Prosecutorial dismissal of abuse of service charges barred by failure to exhaust hierarchical administrative review under the Code of Criminal Procedure

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Ordonanţa nr. 545/P/2022 din 24 octombrie 2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. s-a dispus clasarea cauzei privind săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu prev. de art. 297 C. pen. şi favorizarea făptuitorului prev. de art. 269 C. pen., întrucât faptele nu există, subsecvent sesizării formulate sub acest aspect de către numiţii A. şi B.

În temeiul art. 316 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus comunicarea ordonanţei către A., comunicare realizată la data de 01 noiembrie 2022.

Procurorul, în esenţă a reţinut că la data de 21.02.2022 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru investigarea infracţiunilor injustiţie, sub nr. x/2022, plângerea formulată de A., prin care solicită efectuarea de cercetări pentru săvârşirea unor posibile fapte de natură penală de către procurorii C. şi D., din cadrul secţiei pentru investigarea infracţiunilor injustiţie, în legătură cu soluţionarea dosarelor cu nr. x/2020 şi y/2021

Prin Ordonanţa nr. 168/P/2022 din data de 24.02.2022, în cauză s-a dispus începerea urmăririi penale in rem cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu, faptă prev. de art. 297 C. pen.

Ulterior, cauza a fost înregistrată conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 49/2022 pe rolul secţiei de urmărire penală şi criminalistică sub nr. x/2022.

La data de 21.10.2022, în cauză s-a dispus extinderea urmăririi penale cu privire la săvârşirea infracţiunii de favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 C. pen.

S-a reţinut că în plângerea formulată numita A. îşi manifestă nemulţumirea cu privire la ordonanţele prin care au fost soluţionate Dosarele nr. x/2020 şi y/2021 de către procurorul C., precum şi cu privire la ordonanţele cu numerele 5l/II-2/10.09.2021 şi 168II-2/10.09.2021 emise de procurorul D. în dosarele anterior menţionate. În esenţă, se arată că ordonanţele întocmite de cei doi magistraţi procurori sunt nelegale şi netemeinice.

Examinând actele dosarului, procurorul de caz a reţinut următoarele:

Dosarul nr. x/2020 are ca obiect plângerea petentei împotriva magistratului judecător E. din cadrul Judecătoriei Câmpina, fiind efectuate cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, privind modul de soluţionare a Dosarului nr. x/2018

Prin Ordonanţa nr. 1311/P/2020 din 24.06.2021 procurorul de caz a dispus clasarea cauzei privind plângerea numitei A., întrucât fapta nu există.

Împotriva acestei ordonanţe, petenta a formulat plângere la 29.07.2021, iar prin Ordonanţa nr. 168/II-2/2021 din 10.09.2021, procurorul şef adjunct al secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie a dispus respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte Dosarul nr. x/2021, prin ordonanţa cu acelaşi număr din 17.02.2021 s-a dispus clasarea cauzei privind sesizările numitei A., întrucât acestea nu au îndeplinit condiţiile prevăzute de lege.

Împotriva acestei ordonanţe, petenta a formulat plângere care, prin ordonanţa procurorului şef adjunct al secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie cu nr. 51/II-2/2021 din 10.09.2021 s-a dispus respingerea acesteia ca neîntemeiată.

Pentru a îmbrăca forma juridică a infracţiunilor pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale, situaţia de fapt rezultată trebuie să se circumscrie descrierii din norma de incriminare.

S-a constatat că nu se pot reţine infracţiunile pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale, întrucât nu se evidenţiază în concret o nesocotire a atribuţiilor de serviciu a magistratului procuror sau vreo altă acţiune/inacţiune constând în ajutorul dat unei persoane care a comis o faptă prevăzută de legea penală.

Exercitarea de către magistraţi a atribuţiilor de serviciu în lipsa unor elemente de natură a le pune la îndoială buna credinţă, care se prezumă până la proba contrară, nu poate constitui temei pentru antrenarea răspunderii penale, iar pentru a fi în prezenţa unei infracţiuni de abuz în serviciu este necesară să existe o atribuţie de serviciu încălcată şi prevăzută în legislaţia primară, după cum rezultă din Decizia CCR nr. 404 din 15.06.2016, însă o atare atribuţie nu poate fi confundată cu rezultatul desfăşurării activităţii de jurisdicţie, împrejurare care nu intră sub incidenţa legii penale.

La data de 10 noiembrie 2022 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală plângerea formulată de petenta A. şi numitul B.

Examinând plângerea formulată de petenta A., se constată următoarele:

Cu titlu preliminar, potrivit dispoziţiilor art. 339 alin. (1) din C. proc. pen. "plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă, după caz, de prim procurorul parchetului, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie".

Art. 340 alin. (1) din C. proc. pen. prevede că "persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în prima instanţă."

Conform art. 341 alin. (1) din C. proc. pen. "după înregistrarea plângerii la instanţa competentă, aceasta se trimite în aceeaşi zi judecătorului de cameră preliminară. Plângerea greşit îndreptată se trimite pe cale administrativă organului judiciar competent."

În raport de aceste consideraţii teoretice aplicabile în cauză, se constată că introducerea plângerii împotriva ordonanţei de clasare a cauzei la prim-procurorul parchetului, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori, după caz, la procurorul ierarhic superior constituie o condiţie prealabilă prevăzută de lege, obligatorie pentru exercitarea procedurii reglementate în art. 341 din C. proc. pen.

Or, cât timp nu este încă parcursă etapa reglementată de dispoziţiile art. 339-341 din C. proc. pen., nu se poate considera că ar fi îndeplinite cerinţele art. 341 alin. (1) şi (2) din acelaşi cod, astfel că instanţa care primeşte o astfel de plângere trebuie să se conformeze prevederilor alin. (1) teza finală al acestui din urmă articol, potrivit căruia "plângerea greşit îndreptată se trimite pe cale administrativă organului judiciar competent".

Astfel, rezolvarea plângerii formulate în temeiul art. 339 - 341 din C. proc. pen. de către procurorul ierarhic superior constituie o procedură obligatorie, care trebuie parcursă de persoana vătămată şi de orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate înainte de a se adresa cu plângere în faţa judecătorului împotriva ordonanţei de clasare.

În acest context argumentativ, în cauză, se constată că petenta A. nu a formulat plângere împotriva Ordonanţei de clasare nr. 545/P/2022 din 24 octombrie 2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, la procurorul ierarhic superior, formulând plângere direct la instanţa de judecată, împrejurare în raport de care judecătorul de cameră preliminară apreciază că plângerea formulată este greşit îndreptată şi se impune trimiterea cauzei Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, spre competentă soluţionare.

Faţă de considerentele expuse anterior, în temeiul art. 339 C. proc. pen.. va trimite plângerea formulată de petenta A. împotriva Ordonanţei nr. 545/P/2022 din data de 24 octombrie 2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Trimite plângerea formulată de petenta A. împotriva Ordonanţei nr. 545/P/2022 din data de 24 octombrie 2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, spre competentă soluţionare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa camerei de consiliu, astăzi, 11 ianuarie 2023.

GGC - NN