada ianuarie - mai 2015 persoana vătămată QQQQ. i-a plătit inculpatului suma totală de 238.820 RON, pentru bunurile urmărite în două dosare execuţionale:

- nr. x/2014, în care inculpatul a comis şi actele materiale descrise la punctul I.2. în care creditor era KKKK., debitori soţii YYY. şi ZZZ., iar bunul urmărit consta în apartamentul acestora din Craiova, str. x bl. 35 ap. 10;

- nr. x/2013 deschis la cererea creditorului BBB. împotriva debitorului RRRR., asupra apartamentului din Craiova, str. x bl. 62 B.

Inculpatul a eliberat persoanei vătămate 5 chitanţe pentru sumele achitate pentru apartamentele menţionate, dar niciuna nu a fost înregistrată în dosarele execuţionale corespunzătoare.

Astfel, partea civilă ZZ. a declarat că la începutul anului 2015 a formulat iniţial o ofertă pentru un apartament în cadrul Dosarului de executare nr. x/2013, achitând în numerar suma de 87.220 RON pentru care i-a fost eliberată chitanţă de către A., apoi a formulat o ofertă pentru un alt apartament în cadrul Dosarului de executare nr. x/2014, achitând în numerar sumele de 97.500 RON şi 9.600 RON pentru care i-au fost eliberate chitanţe de către A., însă niciuna dintre aceste vânzări nu s-a materializat, A. solicitând apoi noi sume de bani pentru alte imobile pe care le avea în executare - respectiv sumele de 142.000 RON, 132.341 RON şi 13.000 RON - sume care au fost plătite de către persoana vătămată, fiindu-i eliberate chitanţe.

Ofertele persoanei vătămate ZZ. au fost înregistrate de A. în calitatea sa de executor judecătoresc, însă nu se regăsesc la aceste dosare de executare.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit în cauză rezultă că ZZ. i-a plătit lui A., în numerar, suma de 238.820 RON, pentru achiziţia de imobile scoase la licitaţie, în cadrul Dosarelor de executare nr. x/2014 şi nr. x/2013. Pentru suma plătită ZZ. a primit cinci chitanţe de la A., a căror valoare a fost mai mare decât sumele achitate de acesta, conform celor declarate de persoana vătămată care a arătat că unele dintre chitanţele eliberate de A. conţineau şi sumele achitate anterior, pentru care fuseseră deja eliberate chitanţe.

Această faptă realizează elementele unei infracţiuni de abuz în serviciu distincte de faptele enumerate la punctul I.

Din această prezentarea sintetică a stării de fapt, Înalta Curte concluzionează că nu este întemeiată susţinerea inculpatului că nu sunt indicate actele de executare neîndeplinite.

Textele legale au fost şi ele indicate atât cu titlu preliminar, pentru a se descrie în contextul dosarului penal, cadrul legal după care se desfăşoară activitatea de executare silită, cât şi la finalul prezentării actelor materiale comise de către inculpat.

În apel, din analiza proceselor-verbale de licitaţie şi a ofertelor înregistrate, semnate şi ştampilate de inculpat rezultă că acesta şi-a încălcat atribuţiile şi a emis în mod abuziv acte care au creat aparenţa derulării unor proceduri legale şi care atestau în mod real doar plata preţului efectuată de cumpărătorii imobilelor.

Datele reale din dosarele execuţionale au fost folosite în actele întocmite de inculpat în calitate de executor judecătoresc şi eliberate persoanelor vătămate, fără ca acesta să îndeplinească, în mod deliberat, toate formalităţile legale - menţionate la fiecare act material - necesare încheierii acestor acte de vânzare pentru ca ele să producă efectele juridice legale şi fără a distribui sumele încasate de la persoanele vătămate către creditorii din aceste dosare de executare.

Potrivit art. 826 raportat la art. 754 - 756 din C. proc. civ. imobilele urmărite silit se valorifică prin mai multe modalităţi de vânzare, printre care:

Vânzarea directă - când executorul judecătoresc poate proceda, cu acordul ambelor părţi, la valorificarea bunurilor urmărite prin vânzare directă cumpărătorului care oferă cel puţin preţul stabilit potrivit legii. La data vânzării, executorul va întocmi un proces-verbal despre desfăşurarea şi rezultatul acesteia.

Vânzarea silită - în lipsa acordului părţilor sau dacă vânzarea directă ori amiabilă nu se realizează, executorul judecătoresc va proceda la vânzarea prin licitaţie publică a bunurilor sechestrate.

Potrivit art. 836 - 857 din C. proc. civ., pentru vânzarea la licitaţie publică, executorul:

- va stabili de îndată, prin încheiere, valoarea de circulaţie a imobilului, raportată la preţul mediu de piaţă din localitatea respectivă - putând numi un expert în acest scop - şi o va comunica părţilor;

- va fixa preţul imobilului, care va fi preţul de pornire a licitaţiei, la valoarea stabilită conform art. 836, prin încheiere definitivă, dată fără citarea părţilor;

- va fixa, prin încheiere definitivă, termenul pentru vânzarea imobilului, ce va fi adus la cunoştinţa publică prin publicaţii de vânzare care vor cuprinde, printre alte menţiuni, şi: numărul dosarului de executare; titlul executoriu în temeiul căruia se face urmărirea imobiliară; preţul la care a fost evaluat imobilul; ziua, ora şi locul vânzării la licitaţie; invitaţia către toţi cei care vor să cumpere imobilul să se prezinte la termenul de vânzare, la locul fixat în acest scop şi până la acel termen să prezinte oferte de cumpărare; menţiunea că ofertanţii sunt obligaţi să depună, până la termenul de vânzare, o garanţie reprezentând 10% din preţul de pornire a licitaţiei;

- publicaţia de vânzare se va afişa la sediul organului de executare şi al instanţei de executare, la locul unde se află imobilul urmărit, la sediul primăriei în a cărei rază teritorială a fost situat imobilul, precum şi la locul unde se desfăşoară licitaţia, dacă acesta a fost altul decât locul unde a fost situat imobilul.

- publicaţii în extras se vor face, sub sancţiunea nulităţii, într-un ziar de circulaţie naţională, dacă valoarea imobilului depăşeşte suma de 250.000 RON, sau într-un ziar local, dacă nu trece de această sumă;

- publicaţia, în extras sau în întregul ei, va fi publicată, sub sancţiunea nulităţii, şi în Registrul electronic de publicitate a vânzării bunurilor supuse executării silite şi, de asemenea, va putea fi publicată şi în ziare, reviste şi alte publicaţii existente care sunt destinate vânzării unor imobile de natura celui scos la licitaţie, inclusiv pe alte pagini de internet deschise în acelaşi scop;

- va constata îndeplinirea formalităţilor privind afişarea publicaţiei la sediul executorului judecătoresc, la locul unde se află imobilul urmărit, precum şi la locul unde se desfăşoară licitaţia, dacă acesta a fost altul decât locul unde a fost situat imobilul, prin procese-verbale, iar în cazul afişării la sediul instanţei şi la sediul primăriei, când procesul-verbal se întocmeşte de către funcţionarul instituţiei însărcinat cu asemenea atribuţii, executorul judecătoresc trebuie să ataşeze la dosarul de executare dovada că el a solicitat instituţiilor respective afişarea publicaţiei;

- va comunica creditorului urmăritor, debitorului, terţului dobânditor, coproprietarilor sau altor persoane care au un drept înscris în legătură cu bunul imobil scos la vânzare, creditorilor ipotecari înscrişi în cartea funciară şi organelor fiscale locale câte un exemplar din publicaţia de vânzare;

- va ataşa la oferta de cumpărare dovada consemnării garanţiei reprezentând 10% din preţul de începere a licitaţiei pentru termenul respectiv;

- vânzarea la licitaţie se face în mod public şi începe prin citirea de către executor a publicaţiei de vânzare şi a ofertelor primite până la acea dată;

- executorul va oferi apoi spre vânzare imobilul, prin 3 strigări succesive, la intervale de timp care să permită opţiuni şi supralicitări, pornind de la preţul oferit care a fost mai mare decât cel la care s-a făcut evaluarea sau, în lipsa unei asemenea oferte, chiar de la acest preţ;

- în cazul în care nu a fost oferit nici preţul la care imobilul a fost evaluat, vânzarea se va amâna la un alt termen, de cel mult 30 de zile, pentru care se va face o nouă publicaţie, cu excepţia publicării anunţului într-un ziar de circulaţie naţională sau locală; la acest termen, licitaţia va începe de la preţul de 75% din preţul de pornire al primei licitaţii;

- dacă nici la a doua licitaţie imobilul nu a fost adjudecat, la cererea creditorului, executorul judecătoresc va putea stabili o nouă licitaţie, la care licitaţia va începe de la preţul de 50% din preţul de pornire al primei licitaţii;

- vânzarea se va putea face chiar dacă se prezintă o singură persoană care oferă preţul de pornire al acestei licitaţii;

- în conţinutul publicaţiei de vânzare întocmite pentru cel de-al doilea şi al treilea termen vor fi inserate, sub sancţiunea nulităţii, toate menţiunile privind modul de stabilire a preţului de adjudecare a imobilului la al doilea şi al treilea termen;

- va declara adjudecatar persoana care, la termenul de licitaţie, a oferit preţul de vânzare cel mai mare;

- va întocmi un proces-verbal despre desfăşurarea şi rezultatul fiecărei licitaţii, care va cuprinde menţiunile prevăzute de lege;

- la cererea de îndată a executorului, pe cheltuiala adjudecatarului, procesul-verbal de licitaţie care consemnează adjudecarea va fi notat în cartea funciară, iar în termen de o lună de la data înscrierii adjudecării în cartea funciară persoanele interesate vor putea ataca procesul-verbal de licitaţie pe calea contestaţiei la executare;

- adjudecatarul imobilului va depune preţul la dispoziţia executorului judecătoresc, în termen de cel mult 30 de zile de la data vânzării, ţinându-se seama de garanţia depusă în contul preţului;

- la cererea adjudecatarului, executorul judecătoresc, cu acordul creditorului, când acesta nu a fost adjudecatar, precum şi al debitorului, pentru partea din preţ care depăşeşte valoarea creanţei, poate stabili plata preţului în rate cu dobânda legală aferentă, numărul acestora, cuantumul şi data scadenţei lor, precum şi suma care se plăteşte de îndată drept avans;

- după plata integrală a preţului sau a avansului, executorul, pe baza procesului-verbal de licitaţie, va întocmi actul de adjudecare, care va cuprinde menţiunile prevăzute de lege printre care şi menţiunea că actul de adjudecare reprezintă titlu de proprietate şi că poate fi înscris în cartea funciară;

- odată cu predarea către adjudecatar a unui exemplar al actului de adjudecare, executorul judecătoresc va solicita de îndată, din oficiu, intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al adjudecatarului, pe cheltuiala acestuia;

- la cererea adjudecatarului, acesta va fi pus în posesia imobilului adjudecat de către executorul judecătoresc.

Conform art. 704 din C. proc. pen., nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită însăşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage nulitatea actului nelegal, precum şi a actelor de executare subsecvente, dispoziţiile art. 174 şi următoarele fiind aplicabile în mod corespunzător.

Înalta Curte observă că inculpatul a încălcat toate normele procedurale incidente, comiţând o infracţiune de abuz în serviciu sub formă continuată în toate dosarele execuţionale menţionate.

Înalta Curte, constată că pe lângă încălcarea intenţionată a normelor procedurale de executare silită, inculpatul, prin nedistribuirea către persoanele îndreptăţite, stabilite tot de către lege, a sumelor încasate din executarea bunurilor urmărite a încălcat, prin actele de însuşire a banilor, dispoziţia legală care interzice executorilor judecătoreşti să dispună de bunurile obţinute, deci inclusiv de banii încasaţi în procedura de executare silită.

Înalta Curte constată că inculpatului, având calitatea de executor judecătoresc, îi era interzis să dispună, prin virament în contul personal sau prin plata unor cheltuieli curente din banii încasaţi în procedura de executare silită, deoarece art. 46 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti interzice executorilor judecătoreşti să dobândească direct sau prin persoane interpuse, pentru ei sau pentru alţii, bunurile ce au făcut obiectul activităţii de executare silită, deci inclusiv să dobândească sumele de bani obţinute pentru aceste bunuri.

Legea reglementează strict circuitul sumelor de bani încasate, cu orice titlu, în procedura de executare silită: art. 671 din C. proc. civ. dispune obligatoriu că depunerea sau consemnarea oricărei sume în scopul participării la desfăşurarea executării silite, precum şi depunerea sau consemnarea sumelor reprezentând preţul rezultat din vânzarea acestor bunuri se fac la XXX. - S.A., Trezoreria Statului sau la orice altă instituţie de credit care are în obiectul de activitate operaţiuni de consemnare la dispoziţia instanţei de executare sau a executorului judecătoresc, iar eliberarea acestor sume se face persoanelor îndreptăţite sau reprezentanţilor acestora numai pe baza dispoziţiei executorului judecătoresc ori a instanţei de executare, după caz.

Conform art. 864 din C. proc. civ. dacă există un singur creditor urmăritor, după reţinerea cheltuielilor de executare, suma de bani realizată prin urmărirea silită se eliberează acestuia până la acoperirea integrală a drepturilor sale, iar suma rămasă disponibilă se predă debitorului.

De altfel, inculpatul a recunoscut indirect comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, cu ocazia menţinerii poziţiei procesuale de recunoaştere a faptei de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 295 din C. pen., ce consta tocmai în însuşirea din contul de consemnare al biroului executorului judecătoresc A. a sumelor încasate în baza Dosarelor execuţionale nr. x/2013, nr. x/2014, nr. y/2014, nr. x/2016 şi nr. y/2013.

În schimb, a susţinut că nu corespunde realităţii că a transferat sumele achitate în Dosarele execuţionale nr. x/2018 şi nr. x/2013, în contul curent al biroului executorului judecătoresc A., fiindcă aceste sume au fost virate de către debitori direct în contul curent al biroului executorului judecătoresc A., de unde apoi au fost virate în contul curent personal al inculpatului A.

Or, această susţinere este neconcludentă pentru tipicitatea infracţiunii de abuz în serviciu, fiindcă nu schimbă configuraţia infracţiunii, din moment ce din conturile biroului de executor sumele au fost transferate de către inculpat în contul personal ori le-a folosit nelegal la plăţi curente.

De asemenea, din starea de fapt probată nu rezultă că adjudecatarii iniţiali s-au răzgândit şi nu au mai dorit să dobândească imobilul, şi nici că inculpatul a încasat banii pentru acelaşi imobil de la mai multe persoane din cauză că adjudecatarul iniţial nu ar fi plătit diferenţa până la preţul integral în 30 de zile de la adjudecare.

Afirmaţia sa că persoanelor care au dobândit imobilul inculpatul le-a remis procesul-verbal de adjudecare, finalizând procedura de executare silită, iar celor cărora nu le-a eliberat actul de adjudecare ar fi avut doar calitatea de ofertanţi în cadrul unei proceduri de vânzare directă, nu de licitaţie publică, motiv pentru care ele nu au dobândit imobilele este subiectivă, dovadă că inculpatul nu a invocat vreo probă în sprijinul susţinerilor sale.

De altfel, în apel, prin conţinutul celor invocate, inculpatul a solicitat doar reinterpretarea probelor în sensul dorit de el, deşi probele constând în înscrisuri, rapoarte de constatare şi declaraţii de martor sunt univoce şi necontestate.

În considerentele sentinţei, după cum se observă şi din sinteza anterioară a stării de fapt, sunt indicate cazurile în care inculpatul a emis şi a eliberat actele de adjudecare, pe baza cărora s-a reuşit înscrierea noului proprietar în cartea funciară, cazurile în care, deşi a eliberat actul final, dobânditorul nu a reuşit înscrierea din cauză că era deja înscris un alt act de adjudecare, dar şi cazurile în care nu a întocmit actele de adjudecare, pe motiv că le va întocmi ulterior, ceea ce nu s-a întâmplat.

Pe de altă parte, afirmaţia sa că în procedura vânzării directe executorul judecătoresc nu poate din proprie iniţiativă să mai restituie sumele depuse de către ofertant, ci doar la cererea acestuia, este irelevantă din moment ce el şi-a însuşit sumele obţinute în procedura executării silite. Afirmaţia este nelegală, fiind contrară dispoziţiilor art. 864 din C. proc. civ.

Apelantul a mai susţinut că nu ar fi distribuit către creditori sumele de bani încasate în procedura executării silite, tocmai pentru că sumele încasate de la persoanele vătămate WW., QQ., RR., UU., SS., YY. şi ZZ., nu reprezintă sume rezultate din executarea silită, ci sume de bani depuse de persoanele vătămate prin formularea ofertelor de cumpărare; cum vânzarea nu a fost finalizată, sumele au rămas în gestiunea executorului, deci a inculpatului apelant.

Înalta Curte constată însă că potrivit dispoziţiilor legale menţionate sumele trebuiau să se regăsească în contul de consemnare, iar executorul era obligat să le elibereze persoanelor îndreptăţite.

A mai susţinut, în ceea ce priveşte celelalte persoane vătămate, că acestea au depus preţul imobilelor adjudecate, sumele sunt la dispoziţia executorului judecătoresc şi urmează să fie eliberate sau distribuite creditorilor; faptul că nu le-a distribuit încă, nu înseamnă că inculpatul a acţionat cu intenţie de a prejudicia persoanele vătămate şi poate fi invocat pe calea contestaţiei la executare, de competenţa instanţei civile de executare, cale procesuală destinată sancţionării încălcării normelor procedurale cu ocazia desfăşurării executării silite.

Această susţinere este însă contrazisă de succesiunea rapidă a actelor materiale comise de către inculpat, unele la doar câteva zile de la încasarea preţului pentru prima oară pentru un acelaşi imobil şi mai ales de împrejurarea că sumele nu pot fi distribuite în procedura executării silite, tocmai fiindcă inculpatul şi le-a însuşit.

În consecinţă, Înalta Curte reţine că actele materiale descrise sub punctul I din considerentele deciziei, comise în perioada mai 2017 - septembrie 2018 la care se adaugă actele materiale cu privire la care în apel s-a schimbat încadrarea juridică realizează elementele de tipicitate ale infracţiunii continuate de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 din C. pen.

Actele materiale au fost comise cu intenţie directă de către inculpatul A., care, deşi cunoştea obligaţiile prescrise de lege ce-i reveneau în calitate de executor judecătoresc, în desfăşurarea procedurilor de executare silită, totuşi nu le-a îndeplinit ori le-a îndeplinit contra legii.

Infracţiunea menţionată a fost comisă în perioada mai 2017 - septembrie 2018 şi constă în actele materiale descrise comise în Dosarele execuţionale nr. x/2013, y/2014, z/2014, w/2014, t/2016, la care se adaugă actele care au fost greşit încadrate de către prima instanţă în infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 295 din C. pen., comise în Dosarul nr. x/2013, precum şi în Dosarul nr. x/2018 - cu privire la care Înalta Curte a schimbat încadrarea juridică prin încheierea din apel din 20 septembrie 2022.

Astfel, Dosarul nr. x/2013, avea ca obiect executarea unui imobil din Craiova, Aleea x, al garanţilor ipotecari BBBB. şi Daniela, garanţi ai debitorului CCCC.; imobilul a fost adjudecat şi intabulat de către martorul KKK. care a achitat preţul de 208.786,50 RON - în urma scăderii cheltuielilor de executare rămânând 177.535,50 RON - în contul de consemnare al biroul executorului judecătoresc A., de unde suma a fost transferată de inculpat în contul curent al biroul executorului judecătoresc şi în contul său personal, după care a fost folosită pentru diverse plăţi.

În cadrul Dosarului nr. x/2018, în care DDDD. avea calitatea de creditor, debitoarea S.C. KK. S.R.L. a achitat o parte din debit, respectiv suma de 220.252 RON, consemnată în contul biroului executorului, de unde a fost transferată de inculpat în contul său personal.

Prin urmare, inculpatul a dispus de sumele încasate de la debitori, contrar interdicţiei legale, deci motivele de apel invocate de către inculpat cu privire la această infracţiune de abuz în serviciu sunt nefondate.

Trecând la analiza apelului inculpatului vizând infracţiunea de înşelăciune comisă prin încheierea promisiunilor bilaterale de vânzare-cumpărare a apartamentelor oferite spre vânzare de către inculpat, Înalta Curte constată că acesta a recunoscut integral starea de fapt însă invocă că prima instanţă nu a avut în vedere apărările şi susţinerile lui din concluziile scrise, şi anume că în toate aceste contracte s-a menţionat doar că inculpatul va dobândi dreptul de proprietate asupra imobilelor în baza unei alte promisiuni de vânzare-cumpărare pe care o încheiase anterior cu proprietarul imobilelor, S.C. LLL., prin urmare neîndeplinirea obligaţiilor asumate de către inculpat atrage numai rezoluţiunea de drept a contractelor.

Pe de altă parte, a susţinut că în mod greşit a fost acuzat penal că ar fi promis mai multor persoane unul şi acelaşi bun imobil, fiindcă legea civilă nu interzice vânzarea bunului altuia. Mai mult, fiind încheiate la date diferite, de fiecare dată noul contract s-a încheiat în condiţiile în care precedentul era rezoluţionat de plin drept, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor de plată a ratelor de către beneficiarul iniţial al promisiunii, deşi inculpatul şi-a îndeplinit toate obligaţiile în vederea achiziţionării imobilelor de la S.C. LLL.

Înalta Curte constată că aceste susţineri nu rezultă din probele administrate.

Astfel, din declaraţiile inculpatului, ale părţilor civile şi ale martorilor care au încheiat promisiunile de vânzare-cumpărare cu inculpatul, precum şi din conţinutul acestora rezultă că în perioada 2016 - 2018, inculpatul a încheiat 21 de promisiuni bilaterale de vânzare - cumpărare prin care promitea să vândă cel mai târziu până în anul 2018, imobile determinate situate în municipiul Craiova, asupra cărora el urma să dobândească dreptul de proprietate cel mai târziu în anul 2031, în baza unor alte promisiuni bilaterale de vânzare - cumpărare, încheiate de acesta cu proprietarul S.C. LLL.; inculpatul a promis acelaşi apartament mai multor persoane, de la care a încasat preţul, declarând în conţinutul promisiunilor că nu a mai încheiat anterior vreo altă promisiune având ca obiect acelaşi bun şi că acestea nu sunt grevate de sarcini, cauzând astfel un prejudiciu în valoare de 1.888.898 RON şi 538,200 euro persoanelor vătămate: C. (fapta descrisă la punctul III.1.1.), G. (fapta descrisă la punctul III.1.4), D. (fapta descrisă la punctul III.1.2), J. (fapta descrisă la punctul III.2.3),K. (fapta descrisă la punctul III.2.4), N. (fapta descrisă la punctul III.3.1), O. (fapta descrisă la punctul III.3.2), Q. şi R. (fapta descrisă la punctul III.4.2),S. (fapta descrisă la punctul III.5.2), T. (fapta descrisă la punctele III.5.3 şi III.7.3.), JJJ. (fapta descrisă la punctul III.5.5), V. (fapta descrisă la punctul III.6.1), W. (fapta descrisă la punctul III.6.3),X. (fapta descrisă la punctul III.6.4), Y. (fapta descrisă la punctul III.6.5), Z. (fapta descrisă la punctul III.7.1), BB. (fapta descrisă la punctul III.7.4.), CC. (fapta descrisă la punctul III.7.5) şi DD.(fapta descrisă la punctul III.8.1).

Întemeiat s-a considerat de către instanţă că actele materiale întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Susţinerea inculpatului că legea civilă nu interzice vânzarea bunului altuia este neconcludentă din moment ce actele încheiate au avut ca obiect nu vânzarea, ci practic un antecontract de vânzare-cumpărare, ce a fost doar mijlocul fraudulos folosit pentru înşelarea persoanelor vătămate.

Corelativ infracţiunii de înşelăciune, prin sentinţă întemeiat s-a reţinut existenţa vinovăţiei inculpatului şi pentru comiterea infracţiunii de fals în declaraţii în formă continuată, prevăzută de art. 326 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că în cuprinsul celor 21 de promisiuni bilaterale notariale inculpatul a declarat contrar realităţii că nu au fost încheiate anterior alte promisiuni de vânzare - cumpărare.

Motivul de apel conform căruia în contractele încheiate cu părţile civile G., K. şi X. lipseşte menţiunea că nu au mai fost încheiate anterior promisiuni de vânzare cumpărare nu lipseşte de tipicitate infracţiunea de fals în declaraţii în formă continuată prevăzută de art. 326 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în condiţiile în care se menţionează că bunul nu este grevat de alte sarcini, deşi a făcut obiectul unor promisiuni succesive.

Apelul inculpatului este însă fondat referitor la anularea de către judecătorul fondului a 31 de promisiuni de vânzare cumpărare, deşi s-a reţinut că doar 21 de promisiuni fac obiectul infracţiunii de fals în declaraţii în formă continuată prevăzută de art. 326 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Înalta Curte constată că este neargumentată şi lipsită de temei anularea promisiunile de vânzare, care, de altfel, au fost excluse chiar de către prima instanţă şi din conţinutul infracţiunii de înşelăciune.

Ca atare, în apel se va înlătura dispoziţia de anulare a următoarelor promisiuni de vânzare-cumpărare: nr. x/2018 încheiată la notar public B., între inculpat şi partea civilă E.; nr. x/2016 încheiată la notar public B., între inculpat şi partea civilă H.; nr. x/2017 încheiată la notar public B., între inculpat şi partea civilă I.; nr. x/2018 încheiată la notar public B., între inculpat şi partea civilă L.; nr. x/2018 încheiată la notar public B., între inculpat şi partea civilă M.; nr. x/2017 încheiată la notar public B., între inculpat şi partea civilă P.; nr. x/2017 încheiată la notar public B., între inculpat şi partea civilă P.; x/2017 încheiată la notar public B., între inculpat şi partea civilă P.; nr. x/2018 încheiată la notar public B., între inculpat şi partea civilă AA. şi x/2016 încheiată la notar public B., între inculpat şi părţile civile FF. şi GG.

De asemenea, apelul său este fondat în ceea ce priveşte împlinirea termenului general de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 1 (un) an închisoare, comisă în perioada 2016-2017 în dauna părţilor civile DDD., EEE. şi FFF.

Astfel, din conţinutul Deciziilor Curţii Constituţionale a României nr. 297/2018 şi nr. x/2022 se desprind următoarele:

- art. 155 alin. (1) din C. pen., supus controlului de constituţionalitate, a avut următorul conţinut:

"Cursul termenului prescripţiei penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză"

- prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 s-a constatat neconstituţionalitatea soluţiei legislative circumscrisă sintagmei "oricărui act de procedură în cauză", întrucât aceasta era lipsită de previzibilitate şi, totodată, contrară principiului legalităţii incriminării, pentru că sintagma are în vedere şi acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermiţându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripţiei şi al începerii unui nou termen de prescripţie a răspunderii sale penale (paragraful 31);

- Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 are în raport de interpretarea Curţii Constituţionale natura unei decizii simple/extreme, întrucât instanţa de contencios constituţional a sancţionat unica soluţie legislativă reglementată prin dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. (aspect statuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, paragraful 61). Referirea la soluţia legislativă cuprinsă în C. pen. anterior a avut un rol orientativ, iar nu obligatoriu, destinat legiuitorului, iar nu organelor judiciare (paragrafele 68, 70) şi aceasta nu putea fi interpretată ca o permisiune acordată de către instanţa de contencios constituţional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale (paragraful 72);

- de la data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, respectiv 25 iunie 2018, "fondul activ al legislaţiei nu a conţinut vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale", rămânând neafectate termenele de prescripţie generală reglementate de dispoziţiile art. 154 din C. pen. (Decizia nr. 358/2022, paragraful 73, 74);

- ulterior publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, respectiv 25 iunie 2018, textul art. 155 alin. (1) din C. pen. a avut următorul conţinut:

"Cursul termenului prescripţiei penale se întrerupe prin îndeplinirea"(Decizia nr. 358/2022, paragraful 76);

- prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022 s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., reţinându-se că norma supusă controlului de constituţionalitatea nu este susceptibilă de o aplicare clară şi previzibilă în absenţa intervenţiei legiuitorului (paragrafele 60, 75);

- prin O.U.G. nr. 71/2002, publicată în M. Of. nr. 531/30.05.2022 au fost modificate dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., prevăzându-se "Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului".

În raport cu aspectele expuse şi având în vedere efectele deciziilor Curţii Constituţionale astfel cum sunt prevăzute de art. 147 alin. (1) din Constituţia României, se reţine că în ceea ce priveşte întreruperea termenului prescripţiei răspunderii penale prevăzută de art. 155 alin. (1) din C. pen. a existat următoarea succesiune de legi:

- de la data intrării în vigoare a C. pen. (1 februarie 2014) şi până la publicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, textul art. 155 alin. (1) din C. pen. a avut conţinutul "Cursul termenului prescripţiei penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză" şi s-a bucurat de prezumţia de constituţionalitate.

- între data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 (a cărei natură a fost lămurită prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022) şi până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 71/2022, textul art. 155 alin. (1) din C. pen. a avut conţinutul "Cursul termenului prescripţiei penale se întrerupe prin îndeplinirea" şi nu a cuprins vreun caz de întrerupere a cursului termenului de prescripţie.

- de la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 71/2022, textul art. 155 alin. (1) din C. pen. are următorul conţinut "Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului".

Întrucât în dreptul român normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial), acestea sunt supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 din C. pen.

În consecinţă, având în vedere aspectele reţinute cu privire la efectele deciziilor Curţii Constituţionale, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. în forma în vigoare ulterior Deciziei nr. 297/2018 (a cărei natură a fost stabilită prin Decizia nr. 358/2022) constituie lege penală mai favorabilă, ca efect al inexistenţei unui caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale cu consecinţa incidenţei exclusiv a termenelor generale de prescripţie prevăzute de art. 154 din C. pen.

În sensul celor de mai sus este şi Decizia nr. 67 din data de 25 octombrie 2022 a Înalte Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie penală prin care s-a statuat că "Având în vedere delimitarea efectelor prescripţiei răspunderii penale astfel cum rezultă din considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.092/2012 (publicată în M. Of. nr. 67/31.01.2013) într-un efect principal, reprezentat de înlăturarea răspunderii penale şi, respectiv, un efect derivat, de ordin procesual, constând în înlăturarea acţiunii penale, se reţine că, la rândul său, întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale are un efect de drept material, modificând regimul răspunderii penale prin prelungirea intervalului de timp în care statul îşi poate exercita dreptul de a trage la răspundere penală, şi un efect derivat, de ordin procesual, respectiv repunerea organelor judiciare într-un nou termen în care îşi pot exercita rolul activ, conferit de dispoziţiile art. 5 din C. proc. pen., de stabilire a adevărului, în cauzele penale, pe baza probelor administrate.

Cele două efecte nu se confundă şi nu sunt reglementate de aceleaşi categorii de norme legale.

În consecinţă, nu este posibilă extinderea regulilor referitoare la aplicarea în timp a legii procesuale care reglementează condiţiile de legalitate ale actului procedural care constituie cauza la efectul de drept material al întreruperii cursului prescripţiei. Mai concret, dacă s-ar admite că întreruperea prescripţiei este reglementată de norme procesuale întrucât cauza ei este un act de procedură, ar însemna să se confunde cauza în sine cu efectul principal constând în întreruperea cursului prescripţiei penale. Or, aşa cum s-a arătat, cauza prevăzută de art. 155 alin. (1) din C. pen. (îndeplinirea unui act de procedură) are ca efect de drept material întreruperea termenului de prescripţie, care produce consecinţa prelungirii termenului în care poate fi atrasă răspunderea penală.

Aşadar, nu pot fi extinse dispoziţiile procesuale care reglementează cauza (actul de procedură) la întreaga instituţie a întreruperii cursului prescripţiei, efectul acesteia fiind prevăzut în mod distinct de legea penală de drept material şi constând în prelungirea termenului în care poate fi atrasă răspunderea penală."

Aplicând dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. criteriile pentru delimitarea normelor de drept material de normele de procedură penală, aşa cum rezultă din Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.470/2011 (publicată în M. Of. nr. 853/2.12.2011), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie penală, prin decizia mai sus menţionată a concluzionat că "dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma în vigoare anterioară Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, constituie o normă de drept penal material, iar nu o normă de procedură penală."

În dreptul intern, principiul legii penale mai favorabile are un rang constituţional, fiind prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţia României, republicată. Totodată, aplicarea legii penale mai favorabile este prevăzută şi de art. 5 din C. pen., respectiv de art. 6 din C. pen.

Potrivit art. 5 alin. (1) şi (2) din C. pen., principiul legii penale mai favorabile este aplicabil actelor normative, prevederilor acestora care au fost declarate neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile. Asemănător, dacă o normă favorabilă declarată neconstituţională poate ultraactiva, la rândul său o normă care devine mai favorabilă în urma unei decizii de constatare a neconstituţionalităţii ei (integral sau parţial) va putea retroactiva în baza principiului legii penale mai favorabile.

Referitor la efectele deciziilor Curţii Constituţionale, într-o jurisprudenţă constantă s-a arătat că acestea pot avea aptitudinea de a reconfigura conţinutul unei norme de incriminare ori chiar de a produce efecte echivalente cu o lege de dezincriminare, în ambele cazuri dispoziţiile constatate ca neconstituţionale fiind eliminate din fondul activ al legislaţiei. Or, prin eliminarea unei dispoziţii sau a unei părţi dintr-o dispoziţie legală ca efect al deciziei de constatare a neconstituţionalităţii ei, lipsa reglementării în materia respectivă sau norma parţială rămasă în vigoare poate intra în domeniul de aplicare a legii penale mai favorabile.

Raportat la argumentele expuse prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 265/2014 (publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie penală în Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022 a reţinut că "în contextul examinării instituţiei prescripţiei răspunderii penale nu pot fi combinate prevederi cuprinse în două legi distincte, una aparţinând dreptului procesual aplicabilă cauzei (actului întreruptiv) şi una aparţinând dreptului material, aplicabilă efectului (întreruperea cursului prescripţiei), întrucât ar echivala cu crearea unei lex tertia.

Consecutiv, sub aceeaşi interdicţie intră şi combinarea în cauzele pendinte a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. în forma anterioară Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripţiei, cu dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menţionate, care înlătură un asemenea efect după cum s-a arătat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, întrucât ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeaşi instituţie juridică, exercitând un atribut care nu le revine şi intrând în sfera de competenţă constituţională a legiuitorului.

Cu alte cuvinte, existenţa caracterului întreruptiv al cursului prescripţiei în cazul îndeplinirii unui act de procedură în cauză poate fi examinată prin raportare la o singură normă legală, apreciată ca fiind mai favorabilă persoanei acuzate, iar nu prin combinarea unor dispoziţii legale succesive."

În consecinţă, în baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. instanţa de apel va înceta procesul penal privind infracţiunea de înşelăciune (comisă în perioada 2016-2017), prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 1 (un) an închisoare, constatând intervenţia răspunderii penale.

Cu privire la infracţiunea de înşelăciune comisă în dauna părţilor civile YY. şi SS., constând în vânzarea aceluiaşi autoturism x al biroului executorului judecătoresc A., inculpatul a susţinut că a încasat avansul de 10.000 RON de la primul, iar de la cea de-a doua parte civilă a încasat preţul de 24.500 RON, urmând să îi vândă autoturismul, dacă primul cumpărător nu plătea integral preţul convenit, iar împrejurarea că ulterior inculpatul nu i-a mai restituit ultimei părţi civile suma de 24.500 RON a fost cauzată de nereluarea activităţii de executor de către inculpat.

Înalta Curte constată însă că aceste susţineri nu corespund însă stării de fapt ce rezultă din probe.

Inculpatul A., în perioada iulie 2017 - mai 2018, a indus în eroare succesiv cele două persoane, convingându-le că el va achita leasingul autoturismului x cu numărul de înmatriculare x, pentru ca persoanele vătămate să-i remită sumele de bani cu titlu de preţ pentru vânzarea de două ori a autoturismului x, ce făcea obiectul unui contract de leasing, încasând 7.000 euro de la partea civilă YY. şi 25.400 RON pe bază de chitanţe de la partea civilă SS.

Justificat s-a considerat de către prima instanţă că aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Într-adevăr, vânzarea aceluiaşi bun de două ori şi încasarea preţului de către inculpat, în condiţiile în care autoturismul nu era achitat integral denotă intenţia sa de a înşela părţile civile.

În final, firma de leasing a recuperat pe calea executării silite autoturismul x, astfel cum a rezultă din procesul-verbal din data de 12.03.2019 întocmit în cadrul Dosarului de executare silită nr. x/E/2018 de pe rolul BEJA SSSS. şi TTTT. la solicitarea creditorului UUUU. S.A.

Apelantul a mai criticat soluţia de condamnare pentru infracţiunea de abuz de încredere, comisă în dauna părţii civile S.C. UUU. S.A. privind autoturismul x, luat în leasing, afirmând că nu a comis fapta cu vinovăţia prevăzută de lege, dovadă că la data formulării plângerii penale, partea civilă avea cunoştinţă că autoturismul se afla în posesia martorului VVV., societatea de leasing eliberând împuterniciri pentru autoturism pe numele membrilor familiei VVV. în perioada 2014 - 2018.

Contrar susţinerilor apelantului, Înalta Curte constată că faptele inculpatului A. care, în calitate de reprezentant legal al A., în perioada 2014 - 2018 a achiziţionat în numele biroului de executor, în sistem de leasing financiar, autoturismele marca x cu nr. de înmatriculare x şi marca x cu nr. de înmatriculare x de la firmele GGG. S.A. şi HHH. S.A., însă nu a achitat ratele de leasing, urmată de însuşirea autoturismelor, cauzând în acest fel un prejudiciu total de 25.923,57 euro şi 23.244,86 RON firmelor de leasing, întrunesc elementele constitutive a două infracţiuni de abuz de încredere, prev. de art. 238 cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

Mai mult, potrivit art. 238 din C. pen. abuzul de încredere se realizează nu doar prin însuşirea sau însuşirea pe nedrept, ci şi prin refuzul de a restitui bunul.

Astfel, primul autoturism a fost vândut de către inculpat în Grecia. Autorităţile judiciare din Grecia l-au găsit într-un garaj al companiei VVVV.; numitul WWWW. a declarat că a cumpărat autoturismul în luna septembrie 2018 de la un cetăţean român cu numele A. şi a predând autorităţilor din Grecia o copie a actului de identitate a numitului A. şi o copie a certificatului de înmatriculare al autoturismului în cauză.

Referitor la cel de-al doilea autoturism, din declaraţia martorul H. rezultă că inculpatul nu l-a restituit la cererea societăţii de leasing, fiind dat de către inculpat familiei VVV. din Craiova, care i-au schimbat numărul de înmatriculare.

Din raportul de constatare întocmit de specialiştii antifraudă a rezultat că prejudiciul cauzat S.C. GGG. S.A. prin activitatea infracţională a inculpatului se ridică la suma de 12.346,05 euro şi 8.017,31 RON reprezentând rate de leasing restante, rate de asigurare casco restante, dobândă, capital nefacturat şi cheltuieli aferente închiderii contractului de leasing nr. x încheiat cu A. pentru autovehicul marca x serie şasiu x cu nr. înmatriculare x; prejudiciul cauzat S.C. HHH. S.A. se ridică la suma de 13.577,52 euro şi 15.227,55 RON, reprezentând rate de leasing restante, rate de asigurare casco restante, dobândă, capital nefacturat şi cheltuieli aferente închiderii Contractului de leasing nr. x/11.04.2014, pentru autovehiculul marca x serie şasiu x cu nr. înmatriculare x.

Se constată, din natura sumelor menţionate, că este nefondat motivul de apel potrivit căruia daunele nu s-ar cuveni societăţii de leasing, deoarece autoturismul i-a fost restituit acesteia.

În finalul memoriului, inculpatul a criticat temeiul ridicării unei măsuri asigurătorii datorită plăţii preţului imobilului licitat, pe când, legal, sechestrul a rămas fără obiect ca urmare a adjudecării bunului sechestrat.

Analizând acest motiv, Înalta Curte constată că, în vederea recuperării prejudiciului cauzat prin săvârşirea infracţiunilor, prin ordonanţa procurorului din data de 17.12.2018, s-a dispus luarea măsurii asigurătorii, constând în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru - până la concurenţa sumei reprezentând prejudiciul produs prin infracţiuni, asupra bunurilor imobile aflate în proprietatea inculpatului A.: imobil situat în Craiova, strada x nr. 34 (fost nr. 22) judeţul Dolj, compus din casă de locuit (cu antreu, hol şi două camere) şi teren intravilan în suprafaţă de 100 mp, dobândit conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x din 11.11.2004 de BNP MMM., înscris în CF nr. x a localităţii Craiova cu o valoarea estimată de 13.000 euro şi asupra imobilului situat în Craiova, strada x nr. 120, judeţul Dolj (fost T22,P4) judeţul Dolj, compus din teren intravilan în suprafaţă de 346 mp, dobândit conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 6.09.2007 de BNP NN., înscris în CF nr. x a localităţii Craiova, cu o valoare estimată de 61.242 euro.

În ceea ce priveşte primul imobil, acesta a fost adjudecat la data de 17.022.2021 de către petentul NNN., în cadrul Dosarului de executare nr. x/E/2020 de Societatea Civilă profesională a executorilor judecătoreşti OOO. şi PPP., imobilul fiind intabulat în cartea funciară, petentul formulând în cauza de faţă cerere de ridicare a sechestrului, în condiţiile în care a dobândit imobilul în procedura de executare silită.

Or, din moment ce dobânditorul a solicitat instanţei penale ridicarea sechestrului penal, fiindcă acesta nu a fost ridicat în baza actului de adjudecare emis de către executor, este neconcludentă critica apelantului că sechestrul trebuia ridicat în baza actului de adjudecare emis de către executor, ca rămas fără obiect.

C. Asupra apelului părţii civile G.:

Partea civilă apelantă G. a atacat sentinţa doar sub aspectul laturii civile, criticând încheierea prin care i s-a respins ca tardivă cererea de introducere în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a asigurătorului de răspundere profesională a inculpatului, LL. S.A. Bucureşti.

În esenţă a argumentat că cererea sa a fost formulată în termen, fiindcă nu a fost citat în procedura de cameră preliminară pentru a solicita atunci introducerea în proces a asigurătorului. A mai arătat că atât doctrina juridică, cât şi jurisprudenţa susţin teza sa, aceea că efectele Deciziei CCR nr. 2017/2017 - invocate pentru respingerea cererii ca tardivă ar trebui corelate cu dispoziţiile legale referitoare la momentul până la care persoana vătămată se poate constitui parte civilă şi să se constate că ea a cerut introducerea în proces a părţii responsabile civilmente odată cu constituirea de parte civilă, deci prima trebuie obligată în solidar cu inculpatul la plata contravalorii prejudiciului corect stabilit de către prima instanţă.

Înalta Curte constată că solicitarea părţii civile este nelegală.

Astfel, la termenul din 30 martie 2021, din cursul judecăţii, partea civilă S.C. KK. S.R.L., a solicitat introducerea în cauză ca parte responsabilă civilmente a LL. S.A., în condiţiile în care inculpatul s-a folosit de calitatea sa de executor judecătoresc pentru a instrumenta abuziv dosarele de executare silită, de a gestiona conturile speciale ale A. în interesul său personal, pentru a induce în eroare un număr mare de persoane.

Aceeaşi cerere a fost formulată de către partea civilă BB. la termenul din 29.04.2021, de partea civilă II. prin cererea înregistrată la 28 aprilie 2021, de partea civilă apelantă G. la termenul din 25 mai 2021, şi de partea civilă JJ.

În cauză s-a dispus citarea asigurătorului.

SC LL. S.A. a invocat tardivitatea formulării cererilor părţilor civile menţionate.

În fapt, societatea de asigurări a încheiat un contractul de asigurare facultativă de răspundere civilă profesională nr. x la data de 28 iunie 2017 cu inculpatul, pentru răspunderea profesională decurgând din activitatea lui de executor judecătoresc, perioada acoperită fiind 13.07.2018 - 12.07.2019.

La data de 10 iunie 2019, asigurătorul a fost informat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, că în urma plângerii formulate de mai multe persoane fizice şi juridice împotriva inculpatului, s-a întocmit un dosar penal.

Prin urmare, între inculpat şi asigurător a fost încheiat Actul adiţional nr. x la poliţa de asigurare, în sensul că începând cu data de 12 iunie 2019 se exclude din asigurare inculpatul.

În mod legal, prima instanţă a considerat că raportat la dispoziţiile art. 21 C. proc. pen. privind introducerea în procesul penal a părţii responsabile civilmente şi raportat la Decizia nr. 257/2017 a Curţii Constituţionale, introducerea părţii responsabile civilmente în calitate de parte, după parcurgerea procedurii în camera preliminară este inadmisibilă, fiindcă este încălcat dreptul ei la apărare, fiind lipsită de posibilitatea de a participa la procedura de cameră preliminară.

Aşadar, legal şi temeinic, judecătorul fondului prin încheierea din 25 mai 2021, a respins ca tardive cererile formulate de părţile civile privind introducerea în cauză a S.C. LL. S.A., precum şi a Casei de Asigurări a Executorilor Judecătoreşti, astfel cum a invocat societatea de asigurare.

În consecinţă, este nefondat apelul declarat sub acest aspect de către partea civilă.

La examinarea cauzei din oficiu Înalta Curte nu a constat aspecte de nelegalitate sau de netemeinicie ce pot fi luat în considerare din oficiu.

Aşa fiind, asupra apelurilor declarate, Înalta Curte, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. va admite apelul părţii civile BBB. şi apelul inculpatului A. declarate împotriva Sentinţei penale nr. 64/18 martie 2022 a Curţii de Apel Craiova sub aspectul greşitei condamnări pentru infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) din C. pen., al prescripţiei răspunderii penale, al greşitei soluţionări a laturii civile, precum şi sub aspectul greşitei anulări a unor acte, va desfiinţa în aceste limite sentinţa atacată şi va pronunţa o nouă hotărâre în cauză.

În acest sens, va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată de către prima instanţă în pedepsele componente şi va înlătura sporul aplicat de 5 ani, 8 luni şi 20 de zile închisoare.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. va înceta procesul penal privind infracţiunea de înşelăciune (comisă în perioada 2016 - 2017), prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., pentru care i s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 (un) an închisoare, constatând intervenţia răspunderii penale.

Va condamna pe inculpat, cu respectarea criteriilor de individualizare judiciară a pedepsei reţinute de către prima instanţă, conform art. 74 din C. pen., la pedeapsa principală de 5 ani închisoare pentru infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (descrisă la punctul I din considerentele deciziei) prin includerea în conţinutul acesteia a actelor materiale comise în Dosarele execuţionale nr. x/2013 şi nr. x/2018, astfel cum s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de delapidare, prev. de art. 295 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. prin încheierea din 20 septembrie 2022, faptă comisă în perioada mai 2017 - septembrie 2018.

Va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 5 ani a exercitării drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., şi anume dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de executor judecătoresc.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară.

Va menţine pedepsele aplicate pentru celelalte infracţiuni.

Va constata că infracţiunile pentru care a fost condamnat inculpatul în prezentul dosar penal sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 6 din 11.02.2021 a Judecătoriei Râmnicu Sărat, definitivă prin Decizia penală nr. 492 din 21 aprilie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, astfel cum au fost repuse în individualitatea lor, respectiv:

- 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de falsificare de monede, prevăzută de art. 310 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

- 2 ani închisoare pentru infracţiunea de falsificare de monede, prevăzută de art. 310 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

- 9 luni închisoare, pentru infracţiunea de deţinere de instrumente în vederea falsificării de valori, prevăzută de art. 314 alin. (1) raportat la art. 310 din C. pen.

- 9 luni închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 75 alin. (1) lit. d) din C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 40 alin. (2) din C. pen. va contopi pedepsele din prezenta cauză penală cu pedepsele definitive aplicate pentru infracţiuni concurente, va aplica pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care se adaugă sporul de 4 ani, 8 luni şi 20 de zile, reprezentând o treime din totalul (însumând 14 ani şi 2 luni închisoare) celorlalte pedepse, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani, 8 luni şi 20 de zile, în regim de detenţie.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., va contopi pedepsele complementare aplicate inculpatului şi va interzice pe o perioadă de 5 ani exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din Codul, şi anume dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de executor judecătoresc.

În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., va contopi pedepsele accesorii aplicate inculpatului şi interzice exercitarea drepturilor a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară.

În temeiul art. 72 din C. pen. va computa din pedeapsa rezultantă durata arestării preventive a inculpatului de la 11 decembrie 2019 la zi.

Va înlătură dispoziţia de anulare a următoarelor promisiuni de vânzare-cumpărare: nr. x/2018 încheiată la notar public B. între inculpat şi partea civilă E.; nr. x/2016 încheiată la notar public B. între inculpat şi partea civilă H.; nr. x/2017 încheiată la notar public B. între inculpat şi partea civilă I.; nr. x/2018 încheiată la notar public B. între inculpat şi partea civilă L.; nr. x/2018 încheiată la notar public B., între inculpat şi partea civilă M.; nr. x/2017 încheiată la notar public B. între inculpat şi partea civilă P.; nr. x/2017 încheiată la notar public B. între inculpat şi partea civilă P.; x/2017 încheiată la notar public B. între inculpat şi partea civilă P.; nr. x/2018 încheiată la notar public B. între inculpat şi partea civilă AA. şi x/2016 încheiată la notar public B. între inculpat şi părţile civile FF. şi GG.

Va înlătura obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile către BEJ AAA. şi respingerea ca inadmisibilă a acţiunii civile a părţii civile BBB.

Va obliga inculpatul să plătească părţii civile BBB.:

- suma de 177.535 RON aferentă Dosarului execuţional nr. x/2013 cu dobânda legală de la data comiterii faptei, 31 iulie 2018, şi până la data plăţii efective;

- suma de 177.535,50 RON aferentă Dosarului nr. x/2018 cu dobânda legală de la data comiterii faptei, 26 iunie 2018, şi până la data plăţii efective.

Va înlătură dispoziţia privind respingerea ca inadmisibilă a acţiunii civile a părţii civile S.C. KK. S.R.L.

Va obliga inculpatul la plata sumei de 220.252 RON către partea civilă S.C. KK. S.R.L., cu dobânda legală începând cu data de 12 septembrie 2018, şi până la plata efectivă.

Va menţine restul dispoziţiilor sentinţei penale atacate.

Va respinge, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., ca tardive apelurile declarate împotriva aceleiaşi sentinţe de către părţile civile S.C. KK. S.R.L., M., E. şi AA.

În temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge ca nefondat apelul declarat împotriva aceleiaşi sentinţe de către partea civilă G.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 942 RON, va rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. va obliga pe apelanţii părţi civile părţile civile S.C. KK. S.R.L., M., E., AA. şi G., pe fiecare, la plata sumei de câte 200 RON cheltuielilor judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. restul cheltuielilor judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. În temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. admite apelurile declarate de către inculpatul A. şi de către partea civilă BBB., împotriva Sentinţei penale nr. 64/18 martie 2022 a Curţii de Apel Craiova,

· sub aspectul greşitei condamnări pentru infracţiunea de delapidare, prev. de art. 295 alin. (1) din C. pen.,

· al prescripţiei răspunderii penale,

· al greşitei soluţionării a laturii civile, precum şi

· sub aspectul greşitei anulări a unor acte,

Extinde efectele apelului părţii civile BBB. şi cu privire la partea civilă S.C. KK. S.R.L.,

Desfiinţează în aceste limite sentinţa atacată, şi pronunţând o nouă hotărâre:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 9 ani 8 luni şi 20 de zile în pedepsele componente de:

- 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

- 2 ani închisoare pentru infracţiunea de delapidare, prev. de art. 295 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

- 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de abuz în serviciu (comisă în perioada ianuarie-mai 2015 referitor la persoana vătămată ZZ.), prev. de art. 297 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., precum şi pedeapsa complementară şi accesorie;

- 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., precum şi pedeapsa accesorie şi complementară;

- 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de fals în declaraţii, prev. de art. 326 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

- 1 (un) an închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., precum şi pedeapsa accesorie şi complementară;

- 1 (un) an închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

- 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen.

- 4 luni închisoare, pentru infracţiunea de abuz de încredere, prev. de art. 238 alin. (1) din C. pen.

- 4 luni închisoare, pentru infracţiunea de abuz de încredere, prev. de art. 238 alin. (1) din C. pen.

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 2 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 6 din 11.02.2021 a Judecătoriei Râmnicu Sărat în pedepsele componente de:

- 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de falsificare de monede, prev. de art. 310 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

- 2 ani închisoare pentru infracţiunea de falsificare de monede, prev. de art. 310 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

- 9 luni închisoare, pentru infracţiunea de deţinere de instrumente în vederea falsificării de valori, prev. de art. 314 alin. (1) raportat la art. 310 din C. pen.

- 9 luni închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 75 alin. (1) lit. d) din C. pen.

Înlătură sporul aplicat de 5 ani, 8 luni şi 20 zile.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. încetează procesul penal privind infracţiunea de înşelăciune(comisă în perioada 2016 - 2017), prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., pentru care i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa de 1(un) an închisoare, constatând intervenţia răspunderii penale.

Condamnă pe inculpatul A. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare pentru infracţiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. prin includerea în conţinutul acesteia a actelor materiale comise în Dosarele execuţionale nr. x/2013 şi nr. x/2018, astfel cum s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de delapidare, prev. de art. 295 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. prin încheierea din 20 septembrie 2022, faptă comisă în perioada mai 2017 - septembrie 2018.

Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 5 ani a exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., şi anume dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de executor judecătoresc.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară.

Menţine pedepsele aplicate pentru celelalte infracţiuni, respectiv:

- 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de abuz în serviciu (comisă în perioada ianuarie-mai 2015 referitor la persoana vătămată ZZ.), prev. de art. 297 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., precum şi pedeapsa complementară şi accesorie;

- 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., precum şi pedeapsa accesorie şi complementară;

- 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de fals în declaraţii, prev. de art. 326 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

- 1 (un) an închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., precum şi pedeapsa accesorie şi complementară;

- 1 (un) an închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

- 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen.

- 4 luni închisoare, pentru infracţiunea de abuz de încredere, prev. de art. 238 alin. (1) din C. pen.

- 4 luni închisoare, pentru infracţiunea de abuz de încredere, prev. de art. 238 alin. (1) din C. pen.

Constată că infracţiunile menţionate sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 6 din 11.02.2021 a Judecătoriei Râmnicu Sărat, definitivă prin Decizia penală nr. 492 din 21 aprilie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, astfel cum au repuse în individualitatea lor de:

- 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de falsificare de monede, prev. de art. 310 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

- 2 ani închisoare pentru infracţiunea de falsificare de monede, prev. de art. 310 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

- 9 luni închisoare, pentru infracţiunea de deţinere de instrumente în vederea falsificării de valori, prev. de art. 314 alin. (1) raportat la art. 310 din C. pen.

- 9 luni închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 75 alin. (1) lit. d) din C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 40 alin. (2) din C. pen. contopeşte pedepsele din prezenta cauză cu pedepsele definitive, astfel cum au fost repuse în individualitatea lor anterior, şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care adaugă sporul de 4 ani, 8 luni şi 20 de zile, reprezentând o treime din totalul (însumând 14 ani şi 2 luni închisoare) celorlalte pedepse, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani, 8 luni şi 20 de zile în regim de detenţie.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., contopeşte pedepsele complementare aplicate inculpatului şi interzice pe o perioadă de 5 ani exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din Codul, şi anume dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de executor judecătoresc.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., contopeşte pedepsele accesorii aplicate inculpatului şi interzice exercitarea drepturilor a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară.

În temeiul art. 72 din C. pen. compută din pedeapsa rezultantă durata arestării preventive a inculpatului de la 11 decembrie 2019 la zi.

Înlătură dispoziţia de anulare a următoarelor promisiuni de vânzare-cumpărare: nr. x/2018 încheiată la notar public B. între inculpat şi partea civilă E.; nr. x/2016 încheiată la notar public B. între inculpat şi partea civilă H.; nr. x/2017 încheiată la notar public B. între inculpat şi partea civilă I.; nr. x/2018 încheiată la notar public B. între inculpat şi partea civilă L.; nr. x/2018 încheiată la notar public B., între inculpat şi partea civilă M.; nr. x/2017 încheiată la notar public B. între inculpat şi partea civilă P.; nr. x/2017 încheiată la notar public B. între inculpat şi partea civilă P.; x/2017 încheiată la notar public B. între inculpat şi partea civilă P.; nr. x/2018 încheiată la notar public B. între inculpat şi partea civilă AA. şi x/2016 încheiată la notar public B. între inculpat şi părţile civile FF. şi GG.

Înlătură obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile către BEJ AAA. şi respingerea ca inadmisibilă a acţiunii civile a părţii civile BBB.

Obligă inculpatul să plătească părţii civile BBB.:

- suma de 177.535 RON aferentă Dosarului execuţional nr. x/2013 cu dobânda legală de la data comiterii faptei, 31 iulie 2018, şi până la data plăţii efective;

- suma de 177.535,50 RON aferentă Dosarului nr. x/2018 cu dobânda legală de la data comiterii faptei, 26 iunie 2018, şi până la data plăţii efective.

Înlătură dispoziţia privind respingerea ca inadmisibilă a acţiunii civile a părţii civile S.C. KK. S.R.L.

Obligă inculpatul la plata sumei de 220.252 RON către partea civilă S.C. KK. S.R.L., cu dobânda legală începând cu data de 12 septembrie 2018, şi până la plata efectivă.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei penale atacate.

II. Respinge ca tardive apelurile declarate împotriva aceleiaşi sentinţe de către părţile civile S.C. KK. S.R.L., M., E. şi AA.

III. Respinge ca nefondat apelul declarat împotriva aceleiaşi sentinţe de către partea civilă G.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 942 RON, rămâne în sarcina statului.

Obligă pe apelanţii părţi civile părţile civile S.C. KK. S.R.L., M., E., AA. şi G., pe fiecare, la plata sumei de câte 200 RON cheltuielilor judiciare către stat.

Restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea deciziei la dispoziţia părţilor, persoanei vătămate şi a procurorului, prin mijlocirea grefei instanţei, azi, data de 17 ianuarie 2023.

GGC - NN

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2022

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 64/18 martie 2022 a Curţii de Apel Craiova, în temeiul art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, ce se va executa de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, ce se va executa de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 295 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, ce se va executa de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, ce se va executa de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 326 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, ce se va executa de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, ce se va executa de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 322 din C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 238 din C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.

În temeiul art. 238 din C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.

S-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente cu faptele penale ce au format obiectul acţiunii penale soluţionate prin Sentinţa penală nr. 6 din 11.02.2021 a Judecătoriei Râmnicu Sărat, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 492 din 21 aprilie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 2 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 6 din 11.02.2021 a Judecătoriei Râmnicu Sărat, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 492 din 21 aprilie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, în pedepsele componente ce au fost repuse în individualitatea lor, astfel:

- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 310 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 310 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

- 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 314 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 310 din C. pen.

- 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 75 alin. (1) lit. d) din C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus, aplicându-se pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (14 pedepse însumând 17 ani şi 2 luni închisoare), respectiv sporul de 5 ani, 8 luni şi 20 zile, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani, 8 luni şi 20 de zile, în regim de detenţie.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., cu reţinerea art. 66 alin. (1) şi (2) din C. pen., s-au contopit pedepsele complementare aplicate inculpatului şi s-a interzis în final inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-au contopit pedepsele accesorii aplicate inculpatului şi s-a interzis în final inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii care se execută în condiţiile art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. şi art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului durata arestului preventiv de la 11.12.2019, la zi.

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestului preventiv a inculpatul A.

S-a dispus anularea următoarelor acte false, respectiv promisiunile bilaterale de vânzare-cumpărare autentificate: nr. x/2017 de notar public B., între inculpat şi partea civilă C.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă D.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă E.; nr. x/2018 la notar public F., între inculpat şi partea civilă G.; nr. x/2016 la notar public B., între inculpat şi partea civilă H.; nr. x/2017 la notar public B., între inculpat şi partea civilă I.; nr. x/2017 la notar public B., între inculpat şi partea civilă J.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă K.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă L.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă M.; nr. x/2017 la notar public B., între inculpat şi partea civilă N.; x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă O.; nr. x/2017 la notar public B., între inculpat şi partea civilă P.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi părţile civile Q.

şi R.; nr. x/2017 la notar public B., între inculpat şi partea civilă P.; nr. x/2017 la notar public B., între inculpat şi partea civilă S.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă T.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă U.; nr. x/2017 la notar public B., între inculpat şi partea civilă V.; x/2017 la notar public B., între inculpat şi partea civilă P.; x/2017 la notar public B., între inculpat şi partea civilă W.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă X.; x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă Y.; nr. x/2016 la notar public B., între inculpat şi partea civilă Z.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă AA.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă T.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă BB.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă CC.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă DD.; x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă EE.; x/2016 la notar public B., între inculpat şi părţile civile FF.

şi GG.; cinci chitanţe, fiecare pentru suma de 5000 RON, eliberate de inculpatul A. în numele HH., respectiv: Chitanţele nr. x/2018; nr. x/2018; x şi x/2018 şi x/2018, întocmite de inculpat în aceeaşi zi şi cu aceeaşi ocazie.

S-au respins cererile formulate de părţile civile BB., II., G., JJ. şi S.C. KK. S.R.L., de chemare în judecată a S.C. LL. S.A. în calitate de parte responsabilă civilmente, ca tardiv formulate.

S-a admis cererea formulată de petentul MM. şi s-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător, asupra imobilului, notat sub C4 asupra A.1, A1.1 din Cartea funciară x a UAT Craiova, imobilul fiind situat în Craiova, strada x nr. 34.

S-a menţinut măsura sechestrului asigurător asupra imobilului situat în Craiova, strada x nr. 120, judeţul Dolj (fost T22,P4) judeţul Dolj, compus din teren intravilan în suprafaţă de 347 mp, dobândit conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 6.09.2007 a BNP NN., înscris în CF nr. x a localităţii Craiova, cu o valoare estimată la suma de 61.242 euro.

I. S-au admis acţiunile civile formulate de părţile civile OO., PP., QQ., RR., SS., TT., II., JJ., UU., VV., WW., XX., împotriva inculpatului A.

S-au admis în parte acţiunile civile formulate de părţile civile YY. şi ZZ. împotriva inculpatului.

A fost obligat inculpatul la plata următoarelor sume, cu titlu de prejudiciu: 175.000 RON către partea civilă OO.; 175.362 RON către partea civilă PP.; 176.000 RON la care se adaugă suma, reprezentând echivalentul în RON la data plăţii a sumei de 32.000 euro, către părţile civile QQ. şi RR.; 192.296 RON către partea civilă SS.; 148.800 RON către partea civilă TT.; suma reprezentând echivalentul în RON la data plăţii sumei de 44.000 euro, către partea civilă II.; 196.720 RON către partea civilă JJ.; suma reprezentând echivalentul în RON a sumei de 53.000 euro la data plăţii către partea civilă UU.; suma de 268.540 RON către partea civilă VV.; 236.642 RON către partea civilă YY.; 158.900 RON ce va fi reactualizată la data plăţii, către partea civilă WW.; suma reprezentând echivalentul în RON la data plăţii a sumei de 67.000 euro către partea civilă XX. şi suma de 238.820 RON către partea civilă ZZ.

II. S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de BEJ AAA. împotriva inculpatului.

A fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 397.789 RON, către partea civilă BEJ AAA.

S-a respins acţiunea civilă formulată de BBB. împotriva inculpatului, ca inadmisibilă.

III. S-au admis acţiunile civile formulate de părţile civile C., D., G., J., N., O., Q., S., T., U., X., BB. şi DD.

S-au admis în parte acţiunile civile formulate de părţile civile G., K., CCC., W., Y., CC., Z.

A fost obligat inculpatul la plata sumelor de: 273.635 RON către partea civilă C.; 122.500 RON către partea civilă D.; echivalentul în RON la data plăţii de 58.000 euro către partea civilă G.; 182.000 RON către partea civilă J.; echivalentul în RON a sumei de 38.000 euro către partea civilă K.; echivalentul în RON la data plăţii a sumei de 58.000 euro către partea civilă N.; echivalentul în RON a sumei de 105.000 euro, către partea civilă O.; 33.533 RON către partea civilă Q.; 273.635 RON către S.; echivalentul în RON la data plăţii a sumei de 90.850 euro către partea civilă T.; echivalentul în RON la data plăţii a sumei de 51.800 euro către partea civilă U.; echivalentul în RON la data plăţii, a sumei de 65.000 euro către partea civilă W.; 156.999 RON către partea civilă X. şi echivalentul în RON la data plăţii a sumei de 31.300 euro către partea civilă Y.; la plata sumei reprezentând echivalentul în RON la zi, a sumei de 30.000 euro către partea civilă Z.; la plata sumei de 220.000 RON către partea civilă BB.; la plata sumei reprezentând echivalentul în RON, la zi, a sumei de 48.750 euro către partea civilă CC.; la plata sumei reprezentând echivalentul în RON, la zi, a sumei de 45.000 euro, către partea civilă DD.

S-au respins acţiunile civile formulate de martorii M., AA. şi E. şi S.C. KK. S.R.L., ca inadmisibile.

IV şi VI. S-au admis acţiunile civile formulate de părţile civile DDD., EEE. şi FFF., împotriva inculpatului A.

A fost obligat inculpatul la plata sumelor de 75.500 RON către partea civilă DDD.; la plata echivalentului în RON, la zi, a sumei de 80.000 euro către partea civilă EEE. şi la plata sumei de 793.480 RON către partea civilă FFF.

V. S-au admis acţiunile civile formulate de părţile civile YY., SS., împotriva inculpatului A.

A fost obligat inculpatul la plata sumelor de: echivalentul în RON la data plăţii, a sumei de 7000 euro către partea civilă YY. şi la 25.400 RON către partea civilă SS.

VII. S-au admis acţiunile civile formulate de părţile civile S.C. GGG. S.A. şi S.C. HHH. S.A., împotriva inculpatului A.

A fost obligat inculpatul la plata sumelor de: echivalentul în RON la data plăţii, a sumei de 12.346,05 euro şi la 8.017,31 RON către partea civilă S.C. GGG. S.A.; la echivalentul în RON la data plăţii, a sumei de 13.5677,52 euro şi 15.227,55 RON către partea civilă S.C. HHH. S.A.

S-a respins cererea de acordare a cheltuielilor judiciare formulată de S.C. LL. S.A.

Prin Rechizitoriul nr. x/2018 din data de 30.01.2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul A., pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

- o infracţiune de abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în privinţa persoanelor vătămate WW., XX., OO., QQ./RR., TT./III., UU., JJ., PP., VV., SS., II., YY., raportat la actele ilegale de executare îndeplinite de executorul A. în cadrul Dosarelor de executare nr. x/E/2013, nr. x/E/2014 nr. x/E/2014, nr. x/E/2016 (nr. x/E/2013);

- o infracţiune de abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în privinţa persoanei vătămate ZZ., raportat la actele ilegale de executare îndeplinite de executorul A. în cadrul Dosarelor de executare nr. x/2013 şi nr. x/2014;

- o infracţiune de delapidare în formă continuată prevăzută de art. 295 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., raportat la însuşirea de către A. din conturile de consemnare ale A. a sumelor de bani încasate în baza Dosarelor de executare silită nr. x/2013, nr. y/2014, nr. z/2014, nr. w/2016, nr. t/2013, nr. s/2018;

- o infracţiune de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în dauna persoanelor vătămate G., C., D., J., K., N., O., Q./R., S., T., JJJ., V., W., X., Y., Z., BB., CC. şi DD., raportat la promisiunile bilaterale notariale de vânzare cumpărare imobiliară încheiate de A. cu fiecare dintre aceste persoane;

- o infracţiune de fals în declaraţii în formă continuată prevăzută de art. 326 din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., raportat la declaraţiile pe proprie răspundere date de A. în faţa notarilor publici cu ocazia întocmirii promisiunilor bilaterale de vânzare cumpărare;

- o infracţiune de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în dauna persoanelor vătămate DDD., EEE., FFF., raportat la înţelegerile verbale dintre acesta şi numitul A. privind vânzarea cumpărarea unor imobile;

- o infracţiune de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în dauna persoanelor vătămate YY. şi SS. - raportat la înţelegerile verbale dintre acesta şi numitul A. privind vânzarea cumpărarea unor bunuri mobile (autoturisme);

- o infracţiune de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., în dauna persoanei vătămate FFF., raportat la înţelegerea verbală dintre aceasta şi A. privind circuitul real al unor sume de bani;

- o infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 din C. pen., raportat la cele 5 chitanţe eliberate în aceeaşi zi, în luna mai 2018, persoanei vătămate FFF. de către A. în numele HH.;

- 2 infracţiuni de abuz de încredere prevăzute de art. 238 din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., în dauna persoanelor vătămate HHH. S.A. şi GGG. S.A., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

În actul de sesizare a fost descrisă pe larg starea de fapt.

Prima instanţă, după efectuarea cercetării judecătoreşti în cauză, a reţinut, în esenţă, următoarele:

Faptele inculpatului A. care, în perioada mai 2017 - septembrie 2018, în calitate de executor judecătoresc, a întocmit în cadrul unor dosare de executare lăsate în nelucrare de mai mulţi ani [Dosarele de executare silită nr. x/2013, y/2014, z/2014, w/2016 (72/E/2013)], acte nelegale de executare cu nerespectarea prevederilor art. 656, 704, 754, 756, 826, 836 - 857 din C. proc. civ., art. 53, 54 din Legea nr. 188/2000, respectiv procese-verbale prin care atestă că anumite persoane fizice au depus în numerar/prin virament bancar, anumite sume de bani, cu titlu de preţ/avansa pentru cumpărarea unor imobile aflate în procedura de executare/procese-verbale de licitaţie publică/acte de adjudecare/alte acte prin care atestă că anumite imobile au fost vândute unor persoane fizice care au achitat integral preţul stabilit, fără însă a îndeplini formalităţile legale necesare, anterioare şi ulterioare acestor operaţiuni/licitaţii şi fără a distribui creditorilor din dosarul de executare sumele de bani încasate, ceea ce a condus la imposibilitatea ofertanţilor/cumpărătorilor, de a obţine recunoaşterea legală a dreptului lor de proprietate şi prejudicierea în acelaşi timp a drepturilor creditorilor, reţinându-se că unul şi acelaşi imobil ce făcea obiectul executării silite a fost înstrăinat mai multor persoane vătămate, respectiv părţilor civile WW., XX., OO., QQ./RR., TT., III., UU., JJ., PP., VV., SS., II. şi YY., aceste părţi civile suferind un prejudiciu total de 2.627.175 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., faptele fiind descrise la punctele: I.1.1., I.1.2, I.1.3, I.1.4, I.2.1, I.2.2, I.2.3, I.3.1, I.3.2, I.3.3, I.3.4, I.4.1, I.4.3.

De asemenea, faptele aceluiaşi inculpat, care în perioada ianuarie-mai 2015, în calitate de executor judecătoresc a întocmit în cadrul Dosarelor de executare silită nr. x/2013 şi y/2014, acte nelegale de executare, cu nerespectarea prevederilor art. 656,704, 754.756, 826, 836-857 din C. proc. civ., art. 53, 54 din Legea nr. 188/2000, respectiv oferte de cumpărare, înregistrate în calitatea sa de executor judecătoresc şi chitanţe de plată a preţului, semnate şi ştampilate de inculpat în calitate de executor judecătoresc, prin care atestă că partea civilă ZZ. a depus, în numerar, anumite sume de bani cu titlu de preţ pentru cumpărarea unor imobile aflate în procedura de executare, fără însă a îndeplini formalităţile legale necesare anterioare şi ulterioare acestor operaţiuni şi fără a distribui creditorului din dosarele de executare sumele de bani încasate, ceea ce a condus la imposibilitatea ofertantului cumpărător de a obţine recunoaşterea legală a dreptului său de proprietate şi la prejudicierea în acelaşi timp a drepturilor creditorilor, cauzând în acest fel un prejudiciu de 238.820 RON părţii civile ZZ., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Faptele inculpatului care, în calitate de executor judecătoresc, cu nerespectarea prevederilor art. 670, 671, 864, 869, 879, 880 din C. proc. civ., art. 46 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti şi art. 58 din regulamentul de aplicare a acestei legi, art. 65, 651 - 6511 din Statutul Uniunii Naţionale a Executorilor judecătoreşti, şi-a însuşit din conturile de consemnare ale A., pe care le gestiona, prin viramente în conturile curente ale acestui birou şi în conturile personale, prin retrageri în numerar, sume importante de bani încasate de la debitorii din dosarele de executare (SC KK. SRL) sau de la terţe persoane participante la procedurile de licitaţie publică reale (KKK.), întruneşte elemente constitutive ale infracţiunii de delapidare în formă continuată prevăzută de art. 295 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., prejudiciul produs părţii civile fiind de 429.038 RON (alcătuit din sumele încasate în Dosarul nr. x/2013 - 208.786 RON şi în Dosarul nr. x/2018 - 220.252 RON).

Instanţa de fond a apreciat că singurele acte materiale ce permit încadrarea în infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 295 C. pen. sunt însuşirile banilor de către inculpat cu prilejul executării reale efectuate în Dosarul nr. x/2013, precum şi încasările realizate în Dosarul nr. x/2018, dosar în care, în procedura de executare silită, inculpatul prin efectuarea defectuoasă a demersurilor în procedura de executare silită, încasează suma de bani achitată de debitoare.

Infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 295 C. pen. priveşte relaţiile sociale în legătură cu serviciul, a căror formare şi desfăşurare implică corecta gestionare şi administrare a bunurilor mobile din patrimoniul persoanei fizice autorizate să exercite un serviciu public.

Însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar public a banilor, cu privire la care are obligaţia de a-i menţine ca atare în cont, respectiv de a-i gestiona, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen.

În cauză, inculpatul şi-a însuşit sume de bani rezultate în baza îndeplinirii sarcinilor de serviciu, în temeiul cărora încasează sume de bani - săvârşirea actelor de executare silită specifice funcţiei îndeplinite - dar, totodată, încasează şi sume de bani prin inducerea în eroare sub aparenţa îndeplinirii acestor sarcini.

Pentru a constitui obiect material al infracţiunii de delapidare, banii trebuie să fie în gestiunea făptuitorului ca urmare a îndeplinirii îndatoririlor de serviciu, banii din gestiune trebuie să intre licit în gestiunea sa.

Situaţia premisă cerută de infracţiunea delapidare este situaţia banilor aflaţi în gestiunea biroului executorului judecătoresc la momentul sustragerii acestora de către funcţionar.

Or, nu se poate vorbi despre bun în patrimoniul BEJ decât despre bunul deţinut în conformitate cu legea, rezultat al activităţii îndeplinite conform legii, reglementată riguros de dispoziţiile Legii nr. 188/2000, expuse pe larg atunci când am analizat abuzul în serviciu.

De aceea, banii aflaţi în posesia inculpatului, nu ca urmare a îndeplinirii îndatoririlor de serviciu, ci în virtutea operaţiunilor de inducere în eroare a persoanelor fizice, prin care creează aparenţa îndeplinirii sarcinilor de serviciu fără ca acestea să fie îndeplinite în mod real, nu pot constitui decât obiect al infracţiunii de abuz în serviciu şi nu delapidare.

Astfel, s-a reţinut de către instanţa de fond că doar faptele inculpatului care, în calitate de executor judecătoresc, cu nerespectarea prevederilor art. 670, 671, 864, 869, 879, 880 din C. proc. civ., art. 46 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti şi art. 58 din Regulamentul de aplicare a acestei legi, art. 65, 651 - 6511 din Statutul Uniunii Naţionale a Executorilor judecătoreşti, care şi-a însuşit din conturile de consemnare ale A., pe care le gestiona, prin viramente în conturile curente ale acestui birou şi în conturile personale, prin retrageri în numerar, sume importante de bani încasate de la debitorii din dosarele de executare (SC KK. SRL) sau de la terţe persoane participante la procedurile de licitaţie publică reale(KKK.), întrunesc elemente constitutive ale infracţiunii de delapidare în formă continuată prevăzută de art. 295 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., prejudiciul produs părţii civile fiind de 429.038 RON (alcătuit din sumele încasate în Dosarul nr. x/2013 - 208.786 RON şi în Dosarul nr. x/2018 - 220.252 RON); prin rechizitoriu reţinu-se o infracţiune de delapidare în formă continuată prevăzută de art. 295 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., raportat la însuşirea de către A. din conturile de consemnare ale A. a sumelor de bani încasate în baza Dosarelor de executare silită nr. x/2013, nr. y/2014, nr. z/2014, nr. w/2016 (menţionat eronat Dosar nr. x/2013), nr. x/2013, nr. x/2018.

În drept, faptele inculpatului A. care, în perioada 2016-2018, în calitate de persoană fizică, dar folosindu-se de calitatea sa de executor judecătoresc şi fost procuror, a încheiat cu diverse persoane fizice, promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare prin care promitea să le vândă cel mai târziu până în anul 2018, imobile situate în municipiul Craiova, asupra cărora el însuşi urma să dobândească dreptul de proprietate cel mai târziu în anul 2031, în baza unor alte promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare, încheiate de acesta cu proprietarul S.C. LLL., menţionând că unul şi acelaşi imobil a fost promis de inculpat mai multor persoane, încasând totodată şi preţul total sau parţial, al acestuia de la fiecare dintre aceste persoane, fără însă a efectua vreun demers care să arate intenţia lui reală de a dobândi de la S.C. LLL., în viitorul apropiat, proprietate asupra bunurilor respective pentru a le putea revinde, pe mai departe, promitenţilor cumpărători, cauzând astfel un prejudiciu în valoare de 1.888.898 RON şi 538,200 euro persoanelor vătămate C. (fapta descrisă la punctul III.1.1.), G. (fapta descrisă la punctul III.1.4), D. (fapta descrisă la punctul III.1.2), J. (fapta descrisă la punctul III.2.3), K. (fapta descrisă la punctul III.2.4), N. (fapta descrisă la punctul III.3.1), O. (fapta descrisă la punctul III.3.2), Q. şi R. (fapta descrisă la punctul III.4.2), S. (fapta descrisă la punctul III.5.2), T. (fapta descrisă la punctele III.5.3 şi III.7.3.), JJJ. (fapta descrisă la punctul III.5.5), V. (fapta descrisă la punctul III.6.1), W. (fapta descrisă la punctul III.6.3), X. (fapta descrisă la punctul III.6.4), Y. (fapta descrisă la punctul III.6.5), Z. (fapta descrisă la punctul III.7.1), BB. (fapta descrisă la punctul III.7.4.), CC. (fapta descrisă la punctul III.7.5) şi DD. (fapta descrisă la punctul III.8.1), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Din descrierea promisiunilor de vânzare-cumpărare de la punctul III, a reieşit că, în cuprinsul celor 21 de promisiuni bilaterale notariale încheiate, s-a declarat în mod nereal, în faţa notarilor publici, date cu privire la imobilele ce făceau obiectul acestor promisiuni, în sensul că nu au fost încheiate anterior şi alte promisiuni de vânzare-cumpărare, astfel încât s-a constatat că aceste menţiuni, inserate de inculpat în cuprinsul actelor materiale, sunt false.

În drept, faptele inculpatului care în perioada 2016-2018, în cuprinsul celor 21 de promisiuni bilaterale notariale încheiate cu persoanele vătămate D., G., J., K., O., Q. şi R., S., T. (2 promisiuni), U. şi JJJ., W., X., Y., BB., CC., precum şi cu martorii E., I., L., M., P., AA., a declarat în mod nereal, în faţa notarilor publici, în privinţa imobilelor ce făceau obiectul acestor promisiuni, că nu au fost încheiate anterior şi alte promisiuni de vânzare-cumpărare în favoarea altor persoane, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii în formă continuată prevăzută de art. 326 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., înscrisurile fiind anulate în procedura prevăzută de art. 580 din C. proc. pen.

Faptele inculpatului A. care, în perioada septembrie 2016 - 2017 în calitate de persoană fizică, dar folosindu-se de calitatea sa de executor judecătoresc, a creat convingerea unor persoane că deţine informaţii reale cu privire la imobile aflate în procedura de executare, astfel încât le poate transfera dreptul de proprietate asupra acestor imobile, în schimbul unui preţ avantajos în raport cu preţul pieţei, determinând aceste persoane să-i remită sume importante de bani cu titlu de preţ/avans, fără a efectua vreun demers pentru concretizarea acestor tranzacţii, cauzând în acest fel un prejudiciu în sumă de 1.237.574 RON persoanelor vătămate DDD., EEE. şi FFF., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În drept, faptele inculpatului A. care, în perioada iulie 2017 - mai 2018, în calitate de persoană fizică, dar folosindu-se de calitatea sa de executor judecătoresc, a determinat unele persoane vătămate să-i remită sume importante de bani cu titlu de preţ/avans pentru bunuri mobile (autoturisme) fără ca în realitate să aibă intenţia reală de a le transfera dreptul de proprietate asupra acestora (persoane vătămate pe care anterior A. le convinsese, prin diverse manopere ilicite, să-i remită şi alte sume importante de bani şi cu titlu de preţ pentru anumite imobile), cauzând în acest fel un prejudiciu de 35.400 RON persoanelor vătămate YY. şi SS., respectiv (7.000 euro partea civilă YY. şi 25.400 RON partea civilă SS.) întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În drept, faptele inculpatului A. care, în luna mai 2018, folosindu-se de calitatea sa de membru fondator al HH., utilizând fără drept ştampila acestei asociaţii, a convins persoana vătămată FFF. să depună suma de 25.000 RON pe numele asociaţiei, în schimbul promisiunii că va beneficia rapid de un împrumut avantajos, iar pentru suma încasată personal de el, A. a eliberat 5 chitanţe care nu corespund cu formularul de chitanţe folosit în cadrul HH., banii respectivi neintrând în contul asociaţiei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiuni de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. şi art. 322 din C. pen.

În drept, faptele inculpatului A. care, în calitate de reprezentant legal al A., în perioada 2014-2018 a achiziţionat în numele biroului de executor, în sistem de leasing financiar, autoturismele marca x şi marca x de la firmele GGG. S.A., şi S.C. HHH. S.A., însă nu a achitat ratele de leasing şi şi-a însuşit aceste autoturisme, cauzând în acest fel un prejudiciu total de 25.923,57 euro şi 23.244,86 RON firmelor de leasing, întrunesc elementele constitutive a două infracţiuni de abuz de încredere prevăzute de art. 238 din C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

Reţinând starea de fapt şi de drept, astfel cum a fost expusă, în aplicarea regimului sancţionator, prima instanţă a avut în vedere că s-a invocat de către inculpat incidenţa dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 pentru protecţia martorilor, în condiţiile în care el a formulat un denunţ cu privire la participanţii la săvârşirea unor infracţiuni grave.

Din adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova, înaintată sub nr. 878D/II - 6/2020, a reieşit că la data de 4.02.2020, inculpatul a formulat un denunţ, în cauză dispunându-se începerea urmăririi penale in rem cu privire la infracţiunea de spălare a banilor prevăzută de art. 49 din Legea nr. 129/2019.

În aceeaşi adresă s-a menţionat că inculpatul a fost audiat ca martor denunţător, cercetările penale sunt în curs de desfăşurare, fără ca procurorul să poată stabili o finalitate pentru cauza penală.

Cererea formulată de inculpat privind incidenţa dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, în ceea ce-l priveşte, a fost apreciată de către prima instanţă ca neîntemeiată, în condiţiile în care, în cauza în care inculpatul a formulat denunţ, nu s-a dispus continuarea urmăririi penale in personam, declanşându-se numai urmărirea in rem în cauză la denunţul inculpatului, aşa cum a rezultat din adresa organului de urmărire penală.

Or, prima instanţă a reţinut că dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 sunt interpretate de Decizia nr. 79 din 18 noiembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în sensul că aplicarea beneficiului dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 6782/2002 faţă de inculpatul care are calitatea de denunţător într-o cauză penală, este condiţionată de continuarea urmăririi penale in personam în cauza în care acesta are calitatea de martor denunţător, condiţie necesară, dar nu suficientă, instanţa urmând a evalua întrunirea cumulativă a condiţiilor de aplicare a textului.

S-a arătat de către inculpat că faptele ce formează obiectul dosarului de faţă sunt concurente cu faptele ce au format obiectul acţiunii penale declanşate împotriva sa, soluţionată prin Sentinţa penală nr. 6 din 11.01.2021 a Judecătoriei Râmnicu Sărat, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 492 din 21.04.2021 a Curţii de Apel Ploieşti.

Prima instanţă a observat că prin Sentinţa penală nr. 6/2021 a Judecătoriei Râmnicu Sărat, pentru fapte săvârşite în perioada 17.09.2019 - 11.12.2019, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare de monedă în formă continuată, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 310 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie de valori falsificate în formă continuată, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 313 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 310 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de instrumente în vederea falsificării de valori, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 314 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 310 alin. (1) din C. pen. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată faptă prevăzută şi pedepsită de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 75 alin. (1) lit. d) din C. pen., în urma concursului realizat în temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 2 luni închisoare în regim de detenţie; totodată s-a dedus durata arestului preventiv de la 11.12.2019 la zi.

Apelul declarat de inculpat împotriva acestei hotărâri, a fost respins de către Curtea de Apel Ploieşti prin Decizia penală nr. 492 din 21 aprilie 2021, fiind dedusă din pedeapsa aplicată, durata arestului preventiv de la 11.12.2019, la zi.

În operaţiunea de individualizare judiciară, prima instanţă a făcut aplicarea art. 74 şi următoarele din C. pen., circumstanţele reale ale faptelor săvârşite de inculpat, perioada de timp în care s-au derulat, numărul persoanelor vătămate şi valoarea prejudiciului.

Prima instanţă a considerat că starea de pericol creată pentru valorile ocrotite de lege a rezultat din limitele speciale de pedeapsă prevăzute, dar şi din elementele, atributele specifice funcţiei publice îndeplinite de inculpat, încrederea de care aceasta se bucură, precum şi buna credinţă a participanţilor la raporturile juridice în care inculpatul este iniţiator şi făptuitor, gradul de pregătire profesională al inculpatului presupus a fi un bun cunoscător al legii, în aplicarea căreia şi-a exercitat profesiile, pregătire deturnată de la scopul firesc, aşteptat de societate, la unul contrar, susţinut mai mult sau mai puţin de acţiunile victimelor.

De asemenea, s-a avut în vedere situaţia familială a inculpatului, starea de sănătate a acestuia, vârsta (48 ani), lipsa antecedentelor penale, conduita acestuia în cursul procesului penal.

În raport de toate aceste circumstanţe, prima instanţă s-a orientat spre aplicarea unor pedepse apreciate ca fiind apte să-şi îndeplinească scopul sancţiunilor penale, astfel:

Inculpatul A. a fost condamnat la pedepsele de 4 ani închisoare, respectiv 2 ani închisoare pentru săvârşirea celor două infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prevăzute de art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., iar în baza art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, ce se va executa de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prevăzută de art. 295 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, iar pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, precum şi la pedeapsa complementară şi pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 67 alin. (1) şi (2) din C. pen., respectiv art. 65 alin. (1) din C. pen.

A fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii în formă continuată, prevăzută de art. 326 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi la trei pedepse de câte 1 an închisoare pentru săvârşirea a trei infracţiuni de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen.

De asemenea, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen., precum şi pedeapsa accesorie în cazul celor două infracţiuni de înşelăciune pentru care inculpatul s-a folosit de calitatea sa de executor judecătoresc.

Pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 din C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, iar pentru săvârşirea celor două infracţiuni de abuz de încredere prevăzută de art. 238 din C. pen., inculpatul a fost condamnat la două pedepse de câte 4 luni închisoare pentru fiecare infracţiune.

S-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente cu faptele penale ce au format obiectul acţiunii penale soluţionate prin Sentinţa penală nr. 6 din 11.02.2021 a Judecătoriei Râmnicu Sărat, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 492 din 21 aprilie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 2 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 6 din 11.02.2021 a Judecătoriei Râmnicu Sărat, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 492 din 21 aprilie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, în pedepsele componente, repuse în individualitatea lor, astfel:

- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 310 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 310 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.. 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 314 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 310 din C. pen. şi 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 75 alin. (1) lit. d) din C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus, aplicându-se pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (14 pedepse însumând 17 ani şi 2 luni închisoare), respectiv sporul de 5 ani, 8 luni şi 20 zile, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani, 8 luni şi 20 de zile, în regim de detenţie.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., cu reţinerea art. 66 alin. (1) şi (2) din C. pen., s-au contopit pedepsele complementare aplicate inculpatului şi s-a interzis în final inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-au contopit pedepsele accesorii aplicate inculpatului şi s-a interzis în final inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii care se execută în condiţiile art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. şi art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului durata arestului preventiv de la 11.12.2019, la zi.

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestului preventiv a inculpatului A.

În cauză, încă din faza de urmărire penală, în vederea recuperării prejudiciului cauzat prin săvârşirea infracţiunilor, prin ordonanţa procurorului din data de 17.12.2018, s-a dispus luarea măsurii asigurătorii, constând în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru până la concurenţa sumei reprezentând prejudiciul produs prin infracţiuni, asupra bunurilor imobile aflate în proprietatea inculpatului A.: imobil situat în Craiova, strada x nr. 34 (fost nr. 22) judeţul Dolj, compus din casă de locuit (cu antreu, hol şi două camere) şi teren intravilan în suprafaţă de 100 mp, dobândit conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 11.11.2004 de BNP MMM., înscris în CF nr. x a localităţii Craiova cu o valoarea estimată de 13.000 euro şi asupra imobilului situat în Craiova, strada x nr. 120, judeţul Dolj (fost T22,P4), compus din teren intravilan în suprafaţă de 346 mp, dobândit conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 6.09.2007 de BNP NN., înscris în CF nr. x a localităţii Craiova, cu o valoare estimată de 61.242 euro.

În ceea ce priveşte primul imobil, s-a constatat că acesta a fost adjudecat la data de 17.022.2021 de către petentul NNN., în cadrul Dosarului de executare nr. x/E/2020 de Societatea civilă profesională a executorilor judecătoreşti OOO. şi PPP., imobilul fiind intabulat în cartea funciară, petentul formulând în cauza de faţă cerere de ridicare a sechestrului, în condiţiile în care a dobândit imobilul în procedura de executare silită.

Potrivit dispoziţiilor nr. 195 din Ordinul nr. 700/2014 pentru aprobarea regulamentului de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară măsura asiguratorie dispusă în condiţiile art. 249 din C. proc. pen. se va nota în cartea funciară în baza actului prin care a fost dispusă, respectiv ordonanţa emisă de procuror, hotărârea instanţei de judecată sau certificatul care cuprinde soluţia pronunţată, însoţit de procesul-verbal de sechestru. În cuprinsul notării se va menţiona scopul în vederea căruia a fost a fost dispusă măsura asiguratorie.

Radierea notării se efectuează în baza fie a ordonanţei emisă de procuror sau a hotărârii judecătoreşti care dispune ridicarea măsurii asigurătoare, fie a actului de adjudecare emis de executorul judecătoresc, fie a hotărârii judecătoreşti definitive, pronunţată într-o acţiune în rectificarea cărţii funciare, fie a certificatului emis de instanţa de judecată care să cuprindă soluţia cu privire la dispunerea radierii sechestrului, fie altor înscrisuri prevăzute de lege.

Aşa cum se arată în Decizia nr. 761 din 13.12.2016 a Curţii Constituţionale, prin care s-a respins ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (1) din C. proc. pen., normele procesual penale în materia măsurilor asigurătorii înfiinţate de organele penale - cu privire la cazul particular al desfiinţării (ridicării/încetării) măsurilor asigurătorii - se completează cu dispoziţiile procesual civile, în temeiul prevederilor art. 2 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora, "dispoziţiile prezentului cod se aplică şi în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziţii contrare".

Normele procesual civile, spre deosebite de normele procesual penale în materia măsurilor asigurătorii, reglementează atât desfiinţarea de drept a sechestrului asigurător, art. 955 din C. proc. civ. în caz de nedepunere a cauţiunii, în ipotezele reglementate de art. 953 alin. (1) şi (3) din acelaşi cod, precum şi instituţia ridicării sechestrului asigurător, prin art. 957 alin. (1) din C. proc. civ.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 9567 alin. (1) din C. proc. civ., dacă debitorul va da în toate cazurile o garanţie îndestulătoare, instanţa va putea ridica, la cererea debitorului, sechestrul asigurător, fiind suficientă depunerea unei garanţii reale sau personale îndestulătoare, caracterul îndestulător al garanţiei, cât şi modalitatea acesteia, reală sau personală, rămânând la aprecierea instanţei. În cauza de faţă, s-a apreciat că garanţia este tocmai plata preţului bunului imobil situat în Craiova, strada x nr. 34 (fost nr. 22) judeţul Dolj, compus din casă de locuit şi teren intravilan în suprafaţă de 100 mp, aşa cum rezultă din procesul-verbal de adjudecare încheiat la 17 februarie 2021 de Societatea profesională a executorilor judecătoreşti OOO. şi PPP., act înscris în cartea funciară conform Încheierii nr. 40377 din 19.02.2021, preţul imobilului fiind achitat integral, aşa cum rezultă din actul de adjudecare, respectiv suma de 144.000 RON.

S-a reţinut că, odată cu luarea măsurii asigurătorii în cauza de faţă, valoarea acestui imobil a fost estimată la 13.000 euro. În aceste condiţii s-a observat că preţul achitat de petentul MM., ca urmare a parcurgerii unei proceduri legale, respectiv vânzarea la licitaţie de către executorul judecătoresc în exercitarea atribuţiilor sale legale, preţ sensibil egal cu evaluarea făcută de organul de urmărire penală, reprezintă "o garanţie îndestulătoare" în sensul prevăzut de art. 957 alin. (1) din C. proc. civ., astfel încât, a fost admisă cererea formulată de petent, dispunându-se ridicarea măsurii sechestrului asigurător asupra acestui imobil, de sub C4 asupra A.1, A1.1 din Cartea funciară x UAT Craiova, imobilul situat în Craiova, strada x nr. 34.

Asupra imobilului situat în Craiova, strada x nr. 120, judeţul Dolj, au fost emise publicaţiile de vânzare în Dosarul nr. x/2019 al Biroului Executorului Judecătoresc QQQ., dosar pornit la cererea creditoarei BBB., împotriva debitorului ipotecar A., pentru recuperarea creditorului nerestituit, iar asupra celuilalt imobil au fost emise, de asemenea publicaţii de vânzare, de către Societatea civilă profesională a executorilor judecătoreşti OOO. şi PPP. în Dosarul nr. x/2020, dosar în care are calitatea de creditor RRR. S.A., iar inculpatul este debitor, temeiul titlului executoriu fiind contractul de credit nr. x din data de 4.06.2007, fără însă ca la dosar să existe act de adjudecare asupra acestui imobil, măsura sechestrului asigurător fiind menţinută pe mai departe.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, prima instanţă a constatat următoarele:

Reţinând faptele săvârşite de inculpat astfel cum au fost descrise şi vinovăţia inculpatului în săvârşirea acestora, acţiunile civile au fost admise, în limita dovedirii, în raport de dispoziţiile art. 19, 20, 25 din C. proc. pen. şi art. 1349, 1350 şi 1357 din C. civ., de principiul disponibilităţii ce guvernează acţiunea civilă, de raportul de constatare ştiinţifică efectuat în cauză la urmărirea penală şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, astfel:

I. Faptele descrise la punctul I au prejudiciat patrimoniul persoanelor fizice, victime ale abuzului în serviciu, săvârşit de inculpat.

I.1.1. Partea civilă OO. a solicitat despăgubiri civile în cuantum de 175.000 RON, plătită ca preţ pentru achiziţionarea apartamentului, sumă la care a fost obligat inculpatul către partea civilă;

I.1.2. Partea civilă PP. a solicitat despăgubirile civile, în faza de urmărire penală în cuantum de 175.362 RON, sumă menţionată şi în cererea depusă la instanţa de judecată. Considerând întemeiată cererea, prima instanţă a obligat inculpatul la plata acestei sume cu titlu de prejudiciu.

I.1.3. şi I.2.1. S-au constituit părţi civile în cauză QQ. şi RR., în faza de urmărire penală cu suma de 324.868 RON, în faza de judecată precizând acţiunea în sensul obligării inculpatului la plata sumei de 176.000 RON, plătit pentru un imobil, la care se adaugă şi suma de 32.000 euro pentru cel de-al doilea imobil. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 176.000 RON şi la plata sumei, în echivalent RON, la data plăţii, a sumei de 32.000 euro, astfel cum a rezultat din probele cauzei.

I.1.4. Partea civilă SS., a solicitat despăgubiri civile în cuantum de 192.296 RON, prejudiciu dovedit în cauză, astfel încât inculpatul a fost obligat la plata acestei sume.

I.2.2. Partea civilă TT. a solicitat, în faza de urmărire penală, despăgubiri civile în cuantum de 148.800 RON, sumă la care a fost obligat inculpatul către partea civilă.

I.2.3. Partea civilă II. a solicitat despăgubiri în cuantum de 44.000 euro, în faza de urmărire penală, cerere menţinută în faza de cercetarea judecătorească. Inculpatul a fost obligat la plata sumei reprezentând echivalentul în RON a sumei de 44.000 euro, la data plăţii.

I.3.1. Partea civilă JJ. a solicitat în faza de urmărire penală, despăgubiri civile în cuantum de 196.720 RON, solicitare menţinută şi în faţa instanţei, astfel încât inculpatul a fost obligat la plata sumei arătate.

I.3.2. Partea civilă UU. a solicitat în faza de urmărire penală despăgubiri civile în cuantum de 53.000 euro, astfel încât în condiţiile în care probele cauzei fac dovada întinderii prejudiciului solicitat de partea civilă, inculpatul a fost obligat la plata sumei, reprezentând echivalentul în RON la data plăţii sumei de 53.000 euro.

I.3.3. Partea civilă VV. a solicitat suma de 268.540 RON, în faza de urmărire penală, suma achitată pentru achiziţionarea unui imobil, astfel încât a fost obligat inculpatul la plata acestei sume, cu titlu de despăgubiri civile.

I.3.4. Partea civilă YY. s-a constituit parte civilă cu suma de 236.642 RON, cu titlu de despăgubiri civile, valoarea imobilului din dosarul de executare silită, sumă la care a fost obligat inculpatul către partea civilă.

I.4.1. Partea civilă WW. a solicitat despăgubiri civile în cuantum de 158.900 RON, aferent apartamentului oferit spre vânzare de inculpat, cerere formulată în faza de urmărire penală şi la instanţă. Astfel inculpatul a fost obligat la plata sumei de 158.900 RON către partea civilă, sumă ce va fi reactualizată la data plăţii, conform precizării acţiunii civile.

I.4.2.3. S-a constituit parte civilă în cauză, în faza de urmărire penală XX. cu suma de 100.000 euro din care 67.000 euro despăgubiri materiale şi suma de 33.000 euro, cu titlu de daune morale. Prima instanţă a admis în parte acţiunile civile formulate de partea civilă, astfel încât a obligat inculpatul la plata sumei reprezentând echivalentul în RON a sumei de 67.000 euro la data plăţii, achitat de partea civilă pentru procurarea imobilelor în cadrul dosarului de executare.

S-a apreciat ca neîntemeiată cererea de acordare a daunelor morale, în măsura în care faptele inculpatului au prejudiciat patrimoniul părţii civile ca urmare a inducerii în eroare a victimei asupra termenilor unei convenţii, condiţii apte de a fi valorificate din punct de vedere al despăgubirilor materiale. S-a considerat că nu se impune acordarea daunelor morale în raport de prejudiciul efectiv suferit de victimă, căci aceasta nu poate reclama atingerea intereselor persoanei şi care se manifestă prin suferinţe fizice şi morale resimţite de victimă sau prin tulburările de ordin psihologic încercate de acestea, atâta timp cât faptele inculpatului au determinat pierderi materiale pentru partea civilă.

Paguba materială fie diminuează patrimoniul victimei, fie îl lipseşte de un beneficiu pecuniar viitor pe care aceasta l-ar fi realizat în mod neîndoielnic, pe când daunele morale nu aduc nicio pierdere de ordin pecuniar, fiind un prejudiciu extrapatrimonial, constând în atingerea adusă acelor valori ale individului care îi definesc personalitatea.

I.5. Partea civilă ZZ. a solicitat în faza de urmărire penală despăgubiri civile în cuantum de 238.820 RON, pentru ca în faza de judecată să solicite suma de 274.341 RON. Din declaraţiile părţii civile a rezultat că aceasta a participat la licitaţiile organizate în Dosarele nr. x/2014 şi nr. y/2013, pentru care a achitat sumele de 87.220 RON în Dosarul nr. x/2013 şi sumele de 97.500 RON şi 9.600 RON în Dosarul nr. x/2014, conform chitanţelor întocmite de inculpat, actelor încheiate şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit în faza de urmărire penală. Aşadar a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă ZZ., inculpatul fiind obligat la plata sumei probate în cauză, respectiv 238.820 RON, aceasta fiind prejudiciul efectiv rezultat în urma săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu de către inculpat.

II. La punctul II a fost descrisă infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 295 din C. pen., infracţiune de serviciu al cărei subiect pasiv este persoana juridică ce deţine patrimoniul fraudat de cel ce-i gestionează fondurile. Această calitate este îndeplinită de A., în conturile căruia sunt consemnate sumele de bani plătite de debitorii din dosarele de executare.

S-a reţinut că BEJ AAA., succesorul A. s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală cu suma de 1.624.256,41 RON, însuşită din conturile de consemnare de către inculpat, cerere susţinută şi în faza de judecată.

În raport de distincţiile arătate în ceea ce priveşte faptele inculpatului descrise la punctul II, caracterul fictiv al executărilor silite efectuate în Dosarele nr. x/2014, y/2014, z/2016, nr. w/2013, caracterul real al activităţii de executare efectuat în Dosarele nr. x/2018 şi nr. y/2013, prima instanţă a admis în parte acţiunea civilă, astfel încât partea civilă a fost despăgubită cu suma de (220.252,54 RON + 177.535,50 RON - sumă rezultată în urma scăderii cheltuielilor de executare), adică 397.789 RON de către inculpat, reprezentând prejudiciul adus părţii civile BEJ AAA., continuatoarea A., în dosarele de executare silită realizate în mod real de către inculpat.

În raport de infracţiunile săvârşite de inculpat, descrise la punctele I şi II, constatând calitatea de parte civilă privind infracţiunea de abuz în serviciu a participanţilor la licitaţie, iar în ceea ce priveşte infracţiunea de delapidare, calitatea de parte civilă a BEJ AAA., s-a respins acţiunea civilă formulată de BBB., ca inadmisibilă, aceasta neavând calitatea procesuală activă în cadrul acţiunii civile deduse judecăţii, fiind doar creditor în dosarul de executare silită, prejudiciul suportat de bancă nefiind în legătură cauzală cu infracţiunea de serviciu săvârşită de inculpat, infracţiunea de delapidare.

III.1.1. Partea civilă C. s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală cu suma de 273.635 RON achitată în baza promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, acţiunea formulată de partea civilă fiind întemeiată, inculpatul fiind obligat către partea civilă la plata acestei sume.

III.1.2. Partea civilă D. a solicitat despăgubiri civile în cuantum de 122.500 RON, achitaţi cu titlu de preţ în promisiunea bilaterală, în condiţiile în care suma totală plătită a fost de 202.500 RON, inculpatul restituindu-i 80.000 RON, astfel a fost obligat la plata către partea civilă a sumei de 122.500 RON.

III.1.3. Partea civilă G. s-a constituit în faza de urmărire penală, parte civilă cu suma de 58.000 euro pentru ca în faza de judecată să-şi majoreze pretenţiile la suma de 100.000 euro, din care 445.371,5 RON achitată de inculpat cu titlu de preţ pentru apartamentul promis şi suma de 10.000 RON daune morale. În raport de probele administrate în cauză, prima instanţă a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă, obligându-l pe inculpat la plata sumei reprezentând echivalentul în RON la data plăţii a sumei de 58.000 euro, preţul imobilului din promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare şi a respins cererea de acordare a daunelor morale, apreciind-o ca neîntemeiată pentru cele arătate la punctul I.4.2.3 din expunerea laturii civile a cauzei de faţă.

III.2.3. Partea civilă J. a solicitat despăgubiri civile în cuantum de 182.000 RON, în faza de urmărire penală, astfel încât s-a admis acţiunea civilă formulată, inculpatul fiind obligat la plata acestei sume.

III.2.4. Partea civilă K. a solicitat despăgubiri civile în cuantum de 186.215 RON, în faza de urmărire penală, pentru ca în faza de judecată partea civilă să-şi precizeze acţiunea în sensul obligării inculpatului la plata sumei de 33.000 euro, preţul apartamentului promis şi suma de 50.000 RON, cu titlu de daune morale. În condiţiile în care s-a probat în cauză plata de către partea civilă a preţului apartamentului, inculpatul a fost obligat la plata echivalentului în RON la data plăţii a sumei de 38.000 euro. Cererea de acordare a daunelor morale a fost respinsă pentru motivele arătate anterior, apreciind că în condiţiile prejudicierii patrimoniale a victimei, prin micşorarea bunurilor acesteia, nu putem vorbi de un prejudiciu moral, ce ţine de elementele ce privesc persoana umană şi personalitatea sa.

III.3.1. Partea civilă N. s-a constituit în faza de urmărire penală parte civilă cu suma de 58.000 euro. Faţă de probele administrate s-a considerat acţiunea întemeiată, astfel încât inculpatul a fost obligat la plata sumei reprezentând echivalentul în RON, la data plăţii, a sumei de 58.000 euro, către partea civilă.

III.3.2. Partea civilă O. a solicitat despăgubiri civile în cuantum de 105.000 euro, în faza de urmărire penală, sumă achitată de partea civilă şi consemnată în promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare. Apreciind ca întemeiată acţiunea formulată, inculpatul a fost obligat la echivalentul în RON, la data plăţii a sumei de 105.000 euro.

III.4.2. Părţile civile Q. şi R. s-au constituit părţi civile cu suma de 33.533 RON în faza de urmărire penală, solicitând recuperarea sumei achitate pentru imobilul promis de inculpat. Probele cauzei au arătat că preţul apartamentului a fost convenit la suma de 143.000 RON, din care la data autentificării actului notarial părţile civile au achitat suma de 71.500 RON (în numerar o parte şi virament bancar). Din suma avansată inculpatul a restituit suma de 37.947 prin transfer bancar, astfel încât partea civilă mai are de recuperat suma solicitată prin acţiunea civilă, respectiv 33.533 RON, sumă la care a fost obligat inculpatul.

III.5.2. Partea civilă S. s-a constituit parte civilă cu suma de 273.635 RON, în faza de urmărire penală, sumă achitată inculpatului cu titlu de preţ, acesta fiind obligat la restituirea sumei respective.

III.6.1. Partea civilă V. a solicitat despăgubiri civile în faza de urmărire penală în valoare de 3.575 RON, reprezentând ratele aferente promisiunii încheiate la care s-a adăugat suma de 5.000 RON - reprezentând investiţiile făcute de aceasta în garsonieră. Din probele dosarului a reieşi că între partea civilă şi inculpat s-a încheiat promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare a imobilului, autentificată sub nr. x/2017, termen de încheiere a vânzării-cumpărării fiind menţionat anul 2041, plata preţului urmând a se face în rate.

S-a reţinut în acest caz că promisiunea încheiată are o dată de dobândire a imobilului de către partea civilă anul 2041, cu mult după data menţionată în promisiunea inculpatului cu S.C. LLL., menţiunile din convenţia părţilor fiind adevărate sub acest aspect, mai puţin sub aspectul că imobilul nu a format obiectul altor promisiuni de vânzare-cumpărare, precum şi cu faptul că partea civilă a fost evacuată din imobil de către adevăratul proprietar S.C. LLL.. Pe cale de consecinţă, s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă, inculpatul fiind obligat la plata sumei de 3.575 RON, reprezentând parte din preţul achitat.

În ceea ce priveşte acordarea sumei reprezentând îmbunătăţirile făcute de partea civilă la imobil, s-a constatat că acestea nu sunt în legătură de cauzalitate cu faptele prejudiciabile ale inculpatului, respectivele pretenţii având un caracter pur civil, supus dispoziţiilor C. civ.

IV.6.3. Partea civilă W. s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală cu suma de 435.210 RON la care s-a adăugat suma de 7.000 euro. Din probele administrate a reieşit că partea civilă a achitat inculpatului suma de 435.210 RON convenită ca preţ pentru procurarea a trei apartamente, din care inculpatul a restituit suma de 30.300 RON, apartamente neincluse în promisiunea bilaterală. Pentru imobilul ce a constituit obiectul promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare s-a convenit ca preţul de 65.000 euro, să fie plătit astfel: suma de 58.000 euro să o reprezinte parte din banii achitaţi de partea civilă pentru procurarea celor trei apartamente şi diferenţa de 7.000 euro pe care partea civilă a achitat-o separat de aceşti bani. În raport de plăţile efectuate de partea civilă şi care reprezintă preţul imobilului din promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, s-a constatat că inculpatul poate fi obligat la restituirea acestui preţ pentru imobilul din promisiunea falsă.

III.5.3 şi III.7.3. Partea civilă T. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 90.850 euro, sumă achitată pentru cele două apartamente promise de inculpat (respectiv 47.900 euro şi 42.950 euro). Probele cauzei făcând dovada prejudicierii victimei, inculpatul a fost obligat la plata echivalentului în RON a sumei de 90.850 euro, la data plăţii.

III.5.5. U. s-a constituit parte civilă cu suma de 51.000 euro în faza de urmărire penală. Probele dosarului au arătat că partea civilă a depus în două date diferite suma de 35.000 euro şi 16.800 euro, în total suma de 58.000 euro. În faza de judecată, fratele părţii civile a formulat cerere de constituire parte civilă cu suma de 65.000 euro, din declaraţia sa rezultând că la cumpărarea imobilului a fost mandatat de partea civilă să cumpere imobilul, o parte din bani fiind ai săi. S-a reţinut că promisiunea bilaterală are în calitate de promitent-cumpărător pe U., acesta constituindu-se parte civilă în cauză. În ceea ce-l priveşte pe martorul JJJ., s-a constatat că acesta nu este parte în convenţia încheiată cu inculpatul, prejudiciul rezultat în urma săvârşirii faptei de către inculpat micşorând patrimoniul părţii civile, subiect pasiv al infracţiunii de abuz în serviciu, respectiv partea civilă U.. Prin urmare s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă U., inculpatul fiind obligat la plata sumei reprezentând echivalentul în RON a sumei de 51.000 euro, la data plăţii, respingându-se acţiunea civilă formulată de JJJ., ca inadmisibilă, acesta neavând calitate procesuală activă în acţiunea civilă dedusă judecăţii, restul sumelor acordate de inculpat, pentru cumpărarea unui alt apartament, nefiind în legătură cauzală cu faptele penale cercetate în cauza de faţă. Astfel, s-a admis în parte acţiunea formulată de partea civilă, inculpatul fiind obligat la plata sumei reprezentând echivalentul în RON a sumei de 65.000 euro la data plăţii.

III.6.4. Partea civilă X. s-a constituit în faza de urmărire penală, parte civilă cu suma de 156.600 RON, sumă menţionată şi în cererea formulată în faza de judecată. Pretenţiile fiind întemeiate inculpatul a fost obligat la plata acestei sume.

III.6.5. Partea civilă Y. a solicitat despăgubiri civile în cuantum de 31.300 euro în faza de urmărire penală, sumă majorată în faza de judecată la 51.300 euro. Actele şi probele dosarului au arătat că preţul imobilului din promisiune a fost convenit la suma de 51.300 euro, din care partea civilă a achitat suma de 41.300 euro, pentru ca ulterior inculpatul, ca urmare a nerespectării termenului de perfectare a convenţiei, să restituie părţii civile suma de 10.000 euro. Astfel, că partea civilă a fost prejudiciată cu suma de 31.300 euro, sumă ce apare şi în constituirea iniţială de parte civilă şi în extrasul de cont emis de SSS. S.A. Craiova. Pe cale de consecinţă, s-a admis în parte acţiunea părţii civile, inculpatul fiind obligat la echivalentul în RON a sumei de 31.300 euro la data plăţii.

III.7.1. Partea civilă Z. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 30.000 euro în faza de urmărire penală, pentru ca în faza de judecată, să solicite 38.500 euro. Din probele dosarului a reieşit că partea civilă a achitat inculpatului suma de 28.000 euro în contul inculpatului, din declaraţia acesteia rezultând că la data încheierii convenţiei a achitat 18.500 euro, iar ulterior, i-a achitat sume de bani prin transfer bancar. În raport de cele probate în cauză, s-a admis în parte acţiunea formulată de partea civilă, inculpatul fiind obligat la plata echivalentului în RON la data plăţii, a sumei de 28.000 euro, extrasul de cont fiind în acest sens.

III.7.4. Partea civilă BB. a solicitat despăgubiri în cuantum de 220.000 RON, sumă achitată de aceasta cu prilejul încheierii convenţiei cu inculpatul, astfel încât, inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile.

III.7.5. Partea civilă CC. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 48.750 euro, reprezentând preţul imobilului convenit în promisiunea de vânzare-cumpărare, precum şi cu suma de 11.250 euro, reprezentând lipsa de folosinţă a imobilului, în condiţiile în care adevăratul proprietar şi-a revendicat imobilul. Prima instanţă a apreciat întemeiată în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă CC., astfel încât l-a obligat pe inculpat la plata echivalentului în RON la zi a sumei de 48.750 euro, sumă depusă în contul inculpatului de către partea civilă.

În ceea ce priveşte lipsa de folosinţă a imobilului promis de către inculpat, prima instanţă a respins această cerere ca neîntemeiată, fapta penală dedusă judecăţii şi care prejudiciază partea civilă fiind infracţiunea de înşelăciune, ce are ca obiect promisiunea de vânzare-cumpărare asupra imobilului, partea civilă achitând preţul imobilului. S-a constatat că plata preţului de către partea civilă, în baza unei convenţii false, este cea care prejudiciază patrimoniul părţii civile, fiind în legătură cauzală şi cu faptele inculpatului, astfel încât, eventualele pretenţii ale acesteia din urmă, constând în lipsa de folosinţă asupra unui bun asupra căruia partea civilă spera să devină proprietar, nu intră în sfera ilicitului penal, ele urmând să-şi găsească concretizare în cadrul unui litigiu civil, în condiţiile în care partea civilă dispune să-l promoveze.

III.8.1. Partea civilă DD. a solicitat despăgubiri civile în cuantum de 45.000 euro în faza de urmărire penală, cerere susţinută şi la instanţa de judecată. În condiţiile în care înscrisurile bancare, convenţia încheiată între părţi, au făcut dovada achitării preţului de către partea civilă, inculpatul a fost obligat la plata echivalentului în RON, la zi, a sumei de 45.000 euro.

În ceea ce priveşte faptele descrise la punctul III, în cauză au formulat cereri de constituire parte civilă S.C. KK. S.R.L., cerere formulată în faza de urmărire penală, precum şi martorii M., E. şi AA.

Prejudiciul reclamat de S.C. KK. S.R.L. reprezintă suma achitată în cadrul dosarului de executare şi încasată de inculpat. Martorul M. a solicitat despăgubiri în cuantum de 400.000 RON, cu titlu de daune materiale pentru promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare a unui imobil pentru care promitentul-cumpărător, a achitat suma de 200.000 RON.

În condiţiile în care promisiunea nu s-a respectat, iar în convenţia încheiată cu inculpatul, exista clauza plata dublului sumei plătită cu titlu cu preţ, martorul a solicitat acest prejudiciu, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflaţie, precum şi dobânda legală, iar suma de 100.000 RON cu titlu de daune morale.

Martora E. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 350.000 RON cu titlu de prejudiciu, alcătuită din 350.000 RON cu titlu de prejudiciu şi 100.000 RON cu titlu de morale, arătând că a achitat inculpatului, din preţul convenit pentru imobil de 220.000 RON, suma de 175.000 RON, astfel încât solicită dublul acestei sume, precum şi prejudiciu de natură nepatrimonială.

Martorul AA. a solicitat despăgubiri civile în cuantum de 157.200 RON cu titlu de daune materiale, precum şi plata sumei de 100.000 RON cu titlu de daune morale. A arătat că în baza promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare a achitat inculpatului suma de 269.700 RON, iar în condiţiile în care nu s-a perfectat actul de vânzare-cumpărare, inculpatul i-a restituit parte din sumă, rămânând de achitat suma de 157.200 RON, sumă pe care partea civilă o solicită.

Prima instanţă a reţinut însă că pentru faptele descrise la punctele III.1.3. (promisiunea încheiată cu E.), III.2.6 (promisiunea încheiată cu M.), III.7.2. (promisiunea încheiată cu AA.) probele administrate în cauză au făcut dovada încheierii între inculpat şi cei trei martori a unor contracte de împrumut, în temeiul cărora inculpatul este împrumutat cu sumele de bani solicitate de martori, bani ce urmau a fi restituiţi de către inculpat la termenul stipulat, fără însă ca inculpatul să onoreze obligaţia de restituire, promisiunile de vânzare-cumpărare fiind asigurări date de inculpat, încuviinţate şi de către martori în vederea restituirii sumelor împrumutate.

De aceea, reţinându-se că în cazul acestor promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare, în realitate au fost remise sumele de bani de către martori, cu alt titlu, faptele inculpatului nu se circumscriu infracţiunii de înşelăciune, astfel încât, neavând legătură cauzală cu această infracţiune, prejudiciul nu poate fi reclamat de către martori, aceştia neavând calitatea procesuală activă în promovarea acţiunii civile deduse judecăţii.

Pe cale de consecinţă s-au respins acţiunile civile formulate de martorii M., AA. şi E., ca inadmisibile.

În ceea ce priveşte prejudiciul reclamat de S.C. KK. S.R.L., debitor în Dosarul de executare nr. x/E/2018 aflat pe rolul A., sumă achitată de debitoare în cadrul acestui dosar şi însuşită de inculpat, în condiţiile în care suma fusese consemnată în contul A. şi apoi transferată în contul personal al inculpatului, s-a constatat că fapta reţinută în sarcina inculpatului reprezintă unul din actele materiale ce formează conţinutul infracţiunii de delapidare reţinută în sarcina inculpatului, astfel cum a fost descrisă la punctul II din expunerea instanţei de fond. Or, infracţiunea de delapidare, infracţiune de prejudiciu, are ca subiect pasiv patrimoniul persoanei juridice ale cărei bunuri sunt delapidate. De aceea, reţinându-se calitatea de parte civilă pentru această infracţiune a BEJ AAA., continuatorul A., s-a constatat că debitoarea din cadrul dosarului de executare silită, şi ea victimă în cauză, nu are deschisă soluţionarea pretenţiilor sale pe latură penală, căci faptele penale ale inculpatului nu sunt în legătură cauzală cu prejudiciul în patrimoniul căruia se produce paguba, pretenţiile debitoarei urmând a fi recuperate în condiţiile legii civile, C. civ. şi a celui de procedură civilă ce privesc executarea silită a bunurilor. De aceea, s-a respins acţiunea civilă formulată de S.C. KK. S.R.L. ca inadmisibilă, aceasta neavând calitate procesuală activă în acţiunea civilă promovată.

IV. Partea civilă DDD. s-a constituit parte civilă cu suma de 75.500 RON, sumă achitată de partea civilă în vederea cumpărării unui apartament de către inculpat, acesta promiţând că va face demersurile necesare în vederea dobândirii unui imobil de către partea civilă, aceasta achitând preţul de 75.500 RON. Fiind reţinută în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, inculpatul acţionând cu intenţia de a înşela partea vătămată în vederea obţinerii de sume de bani, inculpatul a fost obligat la plata sumei solicitate de către partea civilă.

Partea civilă EEE. a achitat inculpatului suma de 80.000 euro, în vederea procurării a două apartamente de către inculpat, imobile aflate în procedura de executare silită, fiind eliberate chitanţe autentificate de către ştampila BEJ, precum şi semnătura inculpatului, iar prima instanţă a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă EEE., în sensul că inculpatul a fost obligat la plata echivalentului în RON la data plăţii, a sumei de 80.000 euro.

Partea civilă FFF. a remis sumele de 145.600 RON şi 622.880 RON, un total de 768.480 RON pentru ca inculpatul să cumpere pentru partea civilă două imobile aflate în piaţa de executare silită. Procedând în aceeaşi modalitate, prin folosirea abilităţilor proprii, întărite de calitatea de executor judecătoresc şi exploatată relaţia de prietenie cu partea civilă şi fratele acesteia, sumele de bani sunt date de partea civilă, inculpatului, potrivit chitanţelor eliberate de inculpat, iar acesta a fost obligat la plata sumei de 768.480 RON către partea civilă FFF.

V. Partea civilă YY., s-a constituit parte civilă cu suma de 7.000 euro în faza de urmărire penală, reprezentând preţul plătit pentru autoturismul promis de inculpat că îl va vinde. Potrivit chitanţelor eliberate de inculpat, a reieşit că banii avansaţi de partea civilă sunt în cuantum de 7.000 euro, înmânată în numerar inculpatului şi consemnată în factura emisă, astfel că s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă YY., inculpatul fiind obligat la plata echivalentului în RON, la zi, a sumei de 7.000 euro.

Partea civilă SS., s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de 192.296 RON, reprezentând preţul imobilului cumpărat în dosarul de executare silită (descris la punctul I.1.4.), precum şi cu suma de 25.400 RON, reprezentând preţul autoturismului. Cu privire la această din urmă constituire de parte civilă, probele cauzei au arătat că partea civilă a remis suma de 25.400 RON inculpatului pentru procurarea unui autovehicul, conform chitanţelor încheiate de către inculpat, în condiţiile în care, iniţial, s-a convenit ca pentru autoturism să fie stabilit preţul la 47.067 RON. În raport de actele existente, de sumele de bani ce rezultă din acte, plătite de către partea civilă, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 25.400 RON, sumă de altfel menţionată şi în cererea de constituire parte civilă formulată în faza de urmărire penală.

VI. Parte civilă FFF. a solicitat despăgubiri în cuantum de 25.000 RON de la inculpat, în condiţiile în care inculpatul, pretinzând că va depune banii la HH., partea civilă urma să obţină un împrumut în condiţii avantajoase. Fără ca banii să fie depuşi în contul CAR- ului, fără a se elibera chitanţe în conformitate cu cele folosite de persoana juridică, ci chitanţe proprii ale inculpatului, dar care poartă ştampila HH., inculpatul a încasat sumele de bani depuse de partea civilă pe care le-a folosit în interes personal şi a fost obligat la plata sumei de 25.550 RON către partea civilă FFF.

VII. Partea civilă S.C. GGG. S.A. a solicitat despăgubiri civile în cuantum de 12.346,05 euro şi 8.017,31 RON, reprezentând rate de leasing restante, rate de asigurare restante, dobândă capital nefacturat şi cheltuieli aferente închiderii contractului de leasing, pentru autovehiculul marca x, iar partea civilă S.C. HHH. S.A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 13.577,52 euro şi 15.227,55 RON, cu semnificaţia celor menţionate la prima parte civilă, însă pentru autovehiculul marca x. Fiind probate faptele, precum şi întinderea prejudiciului rezultat în urma folosirii abuzive de către inculpat a celor două autovehicule, contrar contractului încheiat de inculpat cu fiecare parte civilă, constatând întemeiate acţiunile civile formulate de cele două societăţi de leasing, inculpatul a fost obligat la plata prejudiciului solicitat de către acestea.

Prima instanţă a dispus anularea înscrisurilor falsificate, respectiv: promisiunile bilaterale de vânzare - cumpărare autentificate astfel: nr. x/2017 de notar public B., între inculpat şi partea civilă C.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă D.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă E.; nr. x/2018 la notar public F., între inculpat şi partea civilă G.; nr. x/2016 la notar public B., între inculpat şi partea civilă H.; nr. x/2017 la notar public B., între inculpat şi partea civilă I.; nr. x/2017 la notar public B., între inculpat şi partea civilă J.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă K.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă L.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă M.; nr. x/2017 la notar public B., între inculpat şi partea civilă N.; x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă O.; nr. x/2017 la notar public B., între inculpat şi partea civilă P.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi părţile civile Q.

şi R.; nr. x/2017 la notar public B., între inculpat şi partea civilă P.; nr. x/2017 la notar public B., între inculpat şi partea civilă S.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă T.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă U.; nr. x/2017 la notar public B., între inculpat şi partea civilă V.; x/2017 la notar public B., între inculpat şi partea civilă P.; x/2017 la notar public B., între inculpat şi partea civilă W.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă X.; x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă Y.; nr. x/2016 la notar public B., între inculpat şi partea civilă Z.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă AA.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă T.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă BB.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă CC.; nr. x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă DD.; x/2018 la notar public B., între inculpat şi partea civilă EE.; x/2016 la notar public B., între inculpat şi părţile civile FF.

şi GG.; cinci chitanţe, fiecare pentru suma de 5000 RON, eliberate de inculpatul A. în numele HH., respectiv: chitanţele nr. x/2018; nr. x/2018; x şi x/2018 şi x/2018, întocmite de inculpat în aceeaşi zi şi cu aceeaşi ocazie.

S-a respins cererea de acordare a cheltuielilor judiciare formulată de S.C. LL. S.A., fiind apreciată ca neîntemeiată, în condiţiile în care aceasta nu este parte în cauza penală dedusă judecăţii.

Împotriva sentinţei au declarat apel inculpatul A., dar şi părţile civile BBB. S.A., G., S.C. KK. S.R.L., M., E. şi AA.

La primul termen de judecată din 24 mai 2022 inculpatul a precizat că îşi menţine declaraţiile date în cauză şi nu doreşte să fie audiat de către instanţa de apel.

În şedinţa din 21 iunie 2022, s-a admis cererea inculpatului şi s-a efectuat o adresă la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, pentru a se comunica dacă în dosarul în care inculpatul apelant A. a fost audiat ca martor denunţător, respectiv Dosarul nr. x/2020, s-au continuat cercetările penale şi, eventual, dacă s-a continuat urmărirea penală in personam faţă de persoanele denunţate de către acesta.

La termenul din 6 septembrie 2022 instanţa a pus în discuţia părţilor cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de delapidare în infracţiunea de abuz în serviciu.

Prin încheierea din 20 septembrie 2022, Înalta Curte, în temeiul art. 386 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 295 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. - astfel cum au fost eronat încadrate actele materiale comise în Dosarele de executare silită nr. x/2013 şi y/2018 - în infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, compusă din actele materiale reţinute ca fiind săvârşite în perioada mai 2017 - septembrie 2018, în calitate de executor judecătoresc, în Dosarele de executare silită nr. x/2013, y/2014, z/2014, w/2016 (x/E/2013), iar ca urmare a schimbării încadrării juridice şi în Dosarele de executare silită nr. x/2013 şi y/2018.

Pentru a dispune astfel, s-a constatat că actele materiale pretins săvârşite de către inculpat ca întrunind elementele de tipicitate ale infracţiunii de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 295 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. fac parte tot din conţinutul infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de dispoziţiile art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., fiindcă în ceea ce priveşte infracţiunea de delapidare, astfel cum aceasta a fost descrisă în actul de sesizare şi în sentinţa penală atacată, este îndeplinită doar condiţia elementului material a laturii obiective, nefiind întrunite celelalte elemente de tipicitate ale acestei infracţiuni.

Prin aceeaşi încheiere, examinând cererea de repunere în termenul de apel formulată de către părţile civile S.C. KK. S.R.L., M., E. şi AA., în raport cu motivele invocate şi actele medicale depuse în susţinerea acestei cereri, privind situaţia medicală a apărătorului ales, avocat TTT., Înalta Curte a constatat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 411 alin. (1) din C. proc. pen., potrivit cărora apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanţa de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la încetarea acesteia.

Având în vedere că în cauză nu s-a făcut dovada că întârzierea în exercitarea apelului a fost determinată de existenţa unei cauze temeinice de împiedicare privind pe apelanţii S.C. KK., M., E. şi AA., astfel cum prevăd dispoziţiile art. 411 din C. proc. pen., Înalta Curte a respins cererea acestora de repunere în termenul de apel.

În fine, la ultimul termen de judecată în apel din 4 octombrie 2022, inculpatul şi părţile au arătat că nu au alte cereri, iar după dezbateri cauza a rămas în pronunţare.

Inculpatul apelant A. a criticat sentinţa atât pentru nelegalitate, cât şi pentru netemeinicie.

Sub primul aspect, a invocat, în primul rând, nepronunţarea primei instanţe asupra actelor de delapidare, constând în însuşirea din contul de consemnare al biroului executorului judecătoresc A. a sumelor de bani încasate în baza Dosarelor de executare silită nr. x/2013, y/2014, z/2014 şi x/2016.

În al doilea rând, a susţinut că sentinţa este nemotivată, încălcându-se art. 403 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., deoarece susţinerile şi apărările sale nu au fost avute în vedere de către prima instanţă; de exemplu, nu s-a ţinut seama că a solicitat achitarea sa în raport de anumite infracţiuni, că a cerut aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., privind reducerea cu o treime a limitelor legale ale pedepsei închisorii şi restituirea lucrurilor personale aflate în dosarele de urmărire penală, ce nu au legătură cu faptele deduse judecăţii şi nici nu s-a argumentat raţiunea adoptării soluţiei pronunţate asupra laturii civile a cauzei; în aceeaşi ordine de idei, a mai arătat că judecătorul nu a indicat temeiul de drept al menţinerii sechestrului asigurător, al anulării înscrisurilor falsificate, al respingerii cererii de acordare a cheltuielilor judiciare formulate de societatea de asigurare, temeiul acordării onorariului apărătorului din oficiu şi nu a menţionat termenul de apel în care poate fi atacată sentinţa.

A mai precizat că, deşi a fost trimis în judecată pentru fals în declaraţii comis în 21 de promisiuni notariale de vânzare-cumpărare, în mod nelegal, judecătorul a anulat 31 de acte notariale.

A criticat ca nelegală neindividualizarea concretă nici în considerente, nici în dispozitivul sentinţei a celor două infracţiuni de abuz în serviciu şi de înşelăciune pentru care a fost condamnat, individualizare ce trebuia făcută fie în raport de persoanele vătămate, fie de starea de fapt.

Apelantul s-a referit la nemotivarea menţinerii arestării preventive şi la nepronunţarea asupra cererii de înlocuire a măsurii preventive.

A concluzionat că se impune admiterea apelului datorită motivelor de nelegalitate invocate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Sub cel de-al doilea aspect, cel al netemeiniciei, în esenţă, a criticat menţiunile greşite din considerente referitoare la conturile în care s-au depus banii cu ocazia executărilor silite, respectiv, contul de consemnare sau contul curent al Biroului executorului, titlul cu care au fost depuşi banii, respectiv garanţie de participare sau preţ de adjudecare, neindicarea în concret a actelor de publicitate sau de finalizare a executării silite şi nici a textelor legale care îl obligau să le efectueze.

În memoriul depus la dosar, apelantul a expus pe larg pe larg ordinea cronologică a desfăşurării licitaţiilor în fiecare dosar execuţional, concluzionând, în esenţă, că starea de fapt reţinută de instanţa de fond este greşită, fiindcă în realitate nu au fost organizate licitaţii multiple şi nici nu a încasat preţul adjudecării de mai multe ori de la persoane diferite pentru acelaşi imobil supus executării silite, ci fie adjudecatarii iniţiali s-au răzgândit şi nu au mai dorit să dobândească imobilul, fie nu au plătit diferenţa până la preţul integral în 30 de zile de la adjudecare, fie chiar au dobândit imobilul şi inculpatul le-a remis procesul-verbal de adjudecare, finalizând procedura de executare silită însă, de regulă, părţile civile au avut în dosarele execuţionale doar calitatea de ofertanţi în cadrul unei proceduri de vânzare directă, nu de licitaţie publică, alţi ofertanţi oferind un preţ mai mare, motiv pentru care doar aceştia din urmă au dobândit imobilele.

Aşadar, este eronată starea de fapt reţinută de către judecător cu privire la neîndeplinirea de către inculpat a atribuţiile legale în Dosarele execuţionale nr. x/2014, y/2013, z/2016 şi x/2014.

După analiza dosarelor execuţionale, apelantul a formulat critici detaliate a considerentelor potrivit cărora s-a reţinut că el ar fi întocmit acte - fără a se specifica ce fel de acte - prin care a atestat că imobilele ar fi fost vândute unor persoane care au achitat integral preţul, acte care nici măcar nu au fost descrise în reţinerea stării de fapt. În sens invers, a criticat constatarea din sentinţa atacată, potrivit căreia el ar fi întocmit acte de adjudecare, acte care însă nu există în materialitatea lor; chiar instanţa de fond a reţinut la punctul 1 din sentinţă că, de fapt, inculpatul nu a întocmit acte de adjudecare pentru părţile civile.

Pe de altă parte, apelantul a reluat critica, formulată iniţial sub aspectul nemotivării sentinţei, respectiv că instanţa nu a precizat care sunt formalităţile legale necesare anterioare şi ulterioare ce nu au fost îndeplinite de către inculpat, susţinând că, de fapt, înstrăinarea imobilelor din dosarele execuţionale a avut loc, prin vânzare directă, nicidecum prin licitaţie publică; în procedura vânzării directe a afirmat ca executorul nu poate din proprie iniţiativă să mai restituie sumele depuse de către ofertant, ci doar la cererea acestuia. În speţă ofertanţii nu au formulat şi o cerere scrise pentru restituirea sumelor, în consecinţa nu inculpatul a refuzat restituirea sumelor.

Apelantul a susţinut că nu corespunde realităţii că nu ar fi distribuit către creditori sumele de bani încasate în procedura executării silite, tocmai pentru că sumele încasate de la persoanele vătămate WW., QQ., RR., UU., SS., YY. şi ZZ., nu reprezintă sume rezultate din executarea silită, ci sume de bani depuse de persoanele vătămate prin formularea ofertelor de cumpărare; cum vânzarea nu a fost finalizată, sumele au rămas în gestiunea executorului, deci a inculpatului apelant.

În ceea ce priveşte celelalte persoane vătămate, acestea au depus preţul imobilelor adjudecate, sumele sunt la dispoziţia executorului judecătoresc şi urmează să fie eliberate sau distribuite creditorilor; faptul că nu le-a distribuit încă, nu înseamnă că inculpatul a acţionat cu intenţie de a prejudicia persoanele vătămate şi poate fi invocat pe calea contestaţiei la executare, de competenţa instanţei civile de executare, cale procesuală destinată sancţionării încălcării normelor procedurale cu ocazia desfăşurării executării silite.

Referitor la infracţiunea de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 295 din C. pen., constând în însuşirea din contul de consemnare al biroului executorului judecătoresc A. a sumelor încasate în baza Dosarelor execuţionale nr. x/2013, nr. x/2014, nr. y/2014, nr. x/2016 şi nr. y/2013, inculpatul şi-a menţinut poziţia de recunoaştere a faptelor. În schimb, a susţinut că nu corespunde realităţii că a transferat sumele achitate în Dosarele execuţionale nr. 3/2018 şi nr. 7/2013, în contul curent al biroului executorului judecătoresc A.. Aceste sume au fost virate de către debitori direct în contul curent al biroului executorului judecătoresc A., de unde apoi au fost virate în contul curent personal al inculpatului A.

Pe de altă parte, sumele achitate de către S.C. KK. S.R.L. au reprezentat cheltuieli de executare facturate, necontestate de către aceasta; ulterior facturile au fost stornate, dar sumele nu au mai fost restituite de către inculpat, din cauză că nu şi-a mai reluat activitatea după data de 17 septembrie 2018.

A precizat că sumele achitate de către S.C. KK. S.R.L. nu au mai fost depuse în contul de consemnare, ci în contul curent al biroului executorului judecătoresc A. de unde au fost virate direct în contul curent personal al inculpatului, deci nu corespunde realităţii că el ar fi retras în numerar sumele din contul de consemnare. De altfel, în general, apelantul nu şi-ar fi însuşit prin retragere în numerar sumele de bani din contul de consemnare al biroului executorului judecătoresc A., pentru că el nu a efectuat retrageri de numerar din contul de consemnare, ci din contul său personal.

Referitor la infracţiunea de înşelăciune, comisă prin încheierea promisiunilor bilaterale de vânzare-cumpărare, inculpatul a arătat că, deşi a recunoscut integral starea de fapt, totuşi instanţa nu a avut în vedere apărările şi susţinerile lui din concluziile scrise.

În toate aceste contracte s-a menţionat doar că inculpatul va dobândi dreptul de proprietate asupra imobilelor în baza unei alte promisiuni de vânzare-cumpărare pe care o încheiase anterior cu proprietarul imobilelor, S.C. LLL., prin urmare neîndeplinirea obligaţiilor asumate de către inculpat atrage numai rezoluţiunea de drept a contractelor.

Pe de altă parte, a susţinut că în mod greşit a fost acuzat penal că ar fi promis mai multor persoane unul şi acelaşi bun imobil, fiindcă legea civilă nu interzice vânzarea bunului altuia. Mai mult, fiind încheiate la date diferite, de fiecare dată noul contract s-a încheiat în condiţiile în care precedentul era rezoluţionat de plin drept, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor de plată a ratelor de către beneficiarul iniţial al promisiunii, deşi inculpatul şi-a îndeplinit toate obligaţiile în vederea achiziţionării imobilelor de la S.C. LLL.

Cu privire la infracţiunea de înşelăciune comisă în dauna părţilor civile YY. şi SS., constând în vânzarea aceluiaşi autoturism x al biroului executorului judecătoresc A., inculpatul a susţinut că a încasat avansul de 10.000 RON de la primul, care însă nu a achitat preţul integral de 7.000 euro, contrar susţinerilor cumpărătorului; de la cea de-a doua parte civilă a încasat preţul de 24.500 RON, urmând să îi vândă autoturismul, dacă primul cumpărător nu plătea integral preţul convenit. Împrejurarea că ulterior nu a mai restituit ultimei părţi civile suma de 24.500 RON a fost cauzată de nereluarea activităţii de executor de către inculpat.

Apelantul a mai criticat soluţia de condamnare pentru infracţiunea de abuz de încredere, comisă în dauna părţii civile S.C. UUU. S.A. privind autoturismul x, luat în leasing, afirmând că nu a comis fapta cu vinovăţia prevăzută de lege, dovadă că la data formulării plângerii penale, partea avea cunoştinţă că autoturismul se afla în posesia martorului VVV., societatea de leasing eliberând împuterniciri pentru autoturism pe numele membrilor familiei VVV. în perioada 2014 - 2018.

În finalul memoriului, inculpatul a criticat temeiul ridicării unei măsuri asigurătorii datorită plăţii preţului imobilului licitat, pe când, legal, sechestrul a rămas fără obiect ca urmare a adjudecării bunului sechestrat.

A solicitat aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. ce atrage reducerea cu o treime a limitelor legale ale pedepsei închisorii şi aplicarea cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002, ca urmare a unui denunţ formulat de către inculpat.

În apel, la ultimul termen de judecată, văzând corespondenţa purtată cu organul de urmărire penală din care rezultă că nu a fost dispusă continuarea urmăririi penale in personam, apelantul a renunţat la ultima cerere.

Partea civilă BBB. S.A. (denumită în continuare BBB.) a criticat sentinţa invocând greşita respingere ca inadmisibilă a acţiunii sale civile cu ignorarea calităţii de persoană vătămată pentru fapta inculpatului de a nu distribui sumele de bani ce trebuiau eliberate Băncii, întrucât fuseseră obţinute din valorificarea garanţiilor reale imobiliare puse în executare de către BBB.

Sub un alt aspect, a criticat greşita respingere a cererii sale de antrenare a răspunderii civile pentru prejudiciul generat de către inculpat în exercitarea activităţilor de executor judecătoresc pentru care a fost emisă de către LL. S.A. (în prezent WWW.) o poliţă de asigurare de răspundere pentru risc profesional, căreia îi incumbă obligaţia de a suporta prejudiciul.

Printr-un al doilea memoriu de apel, partea civilă a arătat că la termenul din 30 martie 2022 s-a constituit parte civilă cu suma de 412.000 RON cu dobânda legală aferentă, având în vedere că a avut calitatea de creditor ipotecar în două dosare execuţionale gestionate de biroul executorului judecătoresc A., respectiv nr. x/2013 şi nr. y/2013 în care nu i-au fost distribuite sumele încasate de executor.

Partea civilă a detaliat pe larg în cuprinsul memoriului de apel că în ambele dosare execuţionale inculpatul a vândut la licitaţie cele două imobile însă nu a distribuit băncii, în calitate de creditor ipotecar, preţul încasat; aşa cum prevede art. 1650 alin. (1) din C. civ. suma încasată cu titlu de preţ nu aparţinea biroului executorului judecătoresc şi nici cumpărătorului - cum greşit a reţinut prima instanţă, ci era a debitorului al cărui imobil a fost valorificat, deoarece reprezenta contravaloarea bunului debitorului, dovadă că art. 864 din C. proc. civ. prevede că suma rămasă după eliberarea sumei cuvenite creditorului urmăritor se predă debitorului.

Aşadar, nici executorul judecătoresc, nici biroul executorului judecătoresc nu devin proprietari ai sumelor încasate, ca atare nu biroul executorului judecătoresc este prejudiciat prin nedistribuirea lor către persoanele îndreptăţite, deci eronat judecătorul a considerat că biroul executorului judecătoresc are calitatea de parte civilă.

Partea civilă apelantă a concluzionat că în Dosarul nr. x/2013 prima instanţă a apreciat greşit că BBB. nu este parte civilă, ci biroul executorului judecătoresc AAA., care a preluat arhiva biroului executorului judecătoresc A., după suspendarea inculpatului din calitatea de executor judecătoresc, iar în cel de-al doilea dosar execuţional, nr. x/2013, a considerat eronat că nu BBB. este parte civilă, ci toţi terţii care au plătit suma de bani pentru a achiziţiona apartamentul executat silit la cererea creditorului BBB.

La concluziile scrise depuse la dosar partea civilă a ataşat anexa privind calculul sumelor cu care a fost prejudiciată de către inculpat în Dosarul execuţional nr. x/2013, precum şi încheierea din 31 martie 2022 a biroului executorului judecătoresc AAA. de încetare a executării silite în acest dosar, datorită constatării perimării executării şi de radiere a notării începerii urmăririi silite asupra imobilului supus executării la cererea creditorului BBB., pentru a dovedi prejudiciul cauzat prin încălcarea atribuţiilor de executor de către inculpat.

Partea civilă apelantă G. a atacat sentinţa doar sub aspectul laturii civile, criticând încheierea prin care i s-a respins ca tardivă cererea de introducere în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a asigurătorului de răspundere profesională a inculpatului, LL. S.A. Bucureşti.

În esenţă, a argumentat că cererea sa a fost formulată în termen, fiindcă nu a fost citat în procedura de cameră preliminară pentru a solicita atunci introducerea în proces a asigurătorului. A mai arătat că atât doctrina juridică, cât şi jurisprudenţa susţin teza sa, aceea că efectele Deciziei CCR nr. 2017/2017 - invocate pentru respingerea cererii ca tardivă ar trebui corelate cu dispoziţiile legale referitoare la momentul până la care persoana vătămată se poate constitui parte civilă şi să se constate că ea a cerut introducerea în proces a părţii responsabile civilmente odată cu constituirea de parte civilă, deci acesta trebuie obligat în solidar cu inculpatul la plata contravalorii prejudiciului corect stabilit de către prima instanţă.

Părţile civile S.C. KK. S.R.L., M., E. şi AA. au formulat apel cu depăşirea termenului legal de apel, solicitând repunerea în termenul de apel.

Cererea de repunere în termen a fost respinsă de către instanţa de apel, prin urmare în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., vor fi respinse ca tardive apelurile declarate de către părţi civile menţionate, iar în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., acestea vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.

Cu toate acestea, Înalta Curte va analiza posibilitatea extinderii apelului declarat de către partea civilă BBB. S.A., conform art. 419 din C. proc. pen.

Desfăşurarea cercetării judecătoreşti în apel

Prin încheierea din data de 10 mai 2022, instanţa de apel, în baza art. 420 alin. (11) raportat la art. 362 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 208 alin. (4) din C. proc. pen., a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului A.. În baza art. 208 alin. (3) şi (4) din C. proc. pen. raportat la art. 207 alin. (4) din C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului A.

La termenul de judecată din data de 24 mai 2022, instanţa de apel a încuviinţat cererile de amânare a judecării cauzei, formulate de apărătorul ales al apelantului parte civilă G., în vederea pregătirii apărării şi depunerii motivelor de apel şi de apărătorul ales al apelantei părţi civile BBB. S.A., pentru imposibilitate de prezentare. S-a luat act de poziţia procesuală a apelantului inculpat A., în sensul că îşi menţine declaraţiile date în cauză şi nu doreşte să dea declaraţii în faţa instanţei de apel. S-a luat act de faptul că intimata LL. S.A. şi-a schimbat denumirea în WWW. S.A.

Prin încheierea din data de 21 iunie 2022, instanţa de apel, în baza art. 420 alin. (11) raportat la art. 362 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 208 alin. (4) din C. proc. pen., a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului A.. În baza art. 208 alin. (3) şi (4) din C. proc. pen. raportat la art. 207 alin. (4) din C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului A.

Prin încheierea din data de 16 august 2022, instanţa de apel, în baza art. 420 alin. (11) raportat la art. 362 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 208 alin. (4) din C. proc. pen., a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului A.. În baza art. 208 alin. (3) şi (4) din C. proc. pen. raportat la art. 207 alin. (4) din C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului A.

La termenul de judecată din data de 06 septembrie 2022, s-a amânat pronunţarea cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice şi a cererii de repunere în termenul de apel la data de 20.09.2022.

Prin încheierea din data de 20 septembrie 2022, s-a admis cererea de schimbare de încadrare juridică formulată de către apelanta parte civilă BBB. S.A. şi s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 295 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, compusă din actele materiale reţinute ca fiind săvârşite în perioada mai 2017 - septembrie 2018, în calitate de executor judecătoresc, în Dosarele de executare silită nr. x/2013, y/2014, z/2014, w/2016 (72/E/2013) şi respectiv în Dosarele de executare silită nr. x/2013 şi y/2018. S-a respins cererea de repunere în termenul de apel formulată de S.C. KK., M., E. şi AA.

Prin încheierea din data de 04 octombrie 2022, instanţa de apel, în baza art. 420 alin. (11) raportat la art. 362 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 208 alin. (4) din C. proc. pen., a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului A.. În baza art. 208 alin. (3) şi (4) din C. proc. pen. raportat la art. 207 alin. (4) din C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului A.. Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepţii de invocat, Înalta Curte a constatat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.

La termenul de judecată din data de 29 noiembrie 2022, s-a amânat pronunţarea la data de 16 decembrie 2022. În baza art. 420 alin. (11) raportat la art. 362 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 208 alin. (4) din C. proc. pen., a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului A.. În baza art. 208 alin. (3) şi (4) din C. proc. pen. raportat la art. 207 alin. (4) din C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului A.

Prin încheierea din data de 16 decembrie 2022, s-a amânat pronunţarea la data de 17 ianuarie 2023.

Examinând sentinţa penală atacată, din perspectiva motivelor de apel invocate, precum şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte constată următoarele:

Pentru analiza criticilor formulate de către inculpat cu privire la temeinicia acuzaţiilor ce-i sunt aduse prin actul de sesizare a primei instanţe şi cu privire la considerentele primei instanţe, specificul acestei cauze - având ca obiect principal infracţiuni de serviciu - pretinde de la bun început stabilirea situaţiei premisă a acuzaţiilor aduse acestuia.

În esenţă, actele materiale de care este acuzat inculpatul că le-ar fi comis în calitate de executor judecătoresc sunt tipice infracţiunii continuate de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 din C. pen., acuzaţia constând, în esenţă, în aceea că în perioada mai 2017- septembrie 2018, inculpatul nu ar fi distribuit către creditori sumele încasate în mai multe dosare execuţionale pe care le-a avut în lucru şi în neîndeplinirea actelor prevăzute de lege pentru transferarea dreptului de proprietate către persoanele care au achitat preţul stabilit pentru bunurile urmărite, ceea ce a cauzat atât imposibilitatea recunoaşterii dreptului de proprietate pentru o parte din cumpărători, cât şi prejudicierea drepturilor creditorilor urmăritori.

Aşadar, situaţia premisă o constituie desfăşurarea activităţii de executor judecătoresc, al cărei cadru legal îl reprezintă Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti şi C. proc. civ.

Conform art. 2 din Legea nr. 188/2000 executorii judecătoreşti sunt investiţi de către stat să îndeplinească un serviciu de interes public, actele îndeplinite de aceştia fiind acte de autoritate publică.

Activitatea de executor judecătoresc se desfăşoară, după cum dispune art. 12 din actul normativ, în cadrul unui birou.

Prin urmare, răspunderea penală pentru actele nelegale revine executorului judecătoresc şi tot acestuia incumbă răspunderea civilă pentru cauzarea de prejudicii prin încălcarea obligaţilor sale, regulă prevăzută de art. 45 din actul normativ.

Cu toate că legea stabileşte în mod unitar cadrul legal de desfăşurare a activităţii de executor judecătoresc, încadrarea juridică a actelor materiale comise de către inculpat în dosarele execuţionale nu a fost unitară, o parte din acte fiind încadrate în infracţiunea continuată de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 din C. pen., iar o altă parte, în infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 295 din C. pen., critica părţii civile BBB. sub acest aspect fiind întemeiată şi având efect inclusiv asupra soluţionării laturii civile a cauzei.

Este adevărat că ambele incriminări fac parte din cuprinsul Titlului V - Infracţiuni de corupţie şi de serviciu al Părţii speciale a C. pen. şi au ca obiect juridic protejarea relaţiilor sociale ce se formează în legătură cu activităţile profesionale desfăşurate de funcţionarii publici, relaţii sociale ce sunt incompatibile cu săvârşirea de către aceştia a infracţiunilor de serviciu.

Infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 295 din C. pen. are însă ca obiect juridic special relaţiile sociale de serviciu a căror desfăşurare implică o corectă gestionare şi administrare a bunurilor mobile din patrimoniul unei persoane juridice, iar, ca obiect material, conform ipotezei normei de incriminare, bani, valori sau alte bunuri.

Sub acest aspect, intenţia legiuitorului a fost expres menţionată în Expunerea de motive a noului C. pen., justificându-se includerea delapidării în infracţiunile de serviciu, deoarece delapidarea are ca efect primar vătămarea relaţiilor de serviciu, şi doar ca în secundar atingerea adusă patrimoniului unei persoane juridice.

Or, acuzaţia adusă inculpatului constă în neîndeplinirea actelor de executare la care legea îl obliga, deci doar ca urmare a neîndeplinirii actelor având loc însuşirea sumelor, activităţi ce se circumscriu laturii obiective a infracţiunii de serviciu, şi nu infracţiunii de delapidare cum a apreciat prima instanţă.

Art. 671 din C. proc. civ. invocat chiar de către prima instanţa, ca fiind încălcat de către inculpatul-executor judecătoresc prevede că depunerea sau consemnarea oricărei sume, inclusiv preţul rezultat din vânzarea bunurilor urmărite se face la XXX. S.A., Trezoreria Statului sau la orice altă instituţie de credit care are în obiectul de activitate operaţiuni de consemnare la dispoziţia instanţei de executare sau a executorului judecătoresc. Ca atare, sumele nu intră în gestiunea biroului executorului judecătoresc, pentru a putea face obiectul delapidării.

Din corelarea textului anterior cu dispoziţiile art. 879 şi 880 din C. proc. civ., reţinute tot de către judecătorul fondului, dispoziţii conform cărora plata sumei rezultate din executare se dispune de către executor şi se efectuează de către unitatea la care a fost consemnată, iar suma rămasă se va elibera debitorului, rezultă cu puterea evidenţei că suma consemnată aparţine debitorului, dar fără a fi în gestiunea lui, deci nici de la acesta nu poate fi delapidată.

Prin urmare, actele materiale de neîndeplinire a actelor de executare reţinute în sarcina inculpatului sunt susceptibile să îndeplinească doar tipicitatea infracţiunii continuate de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) cu aplicarea art. 35 din C. pen., constând pur şi simplu în neîndeplinirea unui act - eliberarea sumei către creditor ori către debitor, şi efectuarea unui act contrar - retragerea sumelor, acte de încălcare evidentă a dispoziţiilor legale exprese.

Analizând în concret acte materiale greşit încadrate în infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 295 din C. pen., Înalta Curte constată că acestea sunt actele materiale vizate de apelul părţii civile BBB., la care, din oficiu, pentru identitate de raţiune, prin încheierea separată de schimbare a încadrării juridice din data de 20 septembrie 2022, s-au adăugat actele materiale din Dosarul nr. x/2018.

Odată stabilită încadrarea juridică unitară a faptelor de care este acuzat inculpatul, se vor analiza apelurile declarate în raport de aceasta.

A. Asupra apelului părţii civile BBB. S.A.:

Examinând apelul părţii civile BBB., Înalta Curte reţine, în acord cu prima instanţă, că Dosarul execuţional nr. x/2013 - deschis la cererea formulată în calitate de creditor urmăritor de apelanta parte civilă, avea ca obiect executarea silită a apartamentului din Craiova, bd. x bl. 35 ap. 10, aparţinând garanţilor ipotecari YYY. şi ZZZ., garanţi ai debitorului S.C. AAAA. S.R.L. Craiova.

La data de 31 iulie 2018, la sediul biroului executorului judecătoresc, partea civilă II. i-a dat inculpatului suma de 20.460 RON numerar şi a depus 182.820 RON în contul de consemnare al biroului executorului judecătoresc. Inculpatul i-a înmânat procesul-verbal de licitaţie, susţinând că formalităţile vor fie finalizate după trecerea celor 30 de zile necesare pentru soluţionarea eventualelor contestaţii, ceea ce însă nu s-a mai întâmplat.

Din actele de la dosar şi din raportul de constatare întocmit în cauză rezultă că, în data de 31.07.2018, II. a transferat din contul său personal de la RRR., în contul de consemnare al A. de la BBB., suma de 182.820 RON reprezentând contravaloarea apartamentului situat în Craiova, str. x adjudecat în urma licitaţiei din data de 31.07.2018, în cadrul Dosarului de executare nr. x/2013.

În aceeaşi zi, suma respectivă a fost transferată de inculpat din contul de consemnare în contul curent al A. deschis la BBB.- x, cu explicaţia de cheltuieli executare silită. Din această sumă, a fost transferată în contul personal al lui A. suma de 179.000 RON (20.000 RON în 31.07.2018 şi 159.000 RON o zi mai târziu), diferenţa fiind retrasă numerar cu cardul de la ATM ori fiind folosită pentru cheltuieli curente de către inculpat.

Ca atare, inculpatul a prejudiciat creditorul, fiindcă nu i-a eliberat din suma de 203.208 RON încasată în contul de consemnare, partea cuvenită după deducerea cheltuielilor de executare şi a onorariului, respectiv suma de 177.535 RON.

Actele materiale ale executorului judecătoresc au fost incluse corect de către prima instanţă în infracţiunea continuată de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 din C. pen., comisă în perioada mai 2017- septembrie 2018, constând în nedistribuirea către creditori a sumelor încasate şi în neîndeplinirea actelor prevăzute de lege pentru transferarea dreptului de proprietate către persoanele care au achitat preţul stabilit pentru bunurile urmărite în Dosarele execuţionale nr. x/2013, y/2014, z/2014, w/2014, t/2016(72/2013), ceea ce a cauzat atât imposibilitatea recunoaşterii dreptului de proprietate pentru o parte din cumpărători, cât şi prejudicierea drepturilor creditorilor urmăritori.

Deşi actele materiale comise în Dosarul execuţional nr. x/2013 au fost corect încadrate juridic, în apelul părţii civile BBB., Înalta Curte constată că la soluţionarea acţiunilor civile prima instanţă a acordat despăgubiri civile doar părţilor civile care au plătit sumele cu titlu de preţ al bunului urmărit la cererea BBB., deşi s-a reţinut că unul din actele materiale specifice abuzului în serviciu comis de către inculpat constă tocmai în nedistribuirea sumei către creditorul urmăritor, act ce a cauzat în mod direct păgubirea creditorului, iar pentru cauzarea de prejudicii prin încălcarea obligaţiilor sale, executorul judecătoresc răspunde civil în temeiul art. 45 din Legea nr. 188/2000.

Cu ignorarea acestui text legal prima instanţă a considerat nelegal că în raport de infracţiunile săvârşite de inculpat, descrise la punctele I şi II, constatând calitatea de parte civilă privind infracţiunea de abuz în serviciu a participanţilor la licitaţie, iar în ceea ce priveşte infracţiunea de delapidare, calitatea de parte civilă a BEJ AAA., se va respinge acţiunea civilă formulată de BBB., ca inadmisibilă, aceasta neavând calitatea procesuală activă în cadrul acţiunii civile deduse judecăţii, aceasta fiind creditor în dosarul de executare silită, prejudiciul suportat de bancă nefiind în legătură cauzală cu infracţiunea de serviciu săvârşită de inculpat, infracţiunea de delapidare.

Aşadar, suma încasată cu titlu de preţ al bunului urmărit la cererea creditoarei partea civilă BBB. se cuvine acesteia, în temeiul art. 864 din C. proc. civ., a cărui încălcare de către inculpat a fost, de altfel, reţinută de către prima instanţă ca realizând conţinutul infracţiunii de abuz în serviciu, comise de inculpat în desfăşurarea executării silite în Dosarul execuţional nr. x/2013.

Trecând mai departe, la analiza actelor inculpatului care au fost greşit încadrate de către prima instanţă în infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 295 din C. pen., Înalta Curte constată că acestea au fost comise în Dosarul nr. x/2013, deschis la cererea părţii civile apelante BBB., precum şi în Dosarul nr. x/2018 - dosare cu privire la care Înalta Curte a schimbat încadrarea juridică prin încheierea din 20 septembrie 2022 din delapidare incluzându-le în infracţiunea continuată de abuz în serviciu comisă în perioada 2016 - 2017 cu ocazia desfăşurării executării silite în mai multe dosare execuţionale.

Astfel, Dosarul execuţional nr. 7/2013, avea ca obiect executarea unui imobil din Craiova, Aleea x, al garanţilor ipotecari BBBB. şi Daniela, garanţi ai debitorului CCCC.; imobilul a fost adjudecat şi intabulat de către martorul KKK. care a achitat preţul de 208.786,50 RON - în urma scăderii cheltuielilor de executare rămânând 177.535,50 RON - în contul de consemnare al biroul executorului judecătoresc A., de unde suma a fost transferată de inculpat în contul curent al biroul executorului judecătoresc şi în contul său personal, după care a fost folosită pentru diverse plăţi.

Martorul nu s-a constituit parte civilă, deoarece a dobândit dreptul de proprietate asupra bunului adjudecat.

Prin actul de adjudecare încheiat în data de 10 iulie 2018 în cadrul dosarului de executare silită nr. x/2013 aflat pe rolul A. - act de adjudecare comunicat OCPI Dolj - s-a dispus adjudecarea imobilului de către KKK., fiind achitat integral preţul de 208.786,50 RON la data de 26 iunie 2018.

Astfel cum a rezultat din actele dosarului şi din raportul de constatare întocmit în cauză, numitul KKK. a plătit, prin transfer bancar, în contul de consemnare al A., deschis la BBB., suma de 177.535,50 RON, reprezentând contravaloarea achiziţiei un imobil din cadrul unui dosar de executare.

Suma de 177.535,50 RON în 26 iunie 2018 a fost transferată de inculpat, contrar legii, din contul de consemnare în contul curent al BEJ cu explicaţia cheltuieli de executare silită, iar tot în 26.06.2018 a fost transferată din contul curent al BEJ în contul personal al lui A.

Or, suma de 177.535,50 RON trebuia, potrivit art. 864 din C. proc. civ., să fie eliberată creditoarei care a deschis dosarul execuţional, partea civilă BBB.

În cadrul Dosarului execuţional nr. 3/2018, în care DDDD. avea calitatea de creditor, debitoarea S.C. KK. S.R.L. a achitat o parte din debit, respectiv suma de 220.252 RON, consemnată în contul biroului executorului, deşi S.C. KK. S.R.L. achitase anterior debitul către o altă societate comercială, cu care a derulat raporturi juridice, respectiv către S.C. EEEE. S.R.L., în condiţiile în care aceasta din urmă a încheiat un contract de factoring cu DDDD. S.A., în temeiul căruia cedase către această bancă dreptul asupra creanţelor avute de clienţii săi; banca însă nu a fost informată de plata datoriei dintre cele două societăţi comerciale şi a procedat la executarea silită asupra bunurilor deţinute de S.C. KK. S.R.L.

Inculpatul, deşi i-au fost puse la dispoziţie ordinele de plată şi facturile emise între cele două societăţi comerciale, nu a efectuat demersurile de încetare a executării, astfel încât dosarul de executare şi-a urmat cursul.

La iniţiativa inculpatului, sub pretextul că astfel debitoarea îşi va crea ocazia să ajungă la o înţelegere cu DDDD., reprezentantul S.C. KK. S.R.L. a fost de acord să achite o parte din datorii, astfel încât debitorul din dosarul de executare silită a depus suma de 220.252 RON, sumă care însă nu a ajuns la creditorul din dosarul de executare silită, inculpatul dispunând în nume personal de această sumă.

Prin încheierea din data de 10.09.2018 pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/2018 a fost admisă cererea de suspendare provizorie a executării silite în Dosarul nr. x/2018 aflat pe rolul A., formulată de contestatoarea S.C. KK. S.R.L. în contradictoriu cu DDDD. S.A., M. i-a solicitat executorului judecătoresc restituirea sumei de 220.252,41 RON, ocazie cu care A. i-a comunicat că va storna facturile şi îi va restitui suma până la data de 12.09.2018 însă acest lucru nu s-a întâmplat şi orice încercare ulterioară de a-l contacta a fost în zadar.

Din suma totală de 220.252,41 RON virată de debitor în contul curent al A., în contul său personal inculpatul a virat cu titlul de restituire contract de împrumut suma de 170.500 RON, iar apoi suma rămasă a fost retrasă în numerar.

Ca atare, nu poate fi reţinută apărarea inculpatului că sumele încasate de la partea civilă au reprezentat cheltuieli de executare facturate, necontestate şi că ulterior facturile au fost stornate, deşi nu au mai fost restituite de către inculpat.

Aşadar, fapta inculpatului de a nu înceta executarea silită, cum prevede art. 703 alin. (1) din C. proc. civ., când s-a realizat integral obligaţia prevăzută în titlul executoriu, mai mult, de a nu elibera debitorului suma încasată, ci, din contră, de a o retrage nelegal din cont prezintă evident trăsăturile de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen., nicidecum ale infracţiunii de delapidare, prevăzută de art. 295 din C. pen.

Eronat, instanţa de fond a apreciat că singurele acte materiale ce permit încadrarea în infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 295 din C. pen. sunt însuşirile banilor de către inculpat cu prilejul executării reale efectuate în Dosarul nr. x/2013, precum şi a încasărilor realizate în Dosarul nr. x/2018, dosar în care, în procedura de executare silită, inculpatul prin efectuarea defectuoasă a demersurilor în procedura de executare silită, încasează suma de bani achitată de debitoare.

Pentru a hotărî astfel, s-a considerat că infracţiunea de delapidare, prev. de art. 295 din C. pen. priveşte relaţiile sociale în legătură cu serviciul, a căror formare şi desfăşurare implică corecta gestionare şi administrare a bunurilor mobile din patrimoniul persoanei fizice autorizate să exercite un serviciu public şi că însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar public a banilor, cu privire la care are obligaţia de a-i menţine ca atare în cont, respectiv de a-i gestiona, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare prevăzută de art. 295 alin. (1) din C. pen.

Mai mult, prima instanţă a realizat o încadrare juridică mixtă, întemeiată pe neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu, dar specifică, în final, delapidării.

În acest sens, a reţinut că faptele inculpatului care, în calitate de executor judecătoresc, cu nerespectarea prevederilor art. 670, 671, 864, 869, 879, 880 din C. proc. civ., art. 46 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti şi art. 58 din regulamentul de aplicare a acestei legi, art. 65, 651 - 6511 din Statutul Uniunii Naţionale a Executorilor judecătoreşti, şi-a însuşit din conturile de consemnare ale A., pe care le gestiona, prin viramente în conturile curente ale acestui birou şi în conturile personale, prin retrageri în numerar, sume importante de bani încasate de la debitorii din dosarele de executare (SC KK. SRL) sau de la terţe persoane participante la procedurile de licitaţie publică reale(KKK.), întruneşte elemente constitutive ale infracţiunii de delapidare în formă continuată prevăzută de art. 295 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., prejudiciul produs părţii civile fiind de 429.038 RON (alcătuit din sumele încasate în Dosarul nr. x/2013 - 208.786 RON şi în Dosarul nr. x/2018 - 220.252 RON).

În această manieră, prima instanţă a concluzionat greşit că fapta inculpatului comisă în calitate de executor judecătoresc în procedura executării silite ce a făcut obiectul Dosarelor nr. x/2013 şi nr. y/2018 - cu privire la care Înalta Curte a schimbat încadrarea juridică prin încheierea din 20 septembrie 2022 - ar constitui o infracţiune de delapidare în dauna biroului executorului judecătoresc A., dispunând obligarea inculpatului la plata către biroul executorului judecătoresc AAA. a sumelor retrase, în calitate de continuator al biroului executorului judecătoresc A., şi pe cale de consecinţă respingând greşit ca inadmisibile acţiunile civile ale BBB. şi S.C. KK. S.R.L.

S-a motivat de către judecător că BBB. nu are calitatea procesuală activă în cadrul acţiunii civile deduse judecăţii, fiindcă este creditor în dosarul execuţional, deci prejudiciul suportat de creditor nu este în legătură de cauzalitate cu infracţiunea de delapidare comisă de către inculpat, ci parte civilă este BEJ AAA., care a preluat arhiva A.

Identic s-a motivat referitor la fapta comisă faţă de persoana vătămată S.C. KK. S.R.L., care, deşi plătise anterior debitul pentru care era executată silit de inculpat, iar acesta cunoştea acest aspect, totuşi inculpatul nu i-a eliberat suma achitată în dosarul execuţional 3/2018, fapta inculpatului constând inclusiv în încălcarea dispoziţiei art. 864 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată în apel că biroul executorului judecătoresc AAA. nu are calitatea de parte civilă, fiindcă faptele reţinute în sarcina inculpatului nu au cauzat vreun prejudiciu BEJ AAA., doar pentru că ultimul a preluat arhiva de executor judecătoresc a inculpatului.

Prin urmare, va înlătura obligarea inculpatului la plata despăgubirilor de 397.789 RON către BEJ AAA. şi va înlătura respingerea ca inadmisibile a acţiunilor civile formulate de către părţile civile BBB. şi S.C. KK. S.R.L., prin extinderea efectului apelului şi asupra părţii civile S.C. KK. S.R.L., dispunând repararea prejudiciului cauzat acestora de către inculpat prin neeliberarea sumelor creditoarei BBB., respectiv debitoarei S.C. KK. S.R.L.

Temeiul juridic al admiterii acţiunilor civile îl constituie dispoziţiile art. 864 din C. proc. civ. care dispune expres că, dacă există un singur creditor urmăritor, după reţinerea cheltuielilor de executare, suma de bani realizată prin urmărirea silită se eliberează acestuia până la acoperirea integrală a drepturilor sale, iar suma rămasă disponibilă se predă debitorului.

Mai mult, obligaţia incumbă inculpatului, în temeiul art. 45 din Legea nr. 188/2000, care dispune că este obligatorie antrenarea răspunderii civile a executorului judecătoresc către persoanele efectiv prejudiciate prin încălcarea obligaţiilor sale profesionale stabilite de lege, temei juridic incident referitor la toate părţile civile prejudiciate prin infracţiunea de abuz în serviciu, temei nemenţionat însă în sentinţa atacată.

În concluzie, în baza acestor temeiuri juridice, Înalta Curte va dispune: obligarea inculpatului la plata sumei de 220.252 RON către persoana vătămată S.C. KK. S.R.L., cu dobânda legală începând cu data de 12 septembrie 2018, termen până la care partea civilă a acceptat că inculpatul poate să-i restituie doar suma încasată fără dobândă, şi până la plata efectivă; obligarea inculpatului să plătească părţii civile BBB. S.A. suma de 177.535 RON aferentă dosarului execuţional 51/2013 cu dobânda legală de la data comiterii faptei, 31 iulie 2018, şi până la data plăţii efective, precum şi suma de 177.535,50 RON aferentă Dosarului nr. x/2018 cu dobânda legală de la data comiterii faptei, 26 iunie 2018, şi până la data plăţii efective.

B. Asupra apelului inculpatului:

Inculpatul apelant A. a criticat sentinţa atât pentru nelegalitate, cât şi pentru netemeinicie.

Înalta Curte va analiza prioritar motivele de apel ce tind la trimiterea cauzei spre rejudecare, prin care s-a criticat nepronunţarea primei instanţe asupra unor acte materiale şi nemotivarea sentinţei.

Aceste critici se impun a fi analizate raportat la dispoziţiile art. 421 alin. (2) din C. proc. pen., potrivit cărora rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată se decide atunci când instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare ori nu s-a pronunţat asupra acţiunii civile.

Astfel, apelantul a invocat nepronunţarea primei instanţe asupra actelor de delapidare, constând în însuşirea din contul de consemnare al biroului executorului judecătoresc A. a sumelor de bani încasate în baza Dosarelor de executare silită nr. x/2013, y/2014, z/2014 şi 9/2016.

Contrar acestui motiv de apel, din lecturarea sentinţei se observă că judecătorul fondului s-a pronunţat asupra acestora, apreciind că doar faptele inculpatului de însuşire din conturile de consemnare ale A., a sumelor încasate în Dosarul nr. x/2013 - 208.786 RON şi în Dosarul nr. x/2018 - 220.252 RON întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare în formă continuată prevăzută de art. 295 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. asupra restului actelor materiale, judecătorul s-a pronunţat însă sub o altă încadrare juridică, aceea de abuz în serviciu, arătând că banii aflaţi în posesia inculpatului, nu ca urmare a îndeplinirii îndatoririlor de serviciu, ci în virtutea operaţiunilor de inducere în eroare a persoanelor fizice, prin care creează aparenţa îndeplinirii sarcinilor de serviciu fără ca acestea să fie îndeplinite în mod real, nu pot constitui decât obiect al infracţiunii de abuz în serviciu şi nu delapidare.

Apelantul a susţinut că sentinţa este nemotivată, încălcându-se art. 403 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., deoarece susţinerile şi apărările sale nu au fost avute în vedere de către prima instanţă; de exemplu, nu s-a ţinut seama că a solicitat achitarea sa în raport de anumite infracţiuni şi că a cerut aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., privind reducerea cu o treime a limitelor legale ale pedepsei închisorii.

Nici această critică nu poate fi reţinută, fiindcă în cuprinsul sentinţei judecătorul arată că inculpatul a fost audiat la termenul din 23 iunie, când a precizat neconcordanţele existente, în opinia lui, între actul de sesizare şi actele materiale pe care el consideră că le-a comis. Înalta Curte constată că nerecunoaşterea faptelor, aşa cum acestea au fost descrise în rechizitoriu, fondat a atras respingerea cererii sale de a fi judecat în procedura simplificată a recunoaşterii învinuirii, prevăzută de art. 375 din C. proc. pen., deci implicit a cererii sale de reducere a limitelor legale ale pedepsei cu o treime, în temeiul art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Se observă că în sentinţă, contrar susţinerilor apelantului, judecătorul a prezentat apărările inculpatului referitoare la neconcordanţele actelor materiale comise, apoi le-a analizat punctual sub fiecare act material reţinut, inclusiv a actelor de inducere în eroare comise cu ocazia încheierii şi executării contractelor referitoare la apartamente şi autoturisme.

Sub aspectul nemotivării sentinţei atacate, s-a mai invocat de către inculpat, că nu s-a argumentat raţiunea adoptării soluţiei pronunţate asupra laturii civile a cauzei; mai mult, s-a mai criticat că judecătorul nu a indicat temeiul de drept al menţinerii sechestrului asigurător, al anulării înscrisurilor falsificate, al respingerii cererii de acordare a cheltuielilor judiciare formulate de societatea de asigurare, temeiul acordării onorariului apărătorului din oficiu şi nu a menţionat termenul de apel în care poate fi atacată sentinţa.

Înalta Curte constată că sentinţa cuprinde considerentele soluţionării laturii civile a cauzei, iar celelalte aspecte suplimentare nu sunt susceptibile să determine trimiterea cauzei spre rejudecare, fiind invocată doar lipsa indicării textului legal.

Pe de altă parte, invocarea nemotivării menţinerii arestării preventive ori nepronunţarea asupra cererii de înlocuire a măsurii preventive nu atrage legal admiterea apelului declarat împotriva soluţiei de condamnare şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, în temeiul de art. 421 alin. (2) din C. proc. pen., după cum nici nepronunţarea asupra restituirii lucrurilor personale aflate în dosarele de urmărire penală ori anularea a 31 de acte notariale, nu reprezintă motive legale de trimitere spre rejudecare, cum a solicitat apelantul.

Apelantul a mai criticat ca nelegală neindividualizarea concretă în considerente şi în dispozitivul sentinţei a celor două infracţiuni de abuz în serviciu şi de înşelăciune pentru care a fost condamnat; critica nu poate fi reţinută raportat la împrejurarea că judecătorul a indicat actele materiale din care este compus elementul material al laturii obiective a infracţiunilor continuate, cu precizarea persoanelor vătămate, iar dispozitivul respectă ordinea descrierii faptelor din considerente.

În consecinţă, Înalta Curte concluzionează că sunt nefondate motivele de apel invocate pentru trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Sub cel de-al doilea aspect, cel al netemeiniciei, în primul rând, apelantul a afirmat că, în calitate de executor judecătoresc, a respectat întru-totul dispoziţiile legale ce guvernează procedura executării silite, în dosarele execuţionale în care s-a reţinut de către judecătorul fondului comiterea infracţiunii de abuz în serviciu.

Astfel, a susţinut că este eronată starea de fapt reţinută de către judecător cu privire la neîndeplinirea de către inculpat a atribuţiile legale în Dosarele execuţionale nr. x/2014, y/2013, z/2016 şi 10/2014 criticând, în esenţă, ca fiind greşite menţiunile din considerente referitoare la conturile în care s-au depus banii cu ocazia executărilor silite, respectiv, contul de consemnare sau contul curent al Biroului executorului, titlul cu care au fost depuşi banii, respectiv, garanţie de participare sau preţ de adjudecare, neindicarea în concret a actelor de publicitate sau de finalizare a executării silite şi nici a textelor legale care îl obligau să le efectueze; apelantul a mai invocat că starea de fapt reţinută de instanţa de fond este greşită, şi din perspectiva faptului că în realitate nu a organizat licitaţii multiple şi nici nu a încasat preţul adjudecării de mai multe ori de la persoane diferite.

A mai susţinut că nu corespunde realităţii că nu ar fi distribuit către creditori sumele de bani încasate în procedura executării silite, tocmai pentru că sumele încasate de la persoanele vătămate WW., QQ., RR., UU., SS., YY. şi ZZ., nu reprezintă sume rezultate din executarea silită, ci sume de bani depuse de persoanele vătămate prin formularea ofertelor de cumpărare; cum vânzarea nu a fost finalizată, sumele au rămas în gestiunea executorului, deci a inculpatului apelant.

În ceea ce priveşte restul persoanelor vătămate, apelantul a precizat în motivarea apelului său, că acestea au depus preţul imobilelor adjudecate, sumele sunt la dispoziţia executorului judecătoresc şi urmează să fie eliberate sau distribuite creditorilor; faptul că nu le-a distribuit încă, nu înseamnă că inculpatul a acţionat cu intenţie de a prejudicia persoanele vătămate şi poate fi invocat pe calea contestaţiei la executare, de competenţa instanţei civile de executare, cale procesuală destinată sancţionării încălcării normelor procedurale cu ocazia desfăşurării executării silite.

Înalta Curte, analizând acest motiv de apel, referitor la nerespectarea de către inculpat a dispoziţiilor legale ce guvernează procedura executării silite, constată că acesta este nefondat, astfel cum reiese din starea de fapt concretă reţinută de către prima instanţă; de altfel, apelantul nu a invocat nicio probă în sprijinul susţinerilor sale, dovadă că acestea sunt simple afirmaţii subiective.

Prima instanţă, fondat şi legal a reţinut starea de fapt referitoare la acuzaţia de abuz în serviciu pe baza probelor administrate, necontestate de către apelant, respectiv înscrisurile din dosarele execuţionale, declaraţiile martorilor oculari la procedurile de licitaţie, ale angajaţilor biroului executorului judecătoresc, a contabilei acestuia şi a raportului de constatare a operaţiunilor de cont efectuate de inculpat.

Astfel, din probele administrate referitor la infracţiunea de abuz în serviciu comisă în perioada 2016 - 2018, Înalta Curte reţine că se desprinde următoarea stare de fapt:

I.1. În Dosarul execuţional nr. x/2014 creditorul FFFF. a cerut executarea silită a apartamentului din Craiova, str. x 24/ap. 59 al debitorilor GGGG. şi HHHH., pentru suma de 45.000 euro, în baza unui titlu executoriu constând într-un contract de împrumut autentificat. Inculpatul a vândut apartamentul persoanelor vătămate OO., PP., QQ./RR. şi SS.

I.1.1. În data de 5 iulie 2018, persoana vătămată OO. a depus suma de 175.000 RON în contul de consemnare, inculpatul urmând o procedură de executare silită cu încălcarea legii, respectiv a dispoziţiilor art. 829 - 856 din C. proc. civ. privind formalităţile aferente vânzării la licitaţie publică.

După cum a rezultat din declaraţiile persoanei vătămate OO. şi ale martorului IIII. inculpatul a chemat la sediul A. din oraşul Filiaşi pe cumpărător la data de 4 iulie 2018 unde a desfăşurat o licitaţie publică la care a fost desemnată câştigătoare OO. - în condiţiile în care dosarul de executare nr. 21/2014 era lăsat în nelucrare din anul 2015, fără a efectua formele de publicitate necesare în cazul unei licitaţii publice, în condiţiile în care pentru acelaşi apartament A. mai încasase preţul de la alte două persoane.

A., deşi în data de 5 iulie 2018 a încasat preţul de 175.000 RON în contul de consemnare al A. deschis la BBB. (RO07 BRDE ...), nu a întreprins nicio măsură pentru înscrierea dreptului de proprietate.

În dosarul de executare se află o încheiere din data de 20.06.2018 prin care inculpatul a constatat că nu s-a prezentat nici un licitator şi nu s-a depus nicio ofertă de cumpărare la data de 14.09.2015, dată stabilită pentru vânzarea la licitaţie publică, astfel încât a fixat un alt termen pentru vânzarea imobilului, la data de 4 iulie 2018 - fără a se dispune conform legii continuarea executării silite şi fără a fi îndeplinite celelalte formalităţi de vânzare silită.

Martorul IIII., s-a prezentat la OCPI Dolj unde a formulat o cerere de înscriere a dreptului de proprietate al soacrei sale OO. în cartea funciară, cerere la care a ataşat un exemplar al procesului-verbal de licitaţie, însă această cerere i-a fost respinsă întrucât nu fuseseră îndeplinite de executor formalităţile necesare. La OCPI Dolj a aflat că anterior mai fusese depusă o cerere similară cu privire la acelaşi imobil de o altă persoană pe nume PP.

Din actele dosarului de urmărire penală şi din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit în cauză a rezultat că OO. a depus în contul de consemnare al A., prin două operaţiuni, suma totală de 175.000 RON, reprezentând preţul unui imobil achiziţionat în cadrul procedurii de executare din Dosarul nr. x/2014.

I.1.2. În 10 septembrie 2018 persoana vătămată PP. a achitat pentru apartament în contul curent 175.362 RON în urma unei proceduri derulate de către inculpat cu încălcarea aceloraşi dispoziţii legale.

În data de 10 septembrie 2018, împreună cu naşul ei VV., s-a prezentat la biroul executorului A. situat pe strada x din Craiova, iar acesta avea deja întocmite procesele-verbale de licitaţie pe care ea şi naşul ei le-au semnat, fiindu-le înmânat un exemplar original fiecăruia dintre ei.

În cuprinsul proceselor-verbale de licitaţie erau trecute datele privind apartamentele respective, precum şi un cont în care urma să fie efectuat viramentul contravalorii preţului; inculpatul le-a comunicat că trebuie să efectueze plata în aceeaşi zi, 10.09.2018, urmând ca a doua zi să se întâlnească din nou pentru a fi continuate formalităţile de vânzare cumpărare a acelor apartamente.

A doua zi nu s-au mai întâlnit însă cu A., fiindcă a fugit din ţară.

Partea civilă s-a prezentat la OCPI Dolj şi a formulat cerere de înscriere în cartea funciară care i-a fost respinsă, nefiind formulată de executor, ocazie cu care a aflat că mai multe persoane au solicitat la rândul lor înscrierea ca proprietari ai aceluiaşi imobil.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit în cauză rezultă că PP. a plătit prin transfer bancar în contul curent de la BBB. al A. şi în contul de consemnare de la JJJJ. prin Internet Banking, suma totală de 175.362 RON.

I.1.3. În 18 mai 2018, părţile civile QQ. şi RR. i-au înmânat inculpatului 32.000 euro, echivalentul a 148.160 RON, cu titlu de avans preţ, iar inculpatul le-a spus că deocamdată nu pot fi evacuate persoanele care locuiau în acel moment în apartament.

Inculpatul a întocmit în Dosarul de executare nr. x/2014, un proces-verbal în care a atestat acest lucru, proces-verbal pe care l-a înmânat persoanei vătămate dar care nu fost regăsit la dosarul de executare.

I.1.4. În luna martie 2018, persoana vătămată SS. i-a achitat inculpatului 192.296 RON numerar, fiindu-i eliberate 4 chitanţe cu titlu de preţ pentru apartament.

La începutul anului 2018 s-a deplasat la sediul A. din strada x unde l-a găsit pe executorul A. iar acesta, aflând că era în căutarea unui apartament cu 3 camere, i-a prezentat mai multe variante. S-a decis să achiziţioneze un apartament cu trei camere, apartament cu privire la care i-au fost arătate schiţe cadastrale şi alte acte de la bancă, apartament ce fusese scos la licitaţie şi făcea obiectul unui dosar de executare.

Inculpatul i-a zis că de îndată ce va achita preţul acestui apartament, respectiv suma de 35.000 euro, va face demersurile necesare ca să intre în posesia lui; iniţial trebuia să achite un avans pentru a putea participa la licitaţia publică ce urma să fie organizată în acest scop, din spusele lui A. rezultând că la licitaţie urma să se prezinte şi o rudă apropiată, pentru a licita şi aceasta.

În următoarele zile a început să achite în tranşe preţul imobilului, de fiecare dată înmânând în numerar banii lui A. la sediul BEJ A. pe bază de chitanţe.

Partea civilă a achitat preţul imobilului, iar A. i-a comunicat că a avut loc licitaţia şi că el era câştigător, însă nu i-a dat vreun document în acest sens, rămânând să îl anunţe de îndată ce se vor finaliza formalităţile cu vânzarea, susţinând că după o lună va putea să folosească apartamentul.

Ulterior, A. a tergiversat procedura, spunându-i că sunt unele întârzieri cu actele însă se va rezolva totul şi îl va contacta el atunci, ceea ce nu s-a întâmplat.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit în cauză a rezultat că, în total, SS. a plătit către A., primind patru chitanţe eliberate în numele A., suma de 192.296 RON.

I.2. Apartamentul din Craiova str. x bl. 35 ap. 10 al soţilor YYY. şi ZZZ. a făcut obiectul a două dosare execuţionale deschise la cererea a doi creditori diferiţi:

- Dosarul execuţional nr. x/2014, deschis la cererea creditorului KKKK., ce deţinea un titlu executoriu constând într-un contract de împrumut;

- Dosarul execuţional nr. x/2013 deschis la cererea creditorului ipotecar BBB., în baza unui titlu executoriu reprezentat de un contract de credit.

Inculpatul a vândut în mod repetat apartamentul în Dosarul execuţional nr. x/2013 persoanelor vătămate QQ./RR., TT./III. şi II.

I.2.1. În 26 aprilie 2018 inculpatul a încasat 176.700 RON de la persoanele vătămate cu titlu de avans pentru cumpărarea apartamentului aflat în procedură de executare silită şi a întocmit, în data de 26 aprilie 2018, pe numărul dosarului de executare 51/2013, un proces-verbal în care a atestat acest lucru, proces-verbal pe care l-a înmânat persoanelor vătămate, dar care nu s-a regăsit la dosarul de executare.

Inculpatul a amânat ca persoanele vătămate să intre în posesia apartamentului, iar în luna septembrie 2018 le-a promis că le va restitui suma plătită cu titlu de avans însă ulterior nu a mai putut fi contactat.

I.2.2. În 26 iulie 2018, persoanele vătămate TT. şi III. i-au înmânat în numerar inculpatului 148.800 RON.

Astfel, ulterior primirii preţului imobilului de la persoanele vătămate QQ. şi RR., inculpatul A. a vândut acelaşi imobil, în dosarul de executare nr. 51/E/2013, persoanelor vătămate TT. şi III. în baza unui proces-verbal de licitaţie publică şi a unui act de adjudecare cu privire la care nu a îndeplinit formalităţile legale necesare.

Persoana vătămată TT. a declarat că în iulie 2018, s-a întâlnit întâmplător cu inculpatul A. pe care îl cunoştea prin intermediul unor prieteni, şi i-a relatat acestuia că a fost în căutarea unui apartament, dar nu deţine încă suma de bani necesară achiziţiei acestuia, iar acesta s-a oferit să o ajute, în sensul de a identifica un apartament mai ieftin.

Inculpatul, la sediul A. de pe strada x din Craiova, i-a prezentat dosarul de executare în care era scos la vânzare apartamentul nr. x situat în Craiova, Bd. x; cum partea civilă nu avea toată suma de bani, prietenul ei III. a obţinut un credit de la LLLL. şi i-a dat 12.000 euro.

Inculpatul A. i-a comunicat că urmează să aibă loc licitaţia publică a apartamentului şi că trebuie să se prezinte pe data de 26 iulie 2018 la sediul din strada x. S-au prezentat şi au declarat că doresc să cumpere împreună acel apartament, întrucât amândoi contribuiseră cu o anumită sumă de bani, inculpatul spunându-le că pot depune banii în numerar, pentru că îi va depune el ulterior în contul de consemnare, motiv pentru care i-au înmânat în ziua de 26 iulie 2018 întreaga sumă de bani, bani pe care i-a numărat în prezenţa lor şi le-a eliberat chitanţă.

Inculpatul le-a promis că în data de 16 august 2018 se vor rezolva formalităţile pentru adjudecarea imobilului însă când s-au prezentat acesta nu a mai fost de găsit, fugind din ţară.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică a rezultat că TT. şi III. au achitat către A. suma de 148.800 RON, conform chitanţei seria x nr. x/26.07.2018 şi au primit şi procesul-verbal de licitaţie publică imobiliară din data de 26.07.2018 întocmit de executorul judecătoresc.

I.2.3. În 31 iulie 2018 persoana vătămată II. a plătit suma totală de 203.208 RON, reprezentând preţul integral al apartamentului, inculpatul însuşindu-şi integral suma, fără a o elibera creditorului BBB.

Aceasta s-a prezentat la sediul A. din strada x, unde inculpatul i-a arătat Dosarul de executare silită nr. x/2013 şi i-a comunicat că în ziua de 31 iulie 2018 urmează să aibă loc licitaţia la sediul din strada x.

La A. se afla doar executorul care i-a comunicat că pentru participarea la licitaţie trebuie să depună o cauţiune de 10% din preţ, persoana vătămată depunând în numerar suma de 5000 euro pentru care A. i-a eliberat chitanţă, iar apoi l-a întrebat ce preţ oferă pentru apartament, el spunând că oferă suma de 44.000 euro.

Inculpatul A. l-a întrebat şi pe MMMM., adus de persoana vătămată pentru a licita de formă, care a oferit un preţ mai mic.

Inculpatul a comunicat părţii civile II. că este câştigător al licitaţiei şi a procedat de faţă cu aceştia la întocmirea procesului-verbal de licitaţie, proces-verbal pe care l-a semnat şi de pe care a înmânat un exemplar. Partea civilă a virat restul preţului - de 39.000 euro în contul de consemnare al BEJ A. în data de 31.01.2018.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică a rezultat că partea civilă II. a plătit către A. suma totală de 203.280 RON, reprezentând preţul de cumpărare a unui apartament, din care 20.460 RON au fost înmânaţi numerar lui A., iar diferenţa de 182.820 RON a fost transferată în contul de consemnare al A. de la BBB.

I.3. Dosarul execuţional nr. 9/2016 a fost deschis la cererea creditorului Asociaţia de Proprietari nr. 23 Calea x, în virtutea unui titlu executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 9755/2016 a Judecătoriei Craiova, iar bunul urmărit a fost apartamentul din Craiova, Calea x bl. 21 C ap. 21 al debitorilor NNNN. şi OOOO.; datele de identificare ale imobilului au fost folosite de către inculpat şi în Dosarul execuţional nr. x/2013-menţionat uneori 72/2014.

Acest apartament a fost vândut de către A. persoanelor vătămate JJ., UU., VV. şi YY.

I.3.1. În 19 iulie 2018 inculpatul a declarat adjudecatar la licitaţie publică persoana vătămată JJ.; acesta a plătit parţial preţul, achitând suma de 196.720 RON, astfel: 135.780 RON viraţi în 19 iulie 2018 în contul de consemnare, iar restul de 33.970 RON, cu titlu de diferenţă parţială de preţ, i-a dat numerar inculpatului.

I.3.2. Anterior, pentru acelaşi apartament aflat în executare silită, în 14 decembrie 2017 persoana vătămată UU. a depus cu titlu avans cumpărare apartament suma de 48.000 euro (echivalent RON 224.555), iar în 7 februarie a depus 20.000 RON;

I.3.3. În 10 septembrie 2018 persoana vătămată VV. a participat la licitaţia publică, după care a achitat integral preţul şi a depus în contul de consemnare 268.540 RON, dar inculpatul nu i-a eliberat actul de adjudecare;

I.3.4. Persoana vătămată YY., la iniţiativa inculpatului şi-a vândut apartamentul în care locuia cu soţia şi i-a dat banii inculpatului, respectiv 226.642 RON pentru a cumpăra un apartamentul cu privire la care inculpatul i-a prezentat dosarul de executare.

Pentru preţ, inculpatul A. i-a eliberat două chitanţe cu semnătura şi ştampila lui, spunându-i că este mai bine să-i dea lui banii direct, decât să-i depună în contul A. la bancă, întrucât are o înţelegere în acest sens cu banca respectivă şi va depune el banii în cont.

Inculpatul A. l-a asigurat că în 3-4 luni se vor putea încheia actele de vânzare-cumpărare şi va intra în posesia apartamentului.

Ulterior, după ce a expirat termenul în care trebuia să se încheie contractul de vânzare-cumpărare cu privire la imobil, A. a invocat complicaţii ivite în procedura de executare în sensul că nu reuşea să contacteze proprietarii.

I.4 În Dosarul execuţional nr. x/2014, bunul urmărit era casa din Craiova str. x a debitorului VVV., pe care inculpatul l-a vândut succesiv persoanelor vătămate WW. şi XX. şi numitei PPPP.

I.4.1. Persoana vătămată WW. a făcut un credit bancar pentru a achita preţul casei şi în 15 mai 2017 i-a înmânat inculpatului 35 000 euro(158.900 echivalent RON).

Persoana vătămată WW. a arătat că la începutul lunii mai 2017 A. l-a convins să obţină un credit de la LLLL. pentru a putea să achiziţioneze un imobil situat în Craiova, str. x, aflat în procedura de executare silită, astfel încât în aceeaşi lună i-a înmânat lui A. suma totală de 158.900 RON (35.000 euro), fiindu-i eliberată chitanţă de către A. care i-a promis finalizarea tranzacţiei. Deşi în luna august 2018 WW. i-a solicitat lui A. restituirea sumei de bani, informându-l că în caz contrar va formula plângere penală, iar A. i-a promis returnarea sumei de bani în maximum o săptămână, acest lucru nu s-a întâmplat, ulterior nemaiputând lua legătura cu executorul.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit în cauză rezultă că WW. a plătit către A. suma de 158.900 RON, cu titlu de avans imobil, fiindu-i eliberată chitanţa seria x nr. x din 15.05.2017.

I.4.2. PPPP. i-a achitat 77.000 euro numerar inculpatului, cu titlu de garanţie de participare la licitaţie şi diferenţă până la preţul integral; în urma unor procese civile a reuşit să-şi înscrie în cartea funciară dreptul de proprietate, dar cu debitorul locuind în continuare în casă, fiindcă inculpatul nu a efectuat actele de executare silită.

În concret, din declaraţiile aflate la dosar, reiese că inculpatul i-a prezentat casa din Craiova, str. x cu privire la care a informat-o că ar fi renunţat foştii proprietari la răscumpărare.

Persoana vătămată a achitat garanţia de participare la licitaţie de 10%, licitaţia a avut loc în vara anului 2018, fiindu-i înmânat un proces-verbal de licitaţie la sediul A. din strada x.

Cu privire la diferenţa de preţ inculpatul i-a comunicat că ar fi bine să o achite cât mai repede, deoarece de la această dată urmează să curgă termenul de o lună pentru posibilele contestaţii. Persoana vătămată a împrumutat suma necesară de la două persoane şi i-a înmânat în numerar 77.000 euro.

După o lună de zile l-a sunat pe A. pentru a cunoaşte stadiul formalităţilor de vânzare, respectiv dacă îi poate elibera actul de adjudecare, însă în final ultimul nu i-a mai răspuns la telefon.

I.4.3. În 10 iulie 2018 inculpatul a declarat câştigător la licitaţie persoana vătămată XX., care a achitat în total 312.220 RON, astfel: 50.000 RON numerar, iar 262.220 RON i-a virat în contul de consemnare, de unde inculpatul a transferat 254.700 RON în contul personal.

În concret, din declaraţia persoanei vătămate XX. a rezultat că, deşi executorul judecătoresc A. l-a declarat câştigător al licitaţiei publice din data de 10 iulie 2018, nu a emis actul de adjudecare în termenul de 30 de zile prevăzut de lege.

Mai mult, inculpatul i-a cerut iniţial să îi achite în numerar preţul, însă partea a decis să vireze în contul A. suma de bani care depăşeşte limita de 50.000 de RON. Astfel, i-a înmânat în numerar lui A. suma de 50.000 RON, iar restul sumei prin virament bancar în contul BEJ A. - în total, suma de 67.000 euro.

Inculpatul i-a spus că de îndată ce va achita preţul, el va demara formalităţile necesare şi după o lună - termen despre care i-a spus că a fost stabilit pentru formularea eventualelor contestaţii - va emite actul final de vânzare cumpărare.

Licitaţia a fost organizată la sediul din strada x al BEJ A., în data 10.07.2018, licitaţie la care s-a mai prezentat o persoană, iar XX. fiind declarat adjudecatar al imobilului.

Deşi actul de adjudecare urma să fie încheiat la începutul lunii august - potrivit celor spuse de inculpat - acest lucru nu s-a întâmplat.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit în cauză a rezultat că XX. a achitat către A. suma de 312.220 RON, din care 50.000 RON numerar (Chitanţa nr. x/09.07.2018 pentru suma de 31.222 RON şi Chitanţa nr. x/10.07.2018 pentru suma de 18.778 RON) şi 262.220 RON în contul de consemnare al A.. Această sumă a fost transferată în contul curent al BEJ de la BBB., cu explicaţia de cheltuieli de executare silită, ulterior suma de 254.700 RON fiind transferată în contul personal al lui A.

II. În perioada ianuarie - mai 2015 persoana vătămată QQQQ. i-a plătit inculpatului suma totală de 238.820 RON, pentru bunurile urmărite în două dosare execuţionale:

- nr. x/2014, în care inculpatul a comis şi actele materiale descrise la punctul I.2. în care creditor era KKKK., debitori soţii YYY. şi ZZZ., iar bunul urmărit consta în apartamentul acestora din Craiova, str. x bl. 35 ap. 10;

- nr. x/2013 deschis la cererea creditorului BBB. împotriva debitorului RRRR., asupra apartamentului din Craiova, str. x bl. 62 B.

Inculpatul a eliberat persoanei vătămate 5 chitanţe pentru sumele achitate pentru apartamentele menţionate, dar niciuna nu a fost înregistrată în dosarele execuţionale corespunzătoare.

Astfel, partea civilă ZZ. a declarat că la începutul anului 2015 a formulat iniţial o ofertă pentru un apartament în cadrul Dosarului de executare nr. x/2013, achitând în numerar suma de 87.220 RON pentru care i-a fost eliberată chitanţă de către A., apoi a formulat o ofertă pentru un alt apartament în cadrul Dosarului de executare nr. x/2014, achitând în numerar sumele de 97.500 RON şi 9.600 RON pentru care i-au fost eliberate chitanţe de către A., însă niciuna dintre aceste vânzări nu s-a materializat, A. solicitând apoi noi sume de bani pentru alte imobile pe care le avea în executare - respectiv sumele de 142.000 RON, 132.341 RON şi 13.000 RON - sume care au fost plătite de către persoana vătămată, fiindu-i eliberate chitanţe.

Ofertele persoanei vătămate ZZ. au fost înregistrate de A. în calitatea sa de executor judecătoresc, însă nu se regăsesc la aceste dosare de executare.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit în cauză rezultă că ZZ. i-a plătit lui A., în numerar, suma de 238.820 RON, pentru achiziţia de imobile scoase la licitaţie, în cadrul Dosarelor de executare nr. x/2014 şi nr. x/2013. Pentru suma plătită ZZ. a primit cinci chitanţe de la A., a căror valoare a fost mai mare decât sumele achitate de acesta, conform celor declarate de persoana vătămată care a arătat că unele dintre chitanţele eliberate de A. conţineau şi sumele achitate anterior, pentru care fuseseră deja eliberate chitanţe.

Această faptă realizează elementele unei infracţiuni de abuz în serviciu distincte de faptele enumerate la punctul I.

Din această prezentarea sintetică a stării de fapt, Înalta Curte concluzionează că nu este întemeiată susţinerea inculpatului că nu sunt indicate actele de executare neîndeplinite.

Textele legale au fost şi ele indicate atât cu titlu preliminar, pentru a se descrie în contextul dosarului penal, cadrul legal după care se desfăşoară activitatea de executare silită, cât şi la finalul prezentării actelor materiale comise de către inculpat.

În apel, din analiza proceselor-verbale de licitaţie şi a ofertelor înregistrate, semnate şi ştampilate de inculpat rezultă că acesta şi-a încălcat atribuţiile şi a emis în mod abuziv acte care au creat aparenţa derulării unor proceduri legale şi care atestau în mod real doar plata preţului efectuată de cumpărătorii imobilelor.

Datele reale din dosarele execuţionale au fost folosite în actele întocmite de inculpat în calitate de executor judecătoresc şi eliberate persoanelor vătămate, fără ca acesta să îndeplinească, în mod deliberat, toate formalităţile legale - menţionate la fiecare act material - necesare încheierii acestor acte de vânzare pentru ca ele să producă efectele juridice legale şi fără a distribui sumele încasate de la persoanele vătămate către creditorii din aceste dosare de executare.

Potrivit art. 826 raportat la art. 754 - 756 din C. proc. civ. imobilele urmărite silit se valorifică prin mai multe modalităţi de vânzare, printre care:

Vânzarea directă - când executorul judecătoresc poate proceda, cu acordul ambelor părţi, la valorificarea bunurilor urmărite prin vânzare directă cumpărătorului care oferă cel puţin preţul stabilit potrivit legii. La data vânzării, executorul va întocmi un proces-verbal despre desfăşurarea şi rezultatul acesteia.

Vânzarea silită - în lipsa acordului părţilor sau dacă vânzarea directă ori amiabilă nu se realizează, executorul judecătoresc va proceda la vânzarea prin licitaţie publică a bunurilor sechestrate.

Potrivit art. 836 - 857 din C. proc. civ., pentru vânzarea la licitaţie publică, executorul:

- va stabili de îndată, prin încheiere, valoarea de circulaţie a imobilului, raportată la preţul mediu de piaţă din localitatea respectivă - putând numi un expert în acest scop - şi o va comunica părţilor;

- va fixa preţul imobilului, care va fi preţul de pornire a licitaţiei, la valoarea stabilită conform art. 836, prin încheiere definitivă, dată fără citarea părţilor;

- va fixa, prin încheiere definitivă, termenul pentru vânzarea imobilului, ce va fi adus la cunoştinţa publică prin publicaţii de vânzare care vor cuprinde, printre alte menţiuni, şi: numărul dosarului de executare; titlul executoriu în temeiul căruia se face urmărirea imobiliară; preţul la care a fost evaluat imobilul; ziua, ora şi locul vânzării la licitaţie; invitaţia către toţi cei care vor să cumpere imobilul să se prezinte la termenul de vânzare, la locul fixat în acest scop şi până la acel termen să prezinte oferte de cumpărare; menţiunea că ofertanţii sunt obligaţi să depună, până la termenul de vânzare, o garanţie reprezentând 10% din preţul de pornire a licitaţiei;

- publicaţia de vânzare se va afişa la sediul organului de executare şi al instanţei de executare, la locul unde se află imobilul urmărit, la sediul primăriei în a cărei rază teritorială a fost situat imobilul, precum şi la locul unde se desfăşoară licitaţia, dacă acesta a fost altul decât locul unde a fost situat imobilul.

- publicaţii în extras se vor face, sub sancţiunea nulităţii, într-un ziar de circulaţie naţională, dacă valoarea imobilului depăşeşte suma de 250.000 RON, sau într-un ziar local, dacă nu trece de această sumă;

- publicaţia, în extras sau în întregul ei, va fi publicată, sub sancţiunea nulităţii, şi în Registrul electronic de publicitate a vânzării bunurilor supuse executării silite şi, de asemenea, va putea fi publicată şi în ziare, reviste şi alte publicaţii existente care sunt destinate vânzării unor imobile de natura celui scos la licitaţie, inclusiv pe alte pagini de internet deschise în acelaşi scop;

- va constata îndeplinirea formalităţilor privind afişarea publicaţiei la sediul executorului judecătoresc, la locul unde se află imobilul urmărit, precum şi la locul unde se desfăşoară licitaţia, dacă acesta a fost altul decât locul unde a fost situat imobilul, prin procese-verbale, iar în cazul afişării la sediul instanţei şi la sediul primăriei, când procesul-verbal se întocmeşte de către funcţionarul instituţiei însărcinat cu asemenea atribuţii, executorul judecătoresc trebuie să ataşeze la dosarul de executare dovada că el a solicitat instituţiilor respective afişarea publicaţiei;

- va comunica creditorului urmăritor, debitorului, terţului dobânditor, coproprietarilor sau altor persoane care au un drept înscris în legătură cu bunul imobil scos la vânzare, creditorilor ipotecari înscrişi în cartea funciară şi organelor fiscale locale câte un exemplar din publicaţia de vânzare;

- va ataşa la oferta de cumpărare dovada consemnării garanţiei reprezentând 10% din preţul de începere a licitaţiei pentru termenul respectiv;

- vânzarea la licitaţie se face în mod public şi începe prin citirea de către executor a publicaţiei de vânzare şi a ofertelor primite până la acea dată;

- executorul va oferi apoi spre vânzare imobilul, prin 3 strigări succesive, la intervale de timp care să permită opţiuni şi supralicitări, pornind de la preţul oferit care a fost mai mare decât cel la care s-a făcut evaluarea sau, în lipsa unei asemenea oferte, chiar de la acest preţ;

- în cazul în care nu a fost oferit nici preţul la care imobilul a fost evaluat, vânzarea se va amâna la un alt termen, de cel mult 30 de zile, pentru care se va face o nouă publicaţie, cu excepţia publicării anunţului într-un ziar de circulaţie naţională sau locală; la acest termen, licitaţia va începe de la preţul de 75% din preţul de pornire al primei licitaţii;

- dacă nici la a doua licitaţie imobilul nu a fost adjudecat, la cererea creditorului, executorul judecătoresc va putea stabili o nouă licitaţie, la care licitaţia va începe de la preţul de 50% din preţul de pornire al primei licitaţii;

- vânzarea se va putea face chiar dacă se prezintă o singură persoană care oferă preţul de pornire al acestei licitaţii;

- în conţinutul publicaţiei de vânzare întocmite pentru cel de-al doilea şi al treilea termen vor fi inserate, sub sancţiunea nulităţii, toate menţiunile privind modul de stabilire a preţului de adjudecare a imobilului la al doilea şi al treilea termen;

- va declara adjudecatar persoana care, la termenul de licitaţie, a oferit preţul de vânzare cel mai mare;

- va întocmi un proces-verbal despre desfăşurarea şi rezultatul fiecărei licitaţii, care va cuprinde menţiunile prevăzute de lege;

- la cererea de îndată a executorului, pe cheltuiala adjudecatarului, procesul-verbal de licitaţie care consemnează adjudecarea va fi notat în cartea funciară, iar în termen de o lună de la data înscrierii adjudecării în cartea funciară persoanele interesate vor putea ataca procesul-verbal de licitaţie pe calea contestaţiei la executare;

- adjudecatarul imobilului va depune preţul la dispoziţia executorului judecătoresc, în termen de cel mult 30 de zile de la data vânzării, ţinându-se seama de garanţia depusă în contul preţului;

- la cererea adjudecatarului, executorul judecătoresc, cu acordul creditorului, când acesta nu a fost adjudecatar, precum şi al debitorului, pentru partea din preţ care depăşeşte valoarea creanţei, poate stabili plata preţului în rate cu dobânda legală aferentă, numărul acestora, cuantumul şi data scadenţei lor, precum şi suma care se plăteşte de îndată drept avans;

- după plata integrală a preţului sau a avansului, executorul, pe baza procesului-verbal de licitaţie, va întocmi actul de adjudecare, care va cuprinde menţiunile prevăzute de lege printre care şi menţiunea că actul de adjudecare reprezintă titlu de proprietate şi că poate fi înscris în cartea funciară;

- odată cu predarea către adjudecatar a unui exemplar al actului de adjudecare, executorul judecătoresc va solicita de îndată, din oficiu, intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al adjudecatarului, pe cheltuiala acestuia;

- la cererea adjudecatarului, acesta va fi pus în posesia imobilului adjudecat de către executorul judecătoresc.

Conform art. 704 din C. proc. pen., nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită însăşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage nulitatea actului nelegal, precum şi a actelor de executare subsecvente, dispoziţiile art. 174 şi următoarele fiind aplicabile în mod corespunzător.

Înalta Curte observă că inculpatul a încălcat toate normele procedurale incidente, comiţând o infracţiune de abuz în serviciu sub formă continuată în toate dosarele execuţionale menţionate.

Înalta Curte, constată că pe lângă încălcarea intenţionată a normelor procedurale de executare silită, inculpatul, prin nedistribuirea către persoanele îndreptăţite, stabilite tot de către lege, a sumelor încasate din executarea bunurilor urmărite a încălcat, prin actele de însuşire a banilor, dispoziţia legală care interzice executorilor judecătoreşti să dispună de bunurile obţinute, deci inclusiv de banii încasaţi în procedura de executare silită.

Înalta Curte constată că inculpatului, având calitatea de executor judecătoresc, îi era interzis să dispună, prin virament în contul personal sau prin plata unor cheltuieli curente din banii încasaţi în procedura de executare silită, deoarece art. 46 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti interzice executorilor judecătoreşti să dobândească direct sau prin persoane interpuse, pentru ei sau pentru alţii, bunurile ce au făcut obiectul activităţii de executare silită, deci inclusiv să dobândească sumele de bani obţinute pentru aceste bunuri.

Legea reglementează strict circuitul sumelor de bani încasate, cu orice titlu, în procedura de executare silită: art. 671 din C. proc. civ. dispune obligatoriu că depunerea sau consemnarea oricărei sume în scopul participării la desfăşurarea executării silite, precum şi depunerea sau consemnarea sumelor reprezentând preţul rezultat din vânzarea acestor bunuri se fac la XXX. - S.A., Trezoreria Statului sau la orice altă instituţie de credit care are în obiectul de activitate operaţiuni de consemnare la dispoziţia instanţei de executare sau a executorului judecătoresc, iar eliberarea acestor sume se face persoanelor îndreptăţite sau reprezentanţilor acestora numai pe baza dispoziţiei executorului judecătoresc ori a instanţei de executare, după caz.

Conform art. 864 din C. proc. civ. dacă există un singur creditor urmăritor, după reţinerea cheltuielilor de executare, suma de bani realizată prin urmărirea silită se eliberează acestuia până la acoperirea integrală a drepturilor sale, iar suma rămasă disponibilă se predă debitorului.

De altfel, inculpatul a recunoscut indirect comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, cu ocazia menţinerii poziţiei procesuale de recunoaştere a faptei de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 295 din C. pen., ce consta tocmai în însuşirea din contul de consemnare al biroului executorului judecătoresc A. a sumelor încasate în baza Dosarelor execuţionale nr. x/2013, nr. x/2014, nr. y/2014, nr. x/2016 şi nr. y/2013.

În schimb, a susţinut că nu corespunde realităţii că a transferat sumele achitate în Dosarele execuţionale nr. x/2018 şi nr. x/2013, în contul curent al biroului executorului judecătoresc A., fiindcă aceste sume au fost virate de către debitori direct în contul curent al biroului executorului judecătoresc A., de unde apoi au fost virate în contul curent personal al inculpatului A.

Or, această susţinere este neconcludentă pentru tipicitatea infracţiunii de abuz în serviciu, fiindcă nu schimbă configuraţia infracţiunii, din moment ce din conturile biroului de executor sumele au fost transferate de către inculpat în contul personal ori le-a folosit nelegal la plăţi curente.

De asemenea, din starea de fapt probată nu rezultă că adjudecatarii iniţiali s-au răzgândit şi nu au mai dorit să dobândească imobilul, şi nici că inculpatul a încasat banii pentru acelaşi imobil de la mai multe persoane din cauză că adjudecatarul iniţial nu ar fi plătit diferenţa până la preţul integral în 30 de zile de la adjudecare.

Afirmaţia sa că persoanelor care au dobândit imobilul inculpatul le-a remis procesul-verbal de adjudecare, finalizând procedura de executare silită, iar celor cărora nu le-a eliberat actul de adjudecare ar fi avut doar calitatea de ofertanţi în cadrul unei proceduri de vânzare directă, nu de licitaţie publică, motiv pentru care ele nu au dobândit imobilele este subiectivă, dovadă că inculpatul nu a invocat vreo probă în sprijinul susţinerilor sale.

De altfel, în apel, prin conţinutul celor invocate, inculpatul a solicitat doar reinterpretarea probelor în sensul dorit de el, deşi probele constând în înscrisuri, rapoarte de constatare şi declaraţii de martor sunt univoce şi necontestate.

În considerentele sentinţei, după cum se observă şi din sinteza anterioară a stării de fapt, sunt indicate cazurile în care inculpatul a emis şi a eliberat actele de adjudecare, pe baza cărora s-a reuşit înscrierea noului proprietar în cartea funciară, cazurile în care, deşi a eliberat actul final, dobânditorul nu a reuşit înscrierea din cauză că era deja înscris un alt act de adjudecare, dar şi cazurile în care nu a întocmit actele de adjudecare, pe motiv că le va întocmi ulterior, ceea ce nu s-a întâmplat.

Pe de altă parte, afirmaţia sa că în procedura vânzării directe executorul judecătoresc nu poate din proprie iniţiativă să mai restituie sumele depuse de către ofertant, ci doar la cererea acestuia, este irelevantă din moment ce el şi-a însuşit sumele obţinute în procedura executării silite. Afirmaţia este nelegală, fiind contrară dispoziţiilor art. 864 din C. proc. civ.

Apelantul a mai susţinut că nu ar fi distribuit către creditori sumele de bani încasate în procedura executării silite, tocmai pentru că sumele încasate de la persoanele vătămate WW., QQ., RR., UU., SS., YY. şi ZZ., nu reprezintă sume rezultate din executarea silită, ci sume de bani depuse de persoanele vătămate prin formularea ofertelor de cumpărare; cum vânzarea nu a fost finalizată, sumele au rămas în gestiunea executorului, deci a inculpatului apelant.

Înalta Curte constată însă că potrivit dispoziţiilor legale menţionate sumele trebuiau să se regăsească în contul de consemnare, iar executorul era obligat să le elibereze persoanelor îndreptăţite.

A mai susţinut, în ceea ce priveşte celelalte persoane vătămate, că acestea au depus preţul imobilelor adjudecate, sumele sunt la dispoziţia executorului judecătoresc şi urmează să fie eliberate sau distribuite creditorilor; faptul că nu le-a distribuit încă, nu înseamnă că inculpatul a acţionat cu intenţie de a prejudicia persoanele vătămate şi poate fi invocat pe calea contestaţiei la executare, de competenţa instanţei civile de executare, cale procesuală destinată sancţionării încălcării normelor procedurale cu ocazia desfăşurării executării silite.

Această susţinere este însă contrazisă de succesiunea rapidă a actelor materiale comise de către inculpat, unele la doar câteva zile de la încasarea preţului pentru prima oară pentru un acelaşi imobil şi mai ales de împrejurarea că sumele nu pot fi distribuite în procedura executării silite, tocmai fiindcă inculpatul şi le-a însuşit.

În consecinţă, Înalta Curte reţine că actele materiale descrise sub punctul I din considerentele deciziei, comise în perioada mai 2017 - septembrie 2018 la care se adaugă actele materiale cu privire la care în apel s-a schimbat încadrarea juridică realizează elementele de tipicitate ale infracţiunii continuate de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 din C. pen.

Actele materiale au fost comise cu intenţie directă de către inculpatul A., care, deşi cunoştea obligaţiile prescrise de lege ce-i reveneau în calitate de executor judecătoresc, în desfăşurarea procedurilor de executare silită, totuşi nu le-a îndeplinit ori le-a îndeplinit contra legii.

Infracţiunea menţionată a fost comisă în perioada mai 2017 - septembrie 2018 şi constă în actele materiale descrise comise în Dosarele execuţionale nr. x/2013, y/2014, z/2014, w/2014, t/2016, la care se adaugă actele care au fost greşit încadrate de către prima instanţă în infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 295 din C. pen., comise în Dosarul nr. x/2013, precum şi în Dosarul nr. x/2018 - cu privire la care Înalta Curte a schimbat încadrarea juridică prin încheierea din apel din 20 septembrie 2022.

Astfel, Dosarul nr. x/2013, avea ca obiect executarea unui imobil din Craiova, Aleea x, al garanţilor ipotecari BBBB. şi Daniela, garanţi ai debitorului CCCC.; imobilul a fost adjudecat şi intabulat de către martorul KKK. care a achitat preţul de 208.786,50 RON - în urma scăderii cheltuielilor de executare rămânând 177.535,50 RON - în contul de consemnare al biroul executorului judecătoresc A., de unde suma a fost transferată de inculpat în contul curent al biroul executorului judecătoresc şi în contul său personal, după care a fost folosită pentru diverse plăţi.

În cadrul Dosarului nr. x/2018, în care DDDD. avea calitatea de creditor, debitoarea S.C. KK. S.R.L. a achitat o parte din debit, respectiv suma de 220.252 RON, consemnată în contul biroului executorului, de unde a fost transferată de inculpat în contul său personal.

Prin urmare, inculpatul a dispus de sumele încasate de la debitori, contrar interdicţiei legale, deci motivele de apel invocate de către inculpat cu privire la această infracţiune de abuz în serviciu sunt nefondate.

Trecând la analiza apelului inculpatului vizând infracţiunea de înşelăciune comisă prin încheierea promisiunilor bilaterale de vânzare-cumpărare a apartamentelor oferite spre vânzare de către inculpat, Înalta Curte constată că acesta a recunoscut integral starea de fapt însă invocă că prima instanţă nu a avut în vedere apărările şi susţinerile lui din concluziile scrise, şi anume că în toate aceste contracte s-a menţionat doar că inculpatul va dobândi dreptul de proprietate asupra imobilelor în baza unei alte promisiuni de vânzare-cumpărare pe care o încheiase anterior cu proprietarul imobilelor, S.C. LLL., prin urmare neîndeplinirea obligaţiilor asumate de către inculpat atrage numai rezoluţiunea de drept a contractelor.

Pe de altă parte, a susţinut că în mod greşit a fost acuzat penal că ar fi promis mai multor persoane unul şi acelaşi bun imobil, fiindcă legea civilă nu interzice vânzarea bunului altuia. Mai mult, fiind încheiate la date diferite, de fiecare dată noul contract s-a încheiat în condiţiile în care precedentul era rezoluţionat de plin drept, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor de plată a ratelor de către beneficiarul iniţial al promisiunii, deşi inculpatul şi-a îndeplinit toate obligaţiile în vederea achiziţionării imobilelor de la S.C. LLL.

Înalta Curte constată că aceste susţineri nu rezultă din probele administrate.

Astfel, din declaraţiile inculpatului, ale părţilor civile şi ale martorilor care au încheiat promisiunile de vânzare-cumpărare cu inculpatul, precum şi din conţinutul acestora rezultă că în perioada 2016 - 2018, inculpatul a încheiat 21 de promisiuni bilaterale de vânzare - cumpărare prin care promitea să vândă cel mai târziu până în anul 2018, imobile determinate situate în municipiul Craiova, asupra cărora el urma să dobândească dreptul de proprietate cel mai târziu în anul 2031, în baza unor alte promisiuni bilaterale de vânzare - cumpărare, încheiate de acesta cu proprietarul S.C. LLL.; inculpatul a promis acelaşi apartament mai multor persoane, de la care a încasat preţul, declarând în conţinutul promisiunilor că nu a mai încheiat anterior vreo altă promisiune având ca obiect acelaşi bun şi că acestea nu sunt grevate de sarcini, cauzând astfel un prejudiciu în valoare de 1.888.898 RON şi 538,200 euro persoanelor vătămate: C. (fapta descrisă la punctul III.1.1.), G. (fapta descrisă la punctul III.1.4), D. (fapta descrisă la punctul III.1.2), J. (fapta descrisă la punctul III.2.3),K. (fapta descrisă la punctul III.2.4), N. (fapta descrisă la punctul III.3.1), O. (fapta descrisă la punctul III.3.2), Q. şi R. (fapta descrisă la punctul III.4.2),S. (fapta descrisă la punctul III.5.2), T. (fapta descrisă la punctele III.5.3 şi III.7.3.), JJJ. (fapta descrisă la punctul III.5.5), V. (fapta descrisă la punctul III.6.1), W. (fapta descrisă la punctul III.6.3),X. (fapta descrisă la punctul III.6.4), Y. (fapta descrisă la punctul III.6.5), Z. (fapta descrisă la punctul III.7.1), BB. (fapta descrisă la punctul III.7.4.), CC. (fapta descrisă la punctul III.7.5) şi DD.(fapta descrisă la punctul III.8.1).

Întemeiat s-a considerat de către instanţă că actele materiale întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Susţinerea inculpatului că legea civilă nu interzice vânzarea bunului altuia este neconcludentă din moment ce actele încheiate au avut ca obiect nu vânzarea, ci practic un antecontract de vânzare-cumpărare, ce a fost doar mijlocul fraudulos folosit pentru înşelarea persoanelor vătămate.

Corelativ infracţiunii de înşelăciune, prin sentinţă întemeiat s-a reţinut existenţa vinovăţiei inculpatului şi pentru comiterea infracţiunii de fals în declaraţii în formă continuată, prevăzută de art. 326 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că în cuprinsul celor 21 de promisiuni bilaterale notariale inculpatul a declarat contrar realităţii că nu au fost încheiate anterior alte promisiuni de vânzare - cumpărare.

Motivul de apel conform căruia în contractele încheiate cu părţile civile G., K. şi X. lipseşte menţiunea că nu au mai fost încheiate anterior promisiuni de vânzare cumpărare nu lipseşte de tipicitate infracţiunea de fals în declaraţii în formă continuată prevăzută de art. 326 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în condiţiile în care se menţionează că bunul nu este grevat de alte sarcini, deşi a făcut obiectul unor promisiuni succesive.

Apelul inculpatului este însă fondat referitor la anularea de către judecătorul fondului a 31 de promisiuni de vânzare cumpărare, deşi s-a reţinut că doar 21 de promisiuni fac obiectul infracţiunii de fals în declaraţii în formă continuată prevăzută de art. 326 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Înalta Curte constată că este neargumentată şi lipsită de temei anularea promisiunile de vânzare, care, de altfel, au fost excluse chiar de către prima instanţă şi din conţinutul infracţiunii de înşelăciune.

Ca atare, în apel se va înlătura dispoziţia de anulare a următoarelor promisiuni de vânzare-cumpărare: nr. x/2018 încheiată la notar public B., între inculpat şi partea civilă E.; nr. x/2016 încheiată la notar public B., între inculpat şi partea civilă H.; nr. x/2017 încheiată la notar public B., între inculpat şi partea civilă I.; nr. x/2018 încheiată la notar public B., între inculpat şi partea civilă L.; nr. x/2018 încheiată la notar public B., între inculpat şi partea civilă M.; nr. x/2017 încheiată la notar public B., între inculpat şi partea civilă P.; nr. x/2017 încheiată la notar public B., între inculpat şi partea civilă P.; x/2017 încheiată la notar public B., între inculpat şi partea civilă P.; nr. x/2018 încheiată la notar public B., între inculpat şi partea civilă AA. şi x/2016 încheiată la notar public B., între inculpat şi părţile civile FF. şi GG.

De asemenea, apelul său este fondat în ceea ce priveşte împlinirea termenului general de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 1 (un) an închisoare, comisă în perioada 2016-2017 în dauna părţilor civile DDD., EEE. şi FFF.

Astfel, din conţinutul Deciziilor Curţii Constituţionale a României nr. 297/2018 şi nr. x/2022 se desprind următoarele:

- art. 155 alin. (1) din C. pen., supus controlului de constituţionalitate, a avut următorul conţinut:

"Cursul termenului prescripţiei penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză"

- prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 s-a constatat neconstituţionalitatea soluţiei legislative circumscrisă sintagmei "oricărui act de procedură în cauză", întrucât aceasta era lipsită de previzibilitate şi, totodată, contrară principiului legalităţii incriminării, pentru că sintagma are în vedere şi acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermiţându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripţiei şi al începerii unui nou termen de prescripţie a răspunderii sale penale (paragraful 31);

- Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 are în raport de interpretarea Curţii Constituţionale natura unei decizii simple/extreme, întrucât instanţa de contencios constituţional a sancţionat unica soluţie legislativă reglementată prin dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. (aspect statuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, paragraful 61). Referirea la soluţia legislativă cuprinsă în C. pen. anterior a avut un rol orientativ, iar nu obligatoriu, destinat legiuitorului, iar nu organelor judiciare (paragrafele 68, 70) şi aceasta nu putea fi interpretată ca o permisiune acordată de către instanţa de contencios constituţional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale (paragraful 72);

- de la data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, respectiv 25 iunie 2018, "fondul activ al legislaţiei nu a conţinut vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale", rămânând neafectate termenele de prescripţie generală reglementate de dispoziţiile art. 154 din C. pen. (Decizia nr. 358/2022, paragraful 73, 74);

- ulterior publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, respectiv 25 iunie 2018, textul art. 155 alin. (1) din C. pen. a avut următorul conţinut:

"Cursul termenului prescripţiei penale se întrerupe prin îndeplinirea"(Decizia nr. 358/2022, paragraful 76);

- prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022 s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., reţinându-se că norma supusă controlului de constituţionalitatea nu este susceptibilă de o aplicare clară şi previzibilă în absenţa intervenţiei legiuitorului (paragrafele 60, 75);

- prin O.U.G. nr. 71/2002, publicată în M. Of. nr. 531/30.05.2022 au fost modificate dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., prevăzându-se "Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului".

În raport cu aspectele expuse şi având în vedere efectele deciziilor Curţii Constituţionale astfel cum sunt prevăzute de art. 147 alin. (1) din Constituţia României, se reţine că în ceea ce priveşte întreruperea termenului prescripţiei răspunderii penale prevăzută de art. 155 alin. (1) din C. pen. a existat următoarea succesiune de legi:

- de la data intrării în vigoare a C. pen. (1 februarie 2014) şi până la publicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, textul art. 155 alin. (1) din C. pen. a avut conţinutul "Cursul termenului prescripţiei penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză" şi s-a bucurat de prezumţia de constituţionalitate.

- între data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 (a cărei natură a fost lămurită prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022) şi până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 71/2022, textul art. 155 alin. (1) din C. pen. a avut conţinutul "Cursul termenului prescripţiei penale se întrerupe prin îndeplinirea" şi nu a cuprins vreun caz de întrerupere a cursului termenului de prescripţie.

- de la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 71/2022, textul art. 155 alin. (1) din C. pen. are următorul conţinut "Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului".

Întrucât în dreptul român normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial), acestea sunt supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 din C. pen.

În consecinţă, având în vedere aspectele reţinute cu privire la efectele deciziilor Curţii Constituţionale, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. în forma în vigoare ulterior Deciziei nr. 297/2018 (a cărei natură a fost stabilită prin Decizia nr. 358/2022) constituie lege penală mai favorabilă, ca efect al inexistenţei unui caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale cu consecinţa incidenţei exclusiv a termenelor generale de prescripţie prevăzute de art. 154 din C. pen.

În sensul celor de mai sus este şi Decizia nr. 67 din data de 25 octombrie 2022 a Înalte Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie penală prin care s-a statuat că "Având în vedere delimitarea efectelor prescripţiei răspunderii penale astfel cum rezultă din considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.092/2012 (publicată în M. Of. nr. 67/31.01.2013) într-un efect principal, reprezentat de înlăturarea răspunderii penale şi, respectiv, un efect derivat, de ordin procesual, constând în înlăturarea acţiunii penale, se reţine că, la rândul său, întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale are un efect de drept material, modificând regimul răspunderii penale prin prelungirea intervalului de timp în care statul îşi poate exercita dreptul de a trage la răspundere penală, şi un efect derivat, de ordin procesual, respectiv repunerea organelor judiciare într-un nou termen în care îşi pot exercita rolul activ, conferit de dispoziţiile art. 5 din C. proc. pen., de stabilire a adevărului, în cauzele penale, pe baza probelor administrate.

Cele două efecte nu se confundă şi nu sunt reglementate de aceleaşi categorii de norme legale.

În consecinţă, nu este posibilă extinderea regulilor referitoare la aplicarea în timp a legii procesuale care reglementează condiţiile de legalitate ale actului procedural care constituie cauza la efectul de drept material al întreruperii cursului prescripţiei. Mai concret, dacă s-ar admite că întreruperea prescripţiei este reglementată de norme procesuale întrucât cauza ei este un act de procedură, ar însemna să se confunde cauza în sine cu efectul principal constând în întreruperea cursului prescripţiei penale. Or, aşa cum s-a arătat, cauza prevăzută de art. 155 alin. (1) din C. pen. (îndeplinirea unui act de procedură) are ca efect de drept material întreruperea termenului de prescripţie, care produce consecinţa prelungirii termenului în care poate fi atrasă răspunderea penală.

Aşadar, nu pot fi extinse dispoziţiile procesuale care reglementează cauza (actul de procedură) la întreaga instituţie a întreruperii cursului prescripţiei, efectul acesteia fiind prevăzut în mod distinct de legea penală de drept material şi constând în prelungirea termenului în care poate fi atrasă răspunderea penală."

Aplicând dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. criteriile pentru delimitarea normelor de drept material de normele de procedură penală, aşa cum rezultă din Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.470/2011 (publicată în M. Of. nr. 853/2.12.2011), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie penală, prin decizia mai sus menţionată a concluzionat că "dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma în vigoare anterioară Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, constituie o normă de drept penal material, iar nu o normă de procedură penală."

În dreptul intern, principiul legii penale mai favorabile are un rang constituţional, fiind prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţia României, republicată. Totodată, aplicarea legii penale mai favorabile este prevăzută şi de art. 5 din C. pen., respectiv de art. 6 din C. pen.

Potrivit art. 5 alin. (1) şi (2) din C. pen., principiul legii penale mai favorabile este aplicabil actelor normative, prevederilor acestora care au fost declarate neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile. Asemănător, dacă o normă favorabilă declarată neconstituţională poate ultraactiva, la rândul său o normă care devine mai favorabilă în urma unei decizii de constatare a neconstituţionalităţii ei (integral sau parţial) va putea retroactiva în baza principiului legii penale mai favorabile.

Referitor la efectele deciziilor Curţii Constituţionale, într-o jurisprudenţă constantă s-a arătat că acestea pot avea aptitudinea de a reconfigura conţinutul unei norme de incriminare ori chiar de a produce efecte echivalente cu o lege de dezincriminare, în ambele cazuri dispoziţiile constatate ca neconstituţionale fiind eliminate din fondul activ al legislaţiei. Or, prin eliminarea unei dispoziţii sau a unei părţi dintr-o dispoziţie legală ca efect al deciziei de constatare a neconstituţionalităţii ei, lipsa reglementării în materia respectivă sau norma parţială rămasă în vigoare poate intra în domeniul de aplicare a legii penale mai favorabile.

Raportat la argumentele expuse prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 265/2014 (publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie penală în Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022 a reţinut că "în contextul examinării instituţiei prescripţiei răspunderii penale nu pot fi combinate prevederi cuprinse în două legi distincte, una aparţinând dreptului procesual aplicabilă cauzei (actului întreruptiv) şi una aparţinând dreptului material, aplicabilă efectului (întreruperea cursului prescripţiei), întrucât ar echivala cu crearea unei lex tertia.

Consecutiv, sub aceeaşi interdicţie intră şi combinarea în cauzele pendinte a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. în forma anterioară Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripţiei, cu dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menţionate, care înlătură un asemenea efect după cum s-a arătat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, întrucât ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeaşi instituţie juridică, exercitând un atribut care nu le revine şi intrând în sfera de competenţă constituţională a legiuitorului.

Cu alte cuvinte, existenţa caracterului întreruptiv al cursului prescripţiei în cazul îndeplinirii unui act de procedură în cauză poate fi examinată prin raportare la o singură normă legală, apreciată ca fiind mai favorabilă persoanei acuzate, iar nu prin combinarea unor dispoziţii legale succesive."

În consecinţă, în baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. instanţa de apel va înceta procesul penal privind infracţiunea de înşelăciune (comisă în perioada 2016-2017), prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 1 (un) an închisoare, constatând intervenţia răspunderii penale.

Cu privire la infracţiunea de înşelăciune comisă în dauna părţilor civile YY. şi SS., constând în vânzarea aceluiaşi autoturism x al biroului executorului judecătoresc A., inculpatul a susţinut că a încasat avansul de 10.000 RON de la primul, iar de la cea de-a doua parte civilă a încasat preţul de 24.500 RON, urmând să îi vândă autoturismul, dacă primul cumpărător nu plătea integral preţul convenit, iar împrejurarea că ulterior inculpatul nu i-a mai restituit ultimei părţi civile suma de 24.500 RON a fost cauzată de nereluarea activităţii de executor de către inculpat.

Înalta Curte constată însă că aceste susţineri nu corespund însă stării de fapt ce rezultă din probe.

Inculpatul A., în perioada iulie 2017 - mai 2018, a indus în eroare succesiv cele două persoane, convingându-le că el va achita leasingul autoturismului x cu numărul de înmatriculare x, pentru ca persoanele vătămate să-i remită sumele de bani cu titlu de preţ pentru vânzarea de două ori a autoturismului x, ce făcea obiectul unui contract de leasing, încasând 7.000 euro de la partea civilă YY. şi 25.400 RON pe bază de chitanţe de la partea civilă SS.

Justificat s-a considerat de către prima instanţă că aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Într-adevăr, vânzarea aceluiaşi bun de două ori şi încasarea preţului de către inculpat, în condiţiile în care autoturismul nu era achitat integral denotă intenţia sa de a înşela părţile civile.

În final, firma de leasing a recuperat pe calea executării silite autoturismul x, astfel cum a rezultă din procesul-verbal din data de 12.03.2019 întocmit în cadrul Dosarului de executare silită nr. x/E/2018 de pe rolul BEJA SSSS. şi TTTT. la solicitarea creditorului UUUU. S.A.

Apelantul a mai criticat soluţia de condamnare pentru infracţiunea de abuz de încredere, comisă în dauna părţii civile S.C. UUU. S.A. privind autoturismul x, luat în leasing, afirmând că nu a comis fapta cu vinovăţia prevăzută de lege, dovadă că la data formulării plângerii penale, partea civilă avea cunoştinţă că autoturismul se afla în posesia martorului VVV., societatea de leasing eliberând împuterniciri pentru autoturism pe numele membrilor familiei VVV. în perioada 2014 - 2018.

Contrar susţinerilor apelantului, Înalta Curte constată că faptele inculpatului A. care, în calitate de reprezentant legal al A., în perioada 2014 - 2018 a achiziţionat în numele biroului de executor, în sistem de leasing financiar, autoturismele marca x cu nr. de înmatriculare x şi marca x cu nr. de înmatriculare x de la firmele GGG. S.A. şi HHH. S.A., însă nu a achitat ratele de leasing, urmată de însuşirea autoturismelor, cauzând în acest fel un prejudiciu total de 25.923,57 euro şi 23.244,86 RON firmelor de leasing, întrunesc elementele constitutive a două infracţiuni de abuz de încredere, prev. de art. 238 cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

Mai mult, potrivit art. 238 din C. pen. abuzul de încredere se realizează nu doar prin însuşirea sau însuşirea pe nedrept, ci şi prin refuzul de a restitui bunul.

Astfel, primul autoturism a fost vândut de către inculpat în Grecia. Autorităţile judiciare din Grecia l-au găsit într-un garaj al companiei VVVV.; numitul WWWW. a declarat că a cumpărat autoturismul în luna septembrie 2018 de la un cetăţean român cu numele A. şi a predând autorităţilor din Grecia o copie a actului de identitate a numitului A. şi o copie a certificatului de înmatriculare al autoturismului în cauză.

Referitor la cel de-al doilea autoturism, din declaraţia martorul H. rezultă că inculpatul nu l-a restituit la cererea societăţii de leasing, fiind dat de către inculpat familiei VVV. din Craiova, care i-au schimbat numărul de înmatriculare.

Din raportul de constatare întocmit de specialiştii antifraudă a rezultat că prejudiciul cauzat S.C. GGG. S.A. prin activitatea infracţională a inculpatului se ridică la suma de 12.346,05 euro şi 8.017,31 RON reprezentând rate de leasing restante, rate de asigurare casco restante, dobândă, capital nefacturat şi cheltuieli aferente închiderii contractului de leasing nr. x încheiat cu A. pentru autovehicul marca x serie şasiu x cu nr. înmatriculare x; prejudiciul cauzat S.C. HHH. S.A. se ridică la suma de 13.577,52 euro şi 15.227,55 RON, reprezentând rate de leasing restante, rate de asigurare casco restante, dobândă, capital nefacturat şi cheltuieli aferente închiderii Contractului de leasing nr. x/11.04.2014, pentru autovehiculul marca x serie şasiu x cu nr. înmatriculare x.

Se constată, din natura sumelor menţionate, că este nefondat motivul de apel potrivit căruia daunele nu s-ar cuveni societăţii de leasing, deoarece autoturismul i-a fost restituit acesteia.

În finalul memoriului, inculpatul a criticat temeiul ridicării unei măsuri asigurătorii datorită plăţii preţului imobilului licitat, pe când, legal, sechestrul a rămas fără obiect ca urmare a adjudecării bunului sechestrat.

Analizând acest motiv, Înalta Curte constată că, în vederea recuperării prejudiciului cauzat prin săvârşirea infracţiunilor, prin ordonanţa procurorului din data de 17.12.2018, s-a dispus luarea măsurii asigurătorii, constând în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru - până la concurenţa sumei reprezentând prejudiciul produs prin infracţiuni, asupra bunurilor imobile aflate în proprietatea inculpatului A.: imobil situat în Craiova, strada x nr. 34 (fost nr. 22) judeţul Dolj, compus din casă de locuit (cu antreu, hol şi două camere) şi teren intravilan în suprafaţă de 100 mp, dobândit conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x din 11.11.2004 de BNP MMM., înscris în CF nr. x a localităţii Craiova cu o valoarea estimată de 13.000 euro şi asupra imobilului situat în Craiova, strada x nr. 120, judeţul Dolj (fost T22,P4) judeţul Dolj, compus din teren intravilan în suprafaţă de 346 mp, dobândit conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 6.09.2007 de BNP NN., înscris în CF nr. x a localităţii Craiova, cu o valoare estimată de 61.242 euro.

În ceea ce priveşte primul imobil, acesta a fost adjudecat la data de 17.022.2021 de către petentul NNN., în cadrul Dosarului de executare nr. x/E/2020 de Societatea Civilă profesională a executorilor judecătoreşti OOO. şi PPP., imobilul fiind intabulat în cartea funciară, petentul formulând în cauza de faţă cerere de ridicare a sechestrului, în condiţiile în care a dobândit imobilul în procedura de executare silită.

Or, din moment ce dobânditorul a solicitat instanţei penale ridicarea sechestrului penal, fiindcă acesta nu a fost ridicat în baza actului de adjudecare emis de către executor, este neconcludentă critica apelantului că sechestrul trebuia ridicat în baza actului de adjudecare emis de către executor, ca rămas fără obiect.

C. Asupra apelului părţii civile G.:

Partea civilă apelantă G. a atacat sentinţa doar sub aspectul laturii civile, criticând încheierea prin care i s-a respins ca tardivă cererea de introducere în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a asigurătorului de răspundere profesională a inculpatului, LL. S.A. Bucureşti.

În esenţă a argumentat că cererea sa a fost formulată în termen, fiindcă nu a fost citat în procedura de cameră preliminară pentru a solicita atunci introducerea în proces a asigurătorului. A mai arătat că atât doctrina juridică, cât şi jurisprudenţa susţin teza sa, aceea că efectele Deciziei CCR nr. 2017/2017 - invocate pentru respingerea cererii ca tardivă ar trebui corelate cu dispoziţiile legale referitoare la momentul până la care persoana vătămată se poate constitui parte civilă şi să se constate că ea a cerut introducerea în proces a părţii responsabile civilmente odată cu constituirea de parte civilă, deci prima trebuie obligată în solidar cu inculpatul la plata contravalorii prejudiciului corect stabilit de către prima instanţă.

Înalta Curte constată că solicitarea părţii civile este nelegală.

Astfel, la termenul din 30 martie 2021, din cursul judecăţii, partea civilă S.C. KK. S.R.L., a solicitat introducerea în cauză ca parte responsabilă civilmente a LL. S.A., în condiţiile în care inculpatul s-a folosit de calitatea sa de executor judecătoresc pentru a instrumenta abuziv dosarele de executare silită, de a gestiona conturile speciale ale A. în interesul său personal, pentru a induce în eroare un număr mare de persoane.

Aceeaşi cerere a fost formulată de către partea civilă BB. la termenul din 29.04.2021, de partea civilă II. prin cererea înregistrată la 28 aprilie 2021, de partea civilă apelantă G. la termenul din 25 mai 2021, şi de partea civilă JJ.

În cauză s-a dispus citarea asigurătorului.

SC LL. S.A. a invocat tardivitatea formulării cererilor părţilor civile menţionate.

În fapt, societatea de asigurări a încheiat un contractul de asigurare facultativă de răspundere civilă profesională nr. x la data de 28 iunie 2017 cu inculpatul, pentru răspunderea profesională decurgând din activitatea lui de executor judecătoresc, perioada acoperită fiind 13.07.2018 - 12.07.2019.

La data de 10 iunie 2019, asigurătorul a fost informat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, că în urma plângerii formulate de mai multe persoane fizice şi juridice împotriva inculpatului, s-a întocmit un dosar penal.

Prin urmare, între inculpat şi asigurător a fost încheiat Actul adiţional nr. x la poliţa de asigurare, în sensul că începând cu data de 12 iunie 2019 se exclude din asigurare inculpatul.

În mod legal, prima instanţă a considerat că raportat la dispoziţiile art. 21 C. proc. pen. privind introducerea în procesul penal a părţii responsabile civilmente şi raportat la Decizia nr. 257/2017 a Curţii Constituţionale, introducerea părţii responsabile civilmente în calitate de parte, după parcurgerea procedurii în camera preliminară este inadmisibilă, fiindcă este încălcat dreptul ei la apărare, fiind lipsită de posibilitatea de a participa la procedura de cameră preliminară.

Aşadar, legal şi temeinic, judecătorul fondului prin încheierea din 25 mai 2021, a respins ca tardive cererile formulate de părţile civile privind introducerea în cauză a S.C. LL. S.A., precum şi a Casei de Asigurări a Executorilor Judecătoreşti, astfel cum a invocat societatea de asigurare.

În consecinţă, este nefondat apelul declarat sub acest aspect de către partea civilă.

La examinarea cauzei din oficiu Înalta Curte nu a constat aspecte de nelegalitate sau de netemeinicie ce pot fi luat în considerare din oficiu.

Aşa fiind, asupra apelurilor declarate, Înalta Curte, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. va admite apelul părţii civile BBB. şi apelul inculpatului A. declarate împotriva Sentinţei penale nr. 64/18 martie 2022 a Curţii de Apel Craiova sub aspectul greşitei condamnări pentru infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) din C. pen., al prescripţiei răspunderii penale, al greşitei soluţionări a laturii civile, precum şi sub aspectul greşitei anulări a unor acte, va desfiinţa în aceste limite sentinţa atacată şi va pronunţa o nouă hotărâre în cauză.

În acest sens, va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată de către prima instanţă în pedepsele componente şi va înlătura sporul aplicat de 5 ani, 8 luni şi 20 de zile închisoare.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. va înceta procesul penal privind infracţiunea de înşelăciune (comisă în perioada 2016 - 2017), prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., pentru care i s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 (un) an închisoare, constatând intervenţia răspunderii penale.

Va condamna pe inculpat, cu respectarea criteriilor de individualizare judiciară a pedepsei reţinute de către prima instanţă, conform art. 74 din C. pen., la pedeapsa principală de 5 ani închisoare pentru infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (descrisă la punctul I din considerentele deciziei) prin includerea în conţinutul acesteia a actelor materiale comise în Dosarele execuţionale nr. x/2013 şi nr. x/2018, astfel cum s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de delapidare, prev. de art. 295 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. prin încheierea din 20 septembrie 2022, faptă comisă în perioada mai 2017 - septembrie 2018.

Va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 5 ani a exercitării drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., şi anume dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de executor judecătoresc.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară.

Va menţine pedepsele aplicate pentru celelalte infracţiuni.

Va constata că infracţiunile pentru care a fost condamnat inculpatul în prezentul dosar penal sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 6 din 11.02.2021 a Judecătoriei Râmnicu Sărat, definitivă prin Decizia penală nr. 492 din 21 aprilie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, astfel cum au fost repuse în individualitatea lor, respectiv:

- 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de falsificare de monede, prevăzută de art. 310 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

- 2 ani închisoare pentru infracţiunea de falsificare de monede, prevăzută de art. 310 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

- 9 luni închisoare, pentru infracţiunea de deţinere de instrumente în vederea falsificării de valori, prevăzută de art. 314 alin. (1) raportat la art. 310 din C. pen.

- 9 luni închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 75 alin. (1) lit. d) din C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 40 alin. (2) din C. pen. va contopi pedepsele din prezenta cauză penală cu pedepsele definitive aplicate pentru infracţiuni concurente, va aplica pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care se adaugă sporul de 4 ani, 8 luni şi 20 de zile, reprezentând o treime din totalul (însumând 14 ani şi 2 luni închisoare) celorlalte pedepse, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani, 8 luni şi 20 de zile, în regim de detenţie.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., va contopi pedepsele complementare aplicate inculpatului şi va interzice pe o perioadă de 5 ani exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din Codul, şi anume dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de executor judecătoresc.

În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., va contopi pedepsele accesorii aplicate inculpatului şi interzice exercitarea drepturilor a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară.

În temeiul art. 72 din C. pen. va computa din pedeapsa rezultantă durata arestării preventive a inculpatului de la 11 decembrie 2019 la zi.

Va înlătură dispoziţia de anulare a următoarelor promisiuni de vânzare-cumpărare: nr. x/2018 încheiată la notar public B. între inculpat şi partea civilă E.; nr. x/2016 încheiată la notar public B. între inculpat şi partea civilă H.; nr. x/2017 încheiată la notar public B. între inculpat şi partea civilă I.; nr. x/2018 încheiată la notar public B. între inculpat şi partea civilă L.; nr. x/2018 încheiată la notar public B., între inculpat şi partea civilă M.; nr. x/2017 încheiată la notar public B. între inculpat şi partea civilă P.; nr. x/2017 încheiată la notar public B. între inculpat şi partea civilă P.; x/2017 încheiată la notar public B. între inculpat şi partea civilă P.; nr. x/2018 încheiată la notar public B. între inculpat şi partea civilă AA. şi x/2016 încheiată la notar public B. între inculpat şi părţile civile FF. şi GG.

Va înlătura obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile către BEJ AAA. şi respingerea ca inadmisibilă a acţiunii civile a părţii civile BBB.

Va obliga inculpatul să plătească părţii civile BBB.:

- suma de 177.535 RON aferentă Dosarului execuţional nr. x/2013 cu dobânda legală de la data comiterii faptei, 31 iulie 2018, şi până la data plăţii efective;

- suma de 177.535,50 RON aferentă Dosarului nr. x/2018 cu dobânda legală de la data comiterii faptei, 26 iunie 2018, şi până la data plăţii efective.

Va înlătură dispoziţia privind respingerea ca inadmisibilă a acţiunii civile a părţii civile S.C. KK. S.R.L.

Va obliga inculpatul la plata sumei de 220.252 RON către partea civilă S.C. KK. S.R.L., cu dobânda legală începând cu data de 12 septembrie 2018, şi până la plata efectivă.

Va menţine restul dispoziţiilor sentinţei penale atacate.

Va respinge, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., ca tardive apelurile declarate împotriva aceleiaşi sentinţe de către părţile civile S.C. KK. S.R.L., M., E. şi AA.

În temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge ca nefondat apelul declarat împotriva aceleiaşi sentinţe de către partea civilă G.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 942 RON, va rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. va obliga pe apelanţii părţi civile părţile civile S.C. KK. S.R.L., M., E., AA. şi G., pe fiecare, la plata sumei de câte 200 RON cheltuielilor judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. restul cheltuielilor judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. În temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. admite apelurile declarate de către inculpatul A. şi de către partea civilă BBB., împotriva Sentinţei penale nr. 64/18 martie 2022 a Curţii de Apel Craiova,

· sub aspectul greşitei condamnări pentru infracţiunea de delapidare, prev. de art. 295 alin. (1) din C. pen.,

· al prescripţiei răspunderii penale,

· al greşitei soluţionării a laturii civile, precum şi

· sub aspectul greşitei anulări a unor acte,

Extinde efectele apelului părţii civile BBB. şi cu privire la partea civilă S.C. KK. S.R.L.,

Desfiinţează în aceste limite sentinţa atacată, şi pronunţând o nouă hotărâre:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 9 ani 8 luni şi 20 de zile în pedepsele componente de:

- 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

- 2 ani închisoare pentru infracţiunea de delapidare, prev. de art. 295 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

- 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de abuz în serviciu (comisă în perioada ianuarie-mai 2015 referitor la persoana vătămată ZZ.), prev. de art. 297 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., precum şi pedeapsa complementară şi accesorie;

- 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., precum şi pedeapsa accesorie şi complementară;

- 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de fals în declaraţii, prev. de art. 326 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

- 1 (un) an închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., precum şi pedeapsa accesorie şi complementară;

- 1 (un) an închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

- 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen.

- 4 luni închisoare, pentru infracţiunea de abuz de încredere, prev. de art. 238 alin. (1) din C. pen.

- 4 luni închisoare, pentru infracţiunea de abuz de încredere, prev. de art. 238 alin. (1) din C. pen.

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 2 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 6 din 11.02.2021 a Judecătoriei Râmnicu Sărat în pedepsele componente de:

- 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de falsificare de monede, prev. de art. 310 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

- 2 ani închisoare pentru infracţiunea de falsificare de monede, prev. de art. 310 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

- 9 luni închisoare, pentru infracţiunea de deţinere de instrumente în vederea falsificării de valori, prev. de art. 314 alin. (1) raportat la art. 310 din C. pen.

- 9 luni închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 75 alin. (1) lit. d) din C. pen.

Înlătură sporul aplicat de 5 ani, 8 luni şi 20 zile.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. încetează procesul penal privind infracţiunea de înşelăciune(comisă în perioada 2016 - 2017), prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., pentru care i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa de 1(un) an închisoare, constatând intervenţia răspunderii penale.

Condamnă pe inculpatul A. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare pentru infracţiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. prin includerea în conţinutul acesteia a actelor materiale comise în Dosarele execuţionale nr. x/2013 şi nr. x/2018, astfel cum s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de delapidare, prev. de art. 295 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. prin încheierea din 20 septembrie 2022, faptă comisă în perioada mai 2017 - septembrie 2018.

Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 5 ani a exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., şi anume dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de executor judecătoresc.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară.

Menţine pedepsele aplicate pentru celelalte infracţiuni, respectiv:

- 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de abuz în serviciu (comisă în perioada ianuarie-mai 2015 referitor la persoana vătămată ZZ.), prev. de art. 297 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., precum şi pedeapsa complementară şi accesorie;

- 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., precum şi pedeapsa accesorie şi complementară;

- 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de fals în declaraţii, prev. de art. 326 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

- 1 (un) an închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., precum şi pedeapsa accesorie şi complementară;

- 1 (un) an închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

- 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen.

- 4 luni închisoare, pentru infracţiunea de abuz de încredere, prev. de art. 238 alin. (1) din C. pen.

- 4 luni închisoare, pentru infracţiunea de abuz de încredere, prev. de art. 238 alin. (1) din C. pen.

Constată că infracţiunile menţionate sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 6 din 11.02.2021 a Judecătoriei Râmnicu Sărat, definitivă prin Decizia penală nr. 492 din 21 aprilie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, astfel cum au repuse în individualitatea lor de:

- 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de falsificare de monede, prev. de art. 310 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

- 2 ani închisoare pentru infracţiunea de falsificare de monede, prev. de art. 310 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

- 9 luni închisoare, pentru infracţiunea de deţinere de instrumente în vederea falsificării de valori, prev. de art. 314 alin. (1) raportat la art. 310 din C. pen.

- 9 luni închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 75 alin. (1) lit. d) din C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 40 alin. (2) din C. pen. contopeşte pedepsele din prezenta cauză cu pedepsele definitive, astfel cum au fost repuse în individualitatea lor anterior, şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care adaugă sporul de 4 ani, 8 luni şi 20 de zile, reprezentând o treime din totalul (însumând 14 ani şi 2 luni închisoare) celorlalte pedepse, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani, 8 luni şi 20 de zile în regim de detenţie.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., contopeşte pedepsele complementare aplicate inculpatului şi interzice pe o perioadă de 5 ani exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din Codul, şi anume dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de executor judecătoresc.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., contopeşte pedepsele accesorii aplicate inculpatului şi interzice exercitarea drepturilor a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară.

În temeiul art. 72 din C. pen. compută din pedeapsa rezultantă durata arestării preventive a inculpatului de la 11 decembrie 2019 la zi.

Înlătură dispoziţia de anulare a următoarelor promisiuni de vânzare-cumpărare: nr. x/2018 încheiată la notar public B. între inculpat şi partea civilă E.; nr. x/2016 încheiată la notar public B. între inculpat şi partea civilă H.; nr. x/2017 încheiată la notar public B. între inculpat şi partea civilă I.; nr. x/2018 încheiată la notar public B. între inculpat şi partea civilă L.; nr. x/2018 încheiată la notar public B., între inculpat şi partea civilă M.; nr. x/2017 încheiată la notar public B. între inculpat şi partea civilă P.; nr. x/2017 încheiată la notar public B. între inculpat şi partea civilă P.; x/2017 încheiată la notar public B. între inculpat şi partea civilă P.; nr. x/2018 încheiată la notar public B. între inculpat şi partea civilă AA. şi x/2016 încheiată la notar public B. între inculpat şi părţile civile FF. şi GG.

Înlătură obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile către BEJ AAA. şi respingerea ca inadmisibilă a acţiunii civile a părţii civile BBB.

Obligă inculpatul să plătească părţii civile BBB.:

- suma de 177.535 RON aferentă Dosarului execuţional nr. x/2013 cu dobânda legală de la data comiterii faptei, 31 iulie 2018, şi până la data plăţii efective;

- suma de 177.535,50 RON aferentă Dosarului nr. x/2018 cu dobânda legală de la data comiterii faptei, 26 iunie 2018, şi până la data plăţii efective.

Înlătură dispoziţia privind respingerea ca inadmisibilă a acţiunii civile a părţii civile S.C. KK. S.R.L.

Obligă inculpatul la plata sumei de 220.252 RON către partea civilă S.C. KK. S.R.L., cu dobânda legală începând cu data de 12 septembrie 2018, şi până la plata efectivă.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei penale atacate.

II. Respinge ca tardive apelurile declarate împotriva aceleiaşi sentinţe de către părţile civile S.C. KK. S.R.L., M., E. şi AA.

III. Respinge ca nefondat apelul declarat împotriva aceleiaşi sentinţe de către partea civilă G.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 942 RON, rămâne în sarcina statului.

Obligă pe apelanţii părţi civile părţile civile S.C. KK. S.R.L., M., E., AA. şi G., pe fiecare, la plata sumei de câte 200 RON cheltuielilor judiciare către stat.

Restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea deciziei la dispoziţia părţilor, persoanei vătămate şi a procurorului, prin mijlocirea grefei instanţei, azi, data de 17 ianuarie 2023.

GGC - NN